Lânga tine e tot lunea spre seara,
Început de saptamâna si lumina
nu s-a mai curbat,
Îmi pui creionul în mâna si vina
sa fac sex cu tine când primaverile s-au terminat.
În acest anotimp e o pierdere de dorinta,
amestec orb de cuvinte, doar pâna joi,
de îmbratisari înverzite peste inspiratie
pâna la terminarea poemului, apoi
continuam cu o adânca respiratie
si ramân mai sarac de cât tine
si mai lipit de pagina alba!
Ah! Si cât am mai dorit sa mai vii,
Dar primavara nu mai vine
Si astfel am rezistat presiunii
verbului din ultimul vers.
Am dorit sa-l sterg dar nu m-ai lasat
Doreai sa locuim în acesta, univers
pentru un fel de a usura uitarea,
Si nu mai stiu daca esti lânga mine
si împreuna sa serbam plecarea.
Timpul se adunase tot într-un caer,
Când am vrut sa te strâng în brate
m-am trezit cu trupul tau de aer.
Al.Florin TENE
Revista ARMONIA - Saltmin Media 