“TÂRÂISUL SARPELUI/ SI PASUL GÂNDACULUI…” sau: BLESTEMAT FIE ORASUL! BLESTEMATA FIE SOCIETATEA CAPITALISTA „MODERNA”!

On September 26, 2011 By nelursIn RomaniaLeave a comment

prof. dr. Adrian BOTEZ

…Înca de pe timpul romanilor, a fost întretinut cultul fals pentru un zeu mincinos: ORASUL/CETATEA. Ce înseamna ORASUL? Înseamna un Moloh oribil, o înghesuiala, o adunatura, obtinuta cu sila, ori prin transa unei obsesii induse: distrugi asezarile rasfirate si cu putini locuitori (tocmai de aceea, silite sa ramâna în ADEVARATA civilizatie a Luminii Duhului, Sufletului si Trupului… – asezari-comunitati rurale ritualice, foarte apropiate de Modelul Sacru al Creatiei Divine-Natura, comunitati rurale silite sa-l privesca, pe fiecare om, în ochi, si sa-i acorde atentie, respect, grija, ajutor, chiar si… IUBIRE! – ba chiar sa-l oblige la practicarea, zi de zi, a moralei umano-divine!), pentru a obtine niste aglomerari imense si întunecate, mârâind de salbaticie si de barbarie, în care colcaie disperarea, însingurarea de Duh, lacomia celor care, în singuratatea infernului, nu vad stralucind decât „lumina” calpa a metalului-ban, colcaie egoismul tot mai dracesc, tot mai salbatic: într-un oras nu poti aduna doi oameni, care, cu Duhul, mintea si ochii limpezi, sa ia o decizie în comun, pentru binele comun!

De ce au creat romanii cultul orasului (cult pe care, apoi, prin iudeo-crestinism, l-au raspândit în întreg Imperiul Tri-Continental – ÎMPOTRIVA TUTUROR ÎNVATATURILOR LUI HRISTOS-DUMNEZEU… – HRISTOS care nu era din spita lui David, ci din aceea a „Luminatilor”/TRACILOR!), si l-au lasat mostenire masonilor „moderni” de azi, care l-au dezvoltat pâna la aberatia apocaliptica a lui Le Corbusier – blocul-zgârie nori, cocina morala, pe verticala?! Pentru ca orasul-cetate, iar azi, megalopolis-ul:

1-pe de o parte, usureaza atât controlul guvernantilor-calai asupra oamenilor înjositi moral-spiritual, pâna la stadiul unor turme de sclavi, care au uitat complet de spiritualitate si de solidaritate morala, si au fost adusi în halul de a se sfâsia între ei, de a nu le pasa unul de altul, în mincinoasa „comunitate” a blocului, nici daca-i desparte doar un zid de câtiva nefericiti centimetri (am vazut cu ochii mei oameni putreziti de multe saptamâni, în cocina morala a blocului, iar vecinii sesizându-se numai din pricina mustelor-de-hoit, uriase, cât liliecii Satanei, care ieseau, în adevarate stoluri pestilentiale, pe geamurile de la balconul „cocinei” morale a celor morti, fizic, de saptamâni, iar sufleteste, înca de la nastere…!);

2-pe de alta parte, orasul îi strânge laolalta, ca-ntr-o menghine sau ca-ntr-o enorma capcana, pe toti birnicii: e infinit mai usor sa-i furi si sa-i exploatezi pe oameni „în turma”, decât pe câte doi-trei vecini de gradina, cu furcile în mâna si solidari…!!!

…ORASUL/”CETATEA”: un Babilon, devenit o jalnica, daca nu tragica – MAHALA (FIZICA SI MORALA!), din care se extrage noroiul aurului însângerat al taxelor/birurilor!

…Numai în gigantica Mahala Babilonica a Orasului pot fi valabile vorbele: „Hai sa ne plictisim împreuna!”, sau: „Hai sa ne unim singuratatile!” sau: „Dragoste înseamna sa dai ce nu ai, cuiva care n-are nevoie…” . Niciodata n-ar fi fost în stare SATUL AUTENTIC SI RESPONSABIL DE ORICE OM, FAPTA, LUCRU – sa emita astfel de exasperari cinice, rânjit-apocaliptice si de un absurd revoltator: acolo, în SATUL RITUALIC, oamenii stiu/stiau sa se salute, unul pe altul, ba chiar saluta/salutau pe ORICINE TRECE/TRECEA PE ULITA… – … stiu sa-si vorbeasca, stiu sa stea cu ceasurile, ÎMPREUNA, pentru a chibzui, cu maxima responsabilitate, la temelia unui lucru, care sa ramâna, pretios, plin de rost si de frumos, chiar si stranepotilor… – …pâna mai ieri, stiau si sa iubeasca în mod curat (dar a navalit mahalaua peste ei, prin infectia si molima navetistilor, a „mirajului orasului” si a asa-zisei tehnologii…! Satul stie si face efortul de a fi cuviincios, niciodata cinic!

