Tremurul gândului

 Cu deosebita bucurie si  apreciere, informam iubitorii de poezie ca a aparut un nou volum de poezii:

.

Tremurul gândului” –

volum de poezii, 2012

      de VAVILA POPOVICI

Cartea poate fi comandata online, asemenea celor sase volume anterioare publicate în USA, urmarind link-ul urmator: „Tremurul gândului” (https://www.createspace.com/4062911)

 

În atentia cititorilor!

.

  OFERTA COMPLETA DE CARTE

a scriitoarei  VAVILA POPOVICI

CARTI TIPARITE:

 Noapte de iarna (versuri) Pitesti 1993;

– Nopti albe (versuri) Pitesti 1995);

 Binele si Raul (proza) Pitesti 1998);

– Dragostea mea cea mare (versuri) Pitesti 1998;

– Albumul cu fotografii (proza) Pitesti 1999;

 Dincolo de noapte (versuri) Bucuresti 2000; postfata – Ion Papuc.

– Piticul din ceasca de cafea (versuri) Bucuresti 2000;

– Mai sunt barbati buni (proza) Bucuresti 2001;

– File de jurnal (proza) Bucuresti 2002;

– Insomniile unei veri (versuri) Bucuresti 2002;

– Ultima pirueta (proza) Pitesti 2003;

– Îngerul scrie poemul (versuri) Pitesti 2003;   (prefata – prof. dr. Simion Barbulescu)

 Între spaima si vis (versuri) Pitesti 2004; prefata – S. Barbulescu.

– Jurnalul unei veri (proza) Bucuresti 2005;

 Suspine strigate (versuri) Pitesti 2005; prefata – Simion Barbulescu.

– Cartea mamei (proza) Pitesti 2006;

 Jurnal American (proza) Pitesti 2007;

 Singuratatea clipelor târzii (versuri) Iasi 2008;

– Gânduri (proza) Iasi 2009; prefata – Vasile Filip.

– Scrisori de departe (versuri) SUA 2010;

– Articole, eseuri, vol. I (proza) SUA 2010;

 Preaplinul tacerilor (proza) SUA 2010;

 Poemele iubirii (versuri) SUA 2011;

– Articole, eseuri, vol. II (proza) SUA 2012;

 Fulguratii (proza) SUA 2012

Tremurul gândului – volum de poezii, 2012

 .

Detaliile pentru cei care doresc sa comande cartile:

Adresele de la care se pot comanda ultimele carti (faceti click pe link-uri):

„Fulguratii” (https://www.createspace.com/3958608)

„Articole, Eseuri (vol. II)” (https://www.createspace.com/3801524)

Scrisori de departe” (https://www.createspace.com/3456668)

„Articole, Eseuri” (https://www.createspace.com/3479381)

„Preaplinul Tacerilor” (https://www.createspace.com/3513737)

„Poemele iubirii” (https://www.createspace.com/3698730)

„Tremurul gândului” (https://www.createspace.com/4062911)

Daca este pentru prima data când comandati de la Amazon CreateSpace, va trebui mai întâi sa va creati un cont (desi CreateSpace face parte din grupul Amazon, conturile sunt separate, deci chiar daca aveti deja un cont deschis la Amazon, pentru CreateSpace trebuie sa va creati unul nou, separat). Veti stabili un nume de identificare si o parola. Apoi vi se va cere sa va introduceti câteva date personale (adresa de email, numele personal, adresa unde locuiti, etc.) si datele unei carti de credit (Visa, MasterCard, etc.). Fara carte de credit nu se poate comanda. Tot acest proces trebuie facut numai la prima vizita, la vizitele ulterioare doar faceti sign-in cu numele de identificare si parola.
Odata încheiata deschiderea contului, precizati numarul de exemplare dorite si plata se va face automat de pe cardul înscris anterior, iar expedierea se va face la domiciliul personal (la adresa pe care ati introdus-o deja la deschiderea contului).

Valentin Balaj a fost eliberat de cei de la imigrări!

Valentin Balaj, românul din Arizona care a fost arestat în urmă cu 6 luni, fiind în proces de a fi deportat,  a fost eliberat zilele trecute

Conform purtătorului de cuvânt, Amber Cargile de la biroul de imigrări din Phoenix, Arizona, s-a stopat procedura de deportare în acest caz, în prezent autoritățile colaborând cu avocatul românului, pentru ca acesta să poată aplica pentru o viză de imigrare. Continue reading “Valentin Balaj a fost eliberat de cei de la imigrări!”

SCRIITOAREA MARINA GLODICI A LANSAT ROMANUL „AURUL NOBLETII”

George ROCA

Muzeul de Mineralogie Baia Mare a fost, recent, gazda unui eveniment monden si inedit care a marcat nasterea unui nou roman istoric. Este vorba despre lansarea celei de a noua carti semnate de scriitoarea baimareanca Marina Angela Glodici intitulata „Nobletea aurului”. Lucrarea a fost editata de Editura Univesitatii de Nord din Baia Mare si a vazut lumina tiparului la Tipografia Risoprint din Cluj Napoca.

Moderata de ing. Elisabeta Fodor, Seful Sectiei de Mineralogie a institutiei gazda, manifestarea s-a desfasurat în 7 octombrie, începând cu ora 13 si cu participarea unui public select format din muzeografi, studenti, elevi, profesori, scriitori, jurnalisti si iubitori de cultura. Într-o atmosfera de înalta tinuta, au vorbit despre carte Nicolae Scheianu, redactorul de carte, criticul literar Augustin Cozmuta, istoricul Lucica Pop, având în marea majoritate doar cuvinte de apreciere atât fata de noul roman cât si despre autoare.

Despre aceasta lucrare pot spune ca este un roman istoric, bine conturat, ce cuprinde revolutia pasoptista si o frumoasa poveste de dragoste ce s-a întâmplat în Cavnicul anilor aceia. Este ceva aparte fata de celelalte carti lansate de autoare care sunt biografice. Este o lucrare accesibila, usor de citit si profunda, promovând valorile umane si acel «aur» al nobletei care ar trebui exploatat si în ziua de azi. Cred ca romanul va avea succes si o felicit pe Marina Glodici pentru acesta frumoasa carte”, a subliniat Augustin Cozmuta.

