Deranjăm şi suntem deranjaţi pentru că…

” …am înţeles cât de mizerabilă este situaţia noastră în lume: prin simpla noastră existenţă deranjăm pe alţii. N-avem încotro. Se cuvine să înţelegem că orice am face şi oricât ne-am strădui tot supărăm.” (Nicolae Steinhardt)

Dacă punem problema în felul acesta, singura atitudine logică ar fi resemnarea. Comod, însă fără rost şi fără rod. Poate mai bine ar fi să identificăm cauze ale problemei şi, în măsura în care ţine de noi, măcar să încercăm să le eliminăm, măcar să încercăm să găsim soluţii.

De ce deranjăm şi suntem deranjaţi?

Deranjăm şi suntem deranjaţi pentru că nu înţelegem cât suntem de diferiţi, pentru că nu ne acceptăm unii altora unicitatea, pentru că nu preţuim (şi nu ştim să valorificăm) diversitatea, pentru că nu punem pe ceilalţi mai presus decât noi înşine, pentru că nu citim un text cu atenţie pentru a avea siguranţa că am înţeles bine ce vrea să spună, pentru că nu ascultăm cu atenţie ce spune celălalt, pentru că nu suntem preocupaţi să înţelegem ce spun, ce simt şi ce gândesc cei de lângă noi. Continue reading “Margareta Lupașcu: Deranjăm şi suntem deranjaţi…” →