…Nu idealizam, stim ca exista zgârciti si lacomi si oameni violenti si viciosi si la sat (vicii venite tot de la Mahala, vicii aduse de oamenii Mahalalei Orasului, de catre alogeni reptilini, verosi, fara alta „morala” ori „crez” decât cele ale banului – alogeni veniti la sat…ca la sat sunt, cica, „prosti” mai multi, mai multi naivi, care se lasa înselati de sclipiciul „luminilor orasului”, fraieri pe care poti sa-i jumulesti cum, cât, când vrei…) – …dar infinit mai putini si mai putin agresivi si periculosi si iresponsabili, decât la… „ORASUL”-MAHALA!

…Numai în burta acestui Moloh (burta infernal de întunecata, în care nimeni nu vede pe nimeni, în care Sfânta Familie nu mai înseamna nimic, o cloaca amorala, în care nu i se clinteste cuiva vreun muschi al sufletului, nici macar când cineva se stinge, ca o candela, sau trage sa moara, cu horcaituri înfricosatoare, CHIAR LÂNGA EL/EA!…cel mult, poate ca da un telefon la „militie”, pentru ca…”se tulbura linistea publica” a unui asa-zis „STAT”, devenit oribil complice la orisice crima, din pricina unei indiferente complete, fata de Capodopera Zilei a Sasea a Creatiei Divinesi si din pricina lacomiei barbare cu care suge sângele victimelor sale înjosite si parasite!) – numai în burta Molohului-Mahala, numit, în virtutea inertiei, „Oras/Cetate” (creat de diabolica foame de putere si de bani si mentinut de iresponsabilitatea si de lenea noastra spirituala sinucigasa!), putea sa moara, prin auto-înfometare, o fiinta micuta si tragica, precum Monica din Arad:

„O fetita în vârsta de 11 ani din Arad a murit, vineri, la spital, medicii afirmând ca aceasta s-a autoînfometat în ultimul an pe fondul unei depresii, dupa ce mama ei a plecat la munca în Spania, iar în ultimele luni a trait alimentata artificial si ventilata mecanic, informeaza Mediafax.

Potrivit medicilor Spitalului Clinic Judetean de Urgenta Arad, unde a murit fetita, si voluntarilor unei fundatii crestine care au îngrijit-o pe fata în ultimul an, starea acesteia s-a deteriorat imediat dupa plecarea mamei sale în Spania, ea refuzând sa se mai hraneasca.

Sursele citate au afirmat ca fetita locuia într-un sat din judetul Timis împreuna cu bunica ei, dupa ce, în urma cu aproape doi ani, mama ei, care este din localitatea aradeana Fântânele, a plecat la munca în Spania.

Anul trecut, fata a slabit prin autoînfometare, iar bunica ei a fost nevoita sa o transporte la scoala în carucior, pâna când a internat-o la un spital din Timisoara, în septembrie 2010.

“Din cauza lipsei de afectiune a refuzat sa manânce si a ajuns sa cântareasca sub 20 de kilograme”, a declarat Lidia Maradici, voluntar al fundatiei care în ultimele luni o vizita pe fata la spitalul din Arad.

Voluntarii au afirmat ca dupa ce fata a fost internata la Arad mama a revenit în tara si a vizitat-o aproximativ o luna, timp în care starea copilului s-a îmbunatatit, dar când mama a plecat din nou fetita a refuzat sa comunice cu cei din jur.

Directorul medical al Spitalului Clinic Judetean de Urgenta Arad, dr. Teodora Olariu, a declarat ca fetita a fost transferata de la Spitalul de Pediatrie din Timisoara în luna februarie 2011.

“A fost un copil abandonat, bolnav psihic, fiind parasit de mama, care a plecat în Spania. De atunci a refuzat sa se mai alimenteze, fata devenind anorexica, astfel ca au fost atinse organe vitale, precum plamânii, traind practic doar cu suport ventilator. Au fost eforturi foarte mari pentru a o mentine în viata în ultima vreme”, a declarat Olariu.

Conform acestuia, “refuzul fetei de a se hrani a fost o forma de protest, sperând sa se întoarca mama ei”, iar “pe chipul ei se vedea foarte bine suferinta psihica”.

Medicii au spus ca fetita era alimentata de câteva luni printr-un tub introdus în stomac si prin vene.

Managerul spitalului din Arad, Bogdan Totolici, a declarat ca pe timpul internarii fata a beneficiat de suport si din partea specialistilor.

“Am luat legatura cu psihologi si psihiatri care sa o ajute sa treaca peste acest prag. Problema se pune doar din punct de vedere psihic, pentru ca din punct de vedere medical nu se putea face nimic mai mult la niciun alt spital pentru salvarea acestui copil. Este un caz socant, de o gravitate deosebita, care ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru fetele care se înfomenteaza, unele pentru a fi slabe”, a declarat Totolici.

Medicii au afirmat ca fetita a suferit o prima hemoragie pulmonara saptamâna trecuta, dar a fost resuscitata, însa vineri dimineata a suferit o hemoragie masiva, decedând în timp ce medicii încercau sa o salveze.

Fetita avea 11 ani si o greutate sub 20 de kilograme în momentul decesului.

Politistii aradeni au anuntat ca s-au autosesizat în acest caz, facând verificari la spital pentru a stabili cauzele exacte ale decesului” – cf. Sandra Adam, art. O fetita din Arad s-a autoînfometat de suparare ca mama e plecata în Spania, românialibera.ro, 23 septembrie 2011.

