LUMEA DE AUR

La sfintirea unui templu, la o mare sarbatoare,

Lumea a adus podoabe – ea, batrâna, slaba, oarba,

Vaduva Anastasia – si-a facut cu greu carare,

Si în curtea lui de aur, a adus un fir de iarba –

 

Si-i era asa rusine, ca si bruma ei de bine,

De pe-o pajiste vecina cu bordeiul ei, furase –

Sa aduca – pentru boii, cei lasati de fiecine

Lânga templu – mângâiere, pentru câte duc pe oase –

 

Pe frontonul de intrare în Biserica, tocmise

Împaratul, sa îi scrie, al lui nume, un fruntas –

Dar un Înger sterse toate cele-atât de scumpe zise,

Si-a cioplit: “Anastasia a platit acest lacas!”

 

Si-au vazut, mirati, minunea, Împaratul, si curtenii,

Si-au catat-o pe batrâna mult prea buna, si prea oarba –

Caci un Rai întreg, de aur, n-are pretul, prin milenii,

Cât o inima, ce–n zdrente, îi aduce-un fir de iarba…

 

 

 25 Mai 2011

din volumul LUMEA DE AUR, de Jianu Liviu-Florian

 

 

INFRACTORUL DUMNEZEU


 

De o zi începe, Hrist patimitor,

Viata Ta de simplu, mare infractor,

 

Vinovat de toate câte se întâmpla,

Vinovat ca lumea Ti se zbate-n tâmpla,

 

Vinovat de cruce, ca tamaduiesti

Fara nicio plata – vinovat ca esti,

 

Vinovat ca Fiul Domnului Îti spui,

Ca sa iei asupra-Ti relele oricui,

 

Vinovat de pilde, si de rugaciuni,

Ca-mpotriva legii faci mereu minuni,

 

Vinovat de-un bine, dat celui ce cere,

Sanatate, hrana, mila, înviere –

 

Vinovat chiar fara a avea de stire

De iertare fara margini, si iubire –

 

Vinovat ca înca, n-ai nici pat, nici casa,

Si ca stai cu vamesi, si cu slugi, la masa –

 

Vinovat ca înca, dai învatatura

Împotriva celei ce împarte ura –

 

Demn atunci de lanturi, chinuri, si bataie,

Demn de sângerare-n putrezite paie,

 

 

Demn ca toata lumea, înca, sa Îl spurce,

Si nedemn de toate – sugrumat pe cruce!

 

Astfel, frate draga, de-ai sa patimesti,

Din înalte foarte ratiuni lumesti –

 

Astfel, fara vina, slab întru putere,

De cârpesti o lume, care, totusi, piere –

 

Si recunostinta, chin primesti, si moarte,

Dumnezeu, cu tine, înca, le împarte…

 

 18 aprilie 2011

( saptamâna patimilor, ziua întâi )

din volumul LUMEA DE AUR, de Jianu Liviu-Florian

LUMEA DE AUR (THE GOLDEN WORLD)

de Jianu Lucian-Florian


La sfintirea unui templu, la o mare sarbatoare,

Lumea a adus podoabe –  ea batrana, slaba, oarba,

Vaduva Anastasia, si-a facut cu greu carare,

Si in curtea lui de aur, a adus un fir de iarba –


Si-i era asa rusine, ca si bruma ei de bine,

De pe-o pajiste vecina cu bordeiul ei, furase –

Sa aduca, pentru boii – cei lasati de fiecine

Langa templu – mangaiere, pentru cate duc pe oase –


Pe coloana de intrare in Biserica, tocmise

Imparatul, sa ii scrie, al lui nume, un fruntas –

Dar un Inger sterse toate cele-atat de scumpe zise,

Si-a cioplit: “Anastasia a platit  acest lacas!


Si-au vazut, mirati, minunea, Imparatul, si curtenii,

Si-au catat-o pe batrana mult prea buna, si prea oarba –

Caci un Rai intreg, de aur, n-are pretul, prin milenii,

Cat o inima, ce – n zdrente, ii aduce-un fir de iarba…


25 mai 2011