Asa cum am mai spus si în prefata, romanul este o alta surpriza pe care ne-a facut-o Marina Glodici dupa ce ne-a învatat cu volumele de versuri care pot spune ca sunt de o mare valoare îndeosebi cele religioase. Romanul acesta este o poveste de dragoste romantioasa dintre un print englez si o nobila românca din Tara Lapusului. El subliniaza ca nobletea nu este numai casta, onorurile si averile ci, îndeosebi puritatea sufleteasca, dragostea de semeni, bunatatea fara conditionare, puterea de sacrificiu si de daruire înspre oameni. Este o carte frumoasa, accesibila si profunda si o recomand cu caldura tuturor”, a precizat Nicolae Scheianu.

Prin maniera sa accesibila si totusi riguroasa de prezentare a evenimentelor istorice, prin stilul narativ placut al desfasurarii destinului principal, autoarea trezeste în mod voit, curiozitatea de a cunoaste locuri si fapte din trecutul acestor locuri, de a descoperi “aurul nobletei” la generatiile de altadata. Recomand cu multa caldura aceasta carte. Ea nu trebuie sa va lipseasca din bilbioteca”, a spus istoricul Lucia Pop.

Printre cei care au fost la lansare s-a numarat si baimareanul Vasile Tatar care a completat în mod spontan sirul luarilor de cuvânt. „Eu personal sunt foarte placut surprins de aceasta carte care este singura scrisa despre Cavnic, orasul meu natal unde am absolvit liceul. Este foarte bine ca se promoveaza si zona aceea pitoreasca încarcata de istorie inclusiv cea a mineritului. La ora actuala, reprezentanti ai societatii civile sunt de parere ca ar trebui sa se redeschida mineritul, pentru a putea depasi criza economica. O felicit pe autoare si o asigur ca multi cavnicari îi vor ramânea recunoscatori pentru acest frunos roman care cu siguranta va atrage multi turisti în judetul nostru”, a opinat Vasile Tatar.

Multumind pentru participare, Marina Glodici a tinut sa precizeze cât de important este sa avem un sistem de valori adecvat pentru a putea contura caractere care sa genereze relatii sociale armonioase ce stau la baza colaborarii si a progresului general. În încheiere, cei prezenti au fost invitati sa admire superba colectie de flori de mina a Muzeului de Mineralogie care este unic în Europa si chiar în lume.


Seminar PETRE TUTEA

PETRE ȚUȚEA,  ROMÂNUL

100 vorbe de duh,  din Citateistețe.ro

http://www.citateistete.ro/

MOTTO:   Ca sa cunoasca azi prin Biserica înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu. (BIBLIA, Efeseni, 3.10)

Mie mi-a trebuit o viată ca să mă conving ca in afară de Biblie, nu e nici un adevar.                                              Petre Țuțea

1. Se spune ca intelectul e dat omului ca sa cunoasca adevarul. Intelectul e dat omului, dupa parerea mea, nu ca sa cunoasca adevarul, ci sa primeasca adevarul.

2. Am avut revelatia ca, in afara de Continue reading “Seminar PETRE TUTEA”

EVENIMENT EDITORIAL: „GEAMANUL DIN OGLINDA” – UN NOU ROMAN DE AL FLORIN TENE

Dan Dorin MUSTATA

 

De curând a aparut romanul „Geamanul din oglinda” de Al. Florin Tene, la editura Semanatorul, Bucuresti, 2011, cu o coperta realizata de scriitorul si graficianul George Roca. În cele peste 200 de pagini autorul desfasoara doua actiuni cu aceleasi personaje în acelasi timp.

Evenimentele se deruleaza dupa anul 1990 printr-o rememorare a amintirilor a celor doua personaje puse fata în fata, ca într-o oglinda. Introspectia, suspiciunea reflexiva sunt procedeele la îndemâna autorului care le foloseste pentru a ilumina fata nevazuta a trecutului lor, din epoca ceausista, pentru a aduce în constiinta ipoteze verosimile asupra adevarului trait de personaje. De fapt, Al Florin Tene, un bun cunoscator al psihologiei maselor, aduce în plin plan revoltele maselor manipulate de viitorii baroni care în anii `90 erau în faza incipienta a devalizarii economiei nationale.

Cele doua personaje principale, prieteni din copilarie, un ziarist, profesor la facultatea de jurnalistica din Bucuresti, pe nume Constantin, si celalalt scriitor si critic literar, pe nume Florin, se întâlnesc dupa zeci de ani la Cluj timp de zece zile, perioada în care se desfasoara actinea romanului.

În cele peste 200 de pagini ale cartii, structurata în zece capitole, autorul fiind un virtuos al decantarii artistice si al retrospectivei, reuseste sa oglindeasca conflicte, surprinzând protagonistii în rutina gestului cotidian. Prezentul e un pretext de a developa trecutul personajelor, o trapa a memoriei, dar si a face cunoscute lucrarile publicate de fiecare, detuctibil reale. În jurul lui Constantin si Florin si sotiile lor se încheaga o parabola a scribului omniscient, a martorului care recupereaza adevarul istoriei prin amintire. Confruntarea cu realul e un mod de a redestepta miscarea sufleteasca, de a-i verifica vibratia.Descoperim în acest roman un filon al biografiei autorului în tangenta cu societatea si lumea scriitoriceasca.

Fiecare capitol din cele zece are câte un motto din Biblie adecvat actiunii care urmeaza. Surpriza apare la sfârsitul romanului. Cele doua personaje, de fapt, este doar unul singur, „geamanul” celuilalt, oglindit în propria lui opera si care se redescopera privindu-se într-o oglinda reala!

Romanul „Geamanul din oglinda“, alaturi de celelate romane ale lui Al.Florin Tene, „Chipul din oglinda”, „Insula viscolului” si „Orbul din Muzeul Satului”, se constituie într-o fresca a societatii românesti din secolul XX. Cu acest roman, putem spune ca avem în Al Florin Tene, cu siguranta, un romancier complet.

Dan Dorin MUSTATA

25 august 2011

19 Iunie 2011 – Triplă sărbătoare la Hickory-N.C., USA

.

EBEN EZER- Piatră de aducere aminte

Samuel a luat o piatra pe care a pus-o între Mitpa si Sen si i-a pus numele Eben-Ezer, zicând: „Pâna aici Domnul ne-a ajutat.” (1 Samuel, 7.12)

Motivele de Sarbatoare:

(1) Biserica a implinit 23 de ani de la infiintare (1988)

(2) Binecuvântarea micutei Isobelle-Emanuela, fiica lui Cristian Pantea si a Laviniei

(3 ) FATHER’S DAY – ZiuaTatalui


(1) In urma cu 23 de ani in Hickory- NC, Domnul pusese pe inima a sapte familii de credinciosi, initiativa de a forma o biserica crestina baptista de limba româna. 

