Se spune că durerea de dinți îl exaspera pe Pascal  și-atunci desena cele mai regulate figuri geometrice.

Pe noi, când viața ne doare, ce putem face decât să ne refugiem în geometria cuvintelor.

 

   Îmi exprimam cândva opinia cum că, foamea exagerată de concret în detrimentul misterului acestei lumi va dispărea curând și un nou umanism se va întrezări la orizont, că lumea va reveni la anumite sentimente și valori fundamentale, precum Credința și Iubirea. Ar putea spune cineva că este gândirea unui om naiv, dar s-ar înșela total, întrucât se simte o saturație a concretului. Continue reading “VAVILA POPOVICI: Blaise Pascal și Credința” →