Tag: Isus

Adevar si Legenda

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Natura Umana, PersecutieLeave a comment

Andrei CIOBANU

Nu de mult timp am citit marturia preotului ortodox, Nechita Ioan convertit la crestinismul evanghelic, autentic, care a profesat cateva decenii la Catedrala Ortodoxa nr.2 Cluj.

Puteti revedea cele scrise, incepand cu primul episod pus sub titlul “Trezirea constiintei in viata unui preot ortodox“, de unde veti putea intra si citi si celelalte episoade cu intreaga sa relatare.

Dar acum dorim sa mai deschidem o pagina despre pastorul luteran Richard Wurmbrand. La sondajul-concurs din 2006, poporul l-a clasat intre primii ZECE MARI ROMANI, pe un remarcabil loc 5. Continue reading “Adevar si Legenda” →

Când m-ai gasit

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

Valentin Popovici

 

Când m-ai gasit pe drum, Isuse, si Duhul Tau m-a cercetat,
În viata mea de întuneric, un Soare nou a luminat.
Au cazut solzii de pe pleoape, caci eram orb ca Bartimeu,
Si mi s-a limpezit gândirea, sa vad ce mare-i Dumnezeu!

Când m-ai gasit, o scump Isuse, eram cazut între tâlhari,
Lovit de toti fara de mila, cu rani si suferinte mari.
Dar m-ai atins, Samaritene, si-ai pus pe mine haina Ta,
Sa umblu în mantaua slavei, învesmântat pe veci în ea!

 

DORINTA

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

Am obosit

Parca mi s-a rupt dintr-o data,

Ca apa, lehuzei,

Legatura cu vreo farâma de bine –

Parca traiesc chinurile facerii

In igrasia neputintei

Care sapa

La radacina mea

Pâna când ma va face ruina –

 

Unde sa Te caut?

Când pretutindeni

Rugaciunea e munca,

Munca e  munca,

Viata  e munca,

Si odihna vesnica, e tot munca?

munca fara suflet, si cap?

 

Si cum s-ar putea

Elibera fiinta mea

De blestemul muncii?

 

As vrea sa ajung la Tine,

Ziditorule,

Caramida,

 

Dar sa nu o asezi,

in zidul oamenilor,

mai bine,

aseaza-ti capul pe ea,

si da-i grai…

 

JIANU LIVIU-FLORIAN

 

Apostolul de dincolo de Cortina de Fier

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Incurajare, Mantuire, Natura Umana, Persecutie1 Comment

O SCURTA BIOGRAFIE A TATALUI MEU (1909-2001)

 Michael Wurmbrand

RICHARD WURMBRAND A TRAIT 91 DE ANI. Este autorul a 18 carti crestine de mare succes mondial, traduse in peste 70 de limbi, care descriu viata sa, inclusiv cei 14 ani petrecuti in inchisorile comuniste din Romania.

 A fost fiul cel mai mic din cei patru copii ai unei familii de evrei din Bucuresti, Romania. Intre anii 1913-1919, familia sa a locuit in Istambul, Turcia. Tatal, de profesie dentist, a decedat in 1919, in urma unei epidemii de gripa. Vaduva saraca s-a intors cu cei patru fii la Bucuresti.

 Richard, care devenise un tanar intelectual deosebit de dotat, cunoscator a patru limbi, a avut o tinerete furtunoasa, fiind activ politic ca extremist de stanga, si lucrand ca si agent de bursa. In acea perioada a cunoscut-o si s-a casatorit cu Sabina in 1936. In acelasi an, tanarul cuplu de evrei, a plecat intr-o vacanta prin muntii Romaniei. In acel timp l-a cunoscut pe un tamplar german, in zona Brasovului, care le-a pus in mana o Biblie.

 Acest om i-a implorat pe cei doi tineri intelectuali evrei, cu inalta educatie, sa citesca macar una din evanghelii, care nu era altceva decat o scurta biografie a celei mai imporante personalitati ale poporului evreu, Isus Hristos. Sabina si Richard, care s-au intalnit ulterior si cu alti crestini evrei, s-au convertit si au fost botezati. Ei au inceput sa frecventeze Misiunea Anglicana pentru evrei din Bucuresti, Romania. Mai tarziu, dupa incheierea unor studii, Richard, un orator carismatic, a fost ordinat intai ca si anglican, apoi, dupa cel de-al doilea razboi mondial, a fost reordinat ca si pastor luteran. Unicul fiu al celor doi, Michael, s-a nascut in 1939.

 Datorita faptului ca Romania a declarat razboi Angliei si celorlalte puteri occidentale, la inceputul celui de-al doilea razboi mondial, pastorul englez anglican a trebuit sa paraseasca Romania. Rev. Richard Wurmbrand si sotia sa Sabina, plini de curaj si fara nici un resentiment, au continuat sa desfasoare o activitate misionara crestina ilegala, fara sa se gandeasca la bunurile pe care le aveau sau la familie. Au inceput sa scoata numerosi copii evrei din ghetto-uri, au predicat zilnic in nenumarate adaposturi si au ajuns sa fie arestati de mai multe ori pentru activitate religioasa interzisa intr-un stat aflat in stare de razboi. Cel putin o data, daca nu de mai multe ori, au fost gata sa fie condamnati la moarte de catre tribunalul militar, care nu avea nici un pic de rabdare sau intelegere pentru doi evrei deveniti crestini, impreuna cu alti evrei, si care desfasurau activitati religioase interzise, in timp ce Romania se afla in razboi. Continue reading “Apostolul de dincolo de Cortina de Fier” →

Alegeti astazi calea

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

Perspectiva alegerii

George Danciu

Viata necercetata nu merita traita! (Platon)

Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decât prin Mine. (Evanghelia  Ioan, 14:6)

A aparut o noua generatie de crestini care cred ca il poti primi pe Cristos, insa fara a renunta la lume. (A.W.Tozer)

Sa privim la textul din Proverbe 25, 1-10

1 Iata înca vreo câteva din Pildele lui Solomon, strânse de oamenii lui Ezechia, împaratul lui Iuda. – 2 Slava lui Dumnezeu sta în ascunderea lucrurilor, dar slava împaratilor sta în cercetarea lucrurilor. – 3 Înaltimea cerurilor, adâncimea pamântului si inima împaratilor sunt nepatrunse. – 4 Scoate zgura din argint, si argintarul va face din el un vas ales. 5 Scoate si pe cel rau dinaintea împaratului, si scaunul lui de domnie se va întari prin neprihanire. – 6 Nu te fali înaintea împaratului si nu lua locul celor mari; 7 caci este mai bine sa ti se zica: „Suie-te mai sus!” decât sa fii coborât înaintea voievodului pe care ti-l vad ochii. – 8 Nu te grabi sa te iei la cearta, ca nu cumva la urma sa nu stii ce sa faci, când te va lua la ocari aproapele tau. – 9 Apara-ti pricina împotriva aproapelui tau, dar nu da pe fata taina altuia, 10 ca nu cumva, aflând-o cineva, sa te umple de rusine si sa-ti iasa nume rau care sa nu se mai stearga. (Proverbe, 25.1-10)

Sa patrundem cât mai adânc in textul ales ca hrana cereasca din Cartea Proverbelor in drumul nostru de descifrare a mesajului Creatorului pentru noi! [pullquote]

Ia pestele acesta si uita-te la el. Mai târziu am sa te intreb ce ai vazut.   Louis Agassiz

Cartea aceasta a Legii sa nu se departeze de gura ta; cugeta asupra ei zi si noapte, cautând sa faci tot ce este scris în ea; caci atunci vei izbândi în toate lucrarile tale si atunci vei lucra cu întelepciune.

BIBLIA, Iosua, 1:8

[/pullquote]

Dupa o cercetare aprofundata a textului am observat ca lumina ne vine prin versetul 2:

Slava lui Dumnezeu sta în ascunderea lucrurilor, dar slava împaratilor sta în cercetarea lucrurilor. –

Cu o dorinta acuta de cercetare si seriozitate am experimentat timp de o saptamâna metoda privirii insistente la „peste” – textul din Proverbe, 25:1-10 – , eliberat de orice superstitie sau idee preconceputa , pâna când am intrezarit o cheie de interpretare, o lumina care deschidea o perspectiva de a vedea si intelege mesajul.

Pentru teologi si profesori experimentati, care traiesc prin credinta, dotati cu metode de investigare clasice, e posibil ca lumina interpretarii sa-i gaseasca mai repede, insa in cartile de specialitate n-am regasit aceasta portita. Am vazut ceea ce se poate constata de catre fiecare, faptul ca firul rosu al mesajului din acest text este un cuvânt care se repeta: imparat!

Scena  este lumea  plina de oameni si imparati cu problemele lor de tot felul, dar cu totii se situeaza sub flacara permanenta a cercetarii Imparatului Ceresc.

Broasca incalzita la foc mic!

Citisem de curând despre acesta inteleapta expresie, dar am si auzit-o din gura unor prieteni cu care  ma aflam sus la munte  intr-un loc mirific pregatit de Dumnezeu pentru om, dar – cum spune intr-unul din Psalmi – vârfurile muntilor sunt ai Lui, iar noi urcasem pe unul din vârfurile muntilor Lui, si ne-am inchinat, laudandu-L!

Ad hoc, cu totii  intr-un singur gând, sus pe vârful muntelui, am cântat o minunata Cântare de lauda:

O, Doamne mare, când privesc eu lumea

Ce ai creat-o prin al Tau Cuvânt,

Si fiintele ce-mpodobesc natura

Cum le-ntretii cu bratul Tau cel Sfânt:

(:Atunci îti cânt, Maret Stapânitor,

Ce mare esti!

Ce mare esti!:)

Caci Domnul este un Dumnezeu mare, este un împarat mare mai presus de toti dumnezeii. El tine în mâna adâncimile pamântului, si vârfurile muntilor sunt ale Lui. A Lui este marea, El a facut-o, si mâinile Lui au întocmit uscatul: veniti sa ne închinam si sa ne smerim, sa ne plecam genunchiul înaintea Domnului, Facatorului nostru! (Psalm, 95: 3-7)

Ce bagi in cap aia si iese!

Prietenul nostru folosise inca o proptea cu tâlc in spusesle sale: Ce inveti aia si scoti!

Ce vedem, privind la scena deschisa de text? Vedem scena intinsa a lumii cu personajele amintite, imparati si oameni, cu viata lor socio-politica si, deasupta tuturora, Impratul Ceresc, Creatorul Universului.

Dar sa intram si sa vedem ce gândesc personajele noastre:

Slava lui Dumnezeu sta în ascunderea lucrurilor, dar slava împaratilor sta în cercetarea lucrurilor. –

La inceputul creatiei Universului Dumnezeu era aproape de om, de Adam si de Eva; vorbea cu ei, erau intr-o relatie de comunicare, de partasie si prietenie.

Dar deindata ce ei au tradat prietenia Domnului Dumnezeu, si au ascultat de Sarpe (diavol), Dumnezeu s-a indepartat, Si-a ascuns fata.

Sa luam seama la umbletele noastre, sa le cercetam si sa ne întoarcem la Domnul. Sa ne înaltam inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând: „Am pacatuit, am fost îndaratnici, si nu ne-ai iertat! În mânia Ta, Te-ai ascuns si ne-ai urmarit, ai ucis fara mila. Te-ai învaluit într-un nor, ca sa nu strabata la Tine rugaciunea noastra.(Plangerile lui Ieremia, 3:40-44)

Sa revenim la Proverbe 25.2:

(1) Slava, gloria, cinstea, maretia lui Dumnezeu, sta in ascunderea lucrurilor.