Ioan Costea, unul din cei care au fondat biserica in urma cu 23 de ani, povesteste cu nostalgie, cum, dupa ce a vazut orasul Hickory si imprejurimile minunate, desi clima era putin cam rece pentru unul venit din Los Angeles, s-a indragostit de aceste locuri la prima vedere, locurile amintindu-i de vestul României, mai precis de podgoria Aradului. Revenit acasa, in Los Angeles, i-a spus sotiei this is the place. Fiecare român sosit in acest oras a ramas fermecat de oamenii sau locurile primitoare, sau de amândoua aceste aspecte, asa incât, astazi biserica numara cca 90 de membri prin harul lui Dumnezeu.

In duminica dinainte de Memorial Day 1988, fratele Ilie Costea i-a invitat pe toti la un picnic intr-un loc frumos ca raiul, recomandat de John Mich, acest loc fiind Pine Mountain. Totul iti incânta privirea, muntii inalti impaduriti cu-n vesmânt verde pitoresc, parcurile frumoase cu flori multicolore, pârâul cu apa curata si rece ce serpuia la vale pravalindu-se in cascade, si unde se prindeau pastravi, locurile de picnic pentru fript pui si mititei, raiul pe pamânt! Continue reading “19 Iunie 2011 – Triplă sărbătoare la Hickory-N.C., USA”

SARBATOARE IN BISERICA BAPTISTA DIN HICKORY- N.C.

19 IUNIE 2011 – SARBATOARE MULTIPLA

 

EBEN EZER- Piatra de aducere aminte

[pullquote]

Samuel a luat o piatra pe care a pus-o între Mitpa si Sen si i-a pus numele Eben-Ezer, zicând: „Pâna aici Domnul ne-a ajutat.” (1 Samuel, 7.12)

[/pullquote]

 

Motivele de Sarbatoare:

(1) Biserica a implinit 23 de ani de la infiintare (1988)

(2) Binecuvântarea micutei Isobelle-Emanuela, fiica lui Cristian Pantea si Laviniei (Numeri 6.24).

(3 ) FATHER’S DAY – ZiuaTatalui


(1) In urma cu 23 de ani in Hickory- NC, Domnul pusese pe inima a sapte familii de credinciosi, initiativa de a forma o biserica crestina baptista de limba româna.

Ioan Costea, unul din cei care au fondat biserica in urma cu 23 de ani, povesteste cu nostalgie, cum, dupa ce a vazut orasul Hickory si imprejurimile minunate, desi clima era putin cam rece pentru unul venit din Los Angeles, s-a indragostit de aceste locuri la prima vedere, locurile amintindu-i de vestul României, mai precis de podgoria Aradului. Revenit acasa, in Los Angeles, i-a spus sotiei this is the place. Fiecare român sosit in acest oras, a ramas fermecat de oamenii sau locurile primitoare, sau de amândoua acestea, asa incât, astazi biserica numara cca 90 de membri prin harul lui Dumnezeu.

In duminica dinainte de Memorial Day 1988, fratele Ilie Costea i-a invitat pe toti la un picnic intr-un loc frumos ca raiul, recomandat de John Mich, acest loc fiind Pine Mountain. Totul iti incânta privirea, muntii inalti impaduriti cu-n vesmânt verde pitoresc, parcurile frumoase cu flori multicolore, pârâul cu apa curata si rece ce serpuia la vale pravalindu-se in cascade, si unde se prindeau pastravi, locurile de picnic pentru fript pui si mititei, raiul pe pamânt!

S-au adunat intr-o poiana, la marginea pârâului si ideea a fost exprimata:

Ce- ar fi sa incepem o biserica baptista in limba noastra?

Si astfel, viziunea a prins contur si curând s-a materializat intr-o hatarâre ferma:

– Hai s-o facem. ( Acele familii au fost: Nutu si Fibia Andras, Ilie si Anica Costea, Nelu si Victoria Costea, Daniel si Lidia Lucaciu, John si Becky Mich, Marin si Maria Oprea, Sandu si Emilia Salai)

Trei saptamâni mai tirziu, de Ziua Tatalui-Father’s Day, intr-o frumoasa zi din iunie 1988, in biserica Mountain View Baptist Church s-a tinut serviciul de dedicare a Bisericii Baptiste Române din Hickory, NC.

In toamna anului 1988, familia Smilovici Teofil si Norica au simtit calauzirea de a se muta la Hickory, unde fratele a slujit ca primul pastor al bisericii, pâna in anul 1989.
Familia Percy Livius si Mariana s-au mutat din Chicago in Charlotte in aceeasi perioada, iar in ianuarie 1990 biserica l-a ordinat pe Livius Percy ca pastor al bisericii. Liviu Percy a slujit ca si pastor al bisericii p
âna in toamna anului 2003 si a fost o perioada de crestere si de maturizare. Apoi, din vara anului 2004 pâna in vara 2006, biserica l-a avut pastor pe Nelu Chitescu.

In vara anului 1998, biserica crescând, si locul de stângere la inchinare in biserica americana devenind neincapator, am fost calauziti de Dumnezeu in a construi un sanctuar propriu al bisericii române, un loc spre care sa indreptam exodul de români care vor ajunge in zona Hickory-NC. Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a cumparat peste 5 acri de pamânt in zona Mountain View si in toamna anului 1998 a inceput constructia Casei de rugaciune.

Prin harul Domnului constructia a fost dedicata in luna mai 1999.

Este extraordinar ceea ce Dumnezeu poate realiza prin oameni cu viziune si hotarâti in a urma calauzirea Duhului, in a intelege ce inseamna jertfa pentru a realiza ceva frumos, care sa aiba rasunet in eternitate.

Multi români, moldoveni, ucranieni, rusi, americani si alte natii, au gasit alinare si mângaiere, ajutor si mântuire, in aceasta Casa de rugaciune. Am vazut copiii nostri, crescuti in America, primindu-l pe Domnul Isus ca Mântuitor si Domn, in limba noastra româneasca. Oameni care nu au stiut ce inseama nevoia de pocainta, sau nici nu au auzit de Dumnezeu, au ajuns la decizia de a-L urma pe Domnul Isus.

Din vara anului 2006, Nelu URS a fost ales pastor al bisericii române din Hickory-NC si suntem multumitori lui Dumnezeu pentru el, pentru slujirea, devotamentul si dedicarea pe care o are in pastorirea bisericii.