…De fapt, acest biet, tragic copil, caruia STATUL ROMÂN PEDELIST i-a furat mama, avea, în clipa mortii, 11 ani si…10 kg!!!

…Când un Asasin, care se autonumeste (acum…pentru ca pe 6 decembrie 2009 l-au numit golanii si tiganii din România! – MAHALAUA!!!) “Presedinte” al unei tari si al unui popor, îsi îndeamna (în mod foarte constient si pervers!) poporul sa-si paraseasca tara, sa-si încovoaie demnitatea, ca sclavi ai strainilor – dupa ce a facut totul ca tara sa nu mai aiba de lucru pentru poporul sau… – si, astfel, sa-i sileasca pe oamenii poporului de care, un Conducator Adevarat, trebuia sa aiba grija (INFINIT MAI MULT DECÂT DE SINE ÎNSUSI!) sa-si abandoneze Sfânta Familie si Tara, sa-si abandoneze valorile de Duh ale Tarii/Neamului (printre care valori, Sfânta Familie ocupa PRIMUL LOC!), pentru a supravietui “la limita”, între scuipatii dispretuitori si batjocoritori ai strainilor… – când un Asasin-zis-“Presedinte”, dimpreuna cu haita lui de banditi si yesmani, jefuiesc si distrug tot ce ar putea sa-i tina pe oameni legati de un banut amarât, aici, în România noastra, pentru a-si pastra Sfânta Familie si a-si creste Sfintii Prunci dati lor, în Custodie Divina, de Însusi Dumnezeu – ACEST ASA-ZIS “PRESEDINTE” SI ACEASTA HAITA DE ASASINI AI COPIILOR NOSTRI, AI VIITORULUI NOSTRU – TREBUIE SA MOARA!

TOTI!

…Nu-i de vina, ÎN MOD SEPARAT, nicio institutie (Biserica, Scoala, Spital, Primarie etc.) – CI SUNTEM DE VINA CU TOTII, LA UN LOC!!! Când cineva pagubea, ceva, în satul de altadata – obstea satului punea mâna de la mâna si platea pagubasului lipsa, atunci când nu se afla adevaratul faptuitor…

Dar noi îl stim pe “Faptuitor”!!! – …si, în loc sa dezinfectam tara de el, pierdem vremea la televizor si-l “îndragimo-slavim”, si-l prasim, cu absurda grija, pe banditul si jefuitorul fiintei noastre! Uitati-va numai cum prospera, în România, toti criminalii (de la “presedintele tarii”, pâna la ultima hahalera de consilier de Primarie ori functionar de banca… “privata”!) – … în timp ce bietul popor de prostiti moare cu zile, prin fiintele lui cele mai neajutorate si sensibile, în primul rând… – …în timp ce fetita de 11 ani, din Arad, “în ultimele luni a trait alimentata artificial si ventilata mecanic”, apoi, “vineri dimineata a suferit o hemoragie masiva”… – …dupa care, întristata si scârbita de lumea asta, care nu putea sa i-o ofere nici pe mama, care era înca în viata (asa credea copila, biata: sufletul mamei, ca si al bunicii sale, erau duse la dracul, de mult!), nici macar o minima, dar sincera afectiune ori grija din suflet… – …A PLECAT, LUÂNDU-SI ZBORUL, ELIBERATA DE PACATELE NOASTRE CUMPLITE SI HÂDE – LA ÎNGERII CEI SEMENI CU EA!!!

…Pentru aceasta moarte (inimaginabila, pe vremea tineretii mele!), este de vina TOT SISTEMUL SOCIO-UMAN (NATIONAL SI MONDIAL, prin planuirile din “PROTOCOALELE DE LA TORONTO”, 1967-1987! – împlinite, “la iota si cirta”, de catre societatile/”statele”/”natiunile” umano-terestre masonizate si, deci, sclavizate si mancurtizate, de AZI!) care a ajuns sa distruga Ideea Sacra de Familie, a ajuns, deci, s-o alunge, de lânga copilul ei, pe o mama – cum nici la fiarele padurii nu se întâmpla (…ca si pe milioane de alti parinti de copii neajutorati, care nu s-au cerut ei adusi pe lume, dar de care România are nevoie, pentru A AVEA SANSA VIITORULUI! – deci fata de care copii nevinovati, dar necesari si sfinti, blestematul asta de stat are obligatii uriase, de o înalta calitate spirituala!), s-o alunge pe o mama nauca si slaba, DAR O MAMA!, dusa pe pustiile strainatatii, pentru ca i s-a “demonstrat” ca nu avea cum sa-i mai asigure o bucata de pâine aici, în tara!… – ÎNTREG SISTEMUL DIABOLIC, care a schilodit sufletul unui biet copil nevinovat, si care creeaza iluzia parintilor de copii ca singura sansa pentru a-ti creste copiii este… SA-I PARASESTI!!! – …când, de fapt, de un coltuc de pâine, daca exista suflet bun si iubire si solidaritate sufleteasca, pot sa traga si zece oameni, deodata – într-o casa în care are loc Duhul Sfânt! Dar Religia ne-au furat-o, Tara ne-au înstrainat-o, Familia ne-au distrus-o… – cât despre Omenie, am uitat-o noi, singuri…CU TOTALA IRESPONSABILITATE!!!