(2) dar slava împaratilor sta în cercetarea lucrurilor. –

Slava lui Dumnezeu sta în ascunderea lucrurilor

Slava Lui S-a ascuns in copilasul Isus sosit in lume, intr-o familie modesta, smerita, curata si ascultatoare, si a poposit in ieslele animalelor!

Toate calitatile si caracterul Lui Dumnezeu ne sunt descoperite in Pruncul si apoi Omul Isus (Epistola catre Evrei, 1:1-4): „la sfârsitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus mostenitor al tuturor lucrurilor si prin care a facut si veacurile. El este oglindirea slavei Lui si intiparirea Fiintei Lui si care tine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a facut curatirea pacatelor, si a sezut la dreapta Maririi in locurile preainalte, ajungând atât mai sus de ingeri, cu cât a mostenit un Nume mult mai minunat decât al lor.”

Slava imparatilor sta in cercetarea lucrurilor

Intr-un loc din Biblie , generic, oamenilor li se adreseaza cu„sunteti dumnezei”, adica imparati, cu totii. Cel putin fiecare isi e propriul stapân-imparat, „eul” pe care-l inaltam neingaduit de mult!

Isus le-a raspuns: „Nu este scris în Legea voastra: „Eu am zis: sunteti dumnezei”? (Ioan, 10:34)

Nu este doar slava imparatului, ci si a omului in general, dar in acelasi timp este si o datorie intrinseca de a cerceta lucrurile, de la un capat la altul, de a descoperi de unde vine si incotro se indreapta, dar si care trebuie sa-i fie tinta finala!

Sunt cunoscute ipotezele care circula privind geneza omului si universului:

– teoria big-bangului, universul  fiind „creat” din haos, la un bing-bang, initial, care a declansat totul!

– teoria evolutionista a naturalistului englez Charles Darwin (1809 – 1882), conform careia omul se „trage” din maimuta!

– teoria creationista (Biblia), omul si Universul sunt creati de Dumnezeu.

Marii nostri carturari, Nicolae Iorga si Lucian Blaga, fiecare la vremea sa, au spus asa: Nu discuta evidenta, lasa-i s-o afle pe seama tagaduirii lor!

Nu voi aborda nici eu evidenta, informatii care ne sunt la-ndemâna, venite, spre inima celui dornic de adevar, pe nenumarate cai, in diverse chipuri, care asteapta parca a fi doar primite.

Dar, lucru curios, nu se prea trâmbiteaza faptul sa insusi Darwin, spre sfârsitul carierei stiintifice, s-a dezis de teoria sa, gasind-o inacceptabila, cum si e in fapt.

Cercetând Cuvântul trimis de Creator pentru om aflam care e scopul omului: Sa-L glorifice pe Dumnezeu aici si acum, apoi sa se bucure de El si cu El in vesnicie!

In predica de pe munte, Matei, 6.33, Isus a spus ucenicilor: Cautati mai întâi Împaratia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

Imparatia lui Dumnezeu este un tarâm nevazut, pe când neprihanirea (dreptatea) lui Dumnezeu este ceva cât se poate de vizibil. Neprihanirea Sa e data de caracterul Sau moral desavârsit

Scopul omului e acela de a-i da lui Dumnezeu slava si cinstea reclamata de Numele Sau, mai presus de orice nume.

Dar majoritatea oamenilor au ca scop o viata frumoasa si fara riduri, care sa-i implineasca mai intai aspiratiile firesti, carnale. Adica o viata implinita materialiceste care sa le asigure totul din belsug, pentru ei insisi, si sa fie cât mai sanatosi si fara … riduri. Traiesc dupa mersul lumii prezentat in mass-media, de unde isi iau nu numai doctrina, dar si modelele (idolii).

Cunoasteti cum e cu broasca incalzita la foc mic? Se pune broasca in apa la temperatura la care e ea obisnuita. Apoi se tot incalzeste apa, incet, incet; temperatura tot creste …. ; ea nu simte „nimic”, deoarece este incalzita la „foc mic”.

Societatea secolului XX , apoi cea a sec. XXI, dar si celelalte anterioare, nu au luat seama ca, practic, sunt incalziti permanent. Insa, e adevarat, nu se intâmpla dintr-oadata , ci schimbarea de doctrina, de atitudine, de morala, s-a facut la … foc mic!

In secolele anterioare, poporul („prostimea”, talpa mare a masei de oameni) stia ce e aia morala, adevar, dreptate, libertate!

Dar treptat s-a ajuns in situatia curioasa in care Minciuna sta cu regele la masa (regele fiind eul omului), cum gasim aceste cuvinte intr-o fabula a lui Grigore Alexandrescu.

De la doua valori saracite, Linistea personala si Belsugul, s-a trecut la a treia: Crestinismul cultural (când conceptia seculara depsre viata – omul sta in centrul tuturor evenimentelor, pe care el insusi le determina – se impleteste cu conceptia crestina, situatie in care nici una nu rezista!)

Pe scurt, conceptia crestina e aceea in care Dumnezeu e in centrul existentei noastre, El este Creatorul si este suveran si implicat in viata noastra de zi cu zi.

Pe de alta parte, umanismul secular afirma ca omul este intrinsec bun, ca el e stapânul propriei sorti, ca el singur isi stabileste limitele realizarilor si ale cunoasterii, nu poate fi constrâns de nici un standard moral, decât cel ales de el.

Poti alege pe ce cale vrei sa mergi, dar nu poti alege consecintele!

In 1961, in USA s-a scos ca ilegala Rugaciunea in scoli!

In 1973, in USA s-a legalizat Avortul!

Apoi, in deceniile care au urmat imoralitatea s-a diversificat tot mai mult:

– s-a legalizat Homosexualitatea!

– s-a legalizat prostitutia!

– s-a admis preoti homosexuali!

– s-a introdus pe scara larga pornografia!

– s-a legalizat casatoria intre homosexuali!

– s-a „discutat” ca e benefica pedofilia si pentru cel abuziv, dar si pentru abuzat!!!!!

Ce vreau sa spun: Ati simtit cumva „focul mic” la care s-a supraincalzit global de imoralitate mediul in care traim?

NU! Daca pe vremuri, taranul, chiar si muncitorul, nu incepeau munca la câmp fara o Rugaciune, la fel, elevul si profesorul, la scoala, s-a ajuns ca Azi sa para prea de tot aceste bune obiceiuri de altadata.

In 1976 Chuck Colson, directorul de cabinet al presedintelui Richard Nixon, a fost anchetat si inchis pentru minciuna si coruptie. Situatia a ramas in istorie drept Scandalul Watergate.

Credea si Colson ca e crestin autentic, dar nu era decat unul cultural, secular, la gramada! Generatiile de crestini ai zilelor noastre credca il pot primi pe Cristos, chiar si fara a renunta la lume!

Chuck Colson ajuns in inchisoare, isi schimba valorile, prioritatile, viata, si credinta, cu 180 de grade. Scrie cartea „Born Again”-Nascut din Nou. Avea dreptate Platon sa gandeasca asa: O viata necercetata, nu merita traita!

Vedem unde ne-a adus trairea unor  viati necercetate, o viata traita la „focul mic” al imoralitatii, al cretinismului secular, al umanismului cultural, intretinut si sustinut de mass-media.

Prabusirea moralitatii si indepartarii de Dumnezeu a dus in cele din urma la prabusirea societatii americane, care, dintr-o tara fanion, cu un nivel ridicat de prosperitate, a ajuns sa fie falimentara pe toate planurile!

Slava împaratilor sta în cercetarea lucrurilor

Sa ne cercetam viata, sa vedem ca trebuie sa venim la invatatura primita prin Cuvantul Creatorului nostru:

8 Nu te grabi sa te iei la cearta, ca nu cumva la urma sa nu stii ce sa faci, când te va lua la ocari aproapele tau. –

9 Apara-ti pricina împotriva aproapelui tau …

Suntem cu totii sub privirile lui Dumnezeu (Psalm, 139). Si sa fim constienti ca nu suntem cu nimic mai buni decât apostolul Pavel care a zis: „Stiu, în adevar, ca nimic bun nu locuieste în mine, adica în firea mea pamânteasca...” (Romani, 7.18)

„O, adevarat si cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: „Hristos Isus a venit în lume ca sa mântuiasca pe cei pacatosi”, dintre care cel dintâi sunt eu.” 1 Timotei, 1.15)

Sa ne cercetam viata in lumina Cuvântului lui Dumnezeu si sa ne-o punem in rânduiala, in ordine, ca sa capatam har la vreme de nevoie! Amin!

Glorie Domnului Dumnezeu!

O viata cercetata

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Incurajare, Mantuire, Natura Umana, UncategorizedLeave a comment

Traieste cu discernamânt

Ia pestele acesta si uita-te la el. Mai târziu am sa te intreb ce ai vazut. (Louis Agassiz)

Cartea aceasta a Legii sa nu se departeze de gura ta; cugeta asupra ei zi si noapte, cautând sa faci tot ce este scris în ea; caci atunci vei izbândi în toate lucrarile tale si atunci vei lucra cu întelepciune. (BIBLIA, Iosua, 1:8) 

Sa privim la textul din Proverbe 25, 1-10

 1 Iata înca vreo câteva din Pildele lui Solomon, strânse de oamenii lui Ezechia, împaratul lui Iuda. – 2 Slava lui Dumnezeu sta în ascunderea lucrurilor, dar slava împaratilor sta în cercetarea lucrurilor. – 3 Înaltimea cerurilor, adâncimea pamântului si inima împaratilor sunt nepatrunse. – 4 Scoate zgura din argint, si argintarul va face din el un vas ales. 5 Scoate si pe cel rau dinaintea împaratului, si scaunul lui de domnie se va întari prin neprihanire. – 6 Nu te fali înaintea împaratului si nu lua locul celor mari; 7 caci este mai bine sa ti se zica: „Suie-te mai sus!” decât sa fii coborât înaintea voievodului pe care ti-l vad ochii. – 8 Nu te grabi sa te iei la cearta, ca nu cumva la urma sa nu stii ce sa faci, când te va lua la ocari aproapele tau. – 9 Apara-ti pricina împotriva aproapelui tau, dar nu da pe fata taina altuia, 10 ca nu cumva, aflând-o cineva, sa te umple de rusine si sa-ti iasa nume rau care sa nu se mai stearga. (Proverbe, 25.1-10)

Sa patrundem cât mai adânc in textul ales ca hrana cereasca, din Cartea Proverbelor, in drumul nostru de descifrare a mesajului Creatorului pentru noi!

Astazi, dupa o cercetare aprofundata a textului am vazut ca lumina ne vine privind la versetul 2:

2 Slava lui Dumnezeu sta în ascunderea lucrurilor, dar slava împaratilor sta în cercetarea lucrurilor. –

Cu o dorinta mare de cercetare si seriozitate am experimentat timp de o saptamâna metoda privirii insistente la „peste” – textul din Proverbe, 25:1-10 – , eliberat de orice superstitie sau idee preconceputa , pâna când am intrezarit o cheie de interpretare, o lumina care deschidea o perspectiva de a vedea si intelege mesajul.

Pentru teologi si profesori experimentati, care traiesc prin credinta, dotati cu metode de investigare clasice, e posibil ca lumina interpretarii sa-i gaseasca mai repede, insa cartile de specialitate am vazut ca n-au pus accentul pe acest verset si pe acest punct de vedere.