Biserica a trecut prin si incercari, prin vremuri tulburi, dar in ciuda tuturor impotrivirilor, in ultimii doi ani, se simte in biserica un avânt deosebit, un aer si un foc nou; copiii nostri, tinerii nostri, intreaga adunare e motivata sa creasca in umblarea cu Domnul Isus. A Domnului Dumnezeu sa fie toata slava, gloria si creditul, acum si in eternitate!

2. Binecuvântarea micutei Isobelle-Emanuela, fiica lui Cristian Pantea si a Laviniei

Dupa invatatura si traditia biblica, copiii mici sunt adusi de catre parinti in Casa lui Dumnezeu pentru a fi incredintati in mâna Domnului, prin rugaciune si citirea binecuvântarii din Numeri 6.22-27, prin invocarea Numelui lui Dumnezeu peste copil, de catre pastor, in nadejdea ca prin invatatura si rugaciunea continua a parintilor, cu ajutorul si binecuvântarea lui Dumnezeu, odrasla lor va ajunge la maturitate sa-L cunoasca personal pe Dumnezeu.

[pullquote]

Tatal nostru care esti în ceruri! Sfinteasca-se Numele Tau; vie Împaratia Ta; faca-se voia Ta, precum în cer si pe pamânt. (Matei, 6.9-10)

[/pullquote]

(3 ) FATHER’S DAY – ZiuaTatalui (Matei, 1.18- 25)

Pentru aceasta ocazie speciala, mesajul pastorului Nelu URS s-a adresat, deopotriva familiei lui Cristian Pantea (de profesie medic), cât si tatilor (sotilor), dar si intregii congregatii, prezentând, sub inspiratia Duhului Sfânt, modelul extraordinar pe care il gasim in Iosif tatal pamântesc al Mântuitorului Isus, ca sot al Mariei. Acest model exemplar e demn de urmat de catre orice tata (sot) care doreste sa-si implineasca cu succes menirea sau vocatia.

[pullquote]

Iar nasterea lui Isus Hristos a fost asa: Maria, mama Lui, era logodita cu Iosif; si, înainte ca sa locuiasca ei împreuna, ea s-a aflat însarcinata de la Duhul Sfânt. Iosif, barbatul ei, era un om neprihanit si nu voia s-o faca de rusine înaintea lumii; de aceea si-a pus de gând s-o lase pe ascuns. Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a aratat în vis un înger al Domnului si i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme sa iei la tine pe Maria, nevasta ta, caci ce S-a zamislit în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naste un Fiu, si-I vei pune numele Isus, pentru ca El va mântui pe poporul Lui de pacatele sale.” (…) Când s-a trezit Iosif din somn, a facut cum îi poruncise îngerul Domnului; si a luat la el pe nevasta sa. Dar n-a cunoscut-o, pâna ce ea a nascut un Fiu. Si el I-a pus numele Isus.” (Matei, 1.18-25)

[/pullquote]

 

Dumnezeu pregateste un ajutor potrivit Mariei. El ne cunoaste trecutul, dar si viitorul. Pentru Maria l-a rânduit pe Iosif, un om de caracter. El era neprihanit!

Insa aflase ca Maria e insarcinata, … dela Duhul Sfânt, zicea ea. Iosif, ca orice barbat al acelor vremi, n-o crede. Dar nu voia s-a faca de rusine inaintea lumii. De aceea si-a pus in gând s-o lase pe ascuns, altfel va fi omarâta cu pietre, conform traditiei. O iubea, si-i dorea binele! Nu stim cum se gândea ca vor decurge lucrurile.

Dar Iosif, afla in vis de la un inger al Domnului ca e adevarat ce zisese Maria. Aflam si ca el se temea s-o ia la el pe Maria, deci dorea s-o ia la el! Ingerul ii spune sa nu-i fie teama sa ia la el pe Maria, caci ce s-a zamislit e de la Duhul Sfânt!

Câta credinta! Câta ascultare! Caci Iosif va face intocmai cum spune Domnul! A facut cum poruncise Domnul. El ia Cuvântul Domnului ca pe o porunca, implinind intocmai cerintele Domnului. Si-a pus interesele sale personale si eul lui, deoparte, in spate, mult in urma. S-a subordonat voii lui Dumnezeu, apoi Mariei, si copilului Isus.

Ne-a lasat un bun exemplu pentru un sot si un tata, bun, care a sacrificat totul pentru familia lui. A luat in permanenta cele mai bune decizii. Lucreaza ca tâmplar si intreaga familie isi duc traiul prin munca lui.

Atunci când a fost instiintat de inger sa plece impreuna cu Pruncul si Maria in Egipt, intrucât Irod dorea sa-i ia viata pruncului Isus, asculta de Domnul.

Când Isus, aflat la varsta de 12 ani, a ramas in Ierusalim in Casa Domnului fara ca parintii sai sa stie acest lucru, Iosif nu L-a certat când a aflat motivul: „De ce M-ati cautat? Oare nu stiati ca trebuie sa fiu în Casa Tatalui Meu?

Avem in Iosif un model de tata, un arhetip al lui Dumnezeu, adevaratul tata, al tuturor credinciosilor, Tatal Dumnezeu. Si Duhul ne indeamna sa-I zicem Ava, adica taticule! Slavit sa fie Tatal Ceresc care intotdeauna ne poarta poverile! Aleluia. Amin.

[pullquote]

Isus (…) le-a zis: „Adevarat, adevarat va spun ca Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatal facând; si tot ce face Tatal face si Fiul întocmai. Caci Tatal iubeste pe Fiul si-I arata tot ce face (. ..) „De atâta vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal. Cum zici tu, dar: „Arata-ne pe Tatal”? ” (Ioan 5.19- 20; 14.9)

[/pullquote]

Slavit sa fie Domnul, ca ni L-a facut de cunoscut pe Tatal! Aleluia. Amin!

Duminica, 19 iunie 2011, crestinii autentici din multe tari si locuri, au sarbatorit ZIUA TATALUI  –  ZIUA  LUI  DUMNEZEU, Tatal tuturor credinciosilor, copiilor Lui! GLORIE DOMNULUI!

 


DOINA

lui Mihai Eminescu

 

Maria Ta, Poetule Mihai,

De-abia citind strabunul Tau cuvânt,

Masor ce lunga-i calea catre Rai,

Nu sus, in cerul drept, ci pe pamânt –

 

Drogat Te fac lumestii nostri crai,

Afemeiat, betiv, si in mormânt –

Dar ce stiu ei, din carni, cum e sa-Ti dai

Si sufletul, cum stie doar un Sfânt?