LA MOARTE CU TOTI “GOEBELS-II” PROPAGANDEI DIABOLICE PEDELISTE/NEO-NAZISTE SI, ÎN GENERAL, ANTI-ROMÂNESTI, DIN TOATE PARTIDELE POLITICE – VIERMI GRASI/ÎNGRASATI PE HOITUL TARII!!!

LA MOARTE CU ACEST SISTEM ZIS “CAPITALIST”, CARE NU OFERA SANSE DE VIATA NORMALA DECÂT CÂTORVA MII DE NE-OAMENI, DAR OFERA SANSE DE MOARTE LA MILIARDE DE OAMENI ADEVARATI SI MARTIRIZATI – FIZIC, SUFLETESTE SI… PROPAGANDISTIC!!!

…Daca nu-i vom sterge de pe fata Pamântului pe acesti monstri, care pregatesc, de zor si cu bucurie infernala (prin ANOMIA, ANARHIA CONTROLATA “DE LA CENTRU” si HAOSUL EXASPERAT, instaurate în întreaga societate terestra, prin intermediul CRIZEI DIRIJATE, cu cinism canibalic, de catre Guvernul Mondial Iudeo-Masonic, prin “arhanghelii” sai, cei împutiti ca niste vampiri, gen banditul de anvergura mondiala, cu acte civile de…filantrop, pe numele lui George Sörös, ori gen “savanti/specialisti în organizarea crimei mondiale”/teracidului – vezi-l pe Nouriel Roubini…!), culcusul venirii Antihristului pe Pamânt, va trebui sa împartim cu ei…”LOCUL REZERVAT”, în iadul focului vesnic, prunc-ucigasilor si tradatorilor de Neam si slutitorilor si prapaditorilor si înstrainatorilor de tara si ucigasilor de popor!

…Daca nu vom fi în stare sa-i culegem si sa-i strângem (CU MAXIMA RESPONSABILITATE SI OMENIE!), iar, la un loc, din toate colturile lumii, pe cei care sunt fratii nostri de Duh si de sânge – dusi pe pustiile umilintei nu pentru ca tara n-ar fi bogata si n-ar avea, în sânul ei adânc, cu ce sa-i hraneasca pe copiii ei, ci pentru ca HAITA FALSILOR “CONDUCATORI” a jefuit si amanetat si înstrainat totul, TOTUL! – pâna si sicriele-“tronurile” noastre… – …si nu-i putin lucru sa înstrainezi si s-o dai Camatarilor Lumii tocmai pe Ea, Unica din Univers: GRADINA MAICII DOMNULUI – …daca, deci, nu vom fi în stare SA FACEM ORDINE SI SA RESFINTIM acest pamânt mostenit de la Ceruri – Mostenirea noastra de Rai, de la Hristos-Dumnezeu si de la Maica Domnului daruita – ATUNCI SA NE AJUNGA, PE TOTI, BLESTEMUL CEL MAI CUMPLIT!!!

…Pentru noi toti, cei care suntem lasi, ticalosi, nemernici – si nu avem curajul sa ne aparam Tara de Rai, Fiinta Nationala, Familia Sfânta – lichidând o banda de jefuitori si ucigasi, autohtoni si alogeni (deopotriva!) – … pentru noi toti, cei care nu mai stim sa ne respectam si sa ne iubim – nici între noi, nici pe Rastignitul pentru noi, nici pe copiii nostri (COPIII SUNT AI TUTUROR CELOR DINTR-UN NEAM, DAR SUNT EDUCATI SI FORMATI CA OAMENI AI DUHULUI DUMNEZEIESC – NUMAI ÎN SFÂNTA FAMILIE!!!), copii pe care Rastignitul îi chema, zi de zi, spre El, cu infinita blândete si cu bucurie dumnezeiasca (“Lasati copiii sa vina la mine!”) – sa functioneze, atunci, NECRUTATOR, efectele batrânescului blestem pentru cei ce-au uitat de omenie: “Cine iubeste si lasa/ Dumnezeu sa-i dea pedeapsa/ Târâisul sarpelui/ Si pasul gândacului,/ Vâjâitul vântului,/ Pulberea pamântului,/ Pulberea pamântului…!”

Ba nu! Nici macar praf si nici pulbere sa nu se aleaga de noi, ci sa rataceasca sufletul nostru, sa rataceasca vesnic, prin toate locurile în care puteam sa facem (cât am avut trup si chip, dupa “asemanarea Lui!”) vreo fapta omeneasca si n-am facut-o… – …de lasi, de rai, de ticalosi ce suntem!!!

…Iar asupra politicienilor care au rupt, cu o cruzime si un cinism inimaginabile (nici macar la barbarele popoare migratoare, care au ridicat pulberile Asiei si Europei, spre Prima Vadire a Antihristlului!) – au sfâsiat salbatic Sfânta Familie si asasineaza, zi de zi, un popor întreg, prin crima, tradare, legi strâmbe si ucigase, jefuire autohtona si prin corporatii iudaice, zise “multinationale” si “transnationale”, sa-si împlineasca lucrarea vaticinara blestemul lui NICOLAE IORGA, rostit în tragicul an “iudeo-liberal” 1907:

“Dumnezeu sa-i ierte pe cei patru tarani români împuscati în orasul românesc Botosani de oastea româneasca în ziua de 5 martie 1907, exclama istoricul. Sa-i ierte Dumnezeu pentru câta munca de robi au muncit, pentru ce trai de dobitoace nenorocite au dus, pentru câta înselare au suferit, pentru câta jignire au îndurat, sa-i ierte pentru viata lor de suferinte, sa-i ierte pentru clipa de desperare când s-au ridicat varsând pe strade, nu sânge omenesc, ci rachiul cu care erau otraviti.