Ce am vazut si ce se poate constata de catre fiecare este faptul minunat ca firul rosu al mesajului din acest text este un cuvânt: imparat!

Scena mesajului este lumea, care abunda de oameni si de imparati, cu problemele lor inevitabile, dar care se situeaza cu totii sub flacara permanenta a cercetarii Imparatului Ceresc. Continue reading “O viata cercetata” →

Socotit nevinovat

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, MantuireLeave a comment

Am citit ca un predicator facuse intr-o zi o vizita unei batrane sarace cu gandul s-o ajute cu niste bani. Batu la usa, dar nu primi nici un raspuns. Crezand ca nu e acasa, pleca.

Dupa cateva zile o intalni la biserica si-i spuse: „Am fost pe la dv.; am batut la usa, dar, crezand ca nu sunteti acasa, am plecat. Voiam sa va dau un ajutor.” Batrana intreaba: „ Cam la ce ora?”. „Pe la amiaza”. „O, imi pare rau, v-am auzit, dar am crezut ca e proprietarul si vine sa-mi ceara chiria.”

Unii cred ca avem ganduri ascunse. Nu venim sa cerem chiria. Dorim sa gasiti mantuirea, viata vesnica pentru suflet. Totul e prin har, adica in dar, gratis. Vine de la Dumnezeu prin bunavointa Sa, dar numai prin credinta!

„Viata sufletului sta in credinta. Sanatatea sufletului sta in dragoste”  (Ch.H.Spurgeon)

Din anii ’90 incoace, crestini americani, fara numar, vin la noi in tara sa-L propovaduiasca pe Cristos. Romanii isi ziceau ca fara nici o indoiala, pe undeva, urmaresc ei ceva. Ca nu e nevoie de ei sau de alti straini, deoarece suntem crestini de …. 2000 de ani! Ca doar nu au descoperit ei „ceva” in crestinism care la noi nu a ajuns. Prezenta lor misionara, deranjeaza pe multi, noi considerandu-ne increstinati de Sf. ap.Andrei !

In 1992 eram la o biserica evanghelica cand s-a primit vizita misionara a unui COR de studenti din USA condusi de un profesor-dirijor. Au cantat cateva cantari crestine, apoi ni s-a dat textul cu cantarea de mai jos: „Am fost mantuiti, doar prin Isus”. Cum ei au invatat-o si in romaneste, dirijorul american ne indemna sa cantam impreuna, ridicati in picioare. A fost repetata de mai multe ori pana am prins melodia si mesajul cuvintelor. Dar s-a intamplat ca muzicalitatea notelor, dublata de „Ne-a spus” (al Domnului Isus): „Fara bani, fara bani , ati fost iertati” sa-mi sensibilizeze simtirea, iar ochii sa lacrimeze in voie afland cum iertarea ne este oferita in dar si ca „Fara bani vestea s-o dati!” / „Mergeti si spuneti pe-ntregul pamant / C-am inviat din mormant!”

“Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului. Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului. Dar acum s-a aratat o neprihanire, pe care o da Dumnezeu, fara lege despre ea marturisesc Legea si prorocii si anume, neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Cristos, pentru toti si peste toti cei ce cred in El. Nu este nici o deosebire. Caci toti au pacatuit, si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu. Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea, care este in Cristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a randuit mai dinainte sa fie, prin credinta in sangele Lui, o jertfa de ispasire, ca sa-Si arate neprihanirea Lui; caci trecuse cu vederea pacatele dinainte, in vremea indelungii rabdari a lui Dumnezeu; pentru ca, in vremea de acum, sa-Si arate neprihanirea Lui in asa fel incat, sa fie neprihanit, si totusi sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede in Isus.” Epistola catre Romani, 3.20-26 Continue reading “Socotit nevinovat” →

MA-NTREABA STRAMOSII

On By nelursIn Culture, poetryLeave a comment

Adrian Botez

 

 MA-NTREABA STRAMOSII

 

ma-ntreaba stramosii daca-i mai cunosc

ma-ntreaba din icoane – sângerând!

mai stau – falosi – în butce si-n parfum de mosc

si capetele lor cazura – coborând…

 

poporul martirilor ma-urmeaza

oricare clopote ating în viata:

ei sunt vârtutea care ma-narmeaza

si fruntea-n mir de foc mi-e mai semeata!

 

altarele din munti îmi sunt deschise

Hristos întâmpina – de-acum – credinta mea:

sunt marturisitor – si ranile sunt scrise

 

pisanie-mi fu viata – slova grea:

ard catre ei – cu fiecare ger

si ma sfintesc prin ei – din cer în cer!

***

 

ÎNCEPUT DE SEPTEMBRIE

 

un înger îmi toarna sa beau: e un înger!

de ce sa nu-mi toarne – când lumea-i nebuna?

sa beau si sa uit – nu vreau sa mai sânger

sa beau si sa trec spre lumina cea buna…

 

e seara târzie – si greieri scânteie

din cântecul lor patimas ori tihnit:

aici – pe pamântul nebunilor lumii

o lume-pereche Hristosu-a zidit!

 

…si florile-n umbra danseaza învoalte

descântecul razei se cerne-n vedenii

cei vii si cei sfinti blând tânjesc spre departe

 

în hora ma duc si în dor si spre genii

…neguri regine se-nchina si-s foarte

atente: la frunzele vii – la frunzele moarte…

***

 

SERI ÎN CETATE

 

în seri prelinse – tainic – din havuzuri

tragici nebuni – înfrânti – gesticuleaza

ar vrea sa-si smulga corbii din obraza:

în loc – s-aseze îngerii – taluzuri!

 

parfum de lumânari si ceri varsate

îmbie orbii din paduri sa plânga…

cine mai vrea turniruri în Cetate

sa-nfiga lancea-n visul cel de lânga!

 

…nebuni si orbi – razboinici si domnite

veniti la Sarbatoarea Nimicirii:

noaptea – arzând în strugurii din vite

 

aduce jertfa Mortii si Uimirii!

…Craiul danseaza-n ritmul desfrânarii

Regina Ciuma – un vals mut – uitarii…

***

 

SIHASTRIA VORONETULUI

 

unde stelele-si coboara – lin – lumina din Cuvânt

între munti – paduri si vânt

atingând pamânt c-un gând:

îngere de colilie

rasarit-a sihastrie!

 

cât o iesle – cât un prunc

cât pe vale – cât pe runc

sta-ntre apele ceresti – rugaciuni dumnezeiesti

luminând pustia:

sihastria

 

papadie – primavara

cu urgia se masoara

dintre ierni razbate-n vara –

lacrimi – zâmbet de fecioara

slavind zarii maiestria:

sihastria

 

miez de noapte ce rodeste

când Hristos spre ea priveste:

nu sufla prea tare – Doamne

n-o clinti nici dintre toamne –

vei învârteji-o-n vânt

si pe-o pala de lumina

iar în raiuri o sa vina!

vis de floare de sulfina

sfios arde vesnicia –

sihastria

 

e atât amar pe lume –

o – Iisuse împarate!

doar nadejdea sihastriei

doar icoana Sân’ Mariei

dulce rugaciune-n strune

zaboveste de pacate!

*

Dumnezeul de lumina – preotilor stâncii mute

printre cetine le tese

fir de patrafir:

dinspre-amiaza catre munte

întristând poieni de aer

se cladesc altar si frunte

cetelor de îngeri

 

ce-ti ramâne – suflet singur?

sa culegi lanul de frângeri

sa te rogi

sa sângeri

*

ars de stele – scris de fluturi

ma desprind din luturi

si spre Tine vin – Iisuse

de gând sa ma scuturi!

***

 

VALEA PUTNEI

 

calugari brazi – cu rantii lungi

sirag – tacuti se furiseaza

spre catedrala dintre stele

 

calugari brazi – cu rantii negre

astern urechea peste munti

pândind un dangat în desert

la catedrala din adâncuri

la staretia pietrei arse

 

calugari brazi – scandând în vânt

o rugaciune a vâltorii

îsi smulg din sân un legamânt –

si dintr-odata pe pamânt

se-aprind luminile de glorii!

*

corbu-si cauta focul în vatra padurii: cra-cra

nu-l urmari pe corb – când o apuca

fâlfâind fierbinte – spre cuib: în mijlocul întunericului

te va-ncinge vapai

*

la poarta raiului – de-o parte si alta

strajuiesc doi brazi – cu barbile-atârnând

printre ei – departe – un cal – pascând

blajin – lumina

***

 

POIANA

 

a împietrit lumina – sub vraja dumnezee:

un fluture – pe pajisti – a scris o odisee

***

 

BRADULUI

 

nu te vreau în casa – bradule – împodobit de

mâini vestede

 

stai între vânturi – cu bratele cruce

si pe bratele tale – piroane

aprinse – stelele

*

 

LA CATEDRALA ARSA MUNTE

 

la catedrala arsa munte talangile sunt clopot

argintul si tamâia apei se tot petrec în sopot

slujesc vecernia barbosii cu patrafir de cetini –

un boier greier dascaleste cum timpul sa-l încetini

 

aici se savârseste taina vadirii nuntii sfinte

când ursi arata-ntelepciune în jocuri si vesminte

iar lupii veghii se înclina în calea viu-minunii

când Soare-si pleaca-adânc genunchiul în fata Fetei Lunii

 

veniti voi pasari ale strunei din slavile meree

sa curga alta vlaga-a firii în ape si-n idee

veniti maririi sa-i fiti martori când Dumnezeu slujeste

odajdiile de luceferi arzând împarateste…

*

muntii s-au smerit din vârfuri – martori dupa o minune

sub cadelnita din soare – codrii stau în rugaciune

jur prejur ies dintre raze si miresele poiene

si descânta-n aer basmul cu Ilene Cosânzene

 

vis de vânt – ceresc Cuvântul se rasfata în miresme

trecând gânduri peste chipul curgatoarelor aghesme

dintre tufe de macese – Pan buhosul se iteste

murmurând cu desfatare vorba care îl orbeste

 

cât va tine vraja asta? – când sortirea de fantasme

ne va-ntuneca Edenul si Frumosii Feti din basme?

stau ostirile de cetini pregatite de-nfruntare

pogorâti – arhangheli-codri se-mbrac în strafulgerare:

piei Satan! – smaraldu-ti cade la un semn si o-ncruntare…

***

 

INSTANTANEE

 

îsi da drumul soarele – din vârf de cetini – tot mai

repede – din creanga în creanga – de-a rostogolul – pâna în

ochii mei si-ai apelor: rusinat – se da dupa munti

ca o fiara luminata

peste fire – sfioasa

*

ard rasini în catuia de noapte a brazilor

e o vreme – o-nlesnire spre tainita cerului

corbi orbi se rotesc spre salbaticul cuib din

misterul înalt

un ou a cazut si s-a spart: cerul s-a-ncleiat de

astri – dar Dumnezeu a suflat peste cenusile

albe – si noua trepte de cer au tresaltat

senin cristal – înghetat-au tarie

*

în fiece brad se înalta castelul de duhuri

spaime – extaze strapung armura de cetini

din piatra-n piatra – din ramura-n

ramura – serpuieste – zguduind cu lumina

galaxia minunii

*

deasupra mea – îndelunga binecuvântare a

batrânului brad: încep sa-ntrevad freamatul tainic

al fratiilor astrilor

întâi însa nu uit sa fur – cu palma din zbor

maramele albe-ale fecioarelor – tresaltând de

înspumate spaime – strapungând pretutindeni lumina: fiicele

de apa-ale muntelui

*

pe foaia alba-a mestecenilor – pasarea

vazduhului – în zbor bine stilat – scrie

batrâna legenda a lumii

*

coboara cirezile din munte – de la Fântâna Tineretii:

