O SARBATOARE DOMNEASCA

Duminica, 28 august 2011, în holul Casei de Cultura din Domnesti s-a desfasurat festivitatea de premiere a câstigatorilor CONCURSULUI NATIONAL DE POEZIE, PROZA, ESEU, EPIGRAMA, PICTURA, FOTOGRAFIE ARTISTICA, HERALDICA si VEXILOLOGIE

„PE ARIPI DE DOR DOMNESC”, EDITIA a IV-a.

Organizat de catre Fundatia „PETRE IONESCU-MUSCEL”, colectivul de redactie al revistei „Pietrele Doamnei”, Casa de Cultura Domnesti, Liga Scriitorilor din România – filiala Arges, Asociatia Nationala „Cultul Eroilor” – filiala Arges, Asociatia Nationala de Vexilologie „Tricolorul”, Primaria Domnesti, Cenaclul „Nicolae Velea” din Curtea de Arges si Biblioteca Municipala din Curtea de Arges, concursul a avut ca tema UNIVERSUL SATULUI ROMÂNESC.

Peste 70 de participanti la toate sectiunile au luptat strâns pentru a câstiga un loc pe podium, fapt ce a îngreunat misiunea juriului format din Dr. Sorin Mazilescu, director al Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Arges – presedinte (locul sau la festivitate a fost tinut de prof. Constantin Cârstoiu, unul dintre marii cunoscatori ai traditiei populare argesene), prof. Ion C. Hiru, scriitor – vicepresedinte, Denisa Popescu, poeta, membra a USR,  asist.univ. dr. Denisa Oprea, SNSPA Cluj, prof. Daniel Dejanu, Nicolae Cucu Ureche, artist plastic, membru al UAP, Marian Ghita, director Biblioteca Municipala Curtea de Arges si prof. George Baciu, scriitor – secretar.

Manifestarea a debutat cu lansarea celor doua volume din cartea CELEBRITATI DIN NEGURA UITARII, scrisa de profesorul Ion C. Hiru. Directorul editorial al Editurii Tiparg – cea care a dat viata cartii –, lect.univ.dr. Adrian Samarescu a subliniat faptul ca „acest abecedar de personalitati face cinste culturii românesti, aratându-ne ca dincolo de preocuparile zilnice nu trebuie sa uitam pe cei care au trudit la identitatea neamului românesc”. Profesorii Constantin Voiculescu si Daniel Dejanu au vorbit despre cele doua volume subliniind faptul ca trebuie citite la lumina sufletului si cu multa luare aminte.

Actorul Puiu Margescu, de la teatrul „Al. Davila” din Pitesti a încântat publicul prezent cu superbele sale recitari „În vestiarul inimii” (poeme din cartea cu acelasi titlu semnata de George Baciu).
Primarul Nicolae Smadu – mereu prezent la actiunile culturale ale celor doi domnisani – prof. Hiru si Baciu – a precizat ca „Domnestiul este o cetate a culturii si a faptelor spirituale marete, o localitate care face cinste Argesului si României”. Zicerea sa are relevanta în multitudinea manifestarilor culturale desfasurate de vreo cinci ani încoace, în cea mai frumoasa comuna de pe valea râului Doamnei, de catre Fundatia „Petre Ionescu-Muscel”. Amintim numai revista „Pietrele Doamnei” – o publicatie lunara ce concureaza marile reviste culturale ale tarii.
Partea a doua a festivitatii a cuprins decernarea premiilor Concursului National „Pe aripi de dor domnesc”, câstigatorii fiind din toate colturile tarii, chiar si din Republica Moldova.
Academicianul Gheorghe Paun – cea mai importanta personalitate stiintifica a judetului în prezent – a fost distins de catre Consiliul director al Fundatiei – prin vicepresedintele acesteia, istoricul George Rotaru –  cu Diploma OPERA OMNIA (în fapt o placheta si o medalie) pentru activitatea de pastrare, conservare si promovare  a culturii românesti si pentru întreaga activitate stiintifica.