Sa-i ierte Dumnezeu pe ostasii care, de frica poruncii, au împuscat pe fratii lor, cel mai greu pacat ce poate împovara o inima omeneasca.

SI SA NU IERTE DUMNEZEU PE STRAINUL FARA INIMA CARE A STORS VLAGA O SUTA DE ANI (n.n.: azi, trecem de doua sute de ani de înstrainare, vlaguire, asasinare a tarii/României – de catre tradatorii nostri, catre hotii lor, ai dusmanilor lui Hristos-Mântuitorul!) SI ASTAZI VREA SI SÂNGELE, PE STRICATORII PAMANTULUI, PE RISIPITORII GOSPODARIILOR, PE PÂNGARITORII FEMEILOR; SA NU IERTE DUMNEZEU PE CIOCOIMEA OBRAZNICA SI PROASTA, CARE N-A STIUT SI NU STIE A-SI ÎNTELEGE, IUBI, APARA SI MACAR CRUTA PE CEI DE O LEGE SI UN NEAM CU DÂNSII; PE HÂZII POLITICIANI MÂNCATI DE POFTE SI NEVOLNICII; SA NU IERTE DUMNEZEU PE CÂRMUITORII NEGHIOBI SAU VÂNDUTI ÎNAINTEA CARORA, CUFUNDATI ÎN ORGII BUDGETARE, FUMAGA ACUM ACEST SÂNGE NEVINOVAT.

IN VECII VECILOR, CÂT VA MAI DAINUI SUFLAREA ROMÂNEASCA PE ACEST PAMÂNT, SA NU-I IERTE DUMNEZEU PE NETREBNICII SI FACATORII DE RELE” – NICOLAE IORGA, art. “Dumnezeu sa-i ierte!“, în revista Neamul Românesc, 8 aprilie 1907.

…Dumnezeu sa nu ne ierte pe noi, dimpreuna cu politicienii straini si înstrainatori de Dumnezeu, Tara si Neam) – politicieni mai curând mongolo-khazari decât români!, alesi, “democratic”, de “rachiul” prostiei, nesimtirii, iresponsabilitatii si paraliziei cerebrale din noi!

Dumnezeu sa nu ne ierte pe noi, TOTI, daca la poarta Raiului va mai bate un suflet haituit si matirizat de ne-omenia noastra (vampirizat de nepasare si de nesimtire si de sufletele ce ne-au împietrit, demonic, în piepturi!) – un suflet de copil nevinovat – suflet uitat, cu asasina si haina nepasare, de noi toti, NEVOLNICII SI NETREBNICII UNEI TARI DE RAI…pe care, devine tot mai clar ca n-o meritam, cum nu meritam nici Înalta Misiune Dumnezeiasca de Popor-Candela de Credinta a Lumii!

AVEM NEVOIE DE CATEDRALA NEAMULUI!

On August 7, 2011 By nelursIn RomaniaLeave a comment

Vavila Popovici

„Credinta face ceea ce omul si legea nu pot face.”