între coarne – pe frunte – fiece bour

poarta povara stelei de zeu

*

din tihna mareata de cetini

se isca-o vestire a firii:

prin aer – prin apa si vânturi

încinse-n cutremur pamânturi

stârnesc vremea greu-asfintirii

 

în hori de priveghi si mânie

s-au prins tainic duh si stihie:

vibrând ca un preot blestemul

îi strâng lumii-n tainite semnul

dezleg razbunarii îndemnul

spre-o lume ce nu va sa fie

 

ce-i strâmb si raznit de pe osii

beteagul de rost – prag spre bezne

si-si vrea prabusiri spre mai lesne

acum – prin sentinta padurii

îsi scurge otravile gurii

în rug noitor al fapturii

în dans si arginturi de glezne

***

 

INITIERE

drumu-n munte cine-l stie

la el îngeri or sa vie

si-i vor sta la cap faclie

 

drumu-n munte cine-l suie

dezlega-va-n cer catuie

auzi-va aleluie

 

cine-n pisc nu se opreste

spada sub picioare-i creste

de lumini se-ntuneceste

 

nici în cer nu-l mai vesteste

totu-n urma-i se cumpleste

dar paseste el regeste

*

au coborât ostile brazilor – cu soarele pe umeri

si-au ajuns – de partea astlalta – la poale:

ma privesc – încoifatii si barbosii

pe mine din poiana – senini

drept în ochi

 

au umplut vai – au ascuns (sub mantii si-armuri – verzi si de aur)

ale nelinistii râpi – si-au luat cu ei

– zavozi si cai de argint – pâraiele

alamuri ale marsului lor catre mine – cel acum judecat în poiana

“-de ce crezi c-am venit – atâta zare si cai – pâna la tine

omule?” – si-a zuruit spre mine

un staroste-al luptei cu muntii

fumurii – conurile – medalii

îndelungi

“-nu stiu – maritilor voievozi” – ma sfiesc – vazând plecate

spre mine – atâtea cruci de catedrale

“-am brazdat atâtea ceruri pâna la tine – sa-ti

amintim cine esti” – a sopotit vânturi line si cetini – raspunsul

“-oare nu stiu eu cine sunt?” – m-am mirat în surdina

“-nu stii – nu stii!” – au împuns spre mine mustrare – zboruri de umbre si

pasari

“-bine – sa zicem – atunci cine voi fi fiind – lamuriti

lucrul acesta cu mine” – ma-nvoii

cu oarecare necaz

“-rânduit ai fost ochiul

slavirii sa fii – trâmbita de

vestire: Întoarcerea

din razboiul coclaurilor uitarii – Întoarcerea

noastra – dimpreuna cu stele – pâraie

ceruri si munti – în împaratia maririi – s-o afli

biruitor sa le-o spui tuturor” – plutira

maret catre mine silabele ritmice – precum

oceanul cel verde-al Cuvântului

“-trâmbita privirii – glorie Facerii Dumnezeiesti

Buna Vestire – Evanghelistul Muntilor

asta fii – si ramâi…” – vuira – din spatele soarelui – îngerii – umbre

sfioase-ale brazilor – pe pamânt

si lumea se facu zâmbet: un greier se scarpina

cu spatele de aer – încuviintând

*

frate bradule – doborâtule

nemilosii te-au prabusit din falnica-ti tinerete

 

voinicule – fala povestilor poienii

sângele din vine ti s-a scurs – si-a luat-o

pe urma pâraielor umbroase – tresaltând

spre asfintit

 

a mai ramas spuza puterii tale arse

peste care cadelniteaza rasinile

tâmpla jos – lânga tine – o pun – frate

sa ma-ncununi cu raza

ultimelor tale soapte – cetina legamânt

*

peste vrajbe si urgii

fierbând negre si pustii

dinspre poale spre mijloc

biruie în flacari Crist

vârf de brad – cruce de foc

blând si trist

 

si la nunta mortii lui

vin stârnite si haihui

pasarile vâlvatai

de pe vai

 

lasa tainite de cuib

si cu raze se îmbuib

pâna suna toaca-n cer

si le-ngheata-n cununii

stele vii

*

scrobit banut – ametist trifoi

lânceda galbenea – paienjenis de constelatii: traista

ciobanului

soacra mare – patlagina – spin galant – crai lunatic

conte salbatic

lumânarica – scântei

punte de cruci – feriga – încotro duci

si ce vrei?

*

te uiti prin cetini – spre soare

ca-ntr-o fântâna-a comorii

*

câta bunatate are copacul si-n toata ma-nvaluieste – când

stau – adânc – la umbra lui – precum în uterul lumii

cuminte

 

pe deasupra nasterii mele

nevazut – doar înalt vuitor

trece – imperial – vulturul

cascadele vremii se sparg înafara-mi

în valuri de cetini – în

valuri de valuri:

eu sunt corabia – eu sunt refuzul

prorei – de a parasi tarmul

de a spinteca placenta timpului

***

 

VINA OBSCURA

 

schilodita lume

schilodit popor

vina ta începe

de la vânt si nor

 

de ti-e rau în luna

de ti-e bine-n soare

vin pe urma-ti îngeri

umbra sa-ti masoare

 

pasarea nu-ti cânta

soarta-ti sângereaza:

nu stie nici sfinxul

care parte-i treaza

 

inorog din luna

salamandra-n soare

ascultati din lacrimi

cum se scurge sare

***

 

PEISAJ

 

crucea turlei bradului binecuvânteaza

întinsa peste sângele cerului

glas de pasare cade-n farâme

muntii s-au spalat pe ochii orbi: tot

nu vad – nimic

afara de rai

*

zeii din brazi au iesit pe pajiste – sa se

soreasca si sa ofteze – de dorul

tacerilor – pline de miez –

de-altadata

 

câte-o caruta – trosnind din încheieturi

trece pe lânga plaurii brazilor : carutasul îi vede – si zice

catre tovarasul sau de pe loitre:”lasa-i – saracii

vai de capul lor – mai au putin

si…”

 

dar pasarile – care toata ziua au strâns

cu ciocurile – raze de soare – acum

spre seara – astern – printre crengi

împaratesc culcus – tesut cu fir de

paianjen – Luminatilor

 

carutele trec – toate – pierzându-se în

propriul praf : pe jos

ramâne un con – dizident al padurii

 

cu zgomot sec – cad si altii

în cuibul ierbii

***

 

AMURG

 

brazii – catarati pe vârfurile picioarelor – disperati de-atâta

verticala – sunt gata sa cada cu

nasul în soare: dictatura

fastidioasa a

oblicului

 

ma doare spinarea de aceasta nefireasca

încordare a copacilor – prea

demonstrativi

 

în definitiv – lumina e o femeie la

îndemâna tuturor: nu stiu de ce ne-am

frânge amurg – pentru ea

 

uite – spre exemplu – cum se întinde

ea – lumina – prin iarba – precum continutul

vomat vinovat – al

Potirului

*

calea laptelui se însira

seara – în praful spre

sat

 

umbra apelor se-asterne

peste strabuni

desertul vadeste

smintitii pauni

*

încurcat în strune – lirele brazilor

vântul adoarme amurg : nu înainte de a transmite

furis – cutitul de raza – sfântului înaltat

doar cu-aureola – peste piscuri

*

crima împotriva vântului: lipsa de

tacere smerita

trasneste-i – Doamne – pe guresii

desertului – iar nu pe – umili – muncitorii

soarelui – apelor – pamântului – adânc

rastignitului

***

 

TERTINE

 

vânt de soare – brazi de roua

pasari egiptene – doua

slujesc la Potir

 

din poienele viclene

doldora de Cosânzene

cade-un fir de mir

***

 

PASTEL

 

peste coastele si suferintele dulci ale

pamântului verde(gânditoare vaioage – severe

ponoare) – trec obosite carute

 

trec si se-odihnesc – turma cuminte

clipe – în fata mustrarii din deal:

sihastria

 

apoi îsi urmeaza – smerite – blestemul

de praf si

galben zadar

***

 

CLASICA

 

în poiana dintre brazi – si-a parasit

la apus – Helios

caii: gratioase

vise – pascând

valuri de verde

***

 

LA FOC DE RASINI DE BRAD

 

la foc de rasini de brad

unde ploi de stele cad

sed în tronuri de stejar

domnii vechi cu trup de jar

 

voievozii în armuri

lati în spete – la par suri

voievozi cu chivara

si la suflet lamura

 

stau roata la masa mortii

strajuind padurea sortii

pajuri se rotesc coroana

oastea brazilor e-n zvoana

 

stau batrânii sfinti – se-ncrunta

de ce vad în lumea scurta…

 

pregatesc junghiuri de fulger

aranesc furtuni de spulber

prigonind demonii-n spume –

sa-nceapa o noua lume

 

magi de stele rotitori

mândri stapâni rugatori

frângeti rau-n dumicati

si pe corbi cuminecati

 

cerurile luminati

pe vicleni sa nu-i iertati

faceti dreapta judecata

sa vedem soarele-odata

*

sfinti arzând – hristosi jertfiti

tara-i Crucea – voi – parinti:

nu m-alungati de pe Cruce

lasati moartea sa ma culce…

 

decât viata în genunchi

mai bine tintit pe trunchi!

decât rob la miselie

carnea mi-o zdrobesc de vie!

 

daca nu ma-ngaduiti

voi – fierbinti între fierbinti –

voi cladi Golgota mea

pe-orisicare colt de stea

 

nu sunt print în piei de porc –

între diavoli nu ma-ntorc!

***

 

 

VILLON ÎNAINTE DE A ADORMI CU TÂRFELE SI CU ÎNGERII

 

ferchesa domnita – sloboda la gura

ai pornit turnirul dintr-un zvon de zgura

se bat cavalerii – fara de masura

pentru boiu-ti oaches – si sparta-ti centura

 

dezmatati calugari – împanati cu bârfe

poloboace pline cu lipici la târfe

va vomati pomana de la verzii printi

muscati craci de iepe cu-antrenatii dinti

 

sa va ierte dracul – Domnul e la mine

învata sa cânte pe strunele line

hai târâs – jigodii – se pravale focul:

cât credeati ca rabda Domnul sa-mi luati locul?

 

Doamne-al meu Hristoase – în vin iarasi sângeri

stau s-adorm – în poala îmi picura plângeri:

lacrimi prearegale – din harfe de îngeri

dar si roua târfei – simtind sfinte-atingeri

 

ev de rugaciune – de sfinti si de ciuma

gâlgâit de sânge si de vin cu spuma

Fecioara minunii arde pe altare

Sarpele lincheste pocal si-ostiare

 

ev bizar – fantastic – nu ma lua în seama:

Poet – storc cuvântul pâna iese zeama

hoinarind – în dansuri – din crama în crama

saruta-ma – târfo – sa plâng fara teama…

***

 

 

 

 

VILLON – LA DESPARTIRE

 

printre posirci si târfe – scapai câte un vers:

deci – fericit sa fie cel care l-a cules!

golan ori print – s-asculte cum curge Seina-n rime :

de mine toti sa uite – sunt doar o voce-n mers –

calic pierdut în stele si-n vuiet de multime

 

c-am gaurit un pântec? c-am odraslit prin hanuri?

c-am chiotit în noapte – în toiul de chiolhanuri?

nu uite nimeni schimbul ce l-am facut sub streang:

“Hristoase – -ti dau viata – dar nu-mi da nici un rang

afara de stiutul : Secerator de Lanuri

 

decât sa cânt în moarte si – trist – sa plâng de viata

decât sa fiu bufonul milogilor din piata –

lui Charon îi dau nastur – în loc de gologan…

platescu-ti – Sfinte – clipa – cu pretul pe un an

Hristoase – bate palma: Poetul e Paiata!”