Au mai primit distinctia OPERA OMNIA prof. Costin Alexandrescu (director vreme de 41 de ani al Centrului pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Arges), ambasadorul Radu Boroianu (personalitate importanta a culturii si diplomatiei românesti), Mihail Diaconescu (romanicer, critic si istoric literar, cel mai reprezentativ scriitor al spiritualitatii românesti contemporane), Gheorghe Mencinicopschi (unul dintre cercetatorii români prezent în multe tratate de pe mapamond referitoare la alimentatie), Constantin Voiculescu (dascalul din Cetatea Basarabilor pentru care limba româna si traditia populara sunt doua mari valori pe care le-a promovat în cei peste 50 de ani de activitate intelectuala si profesionala) si Marin Toma (scriitorul din Dor Marunt, Calarasi, un promotor, prin revista pe care o conduce – „Dor de Dor” –  al  culturii traditionale românesti).
Prezenta mesterului popular Ion Rodos de la Nucsoara, îmbracat în costum popular,  însotit de doi dintre tinerii sai ucenici, a înnobilat atmosfera de mare încarcatura spirituala, iar publicul a putut vedea „pe viu” cum se nasc diverse obiecte populare.

Nu au lipsit nici momentele vesele. Epigramistul Gheorghe Popescu-Ger, nascut la Retevoiesti, dar traitor la Bucuresti, a descretit la maximum fruntile auditoriului, facându-l sa râda în hohote.
George Rotaru – presedinte al Asociatiei Nationale de Vexilologie „Tricolorul”, a medaliat câteva personalitati ale judetului care militeaza pentru reintroducerea stemei pe drapelul national: senatorul Serban Valeca, Ioan Georgescu – primarul orasului Mioveni, Cornel Popescu – asistent univ. La Universitatea din Pitesti si Nicolae Smadu – primarul comunei Domnesti.

O delegatie de scriitori membrii ai Ligii Scriitorilor, filiala Vâlcea, condusa de Petre Petria, a fost prezenta la acest act de cultura, au donat carti pentru biblioteca fundatiei si au initiat un parteneriat cultural cu domnisanii.
La sfârsitul manifestarii de la Domnesti profesorii Ion C. Hiru si George Baciu au fost onorati de catre George Rotaru – un mare sustinator moral si material al culturii românesti – cu DIPLOMA OMNIA pentru laborioasa activitate în domeniul creatiei si pentru pastrarea si conservarea culturii traditionale argesene.
O sarbatoare domneasca pe potriva sufletului românesc.

George Baciu

 

DURERI VECHI, DURERI NOI

Dupa cum bine stim, cei care beneficiem de ele, pthitoii(hribele) sunt cele mai bune dintre ciupercile de padure. Locuind aproape de zona de dealuri impadurite, uneori noi, copiii, le culegeam din padurea Chelintei. Daca ar fi sa respectam adevarul din acte, multi sulmedehni au halci de padure. Chiar eu si sora mea Valeria-Ana suntem proprietare, prin parintii nostri. Mi se pare ciudat sa ma inchipui bocotana, proprietara de copaci, dupa cum imi vine greu sa cred ca vom ajunge sa numaram fie copacii, fie cioturile ramase dupa… furi.

Asteptam de ani de zile ca ai mei, alaturi de alti sateni, sa isi primeasca padurea inapoi, cu sau fara… copaci. Dar actiunea de improprietarire s-a impotmolit undeva la centru, in Baia Mare. Batranii nostri si-au pierdut speranta de a-si vedea padurea inapoi. Sunt convinsi ca vor ramane cu ochii in soare, asa cum au patit si la desfiintarea colectivului (C.A.P.-ului). Nu pot sa nu relatez un episod prin care oamenii de factura noua au inchis cu dispret cercul suferintelor parintilor nostri, siliti sa intre cu sila in C.A.P.-uri.

Atunci cand taranii, mai mult sau mai putin chiaburi, au fost nevoiti sa isi duca marhale (vitele), carele, saretele, plugurile, semanatorile si tot ceea ce aveau de pret in curtea noului organism comun numit C.A.P., s-a tinut evidenta acestora in registre. Dupa ce s-au desfiintat C.A.P.-urile, cei care au ramas in viata, dintre cei carora li s-a luat gazdasagul, au crezut ca cineva din noile structuri va lua acele registre si chemand pe toti oamenii din sat le vor imparti fostilor proprietari tot ceea ce li s-a confiscat. As… de unde! Cine sa aiba vremea taranului roman, pentru care legea e mai presus de orice? Dar cine credeti ca erau cei care s-au dus cu nerusinare sa ia vitele din grajduri si ceea ce mai gasea prin curtea colectivului? Exact cei care nu aveau nimic de-a face nici cu lucrul pe camp si nici cu averea din registre! Ai mei, alaturi de alti oameni de bun simt, au ramas cu buzele umflate si cu gustul amar ca in noua oranduire tot puturosii si obraznicii au castig de cauza.