 

Maria Ta, poetule Mihai,

Ingenunchez la versu-Ti de pacat,

Masor cu el cararea catre Rai,

Nu-n cerul drept, ci-n glodul framântat –

 

Si-n ziua-n care Te-ai facut pamânt,

Iti multumesc, Maria Ta, Mihai,

Ca ne-ai sfintit prin Românesc Cuvânt,

In vesnicie, Românescul Rai…


Jianu liviu Florian

14-15 iunie 2011


Basescu ureaza sa coboare Duhul Sfânt

Presedintele Traian Basescu le-a urat, vineri, românilor ca, de Rusalii, sa coboare Duhul Sfânt “si peste ei”

 

de Alina Neagu – HotNews.ro, Vineri, 10 iunie 2011

 

“Presedintele Traian Basescu le-a urat, vineri, romanilor ca, de Rusalii, sa coboare Duhul Sfânt “si peste ei”, urarea fiind facuta la finalul unei declaratii de presa sustinuta la Palatul Cotroceni, potrivit Mediafax: “Eu va multumesc mult, va doresc o zi buna, si pentru ca luni e sarbatoare, sarbatori cu bine!

Stiti ca de Rusalii, la 50 de zile dupa Inaltare (dupa Pasti – n.red.), coboara Duhul Sfânt. Poate o cobori si peste noi Duhul Sfânt”.

Credinciosii ortodocsi serbeaza, duminica, la 50 de zile dupa Pasti, Rusaliile, adica Pogorarea Duhului Sfant sau Cincizecimea, unul dintre marile praznice imparatesti ale Mantuitorului, in care a fost alcatuita prima comunitate crestina, nucleul Bisericii de mai tarziu.

La initiativa sefului statului, a doua zi de Rusalii a fost declarata sarbatoare legala, 2011 fiind al doilea an in care romanii nu lucreaza in aceasta zi.”

 

Comentariu – de George Danciu

 

Felicitari Sefului Statului Român, D-lui Traian BASESCU, pentru curajul si initiativa sa de a face o asemenea urare importanta pentru poporul român.

E adevarat ca formularea sa a fost totusi subtire ca exprimare:

Stiti ca de Rusalii, la 50 de zile dupa Inaltare, coboara Duhul Sfânt. Poate o cobori si peste noi Duhul Sfânt

 

Domnul Iisus a promis Duhul Sfânt tuturor ucenicilor – discipolilor Sai, tuturor celor ce-L urmeaza, celor ce cred in El si il asculta.

 

În zilele de pe urma, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice faptura (…) Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.– Fapte, 2. 17; 21

 

Când va veni Mângâietorul, Duhul adevarului, are sa va calauzeasca în tot adevarul; caci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit si va va descoperi lucrurile viitoare. El Ma va proslavi, pentru ca va lua din ce este al Meu si va va descoperi.– Evanghelia Ioan, 16.13-14

 

 

Inca odata, Felicitari domnului Traian Basescu pentru excelenta sa dorinta!

 

Poate vor lua exemplul bun si altii!


Sa speram ca si preotii se vor ridica la TV, la posturile importante, si vor face urarile ce se cuvin,  poporului, cerând in rugaciune, binecuvântarea lui Dumnezeu!
ALELUIA!  AMIN!

 

 

ROMÂNIA MEA: „TARÂMUL VISELOR NEÎMPLINITE”

CONCURSUL DE ESEURI „ROMÂNIA MEA” – PNL VASLUI 2011

 

Denis ZLATAN Grupul Industrial Scolar „Ion Mincu” – Vaslui

(elev in clasa a XI-a)

 

ROMÂNIA MEA: „TARÂMUL VISELOR NEÎMPLINITE”

 

România!… un pamânt care poarta un nume asa de frumos… Bineînteles ca de fiecare data când vine vorba de aceasta tara, se vor auzi numai vorbe si lucruri grele pe care românii le spun din cauza nemultumirii traiului de aici si, totodata, din placerea de a critica politica si guvernarea. Din pacate, aceste vorbe se aud si de dincolo de granite, acolo unde numele de român este urât multor popoare din cauza problemelor cu care se confrunta cu acesti români, plecati din tara din cauza lipsei locurilor de munca si a traiului scazut.

Vreau totusi, atât cât pot, sa scot în evidenta câte ceva bun din aceasta tara, care ma poate face cândva „foarte mare”. Dar, mai intâi de toate, cred ca e mai bine sa vorbesc despre ceea ce e gresit în tara mea, pentru ca din greseli se învata. Bineînteles ca cei care critica viata din România, aduc si argumente clare, deoarece s-au saturat sa fie „furati” de stat. De aceea, nemultumirile ajung la un nivel în care individul iese în strada pentru a protesta. Cred, totusi, ca aceste „greve” nu îsi au rostul si ca tara aceasta nu se va schimba. Trecând prin atâtea clase si terminând într-un final ceea ce numim noi „viata de elev”, realizez ca, de fapt, muncesti degeaba pentru a-ti intretine copilul la scoala si ca, acum, el nu are nici un viitor în aceasta tara, chiar daca sunt si alte idei controversate care afirma ca „daca ai cu ce”, ajungi departe si aici. Nu zic niciodata ca nu-i asa. Totusi, vreau sa afirm ca, odata cu terminarea anilor de liceu, devin un om liber sa fac ceea ce vreau atât cât îmi permite legea. Ajungând pe bancile unei mari facultati si de mare renume în toata tara, reusesc sa o termin, dar ramân cu o diploma de care nu ma pot folosi de ea decât la „cules capsuni… în Spania si la constructii în Italia”, pentru ca aici nu îmi sunt oferite sansele sa îmi cladesc un viitor stralucit si sa fiu mândru ca sunt român si ca fac parte din acest neam mare.