 

si-asa mi-a luat viata – s-o faca joc la îngeri

nimeni – de-atunci – în lume nu-mi mai însira plângeri

cuviincios în zdrente – dau numai dintr-un stih

nu mai îmbat pe fufe – si nu mai joc zarif

decât în agonie – când scriu pe fila frângeri

 

cam asta – lume buna – am vrut sa amintesc

pentru când crugul lunii de tot am sa-l smintesc –

e drum de seara ‘nalta – si focuri de calif

acopar rana coastei : pe drumul pamântesc

o pana mai pluteste – pesemne e de grif

 

e sânge-n zorii zilei – o luati de la-nceput:

eu nu-nsotesc pe nimeni – vad doar ce n-am vazut

v-am spus ce meritarati si numai ce am vrut

când rima am gasit-o – dispar – necunoscut…

vedeti-va de viata – n-ascultati de-un pierdut

***

 

ULTIMUL CÂNTEC AL LUI VILLON

 

Sarac precum Villon – ramân tot gures

Împart cu darnicie – zdravan – coate

În carnavalul crud – si luat de iures

Ma iau la harta cu-mparati si gloate

 

Pe-al mortii streang îl onorez cu tifle

Si-aduc în pieti o noua terezie

Pe care sa masor iubiri – nu chifle

Sa-i dibuiesc pe popi de erezie

 

Nu veti scapa în veci de veci de mine

Sub zdrentele enorme – SPADA scapar

Cu care VORBA v-o retez spre BINE –

Burta v-o-ntep – de RAU ca sa va apar

 

Din han în han – hoinar – v-arat minunea

Ce-a fost cândva la Cana Galileii:

Posirca o prefac în sângerare

Sub testul broastei – asmutesc toti leii

 

Va par la toti nebun si hahalera

Dar nu vedeti hârjoana mea cu moartea:

Când toti tradeaza – eu sunt cel ce spera

Când toti va-ncaierati – îmi darui partea

 

Si daca peste ani – un oarecine

Gasi-va-mi hârca si va vrea s-o-nfrunte

Eu – dezgropatul din atâtea vine

Sterge-i-voi lui gând rau si fapte crunte

 

Caci versul meu e muzica la îngeri

Si ce-a fost rana – e acum lumina

Adus-am rost în rai cu-a mele frângeri

Caci si Hristos pe stihul meu suspina

 

Când se framânta la liman sa traga

Pe rasfiratu-ADAM din lumea-ntreaga

***

 

LICORNUL

 

Licornul blând

Coboara sfânt

Dintre paduri

De dumnezei

 

E tot flamând

De duh si cânt

Si trece rar

Pe la smarald

 

Licorn tacut

Coboara scut

Peste virginul

Print din tei

 

E tot amurg

Walkirii curg

Spre câmpuri pline

De eroi

 

Sub cornul dalb

Nebun hidalg

Scutura pomi:

Cad dulcinei

 

Licorn din luna

Arme suna:

Iubiri – razboi

Suie în mit

 

Îngenuncheati

Frati cruciati:

Ati fost alesi

Paznici la Graal

 

Arhangheli grei

Sunteti tustrei

Chemati la cer:

E-ospat de zei

 

Licorn de paza

Ia în vaza

Pe cei ce-ajung

Prin rastigniri

La Sfântul Duh

***

 

IOSIF DE-ARIMATEEA

 

Veghind smerit si singur sub spintecarea Crucii

Am strâns cerescul sânge – din Om care s-a scurs

Si în pocal de Aur – Lumina I-am ascuns

Ca-ntr-un mormânt la care vin sa se-nchine cucii

 

L-am tras de sub osânda – L-am îmbracat în taina

Si pentru ochii lumii – zabranic I-am dat haina:

Nimeni nu stie însa – Iosif de-Arimateea

Ca-i paznic încercarii de-a sângera Ideea

***

 

Franta in bezna

On By nelursIn UncategorizedLeave a comment

CARE E SURSA LUMINII LUMII?

În FRANTA, in clasa I se învata ca sexul nu e totuna cu genul

Isus a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine  Ma urmeaza pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vietii.”

Chiar ma gândeam in aceste zile ca pe nedrept Parisul avea reputatia de Orasul luminii!  Adevarata Lumina e data de prezenta lui Isus Hristos in inimile oamenilor, de cunoasterea si de aplicarea Invataturilor Sale.

Prostia se ridica la rang de stiinta tot mai des, dar nu numai in Franta, ci mai peste tot in lume.

Parlamentarii decid probleme de stricta specialitate ale unor ramuri din stiinta si cultura, situatii care revin de drept spre gestionare Academiilor de stiinta si de Cultura, nicidecum unor adunaturi de oameni incompetenti.

“Ochiul este lumina trupului. Daca ochiul tau este sanatos, tot trupul tau va fi plin de lumina; dar daca ochiul tau este rau, tot trupul tau va fi plin de întuneric. Asa ca, daca lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie sa fie întunericul acesta!” (Evanghelia dupa Matei, 6.22-23)

De aceasta data, insa, e vorba de ceva banal, dar fundamental si nici nu incumba a fi negociata perspectiva care creeaza unora mari semne de intrebare pentru capacitatea lor de a discerne. Problema, dupa cum vom vedea, e una de la clasa I-a, primara, dar lipsa de educatie si morala pare a fi canonul, regula omului din secolul XXI!!! Continue reading “Franta in bezna” →

Considerat inocent

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

Am citit ca un predicator facuse intr-o zi o vizita unei batrane sarace cu gandul s-o ajute cu niste bani. Batu la usa, dar nu primi nici un raspuns. Crezand ca nu e acasa, pleca.

Dupa cateva zile o intalni la biserica si-i spuse: „Am fost pe la dv.; am batut la usa, dar, crezand ca nu sunteti acasa, am plecat. Voiam sa va dau un ajutor.” Batrana intreaba: „ Cam la ce ora?”. „Pe la amiaza”. „O, imi pare rau, v-am auzit, dar am crezut ca e proprietarul si vine sa-mi ceara chiria.”

Unii cred ca avem ganduri ascunse. Nu venim sa cerem chiria. Dorim sa gasiti mantuirea, viata vesnica pentru suflet. Totul e prin har, adica in dar, gratis. Vine de la Dumnezeu prin bunavointa Sa, dar numai prin credinta!

[pullquote]

„Viata sufletului sta in credinta. Sanatatea sufletului sta in dragoste”

Ch.H.Spurgeon

[/pullquote]

Din anii ’90 incoace, crestini americani, fara numar, vin la noi in tara sa-L propovaduiasca pe Cristos. Romanii isi ziceau ca fara nici o indoiala, pe undeva, urmaresc ei ceva. Ca nu e nevoie de ei sau de alti straini, deoarece suntem crestini de …. 2000 de ani! Ca doar nu au descoperit ei „ceva” in crestinism care la noi nu a ajuns. Prezenta lor misionara, deranjeaza pe multi, noi considerandu-ne increstinati de Sfantul apostol Andrei, odata, pentru totdeauna !

In 1992 eram la o biserica evanghelica cand s-a primit vizita misionara a unui COR de studenti din USA condusi de un profesor-dirijor. Au cantat cateva cantari crestine, apoi ni s-a dat textul cu cantarea de mai jos: „Am fost mantuiti, doar prin Isus”. Cum ei au invatat-o si in romaneste, dirijorul american ne indemna sa cantam impreuna, ridicati in picioare. A fost repetata de mai multe ori pana am prins melodia si mesajul cuvintelor. Dar s-a intamplat ca muzicalitatea notelor, dublata de „Ne-a spus” (al Domnului Isus): „Fara bani, fara bani , ati fost iertati” sa-mi sensibilizeze simtirea, iar ochii sa lacrimeze in voie afland cum iertarea ne este oferita in dar si ca „Fara bani vestea s-o dati!” / „Mergeti si spuneti pe-ntregul pamant / C-am inviat din mormant!”

[pullquote]“Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului. Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului. Dar acum s-a aratat o neprihanire, pe care o da Dumnezeu, fara lege despre ea marturisesc Legea si prorocii si anume, neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Cristos, pentru toti si peste toti cei ce cred in El. Nu este nici o deosebire. Caci toti au pacatuit, si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu. Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea, care este in Cristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a randuit mai dinainte sa fie, prin credinta in sangele Lui, o jertfa de ispasire, ca sa-Si arate neprihanirea Lui; caci trecuse cu vederea pacatele dinainte, in vremea indelungii rabdari a lui Dumnezeu; pentru ca, in vremea de acum, sa-Si arate neprihanirea Lui in asa fel incat, sa fie neprihanit, si totusi sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede in Isus.”

Epistola catre Romani, 3.20-26[/pullquote]

Am fost mantuiti, doar prin Isus

Si nascuti din nou, doar prin Isus.

Si trimisi de El, venim la voi

Sa fiti salvati, cum am fost si noi.

Ne-a spus:

Fara bani, fara bani , ati fost iertati,

Fara bani vestea s-o dati!

Mergeti si spuneti pe-ntregul pamant

C-am inviat din mormant!

Pe pamant si-n cer, doar prin Isus

Suntem fericiti, doar prin Isus.

Si trimisi de El, venim la voi

Sa fiti salvati, cum am fost si noi.

Tinerii studenti aveau si o sceneta. Nu retin decat ca au patruns in sala printre noi, avand fiecare cate un pirón (cui de peste 10 cm lungime), iar cu varful ne zgaraiau usor, dar insistent, in palma. Am fost cutremurat de sentimentul trait de Domnul Vietii la supliciul de care a avut parte la pirónirea Sa pe crucea de lemn in locul nostru.

Cu timpul am constatat ca sunt multe promisiuni facute de Dumnezeu care ne surprinde si ne minuneaza! Dupa ’89, odata cu liberalizarea pietii, totul are un prêt. Se stie zicala romaneasca “Frate, frate, dar branza e pe bani!”. Totul costa. Vrei ceva? Platesti! Unde nu poti tu, trebuie sa chemi un altul, specialistul, si, platesti.

Deseori, Dumnezeu ne surprinde. Noi ne asteptam sa lucreze intr-un fel, dar El are o inima nespus de iubitoare, iar unitatile Sale de masura sunt peste puterea noastra de intelegere. Intelepciunea Sa e desavarsita, depaseste granitele cu care suntem obisnuiti. Doar Dumnezeu isi permite sa fie extrem de generos, dupa cum vom vedea.

Apostolul Pavel in Epistola catre Romani spune: “Insa, celui ce lucreaza, plata cuvenita lui i se socoteste nu ca un har, ci ca ceva datorat.” (Rom 4:4)

“ pe cand, celui ce nu lucreaza, ci crede in Cel ce socoteste pe pacatos neprihanit, credinta pe care o are el, ii este socotita ca neprihanire.” (Rom 4:5)

“Cel ce socoteste pe pacatos neprihanit”, este o afirmatie extraordinar de favorabila oamenilor. Indeosebi celor care au credinta. Dusmanii crucii lui Isus, socotesc aceasta afirmatie ca o invinuire la adresa lui Dumnezeu, pentru ca El ii primeste pe cei mai decazuti si ii mantuieste pe cei rai.