Dar sa ma intorc la pthitoii pe care ii culegeam cu sarg din padure, desi tot mai siguri erau cei adusi de catre tiganci, in schimbul unor alimente. Barther-ul se facea repede: cu pthitoi, pomnite de padure (fragute), mure… contra slanina, picioci (cartofi), lapte etc. Lelea Marie a lui Joska era una dintre ele, prietena cu bunica Valeria si cu celelalte bunici de pe ulita noastra, numita Ulicioara Dintre Biserici. In vremea copilariei mele, pe bunicile de pe ulita noastra le durea mereu capul si bumbul minune pentru suferinta lor era antinevralgicul. Noi, copiii, il cumparam de la pothica (farmacie). Acum, pe mamele noastre nu le doare capul, ci au tensiune si cardiopatie ischemica. Cum au evoluat bolile satului romanesc atat de spectaculos, doar drumurile catre bold (pravalie) ne pot lamuri si… supararile parintilor nostri! Ma tem ca azi nu primiti de mancare nici de post si nici de dulce, chiar daca nu sunteti vinovati de umilintele stiute si nestiute la care au fost supusi cei care au fost botezati intre doua rascoale, fie opincari, fie mamaligari, fie boi buni de tras in jug! Iar din cand in cand… in vreun discurs domnesc, ei erau numiti Talpa Tarii.

Florica BUD
Baia Mare
5 februarie 2011

EXPOZITIE EMANUEL TANJALA IN SUA

COMUNICAT DE PRESA

Academy of Fine Arts din Lynchburg, Virginia (U.S.A.), va gazdui in luna Februarie a anului curent expozitia de fotografie „Satul romanesc”, a cunoscutului fotoreporter Emanuel Tanjala. Expozitia isi propune sa fie o fereastra deschisa catre lumea satului traditional romanesc, o marturie despre o cultura pastrata intacta vreme de secole.

Emanuel Tanjala este cunoscut pentru munca sa de fotograf in presa din tara, cat si pentru activitatea artistica din Europa sau Statele Unite. El este apreciat de asemenea pentru interesul pe care l-a manifestat permanent pentru viata rurala a Romaniei. Artistul a dedicat o mare parte a carierei sale satului romanesc, a carui viata a surprins-o in imagini unice. Pe langa calitatile artistice, multe dintre fotografiile sale au un caracter documentar deosebit, vorbind despre oameni, locuri si traditii deja disparute sau in pericol de a se stinge. Asa cum a spus in mai multe ocazii, Emanuel Tanjala se considera un martor al timpului sau, care, din datorie si din pasiune, inregistreaza partea frumoasa a lumii in care traieste.

Pana la fuga din Romania comunista in 1981, Emanuel Tanjala a lucrat la ziarul „Satul Socialist” si la revistele „Flacara” si „Cinema“. Dupa Revolutia din Decembrie 1989, el s-a reintors in tara in repetate randuri, ca si colaborator al revistei „Formula AS” si trainer la Centrul pentru Jurnalism Independent.

PRESS RELEASE

The Academy of Fine Arts of Lynchburg, VA, will host the “Romanian Village” photography exhibit. The opening will be on February 4th, starting at 5 p.m. The one-man show will feature the acclaimed Romanian photojournalist Emanuel Tanjala and will run between the 4th to the 24th of February 2011. His work portrays the everyday life of a traditional Romanian village, a testimony of a well-preserved culture throughout the centuries.

Emanuel Tanjala is a well-known photojournalist in Romania. His work was also exhibited with great success in Europe and the U.S. His trademark is his passion for the Romanian countryside. The artist dedicated most of his career to the rural life that he captured in his unique images. The photographs are highly regarded by critics not only for their artistic quality but also for their documentary character. His work depicts peasants’ daily life, their habitat, places and traditions that are on the brink of extinction.
Emanuel Tanjala considers himself a witness of his time, who, through his passion, documents the beauty of the world that surrounds him.

Before his defection from Romania, in 1981, he worked for several important newspapers and magazines. After the fall of the Iron Curtain in 1989, Emanuel Tanjala went back to Romania where he collaborated for several publications and taught photography at the Center of Independent Journalism in Bucharest.

He was also a regular contributor of articles, pictorials, interviews, reports, essays to major publications in Hungary, Poland, and Germany, and he had photography exhibitions in Poland, Mexico, Brazil, Argentina, Cuba, Bulgaria, Hungary, and Romania.

A consemnat ,
Lia LUNGU
New-York, SUA
2 februarie 2011