Daca este sa luam România ca un singur om, cred ca as putea-o compara cu o persoana care a plecat din aceasta tara draga, sa munceasca într-o tara îndepartata. Ajuns în tara respectiva, reuseste pentru câteva saptamâni sa lucreze, câstigând câtiva bani, dupa care ajunge într-o stare critica. Pe zi ce trece, tot mai mult ajungea într-o stare de disperare, neavând nici macar un acoperis deasupra capului. Într-una din zile, este înstiintat ca la o Gradina Zoologica din zona sunt posturi libere…pentru noi angajati. Ajungând la interviu, cu un mare regret este respins, pe motiv ca toate locurile au fost ocupate. Dând sa plece, este strigat si rugat totodata, daca ar fi interesat de singurul loc disponibil pe care îl mai aveau, si anume, sa tina locul unei maimute din cauza ca respectiva maimuta a gradinii tocmai decedase… si acum erau în plina sarbatoare, la care toti îsi aduceau copii pentru a se bucura de minunatia animalelor. În prima zi, fiind costumat in gorila, mai timid si nestiind cum sa salute copiii, s-a retras într-un colt al custii in care statea. A doua zi, însa, fu surprins sa vada copiii aruncându-i mâncare si, fiindca se mai învatase un pic cu mediul de acolo, a început sa faca din mâna si sa ia din mâna copiilor tot ce primea. Venind si a treia zi, „maimuta” se obisnuise cu acea cusca… gasise si o liana, si un leagan pe care începuse sa le foloseasca pentru a face spectacol. Dar s-a întâmplat ca, într-una din zile, facându-si volta prea tare pe liana de acolo, a sarit în cusca unui leu. Vazându-l asa de fioros si îndreptându-se spre el, s-a retras cât a putut în coltul custii dând sa tipe, dar fu oprit de leul care îi spuse pe un tot mai rastit ca, daca deschide gura, ei vor fi terminati si riscau sa îsi piarda locul de munca.

Ceea ce vreau sa scot în evidenta din aceasta parabola este ca România este ca un trup fara suflet, doar „carcasa”, existând în lumea aceasta doar numele de România, fara a se sti ceva prin care aceasta tara este renumita pe plan mondial. Ea este tara careia îi place sa fie depedenta de cineva din afara granitelor, nefiind capabila sa îsi coordoneze în asa fel economia tarii încât sa ofere locuri de munca si un trai ridicat pentru cetatenii ei, ci ea mereu trebuie sa faca împrumuturi pentru a investi în infrastrusctura, ca apoi, desi „banii tot nu ajung”, sa nu-i mai poata restitui usor. Cei care guverneaza sunt interesati de propriile lor vieti, caci pentru ei este ca si cu un munte, pe oricare parte din munte urca, ajung numai în vârf. Asa este si în tara mea, unde cei mai cu vaza si cei cu un buget foarte mare aspira de cele mai multe ori spre locul cel mai ridicat în societate si, cu regret o spun, ca ei chiar reusesc, dar ajungând la acest apogeu nu mai sunt interesati de cetateni decât atunci când se fac campaniile electorale, când stiu sa promita lucruri care sunt aproape imposibil de efectuat. Nu degeaba spune proverbul „Usor de zis, greu de facut!” Acest sistem politic este unul din cele mai criticate din ultimile timpuri de la regimul comunist si pâna în zilele noastre. De ce ajungem la un moment dat sa avem trei facultati si sa nu avem niciun job? Cred ca ceva este „putred la mijloc”, iar cei din conducere sunt responsabili cu aceste lucruri. Suntem un popor care s-ar zice ca este cel mai bine învatat, ca aici, în tara mea draga, se învata cel mai mult, dar viitorul este întotdeauna invizibil si fiecare se descurca dupa norocul pe care îl are.

Lasând aceste defecte la o parte, cred ca România are un potential foarte ridicat de a fi o mare putere economica în Europa, daca stam si ne gândim la turismul care s-ar putea practica în aceasta tara splendida. Nu zic ca nu se face turism, dar nu este sustinut si locurile amenajate în asa fel încât sa fie chiar un loc cel mai bine vazut în UE sau în lume si toti sa îsi doreasca sa ajunga în tara aceasta. Însa, aici intervine din nou ceea ce numim lipsa de experienta si dorinta de a strânge cât mai multi bani de pe urma cetatenilor a celor din fruntea statului. Avem, fata de multe state din Europa, cum ar fi ?arile de Jos, un avantaj pentru practicarea turismului, deoarece exista lantul Muntilor Carpati pentru care cei din „Benelux”, ar da orice sa vada minunatia unui vârf de munte. Dar noi lasam, cum am mentionat mai sus, sa patrunda în tara strainii pentru a învesti în asa ceva, iar banii proveniti din acestea ajungând în alte “visterii” ale altor tari.

Desi încerc sa aduc argumente cum ca aceasta tara este minunata, cu regret spun ca nu gasesc prea multe cu care sa ma pot mândri dincolo de granite. Multi vor sa plece undeva asa cum am mentionat în exemplul de mai sus, si sa uite de tot, de trecut, de tara asta, si sa încerce sa îsi construiasca un viitor pe care, aici sunt siguri ca nu l-ar fi putut niciodata avea. Chiar daca sunt unii care nu reusesc sa aiba un viitor stralucit, ei tot încearca acolo unde sunt sa treaca peste greutati, dar în aceasta tara, cu nici un chip nu-si doresc sa se mai reîntoarca. De ce?…Niciodata nu am sa reusesc sa-mi raspund la aceasta întrebare, pentru ca în România nu vad deocamdata nici un potential de redresare economica în urmatorii cinci ani si culmea este ca noi, tinerii de azi, suntem generatia care ar putea schimba ceva. Dar, facilitatile de care dispunem si tehnologia care ne da peste cap si care totodata ne împiedica sa mai gândim corect ne face ca mereu sa fim stresati de gândul ca vom trai o viata fara succese si fara viitor, o viata plina de nevoi, care niciodata nu vor fi îndeajuns satisfacute.

 

Concluzionând, ramân la ideea ca România, desi prin splendorile pe care le are ar putea crea un sistem economic bazat pe turism si, nu în ultimul rând, as vrea sa spun ca este foarte posibil si pe agricultura, deoarce în loc sa importe atât de multe produse, ar putea deopotriva sa exporte, ceea ce ar ridica economia la un nivel mai mare decât în situatia de fata, pentru a nu se mai baza pe marile împrumuturi care altminteri nu rezolva nimic si noi tinerii tot nemultumiti vom ramâne pâna ce ne vom muta cu totii în SUA, România mea…

Denis ZLATAN

Grupul Industrial Scolar „Ion Mincu” – Vaslui

iunie 2011


ROMÂNIA MEA: „PATRIA MEA!”

 

CONCURSUL DE ESEURI „ROMÂNIA MEA” – PNL VASLUI 2011

 

Mihai ILIE  – Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”-  Bârlad

(elev in clasa a XI-a)


 

ROMÂNIA MEA: „PATRIA MEA!”

 

 

Sunt nascut si crescut pe aceste meleaguri reprezentate de câmpiile verzi pline de grâne, de muntii semeti acoperiti de paduri dese si de dealurile bogate în rod. Râuri repezi cu apa cristalina scalda aceste plaiuri si poarta pe valurile lor povestea acestor pamânturi. Apoi povestea este soptita Dunarii, care duce mai departe taina acestui popor si o împartaseste Marii Negre, sora buna a acestei tari, numita România. Aceasta este tara mea, aici s-a format natiunea mea. Dar mai presus de orice asta este patria mea, România.