Sf. Ap. Pavel, spune ca prin aceasta decizie, “Cel ce socoteste pe pacatos neprihanit”, Dumnezeu, ii face drepti pe cei nedrepti, iarta pe cei ce trebuie sa fie pedepsiti si este binevoitor fata de cei ce nu merita. Noi am gresit crezand ca daca un om este foarte bun, Dumnezeu ar trebui sa-l rasplateasca; si fiindca nu esti vrednic, nu ar fi nici o cale prin care sa te poti bucura de harul Lui. Suna tare ciudat, ca Dumnezeul Sfant, sa socoteasca neprihanit pe un pacatos. Noi gandim intotdeauna ca avem o bunatate si o vrednicie, si, credem cu incapatanare, ca asta ar trebui sa fie ceea ce atrage atentia lui Dumnezeu asupra noastra. Dar El stie ca nu e deloc vorba de bunatate, ca El spune: “Nu e nici un om neprihanit, nici unul macar” (Romani 3.10). El stie ca “toate faptele noastre sunt ca o haina manjita”. (Isaia 64.6).

Oamenii se mira ca Domnul Isus nu a venit in aceasta lume sa caute bunatate si neprihanire, la oameni, ci sa le aduca El bunatate si neprihanire oamenilor lipsiti de aceasta calitate, absolut necesara in ochii lui Dumnezeu.

Un avocat cinstit doreste sa apere cauza unui om nevinovat si sa-l justifice de faptele de care este invinuit pe nedrept inaintea judecatorului. Menirea sa este sa indreptateasca pe cel nevinovat, si nu ar trebui sa incerce sa acopere partea de vina. Nu sta in puterea si dreptul omului sa justifice pe un vinovat. Aceasta e o minune rezervata numai lui Dumnezeu. El, Creatorul si Atotputernicul Dumnezeu, stie ca pe pamant nu este nici un om drept.

Fiindca pe pamant nu este nici un om fara prihana, care sa faca binele fara sa pacatuiasca. (Eclesiastul 7.20).

In nemarginita putere a naturii Sale divine, si, in marea Sa iubire, Isi rezerva sarcina de a justifica nu atat pe cei drepti, cat pe cei pacatosi. El a gasit calea si mijlocul prin care face pe cel nedrept sa fie acceptat ca drept, inaintea Lui.

Dumnezeu a socotit ca poate trata pe cel vinovat ca si cand toata viata lui n-ar fi facut nici un rau, il poate trata ca si cum ar fi fost pe deplin scutit de pacat. El socoteste pe pacatos neprihanit. Isus Cristos a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi. (“Caci n-am venit sa chem la pocainta pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi.”, Matei 9.13).

“O, adevarat si cu totul vrednic de primit este cuvantul, care zice: Cristos Isus a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu. Dar am capatat indurare, pentru ca Isus Hristos sa-Si arate in mine, cel dintai, toata indelunga Lui rabdare, ca o pilda celor ce ar crede in El, in urma, ca sa capete viata vesnica.”- 1 Timotei 1.15-16.

Ce mare minune, sa ma indreptateasca Dumnezeu pe mine, care sunt nevrednic, corupt, mincinos, un pacatos, un calcator de lege, rupt de dragostea si sfintenia Sa atotputernica. Dar am capatat mila si har, am o asigurare deplina ca sunt justificat prin credinta in Isus Cristos, ca tratat ca si cum as fi un neprihanit si sunt facut mostenitor al lui Dumnezeu, un impreuna mostenitor cu Cristos. Totusi, prin natura mea, trebuie sa-mi iau locul intre cei mai mari pacatosi. Eu, un om cu totul nevrednic, sunt tratat ca sic and as avea niste merite exceptionale, sunt iubit ca si cum as fi fost unul dintre cei mai buni oameni, cu toate ca inainte nu am fost decat un mare pacatos. Ce mare recunostinta imi revine sa manifest fata de un asa de mare dar (si har), care e o mare minune.

Sa observam si faptul ca, in zilele noastre se vorbeste foarte mult de minuni. Indeosebi pe linia bisericilor traditionale. Multimea celor care “cred” este tinuta “legata” de un loc sau un altul prin asa zisele minuni care s-au petrecut odata, intr-un fel sau altul si care cred ca acele icoane sau “locuri” sunt facatoare de minuni in continuare, le aduc binefaceri etc. Toate bisericile traditionale au un astfel de cult. De regula, bisericile locale, nu mai vorbim de manastiri, sunt consolidate spiritual si pe ideea mentionata anterior. Ne referim, deci, la asa zisele icoane facatoare de minuni, dar si la moáste ca sa intregim putin sfera de actiune produsa in acest sens. De obicei, asa zisele obiecte de cult facatoare de minuni, chiar daca sunt pastrate si venerate cu multa grija, sunt folosite cu mare pompa la anumite zile aniversare cand e exploatata reclama acestora pentru a atrage multimea de oameni care cred in misticism si superstitii, si nu in Domnul Dumnezeu, Singurul care face minuni, care a creat cerurile si pamantul si pe om.

“Binecuvântat sa fie Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, singurul care savârseste minuni!” (Psalm 72.18, Biblia Catolica si Biblia Cornilescu; Psalm 71.19, Ortodoxa)

De fapt, mai marii bisericilor traditionale, se comporta ca si cum n-ar crede in ceea ce se propovaduieste cu mare fast, ramanand numai reclama de atractie a oamenilor. Se stie ca cei suspusi pe linie politica si de stat si religioasa, nu isi fac aparitia in locurile de renume numai cu ocazia aniversarilor. Nici chiar Patriarhul Teoctist, in ultimele zile petrecute la spital, dinaintea plecarii sale la cele vesnice, nu a avut langa domnia sa in clipe grele decat o mica iconita personala.

[pullquote]„Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. Pentru ca prin aceasta, cei din vechime au capatat o buna marturie. Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvantul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad. Prin credinta a adus Abel lui Dumnezeu o jertfa mai buna decat Cain. Prin ea a capatat el marturia ca este neprihanit, caci Dumnezeu a primit darurile lui. Si prin ea vorbeste el inca, macar ca este mort. Prin credinta a fost mutat Enoh de pe pamant, ca sa nu vada moartea. Si n-a mai fost gasit, pentru ca Dumnezeu il mutase. Caci inainte de mutarea lui, primise marturia ca este placut lui Dumnezeu. Si fara credinta este cu neputinta sa fim placuti Lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie sa creada ca El este, si ca rasplateste pe cei ce-L cauta. Prin credinta Noe, cand a fost instiintat de Dumnezeu despre lucruri care inca nu se vedeau, si, plin de o teama sfanta, a facut un chivot ca sa-si scape casa; prin ea, el a osandit lumea, si a ajuns mostenitor al neprihanirii care se capata prin credinta. Prin credinta Avraam, cand a fost chemat sa plece intr-un loc, pe care avea sa-L ia ca mostenire, a ascultat, si a plecat fara sa stie unde se duce.”

Epistola catre Evrei 11.1-8[/pullquote]

“Binecuvanteaza, suflete, pe Domnul, si nu uita nici una din binefacerile Lui! El iti iarta toate faradelegile tale El iti vindeca toate bolile tale; El iti izbaveste viata din groapa, El te incununeaza cu bunatate si indurare; El iti satura de bunatati batranetea, si te face sa intineresti iarasi ca vulturul. Domnul face dreptate si judecata tuturor celor asupriti. El Si-a aratat caile Sale lui Moise, si lucrarile Sale copiilor lui Israel. Domnul este indurator si milostiv, indelung rabdator si bogat in bunatate. El nu Se cearta fara incetare, si nu tine mania pe vecie. Nu ne face dupa pacatele noastre, nu ne pedepseste dupa faradelegile noastre. Ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat este de mare bunatatea Lui pentru cei ce se tem de El; cat este de departe rasaritul de apus, atat de mult departeaza El faradelegile noastre de la noi. Cum se indura un tata de copiii lui, asa Se indura domnul de cei ce se tem de El. Caci El stie din ce suntem facuti; Isi aduce aminte ca suntem tarana.”, Psalmul 103

Ori, asa cum spune Sfantul Cuvant al Lui Dumnezeu, trebuie sa avem credinta in El. Sa credem Cuvantul Sau care ne spune ca e Singurul care savarseste minuni. Apoi, numai daca am avea in vedere Psalmul 102 ( Ps. 102, Biblia Ortodoxa, Ps. 103-Biblia Cornilescu) am vedea ca Domnul Dumnezeu e Acela care iti iarta faradelegile. El iti vindeca toate bolile, El iti izbaveste viata din groapa pieirii, El te incununeaza cu bunatate si indurare (viata vesnica), El este indurator si milostiv, indelung rabdator si bogat in bunatate; El nu Se cearta fara incetare, si nu tine mania pe vecie; nu ne face dupa pacatele noastre, nu ne pedepseste dupa faradelegile noastre, ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat este de mare bunatatea Lui pentru cei ce se tem de El; cat este de departe rasaritul de apus, atat de mult departeaza El faradelegile noastre de la noi; cum se indura un tata de copiii lui, asa Se indura de cei ce se tem de El. Glorie Domnului Dumnezeu!

Viata sufletului sta in credinta.

Domnul Isus si-a invatat ucenicii spunand:

“Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu, si aveti credinta in Mine. In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi.” ( Evanghelia lui Ioan 14.1-3)

Daca Dumnezeu socoteste pe pacatos neprihanit, atunci El te poate indreptati si pe tine, si pe d-voastra. Oricine cheama Numele Domnului va fi mantuit.

Asa cum am spus, Domnul Isus a venit pentru pacatosi, n-a venit pentru cei neprihaniti. Dar am vazut ca “pe pamant nu este nici un om fara prihana, care sa faca binele fara sa pacatuiasca” si ca “ toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu”.

Lasa-te cercetat de Duhul Sfant al Lui Dumnezeu sa-ti descopere sa vezi acest fapt. Cand Domnul l-a chemat pe vamesul Matei acesta a mers dupa El (Matei 9). A inteles ca e pacatos ca are nevoie de El. La fel si vamesul Zacheu (Luca 19). Si El a inteles ca inselase destul pe altii, ca era un mincinos. Care dintre noi nu si-a inselat aproapele si pe Dumnezeu Insusi? Daca ar fi sa purtam o tablita care sa ne caracterizeze inaintea lui Dumnezeu, pe acesta ar sta scris PACATOS, asa cum pentru o anumita apa pe tablita este scris, APA SARATA. Daca am ilustra situatia pentru cei care nu primesc mantuirea oferita de Dumnezeu prin har si credinta, atunci pe spatele lor (vazut-nevazut) aceea ar purta inscriptia FRAIER. O, daca cititorul nostru ar dori chiar azi sa scape de aceasta tablita, in cazul trist in care nu a scapat de ea. Si eu am purtat tablita FRAIER, cateva decenii, pana ce mi-am venit in fire si m-am desprins din cursa celui rau la care m-am obisnuit sa-i fac voia.

