Un vers al poetei Iulia Roger Barcaroiu m-a urmărit multă vreme: ,,Cerul se sparge crunt şi cade în oceane…”.
Destin, întâmplare, nu ştiu exact ce a fost, ştiu doar că timpul a făcut să cunosc poezia şi personalitatea poetului Constantin Barcaroiu, apoi, tot timpul mi-a hărăzit să o cunosc pe poeta Cecilia Bănică Pal, verişoara poetului. Urmând o anume traiectorie a vieții, mărturisesc acum că nimic din ceea ce am trăit nu a fost o întâmplare.
Invitată la dialog este distinsa doamnă Iulia Barcaroiu, o preţioasă şi consecventă colaboratoare a revistei Melidonium. Continue reading “Emilia Țuțuianu, convorbiri: Iulia Roger Barcaroiu – Când ,,cerul se sparge crunt şi cade în oceane”” →