Patria mea înseamna mai mult decât cadrul pitoresc si binecuvântat în care s-a nascut poporul român, mai mult decât râul, ramul, codru si marea. Înseamna locul în care au trait si au creat parintii mei, dar si parintii bunicilor mei. Pe lânga dragostea pe care le-o port parintilor mei, o dragoste speciala le-o port si bunicilor mei români. Ca orice român care îsi iubeste patria, am ca bunici nume ilustre ale acestor pamânturi: Mihai Viteazu, Stefan cel Mare, Avram Iancu, Mihai Eminescu, Aurel Vlaicu, Nicolae Grigorescu, George Enescu, Constantin Brâncusi si multi, multi altii. Fara ei, cuvântul patrie ar fi gol de continut. Fara sacrificiul lor pe altarul istoriei, al culturii si al stiintelor, România ar fi doar o eticheta agatata de un anumit contur pe harta lumii.

Frumusetea gândurilor despre patria mea România sunt doar vorbe daca respectul si iubirea fata de ea nu sunt dovedite. Iar dovada se aduce nu prin vorbe, ci prin fapte. Iar daca este cazul prin sacrificiu, asa cum au facut întemeietorii si stramosii României. În viata de zi cu zi, iubirea fata de tara se traduce printr-o munca cinstita, prin îndeplinirea îndatoririlor cetatenesti, prin respectul fata de semeni, indiferent de nationalitate sau etnicitatea lor. Sa iubesti libertatea ta si a celorlalti, sa lupti pentru dreptatea ta si a celorlalti este datoria oricarui om care-si iubeste patria. Toate acestea sunt actiuni prin care bunastarea locuitorilor acestor tinuturi creste, devin mai bogati, iar patria progreseaza spre un viitor pozitiv.

Dar patrie nu înseamna doar privirea îndreptata spre trecut si prezent. Patrie înseamna si viitor, viitorul acestor locuri, precum si al locuitorilor acestor pamânturi: copiii si nepotii nostri. Fata de ei trebuie sa nutrim aceleasi sentimente ca si fata de stramosii nostri. Trebuie sa ne asiguram ca le lasam o României curata, nepoluata, o tara echilibrata social si economic, precum si un mediu înconjurator propice unei vieti linistite si sanatoase.

România mea este o capodopera naturala: o tara frumoasa si binecuvântata!

Ma gândesc acum, ca Dumnezeu a facut, cu dragostea Sa de Tata, o tara binecuvântata: o gradina frumoasa pe pamântul, unde m-am trezit la viata si eu! Sunt sigur, ca Arhitectul acestui Univers infinit ne-a iubit pe noi: românii mai mult, de ne-a dat o tara atât de frumoasa, care sa ne fie unicul loc de pe lume, unde sufletul nostru nu este surghiunit în sentimente de dor, caci este Acasa! Ce n-are frumos tara mea România? Gradini si livezi în culorile de curcucubeu, munti plesuvi în tacerea de piatra adânca, paduri milenare, cu arbori ce pastreaza frumusetea paletei folosita de-o mâna maiastra si sfânta, dealuri cu miile de flori, cu o multime de culori, ce ne mângâie privirea, cu livezile îmbracate în sarbatoarea de clorofila si viata, trezite din somnul de iarna la o alta dimineata, scaldata în soarele mai luminos si mai calduros, cu râurile izvorâte de peste tot cuprinsul tarii, ca sa stâmpere setea românului cuprins de harnicie, când trudeste pamântul, munceste-n uzina sau scrie vreo poezie, caci românul se naste poet, cântându-si bucuria si dorul, durerea si nefericirea, sperantele si iubirea…

România mea este locul meu de nastere; si toti românii îmi sunt frati. Sunt fratii mei de bucurie si jale, de cântec sau înlacrimare, de optimism, de credinta si biruinta… Purtam toti, cu noi o casa, în sufletele noastre, cu ochi, ca ferestre spre cer; si o tara numita limba româna, primita ca dar de la strabunii ce au sadit în noi – ca zestre sfânta si buna – florile sacre de comunicare, în cuvintele frumoase din limba noastra de origine latina, oriunde ne-am trai viata pe acest pamânt si nu ne-am lasat inima sa ni se pagâneasca si nici sufletul sa ni se faca iasca, caci ne-am pastrat credinta în Dumnezeu.

Roamânia mea este o gradina imensa de 237.500 kilometri patrati, îngrijita si pastrata frumoasa, prin munca harnica a milioanelor de frati si surori ale mele, de care ma simt legat prin neam stramosesc si prin sânge latin, ce ni l-a dat Dumnezeu, când ne-a daruit un suflet si o credinta, si o limba frumoasa pentru comunicare, când am vazut întâia data soarele pe felia de glie ce-o numesc de-atunci tara mea: Acasa!

Muntii falnici, dealurile în culori de curcubeu, câmpii manoase, ape curgatoare, lacuri binecuvântate, marea cu valurile ei neastâmparate, delta Dunarii, apele termale, ape minerale, lanuri bogate de grâu „pe cel mai gras si bogat pamânt din Europa”, aur si argint, sare si multe alte bogatii se ascund „în pântecele” tarii mele, gradini lânga gradini, cu flori, din curcubeul de culori, livezi cu fructele gustoase si bune, podgorii de vii si alte bogatii îmi spun ca am de ce sa fiu fericit ca sunt român, afirmând plin de bucurie: Este nu numai frumoasa, dar si bogata a mea Românie!

România visurilor mele, din copilarie si de mai târziu, este locul în care muntii cânta în bataia vânturilor, vaile rasuna de murmurul stropilor de ploaie si de trasnetele care strabat adesea vazduhul, iar pârâiasele zburda, ca apoi, râurile domolite sa duca sperantele românului în lumea larga, contopindu-se cu zbuciumul continuu al Marii Negre, în care s-au acumulat si lacrimile din sufletele strabunilor mei, ce-au trait si-au murit pe plaiurile Mioritei, dar mi-au sadit în suflet mirabila samânta a sentimentului de dragoste pentru România mea si pentru limba ei frumoasa româna! Am în suflet un camin ce-l port oriunde si oricand cu mine in suflet : E România mea!