Daca nu esti pacatos, Domnul nu a venit si nu vine pentru tine. Domnul nu lupta sa faca ceva ce nu e necesar. El nu s-a apucat niciodata sa faca ceva de prisos. A face neprihanit (inocent, fara vina) pe cel ce este déjà neprihanit, nu poate fi lucrarea lui Dumnezeu. Dar a face neprihanit pe cel ce e pacatos este intr-adevar opera milei si iubirii nemarginite a lui Dumnezeu. A socoti pe pacatos neprihanit este cu adevarat o minune vrednica de Dumnezeu.

Un mare pictor a dorit sa prinda intr-o lucrare anumite tipuri de oameni reprezentativi dintr-un oras. Unul, maturator de strada, zdrentaros si murdar era cunoscut de toti si-si avea locul pe panza. Pictorul l-a chemat si i-a spus “am sa te platesc daca vii la atelier sa te pictez”. A doua zi, maturatorul, spalat, pieptanat frumos, bine imbracat intr-un costum curat, veni la atelier, dar fusese respins, deoarece pictorul avea nevoie de un maturator zdrentaros si murdar, el nu invitase un om prezentabil si curat, ci un maturator murdar.

Asa si Evanghelia, te va primi in toate saloanele ei, daca vii ca un pacatos, altfel n-are rost. Nu astepta o imbunatatire, ci vino dupa mantuirea sufletului, caci Dumnezeu indreptateste pe cel imperfect, cu greseli si pacate. El te cheama si doreste sa te intalneasca in starea jalnica in care te gasesti. (“Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor.” – Isaia 53.6).

Deci vino asa cum esti: mandru de faptele si viata ta, poate dezgustat sau lepros, pacatos si intinat; fara a fi bun pentru viata, dar nici pentru moartea finala. Dumnezeu te primeste asa cum esti.

Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire. Fiindca daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor, pe Isus Cristos, Cel neprihanit. El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale intregii lumi. (Epistola 1 Ioan, 1.7-2.1)

Nu-i posibil unui om sa ierte greselile care nu au fost savarsite impotriva lui.

Cineva te-a insultat (jignit, ofensat). Tu singur esti acela care il poti ierta si sper sa o faci, dar altcineva in afara de tine nu-i poate da aceasta iertare. Daca raul e facut impotriva ta, iertarea trebuie sa porneasca de la tine. Daca noi am pacatuit impotriva lui Dumnezeu, sta numai in puterea Lui sa ne ierte, caci pacatul este indreptat impotriva Lui. Asta il determina pe imparatul David sa spuna in Psalmul 51: “Impotriva Ta, numai impotriva Ta, am pacatuit si am facut ce este inaintea Ta”, pentru ca apoi Dumnezeu, impotriva caruia pacatuise, sa poata indeparta pacatul. Atotputernicul Creator ne poate ierta de ceea ce noi ii datoram, iar datoria ne este stearsa. Numai Dumnezeu impotriva caruia am savarsit pacatul ne poate ierta si spala de acel pacat. Sa privim la El, sa cautam la El mila necesara. Sa nu ne lasam dusi spre altii care ar vrea sa ne marturisim lor. Ei nu au nici un temei in Cuvantul lui Dumnezeu lasat prin Testament noua, ca baza pentru pretentiile lor, si asa zisa invatatura de traditie. Sa ne venim in fire, asa cum se si cuvine, de la practice fara acoperire divina.

Sa mergem direct la Mantuitorul nostru prin Isus Cristos, Mijlocitorul, Marele Preot, ca sa cautam si sa primim iertarea de care avem atata nevoie, din mainile Lui.

“Caci este un singur Dumnezeu, si este un singur Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Cristos, care S-a dat pe Sine insusi, ca pret de rascumparare pentru toti”, 1 Timotei 2.5

Dumnezeu e singurul care poate si care socoteste pe pacatos neprihanit, prin harul Sau.

Prin credinta in Jertfa de ispasire de la Cruce a Domnului Isus Cristos se asigura viata sufletului!

CÂND „CEI USURATICI APRIND FOCUL ÎN CETATE, ÎNTELEPTII POTOLESC MÂNIA”

On By nelursIn EssaysLeave a comment

 Vavila Popovici


Incidentele care au avut loc la Londra luna trecuta (august) au fost considerate ca cele mai violente din ultimii 30 de ani. Potrivit politiei londoneze, peste o mie de persoane au fost arestate, dintre care 396 minori. Violentele, care au început în nordul Londrei s-au extins ulterior în mai multe orase britanice, între care Birmingham, Manchester si Liverpool. A fost vorba în principal de actiuni de efractie, vandalizari de autoturisme si furturi, dar si incendii provocate. Incidentele au provocat o mare indignare asupra populatiei acestei tari si au determinat o reactie ferma din partea autoritatilor. Potrivit Scotland Yard, din cele 1.838 de persoane retinute în timpul violentelor, 1.049 au fost puse sub acuzare, 218 dintre acestea fiind minore. Premierul britanic David Cameron si-a întrerupt vacanta si a declarat în Parlamentul britanic : „Nu este vorba despre politica, nici despre manifestatii, ci despre furt […] Aceasta este infractionalitate, pur si simplu si pentru aceasta nu exista scuze. Nu este o problema de saracie, ci de cultura. O cultura a violentei, lipsei de respect fata de autoritate […] trebuie sa aratam lumii ca Marea Britanie nu este o tara care distruge, ci o tara care construieste, care nu se resemneaza, o tara care face fata, care nu priveste în urma, ci totdeauna înainte”. În cele din urma violentele au fost stopate, fiind antrenati în aceasta actiune 16000 de politisti. Au fost implicate persoane cu statut social diferit, copii, tineri si oameni mai în vârsta.

De aici începând, fenomenul, fiindca el poate fi denumit astfel, poate fi amplu analizat. Nu am sa îndraznesc decât o succinta analiza, privita din punctul de vedere al libertatii zilelor noastre, prost înteleasa de unii oameni. Si nu este o remarca noua si nici restrânsa, ci valabila pentru foarte multe tari de pe glob.

Libertatea este un concept filosofic, a carui semnificatie ar putea fi rezumata prin sintagma „lipsa constrângerilor”. Ea zugraveste comportamentul uman. A fost o tema care a preocupat filosofii, teologii, precum si statul.

Pentru Socrate, de exemplu, libertatea este poarta tuturor dereglarilor individuale si sociale, calea spre desfrâu si descompunere; pentru Aristotel, aparator al libertatii, este poarta prin care intra bucuria de a trai, poarta prin care intra viciile fiind cea a pasiunii. Venind mai aproape de vremurile noastre, pentru filosoful britanic John Stuart Mill (1806–1873), libertatea este determinata de raporturile dintre individ si societate, sfera libertatii umane cuprinzând anumite libertati printre care si „libertatea alegerii unui stil de viata”. Si ce stil de viata trebuie ales? Chiar nu stim sa alegem, nu stim sa discernem? Stilul de viata presupune într-adevar cultura! Este gustul pentru elevat si frumos. Stilul nu presupune cantitatea, ci calitatea; înseamna atitudine corecta, cuviincioasa, actiune folositoare, idei sanatoase, înseamna bucuria de a trai, dragostea, prietenia, dorinta de înaltare, de a deveni o persoana cu o carte frumoasa de vizita. A fi bogat si lipsit de caracter, nu poate fi decât un stil ales daunator atât tie cât si oamenilor din jurul tau.

Pentru a ajunge sa te poti bucura de libertate, trebuie mai întâi sa-ti înfrângi barbaria, pe care o purtam fiecare dintre noi, unii într-o masura mai mica, altii mai mare, si pentru a-ti înfrânge barbaria trebuie sa te cunosti pe tine însuti si sa reusesti sa-ti modelezi caracterul. La început nu esti atât de constient, te ajuta parintii, scoala, mai apoi te straduiesti singur sa dobândesti un comportament moral care sa fie în armonie cu cei din jur. De altfel normele comportamentului moral au fost cuprinse în cele zece legi biblice comune religiilor mozaica, crestina si mahomedana, religii dominante si la ora actuala în lume. Incorectitudinea, obraznicia, minciuna, lipsa de respect, tin de zonele întunericului; numai spiritul benefic este creator, spiritul malefic este distrugator; omul care ia în brate spiritul malefic ajunge la desfrâu, se deconecteaza de la spiritul Divin. „Vai de feciorii razvratiti, zice Domnul, vai de cei ce fac planuri fara Mine, care fac legaminte ce nu sunt în Duhul Meu, ca sa gramadeasca pacate peste pacate!”(ISAIA 30, 1)

Conceptul de libertate ideal în societate se presupune a fi acela în care orice om e liber sa faca ceea ce doreste, atâta timp cât nu încalca libertatea altui om. Exista si extremele acestui concept. Si vai, cât a avut omenirea de suferit din cauza extremismului! Una dintre extreme este libertatea totala reprezentata în principal de catre curentul Punk. Filosofia acestui curent e simpla: „Sunt liber sa fac ce vreau, inclusiv sa îmi înfig bocancul în fata ta”, filosofie total anarhista. Curentul Punk a aparut între anii ’76-’80. Un adept Punktrebuia sa fie altfel decât ceilalti, sa socheze, violenta fiind omniprezenta în manifestari, de la înfatisare, la limbaj, comportament; un revoltat fara cauza, un om nelinistit, caruia îi place sa traiasca periculos. Cealalta extrema este reprezentata de totalitarism, în care nimeni nu are dreptul sa faca nimic decât ceea ce i se spune. Chiar daca la prima vedere par doua extreme total diferite, ele au un lucru în comun, ni se spune, si anume acela ca societatea e împar?ita în doua grupuri, unul care are libertatea totala ?i unul care nu are deloc.

Rolul statului ar fi sa se apropie cât mai mult posibil de conceptul ideal de libertate, cât mai multi oameni sa se poata bucura de cât mai multe libertati. Pentru a asigura acest lucru exista legi care trebuie respectate. Corectitudinea comportamentala este o manifestare de respect în primul rând fata de tine, dar si fata de cei din jurul tau, respect „fata de autoritate”, dupa cum a exprimat Premierul britanic. A te purta corect, politicos, a fi calm, a cunoaste legile tarii si a le respecta, indica un om care-si iubeste tara, un om instruit, un om care a învatat sa se poarte în societate. Astfel de oameni ofera încredere si lumina celor din jur lor. Iata câta dreptate a avut premierul britanic când a afirmat ca este „o problema de cultura”!, morala fiind aceea care trebuie sa stea la temelia culturii unui individ si a vietii politice a societatii, deoarece se mai întâmpla „sa fii instruit, dar natâng, brutal si simplist” spunea un gânditor român. Mergând mai în adânc, filosoful german Friedrich Nietzsche afirma ca morala apartine credintei, nu politicii.

Dintre cele sapte Pacate capitale, face parte si Mânia, numita si furie, prin care se întelege respingerea iubirii si adoptarea sentimentelor razbunatoare si a gândurilor pline de ura. Ce ne spune Biblia despre mânie? „Nu te grabi sa te mânii în sufletul tau, caci mânia locuieste în sânul nebunilor.”

