Si daca, in cuvantul cel mai pur,

„Chiar si la suflet, suntem rupti in cur?” ?

Canta, de nicaieri, un menestrel –

La suflet, larg, dar rupt in cur, si el –

 

De zi de zi, cu lene, sau in graba,

Pamantul tot isi face-aceeasi treaba,

Cum sa mai stim, cand nici ne dam bonjur,

„Ca si la suflet, suntem rupti in cur!”?

 

Acesti mici viermi, zisi oameni, din greseala,

Visand spre culmi, din groapa abisala –

Suntem chiar noi – cum sa mai stim, obscur,

„Ca si la suflet, suntem rupti in cur!”?

 

Tu nu fi trist, colegul meu de lira,

Nu te mira, cand petecul te mira  –

Imi vine greu sa recunosc, si-njur –

„Ca si la suflet, suntem rupti in cur!”!

 

Jianu Liviu-Florian