Sfântul Ioan Gura de Aur

Stim ca ideea unei catedrale impunatoare în Bucuresti nu este deloc noua, ca ea aparut imediat dupa dobândirea independentei de stat – 1877, când s-a constatat ca nici o biserica din Capitala nu putea primi pe toti acei care ar fi dorit sa participe, în liniste si cu demnitate, la Te – Deum-urile oficiate. Arhitectii din acea perioada au executat unele schite de proiecte, care probabil, au suferit indecizii, amânari. Am intrat mai târziu în perioada comunismului când despre aceste schite si despre aceasta idee nici nu s-a mai pomenit, ateismul întinzându-si aripa malefica asupra populatiei tarii, condusa de comunistii atei care au demolat biserici în loc sa cladeasca. Fac o divagatie amintind ca ateii se scuza, spunând ca nu slujesc nici lui Dumnezeu, nici lui Satan. Dar cui atunci, le punem întrebarea ? Dictionarul specifica clar: Ateismul este negarea existentei lui Dumnezeu si a oricarei divinitati. Ateismul este considerat o moda, de altii o filozofie, iar unii îl considera chiar o boala care s-a agravat în sec. XIX, când europenii au început sa guste din tehnica, stiinta si libertati politice, afirmând ca omul poate totul, nu mai are nevoie de nimic, nici de Dumnezeu. În 1Corinteni 2:5 ni se spune: „Credinta voastra sa nu fie întemeiata pe întelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu”, si aceasta întrucât întelepciunea o putem dobândi numai cu puterea lui Dumnezeu. Ateii sustin ca nu e nevoie de o carte „sfânta” care sa-ti spuna ce e „Bine” si ce e „Rau”, empatia, ratiunea si experienta sunt suficiente pentru fiecare om. Ori istoria acestei lumi a dovedit, în primul rând, ca exista o lege morala naturala prezenta la toate popoarele si în toate epocile de cultura ca o realitate a vietii umane, ca o cerinta a ei. Aceasta lege morala este lucrarea Întelepciunii divine, este înscrisul divin al inimii noastre, ea prescrie omului caile, regulile de purtare care duc spre fericirea fagaduita; interzice caile raului, care abat de la Dumnezeu si de la iubirea lui. Crestinismul este plusul, învatatura unica si suprema a Mântuitorului Hristos. În Morala crestina intervine iubirea crestina, jertfelnica, daruitoare, deci se pune accent pe interiorul omului. Crestinismul a aparut pe fondul lumii greco-romane unde excelasera celebre scoli filosofice cu mari întelepti. De exemplu Platon si Aristotel, desi acordau prioritate legilor pozitive ale statului, recunosteau si existenta unei legi morale naturale care obliga constiinta omului chiar si acolo unde nu exista o lege pozitiva. Despre aceasta lege vorbea si Sfântul Apostol Pavel în epistola catre Romani 2:14-15 : „Pagânii care nu au lege din fire fac ale legii, acestia neavând lege, îsi sunt lor si lege, ceea ce arata fapta legii scrisa în inimile lor, prin marturia constiintei lor si prin judecatile lor”. Degeaba spun ateii ca sunt morali si fara Dumnezeu când moralitatea lor, poate sa însemne ura, razbunare si chiar uciderea semenului daca acesta din urma nu crede în existenta lui Dumnezeu. Nu asa au facut în perioada comunista, omorând cu bestialitate pe cei care se opuneau sistemului? Ei mai sustin ca ateismul nu este comunism, dar comunismul nu a avut la baza ateismul? Nu Karl Marx spunea ca Religia este opiul poporului? „Eliminarea religiei ca fericire iluzorie a poporului este necesara pentru fericirea lor reala…” Nu Vladimir Lenin a fost cel care a spus ca „Ateismul este o parte naturala si inseparabila de marxism…”? Nu Iosif Stalin a spus ca „…acest cuvânt al lui Marx este piatra de temelie a întregii ideologii marxiste despre religie”?Ateismul este categoric o negare, nu o constatare, o neutralitate! Nu poti sa constati si sa nu te situezi de o parte sau alta. Este ca si cum te-ai urca într-un copac si ai ramâne suspendat de o creanga… Cât timp vei sta asa?

Ateismul este negarea lui Dumnezeu si a tot ce nu cade sub simturi, dupa cum credinta este o afirmare a existentei lui Dumnezeu si aderare ferma la tot ce ne-a descoperit El.

Proiectul construirii Catedralei nationale a reaparut dupa 1989. Cu greu, dar s-a reusit sa se puna piatra de temelie, iar de curând, aflam din presa ca s-a ajuns la ultima etapa a fundatiilor speciale, una dintre cele mai dificile actiuni, întrucât se lucreaza sub nivelul apei subterane. „Corpul navei catedralei se va înalta în forma de cruce pâna la cornisa desfasurata la 45 de metri. Nava principala se împarte în trei registre orizontale preluate din traditia bisericilor românesti medievale. De asemenea, porticele sunt o sinteza între cerdacul popular si colonadele din arhitectura manastirilor si palatelor brâncovenesti. Acestea sunt amplasate la intrarea principala, protejeaza intrarile laterale din dreptul pronaosului si înconjoara semicircular absida altarului. Cele sapte turle sunt înconjurate de colonade, asemenea porticelor de la primul nivel, dialogând armonic cu celalalt registru compozitional, iar cea principala se va înalta pâna la 120 de metri.”

Catedrala se va ridica în capitala tarii noastre – Bucuresti, pe Dealul Arsenalului, un teren aflat în proprietatea Patriarhiei din 2005, acordat prin ordonanta de Guvern, având ca destinatie exclusiva constructia Catedralei Mântuirii. „La pretul ridicarii la rosu de 400 de milioane euro se vor adauga înca circa 200 de milioane de euro pentru picturile din Catedrala.”

Când au aparut aceste informatii, au început sa apara imediat voci contestatare, jurnalisti straini dar si persoane de la noi din tara, unele în cunostinta de cauza, altele complet în afara subiectului, au cules date eronate exprimându-si parerile, ne aprofundând subiectul, necunoscând „esenta”, as spune. Ce a ajuns în presa? „Catedrala Mântuirii Neamului costa 600 milioane euro, bani platiti de Guvern” si lumea a vociferat în nestire : „Guvernul da 600 milioane euro pentru o catedrala; aceste milioanele de euro ar fi putut fi folosite în scopuri mult mai benefice oamenilor!” „Cu ce ar fi cucerit inimile tuturor oamenilor Biserica?” Vai ce trist ! „Cu o investitie de 600 de milioane de euro s-ar fi putut construi o scoala pentru tinerele talente din toate domeniile. Ar fi putut construi un centru pentru olimpicii romani. Ar fi putut construi câteva mii de adaposturi pentru batrânii cu probleme ai României. Ar fi putut sustine zeci de cantine ale saracilor în toata tara. Ar fi putut… dar n-au facut-o”, s-a mai scris. În numele cui vorbesc? În numele acestei tari crestine? Nu mai calculati atât ! Patriarhia are oameni care sa se ocupe de aceste calcule ! Unii ziaristi, de buna credinta, au adus la cunostinta cititorilor compararea faptului ca în Bucuresti a fost construit Stadionul National, arena cu o capacitate de 55.000 de locuri, din fonduri publice, iar Catedrala Mântuirii Neamului va avea o capacitate de 5.000 de locuri, si punând întrebarea: „Nu poate fi construita doar partial din fonduri publice, ceilalti bani fiind din donatii ale clerului si credinciosilor ortodocsi români din tara si strainatate?”