În opinia mea, un bun român care-si iubeste patria, România, respecta si se îngrijeste sa puna în practica testamentul lasat noua de catre marele nostru domnitor, Stefan cel Mare: „aceste pamânturi n-au fost ale stramosilor mei, n-au fost ale noastre, ci ale urmasilor urmasilor nostri în veacul vecilor…”

Mihai ILIE

Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” – Bârlad

2 iunie 2011

DOAMNA CU COASA

de Viorel VINTILA

În cultura populara româneasca, moartea e  gândita ca o femeie – cea cu coasa;  sau, mai modern, Doamna cu Coasa.

Doamna cu Coasa este cea mai punctuala si parolista femeie, care nu a lipsit si nu va lipsi de la nicio întâlnire cu niciunul dintre noi. Ei nu-i poti trage chinta (o cacealma! sic! n.r.) ca unei femei obisnuite pentru ca Doamna cu Coasa are totdeauna o mâna câstigatoare… chinta royala.

 

Doamna cu Coasa se vinde cel mai bine si daca nu ar fi existat, mass-media ar fi fost mult mai saraca si ar fi trebuit sa inventeze ceva care sa se vânda la fel de bine. Fuga bezmetica dupa grobian si dupa evenimente care au ca eroina moartea este un laitmotiv care ne marcheaza existenta noastra efemera.

 

De unde fascinatia asta morbida dupa acest personaj? Mass-media alearga înaintea ei si o pune pe un piedestal virtual, o preaslavesc si fac din dânsa un star de prim rang care monopolizeaza Tv-urile, Internetul si presa scrisa. S-a ajuns pâna acolo încât se transmit în direct înmormântari la ora de prime time….moartea se vinde si se va vinde cel mai bine.

 

Un mare scriitor german, Hans Fallada, a scris un roman intitulat „Fiecare moare singur”. Bine ar fi sa fie asa, însa unii nu sunt lasati nici sa moara singuri. Un ultim exemplu este cel al lui Fanus Neagu, recent disparut dintre noi, care a fost haituit si hartuit chiar si pe patul de moarte, de catre ziaristi penibili în cautare de senzational cu iz macabru…

 

Marele scriitor Fanus Neagu i-a pus în raftul lor pe acesti saltimbanci ai mass-media, care butonati fiind de la spate de catre sefii lor sa aduca senzationalul si macabrul în prim plan, nu-l lasau sa moara în liniste. El le-a spus doar atât: Asteptati-o cu încredere în pragul casei voastre, va veni, n-a lipsit la nici o întâlnire.

 


http://www.brasovultau.ro

24 mai 2011

 

Povestea Stelei Regelui

de Jianu Liviu-Florian

 

A fost odata un Rege care avea patru ani. El domnea peste curtea si casa in care locuia, si toti ai casei incercau, pe cât puteau, sa il invete numai lucruri bune, si sa ii faca pe voie, atâta timp cat voile lui  erau  bune.

Regele era indragostit, fara macar sa stie. Si sentimentul acesta necunoscut, care il facea sa ii bata inima mai repede, sa se inroseasca la fata când o vedea, ca un curcan, si sa nu mai fie in stare sa spuna niciun cuvânt, era pentru Stela, o printesa zvelta, de 27 de ani, cu ochi de azur, si parul de aur, si un glas atât de melodios, incât clopoteii tuturor florilor de argint, de pe pamânt, sunau in cuvintele si râsetul ei de clestar.

Stela statea la doua case de palatul regelui, si curtea ei avea la intrare doua porti mari, de fier, prin care Stela isi strecura ca o serpoaica trupul unduitor ca stralucirea unei stele, tremurând de gingasie. Regele o pândea ades de la fereastra. Si ori de câte ori o vedea, inima ii batea, chipul i se inrosea, si fara sa spuna nicun cuvânt, striga in gând, atent, sa nu il auda nimeni: “Stela!”

Regele ar fi vrut sa stea de vorba cu ea. Sa fie in preajma ei. Stela sa vorbeasca numai cu el, nu sa-si imparta frumusetea, tineretea, clopoteii, zâmbetul, râsetul, si bunavointa, cu toata lumea, asa cum facea. Dar isi dadea seama, suparat, ca era prea mic pentru ea. Cum sa se uite o printesa de 27, la un Rege de 4 ani?

Dar timpul are grija de toate. Si intr-o buna zi, cu bunica de mâna, pentru ca isi dorea foarte mult sa bea un suc, din cele la sticla de un sfert de litru, cum existau pe acea vreme, galbene, sau rosii, sifonate, aromate, si dulci,  si pastrate la gheata, Regele ajunse la chioscul de carton verde, dintre palatul lui, si locuinta printesei. Minune! Stela era si ea la chiosc, impartind generos, in stânga si dreapta, la vecinii veniti sa se racoreasca, , clopoteii glasului, safirele privirilor, si unduirile trupului ei matasos.

Inima regelui a inceput sa bata mai repede, s-a inrosit ca un curcan, si a ramas fara cuvinte, in timp ce bea, si nu prea, din sticla de suc, al carui gât era prea mare pentru cât ar fi voit el sa-l soarba dintr-o singura inghititura. Si aceasta  pentru a o uimi pe Stela, si a-i demonstra, ca el, chiar daca pare de patru ani, este un rege mare, pe care Stela se poate bizui in orice imprejurare.

Si bea, si bea, privind-o pe Stela, si simtea ca nu mai poate sa bea, ca sucul rosu nu mai are unde sa intre, si totusi, un rege mare, cum voia sa fie, trebuia sa invinga, de dragul ei, al Stelei, toata sticla de suc, ceea ce, cu un ultim efort, a si facut!

Vai! Ai baut toata sticla! A spus bunica, si Regelui i s-a umflat pieptul de mândrie, privind-o pe Stela, care a zâmbit, l-a mângaiat pe obraz, si le-a spus, cu glasul ei de clopotei: Este un adevarat barbat! Si Regele ar fi vrut ca timpul sa se fi oprit in loc, macar 23 de ani, sa o ajunga din urma pe Stela.

Apoi, a plecat cu bunica, mândru, spre palat.

Doar dupa ce bunica a inchis poarta curtii dupa ea si Rege, a simti ca burta lui se umfla, se umfla, si Regela a pufnit afara,  in spatele portii, toata sticla de suc.

Bunica l-a batut pe spate, si l-a dojenit: Dragul meu, ti-am spus ca ai baut si prea mult, si prea repede! Unde sa intre atata suc in burtica ta?

Dar nu mai conta. Regele câstigase in acea zi cea mai mare izbânda. Stela ii spusese ca este un barbat adevarat!

Si pentru o clipa, Stela fusese doar a lui. Stela Regelui.

26 mai 2011