Actuala Catedrala patriarhala a fost construita la mijlocul secolului al XVII-lea (1656 – 1658), fiind initial biserica manastireasca, devenita ulterior catedrala mitropolitana în anul 1668, iar din anul 1925, odata cu înfiintarea Patriarhiei Române, a servit în mod provizoriu drept Catedrala patriarhala. În anii 1932 – 1935 s-au facut lucrari de restaurare. Se stie ca toate catedralele mitropolitane din provinciile românesti sunt cu mult mai încapatoare decât actuala Catedrala patriarhala cu o capacitate de aproximativ 500 de persoane. S-a vazut ca este neîncapatoare pentru numarul mare de credinciosi care în fiecare duminica participa la Sf. Liturghie, atât în interiorul, cât si în exteriorul acesteia. O noua Catedrala patriarhala mai încapatoare se impune în mod imperios si pentru marile sarbatori religioase si momente solemne bisericesti, cu caracter national si international.

Au intrat vreodata aceste persoane oponente, denigratoare, cum vreti sa le spuneti, în Catedrala actuala, au participat la o Liturghie? S-au gândit numai la risipa de bani, dar la risipa de energie pe care si-o asuma prelatii si toti cei care s-au angajat în aceasta lucrare s-au gândit? La dragostea lor întru Hristos? La câte generatii se vor bucura de aceasta sfânta catedrala, s-au gândit? Ar fi trebuit sa se bucure de curajul si judecata limpede a Patriarhului!

Câta cultura în acest domeniu au toate aceste persoane care-si dau cu parerea? Ce stiu sau cât stiu ele despre Credinta, Religie, Biserica? Stiu ei ca o Biserica ortodoxa este învelisul arhitectural al unui continut spiritual? Ca este o comuniune a oamenilor credinciosi întru Hristos – Capul Bisericii celei vii! În Evrei 13,8 se spune: „Acelasi ieri, astazi si în veci”, adica fiecare biserica ortodoxa trebuie sa exprime eternitatea în timp. Destinatia Bisericii, înca din primele secole, era considerata „Domus ecclesia”, lacasul de închinare, bunul sacru, spatiul liturgic, un loc sfintit si sfintitor.

Un Episcop îmi povestea, pe vremea comunismului din tara noastra, cum a venit o cersetoare, a cerut audienta Preasfintitului si a donat o suma mare, bani pe care-i strânsese din cersit, pentru refacerea turlei unei Biserici. Ce suflet avea aceasta femeie? Statuse ani de zile cu trupul lipit de asfaltul rece, umed, si meditase asupra vietii, vazuse oamenii din jurul ei, poate mai bine ca noi cei care trecem indiferenti pe strazi, sau obsedati de câte un gând, fara sa observam pe cei de lânga noi… Facuse ea acest gest pentru iertarea pacatelor ei? Nu! O facuse pentru iertarea pacatelor noastre! O facuse din dragoste pentru Hristos!

Sa ne gândim la vremurile lui Stefan cel Mare. La început domniei a avut grija sa refaca principalele mânastiri ridicate de înaintasii sai în scaun, iar în a doua jumatate a secolului al XV-lea s-au construit peste 44 de lacasuri noi de închinare, precum mânastiri, biserici si schituri, majoritatea dupa fiecare victorie câstigata împotriva turcilor. Sunt faptele lui crestine, fapte ale dragostei de oameni, de Ortodoxie, ale umanismului sau românesc si al respectului pentru credinta stramoseasca. De aceea poporul l-a numit „cel Mare”, si „cel Sfânt”. El a fost cel mai mare ziditor de locasuri de închinare ortodoxa din Moldova si chiar din întreaga tara. Multe dintre bisericile si mânastirile construite în acele vremuri, precum Bistrita, Dobrovat, Neamt, Putna, Voronet si altele, s-au pastrat pâna în zilele noastre si de ele s-au bucurat generatii întregi. Nu mai vorbim de marile catedrale ale românitatii ortodoxe din Transilvania! Dupa Primul Razboi Mondial, din care România a iesit traumatizata, dar învingatoare si cu trei teritorii majoritar românesti alipite la vechiul Regat, constructia de biserici ortodoxe a continuat, caracterul Nationalul capatând si dimensiunea sacra, pentru ca românitatea presupunea Ortodoxia. Prima biserica de mari dimensiuni construita în Transilvania a fost Catedrala mitropolitana din Sibiu (1902-1906), înainte de Marea Unire din 1918, în stil bizantin, fiindca renasterea româneasca avea nevoie aici, în Transilvania, de asemenea trimiteri la mostenirea Bizantului. Alte biserici de mari dimensiuni s-au construit la Cluj – Catedrala Mitropolitana, la Târgu Mures, Miercurea Ciuc, Medias, Orastie. Catedrala ortodoxa, cunoscuta si sub numele de Catedrala Încoronarii din Alba Iulia (1921-23), constituie expresia artistica a unitatii noastre nationale realizata prin actul din 1918. Ea a continuat, ca stil, atât traditia împaratilor bizantini, cât si a domnilor ?arii Românesti, cu elemente artistice din veacurile al XVI-lea si al XVII-lea, care au contribuit la constituirea unui adevarat stil românesc în domeniul bisericesc.

Pe scurt, vreau sa amintesc precizarile Patriarhiei Române cu privire la necesitatea construirii Noii Catedrale numita si Catedrala Mântuirii Neamului si anume ca ea va fi Simbolul demnitatii nationale, ca reprezinta o necesitate arhitecturala pentru o capitala europeana cu o populatie de peste doua milioane si jumatate de locuitori; Catedrala va fi un simbol al capitalei unei tari din Uniunea Europeana, Bucurestiul fiind la ora actuala singura capitala europeana fara o catedrala reprezentativa; asadar, construirea viitoarei Catedrale patriarhale nu distoneaza cu traditia europeana, ci, dimpotriva, o confirma; credinciosii români ortodocsi, chiar daca în majoritate saraci, reprezinta principalii donatori (finantatori), alaturi de Statul român – care doreste sa ajute la construirea viitoarei Catedrale patriarhale; atribuirea de catre Statul român a terenului pentru construirea Catedralei patriarhale reprezinta, mai ales, o reparatie morala pentru cele cinci biserici demolate de catre dictatura comunista, în aceeasi zona; ea va fi o constructie decenta si armonioasa, care sa evite orice stil gigantesc sau strivitor. „Biserica este singura scoala care nu se finalizeaza cu examenul de bacalaureat sau cu studiile de doctorat, ci ramâne permanent o scoala spirituala pentru toata viata, care îndruma oamenii sa caute viata cereasca vesnica, înca din timpul vietii lor pamântesti. În plus, ea este singurul spital care vindeca pe om de pacate prin iertare si prin cultivarea virtutilor, spre a dobândi sanatate sufleteasca si iubire curata pentru armonia în familie si societate.”„Catedrala reprezinta un simbol al demnitatii nationale, Biserica Ortodoxa Româna fiind astazi singura între Bisericile ortodoxe fara o catedrala reprezentativa pentru credinta majoritatii poporului român”, se mai mentioneaza în comunicatul Patriarhiei..

Cert este ca un locas de cult duce gândul omului catre Dumnezeu. „Biserica înteleasa în extinderea ei spatial-temporala si în coordonatele ei cosmice raspunde dorului dupa raiul cel pierdut”, spune frumos lect. dr. Mihaela Palade, în „Arta ecleziala – icoana a universului”.

Da, avem nevoie de o Catedrala a Neamului! Unde putem fi mai aproape de Dumnezeul nostru, atâta timp cât sanatatea trupului ne permite, decât în Biserica? Suntem facuti de la început sa avem în noi puterea lui Dumnezeu. Asa ne-a facut, suflându-ne suflare de VIATA! Iar în Biserica ne „ reîncarcam bateriile” primind energie, harul Lui! „Harul este „favorul” de care recipientul beneficiaza din partea celui care-l ofera.” Recipientul suntem noi, oamenii pacatosi, iar Cel care ne ofera este Dumnezeu si Fiul Sau – Isus Hristos. „În Biserica este Duhul Sfânt, Botezul, Sfânta Împartasanie, Preotia, Sfânta Liturghie, bucuria vietii si mântuirea. În Biserica sunt sfintii toti împreuna cu Maica Domnului si însusi tronul nevazut al Prea Sfintei Treimi”. Avem nevoie de CATEDRALA NEAMULUI!

Pun capat gândurilor mele, cu un poem scris cu ocazia vizitarii unei Biserici: Sunetele melodioase ale clopotelor,/ cu bataia ritmica, lunga care le-nsoteste,/ ma cheama./ Privesc de departe Corabia/ cu care strabatem oceanul vietii…/ Pasii urca cararea pietrelor reci ale pamântului,/ luminate de soare./ Ridic privirea spre crucea din vârful turlei,/ si înteleg iubirea lui Hristos,/ legatura dintre Cer si Pamânt./ Si parca – as dori sa ramân/ cu ochii atintiti spre cer…/ Intru-n Biserica, ma îndrept spre Altar,/ ma opresc în fata „Usilor Raiului”./ Ma simt usoara, plutesc./ Cu genunchii plecati rostesc rugaciuni,/ imploratii si gândesc:/ Daca rugaciuni nu s-ar mai spune,/ daca credinta nu am mai avea,/ pamântul parasit de cer/ cum ar arata?/ Îmi îndrept pasii spre „Tarâmul Întristarii”,/ spre care se îndreapta viata noastra, toata ./ Închid usa mare si grea,/ cobor tulburata/ cararea pietrelor reci.

Vavila Popovici –Raleigh, Carolina de Nord