Filosoful român Nae Ionescu (1890-1940) precizeaza ca problema libertatii se pune în modul urmator: „Exista mai multe drumuri de urmat si omul alege unul din ele. El alege, dar el nu poate actiona decât atunci când cunoaste conditiile multiple în care aceasta actiune este posibila.Daca nu cunoaste aceste posibilitati si implicatii, atunci actiunea nu o face el, ci ea se întâmpla cu el.” Cu alte cuvinte, este luat de val, în necunostinta de cauza! Se pare ca acesta a fost si cazul acelor tineri mâniosi, iesiti în strada pentru a fura, a distruge.„Exista întotdeauna o limita a libertatii. Este un nonsens sa se vorbeasca despre o libertate absoluta. Omul nu poate fi liber sa faca orice vrea el: Libertatea îsi are limitele ei, care sunt indicate de natura omului. Prin urmare, tot ceea ce depaseste normalul, natura omului, poate sa fie interzis, fara însa ca aceasta sa reprezinte un atentat la libertate.”

Statul la emiterea legilor are în vedere conceptele de bine si rau si gaseste un echilibru pentru a reusi sa asigure libertatea cetatenilor sai. Dar mai sunt si reguli pe care statul nu le poate stabili si care tin de bunul simt al omului. Iata ca ajungem din nou la Credinta, la Religie, la invocarea Decalogului care este suma bunului simt crestinesc – Porunca a VIII: „Sa nu furi” si porunca a X-cea: „…sa nu poftesti vreun alt lucru care este al aproapelui tau”.

Este minunat sa ai moralitate de ordin religios! Si cartea de capatâi a acestei moralitati este Biblia. Se stie ca o viata lipsita de credinta este o ratacire în spatiu si timp. Ratacim, ratacim si nu mai gasim calea cea buna!

Apostolul Pavel spunea acum 2000 de ani ca morala este înscrisa în inima omului.

Exista o lege morala cu care te nasti, adica acea predispozitie de a alege binele de rau; dar exista si o constiinta morala, cea care-l face pe om sa discearna cu buna stiinta, adica cunoscând, sa poata alege si sa se manifeste ca atare. Atât legea morala cât si constiinta morala (constiinta fiind un produs al activitatii creierului uman) îsi au izvorul în fiinta lui Dumnezeu. Constiinta morala se poate capata în timp, dupa cum am spus prin educatie, cultura. Ce cultura, ce educatie au avut acei copii si tineri implicati în incidente? Care a fost rolul familiei, scolii, Bisericii? Li s-a vorbit despre Credinta? I-a dus cineva în Biserici unde ar fi putut învata sa fie linistiti, sa nu vorbeasca când nu trebuie, sa cunoasca respectul, sa-si înfrâneze pornirile necuviincioase, sa învete blândetea, bunatatea, corectitudinea, iubirea de Dumnezeu? Cu câti dintre copiii nostri s-a mai întâmplat acest fericit lucru în aceste ultime decenii?

Libertatea poate fi si poarta de intrare a viciilor, însemnând si dreptul de a pacatui, de a face si rau nu numai bine, dar evlavia (religiozitatea) înseamna a cunoaste si a lua din libertate numai ceea ce este bun si frumos, adica a discerne, din dragoste de Dumnezeu.

Întelepciunea poporului român a creat multe zicatori, versuri, în legatura cu educatia omului, a copilului în familie. Zicala „Asta nu-i dus de multe ori la biserica”, atribuita unui om pacatos, spune mult despre acel om”.

Redau mai jos fragmente din „Vorbe cu tâlc” ale poetului român Vasile Militaru (1885-1959) decedat într-una din închisorile comuniste:

„Când copilului nuiaua nu-i sta – sfânt – la poarta mintii,/ Râde fericit copilul, dar la urma plâng parintii! […] Pe copil sa-l tii în frâie, de vrei om la toti sa placa;/ Nu-l lasa orice sa-ngâne, nu-l lasa orice sa faca;/ Nu-l lasa dupa placerea-i unde vrea el sa se duca;/ Din acelasi lemn se face si icoana si maciuca./ În rasfat de-ti cresti copilul si-l lasi zilnic fara frâu,/ Tu ai semanat neghina, socotind ca semeni grâu…/ Caci, precum îti cresti copiii, vor fi oameni sau neoameni:/ Din ogor nicicând nu iese decât ceea ce sameni!/ Cei care trudesc o viata si comori mereu aduna/ Ca sa lase mostenire la copii o viata buna,/ Din copiii lor fac trântori care-si vor munci doar dintii/ Sa manânce toata viata ceea ce au strâns parintii.”

Desi traim alte vremuri, poate este bine sa cunoastem si gândurile celor de dinaintea noastra.

Si despre celelalte aspecte ale fenomenului, poate… cu alta ocazie. Dar ar fi trist sa mai existe!

Vavila Popovici – Raleigh, Carolina de Nord

Relatiile credinciosului cu lumea

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

MEDITATIE LA CUVÂNTUL DOMNULUI ISUS

Ana Tatar-Andras

„Daca va uraste lumea, stiti ca pe Mine M-a urât înaintea voastra.“

Relatiile credinciosului cu lumea adesea sunt relatii grele

  Lumea are felul ei de a gândi, de a vorbi, de a petrece timpul, de a cheltui banii, etc.

[pullquote]

“Daca va uraste lumea, stiti ca pe Mine M-a urât înaintea voastra.Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru ca nu sunteti din lume si pentru ca Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea va uraste lumea. Aduceti-va aminte de vorba pe care v-am spus-o: „Robul nu este mai mare decât stapânul sau.” Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni; daca au pazit cuvântul Meu, si pe al vostru îl vor pazi. Dar va vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentru ca ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. Daca n-as fi venit si nu le-as fi vorbit, n-ar avea pacat; dar acum n-au nicio dezvinovatire pentru pacatul lor. Cine Ma uraste pe Mine uraste si pe Tatal Meu. Daca n-as fi facut între ei lucrari pe care nimeni altul nu le-a facut, n-ar avea pacat; dar acum le-au si vazut, si M-au urât si pe Mine si pe Tatal Meu. Dar lucrul acesta s-a întâmplat ca sa se împlineasca vorba scrisa în Legea lor: „M-au urât fara temei.” Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatal, adica Duhul adevarului, care purcede de la Tatal, El va marturisi despre Mine. Si voi, de asemenea, veti marturisi, pentru ca ati fost cu Mine de la început. “

Evanghelia dupa Ioan, 15:18-27

[/pullquote]

 Valorile lumii sunt diferite de cele ale lui Cristos.

Domnul Isus a ales calea smereniei, a iubirii semenilor, a ascultarii de Dumnezeu. A ales sa se consume pentru binele oamenilor, iar in final si-a dat sângele ca pret de rascumparare pentru pacatele noastre!

Si credinciosul autentic alege sa se consume pentru binele semenilor sai!

Lumea alege calea mândriei, a egoismului si a necredintei, a neascultarii de Creatorul omului si al Universului. Alege alte surse de informare si de credinta!

In locul Bibliei, pune Horoscopul, in locul petrecerii unui timp in biserica, alege alte locuri in care sa-si distreze firea pamânteasca (spectacole, restaurante, sport, televiziunea). In locul partasiei cu Dumnezeu si cu semenii, alege mai degraba izolarea sau lupta de afirmare personala, in loc de a privi pe semenul sau mai presus de sine insusi.

Cine ramâne în Cristos, nu se întoarce la calea cea veche, la calea lumii, ci traieste o viata prin puterea Celui ce L-a chemat din moarte la viata si din întuneric la lumina cea minunata. El întelege adânc în fiinta lui ca suferinta pentru Cristos aduce o bucurie, deoarece „suntem partasi suferintelor lui Cristos”.

Noi primim cam aceleasi reactii de la lume ca si Domnul nostru Isus Cristos.

Puterea de a trai o viata curata, cu bucurie si scop chiar si în mijlocul suferintelor, dovedeste prezenta lui Dumnezeu în credincios caci „despartiti de Mine nu puteti face nimic“.

Domnul ne-a dat trei resurse ca sa putem trece cu bine prin persecutie si suferinta.

Duhul Sfânt este Sfatuitorul nostru, Ajutorul nostru, Mângâietorul nostru. Trupul nostru este templul Duhului Sfânt. Nimeni nu poate opri lucrarea Duhului Sfânt. El convinge si astazi pe multi dintre cei ce persecuta pe credinciosi si-i aduce la crucea Domnului Isus.

Cuvântul Domnului este îndrumatorul nostru, adevarul nostru. Cuvântul Domnului este clar si ne spune ca vom suferi. Trebuie sa-l cunoastem, ca sa deosebim adevarul de erezie.

Fratii de credinta sunt cei folositi de Dumnezeu sa ne ajute în luptele zilnice, prin rugaciuni, încurajari, suport material, atentionari, întelegerea Cuvântului si aplicarea lui.

Domnul sa te binecuvânteze cu suport în rugaciune, în luptele tale zilnice!

BUCURA-TE…

On By nelursIn Life and HealthLeave a comment

Jianu Liviu-Florian

…

Bucura-te, urzeala  a gândurilor de lumina,
Bucura-te, pridvor de izvoare soptite,
Bucura-te, padure crestina,
Bucura-te, cer cu genele ceruite,

Bucura-te, aripi ale celui neputincios,
Bucura-te, pâinea celui strivit în tina,
Bucura-te, omat de frumos
Peste universala lepadare si vina –

Bucura-te, milostiv baobab,
Bucura-te, degetar de sihastri,
Bucura-te, ochi de credinta ai celui slab,
Bucura-te, liturghie de astri –

Bucura-te, cucernicie de fragi,
Bucura-te, paius de rabdare,
Bucura-te, lumina celor mai dragi
Suflete framântatoare –

Bucura-te, pirostrie de taine,
Bucura-te, candelabru de heruvimi,
Bucura-te, cea care împarti la straini
Bogatie fara pâine si haine –

Bucura-te, sânge ce se daruieste,
Bucura-te, haina ce-acopera golatate,
Bucura-te, foc ce liturghiseste
Numele Tau, Doamne Sfinte, în toate –

Bucura-te, Grabnica Ajutatoare a Celor Îngenuncheate!

…

Bucura-te, prag al casei parintesti,
Bucura-te, margaritar al luminii,
Bucura-te, liturghier de povesti
Care cerne virtutea de rana rusinii –

Bucura-te, lacrima sfânta de mama,
Bucura-te, leagan de bucurie,
Bucura-te, fericire fara durere si teama,
Bucura-te, sfânta lui Dumnezeu omenie –

Bucura-te, prea cucernica armonie !

…..

Bucura-te, nufar de luceferi pe mare,
Bucura-te, far al celor împovarati,
Bucura-te, mângâietoare acoperitoare
De smerite femei si cucernici barbati –

Bucura-te, tresarire de papadie,
Bucura-te, tril îngeresc,
Bucura-te, Maicuta de iasomie
A celor care se roaga pentru Binele Dumnezeiesc!

Bucura-te, scorbura minunata,
Bucura-te, rai de pastori,
Bucura-te, Maicuta curata,
Zamislita de Domnul din doua liturghice flori –

Bucura-te, lacra de lacrimi,
Bucura-te, fântâna neînceputa,
Bucura-te, aparatoare de patimi,
Inima sfânta de mama care cu sufletul ei ne saruta!

Bucura-te, inima ierbii,
Bucura-te, roua duioasa si pura,
Bucura-te, cer din care beau cerbii,
Bucura-te, cuminecatura!

…

Bucura-te, miscatoare a zadelor,
Bucura-te, feciorelnic rasad,
Bucura-te, Maicuta Aparatoare a tuturor plamadelor,
Bucura-te, cetina ceruita de brad!

Bucura-te, Maicuta care porti în pântece Universul,
Bucura-te, floare tesuta pe cer,
Bucura-te, cea mai odihnitoare decât versul
Talangilor de fapte ale turmelor sfintilor dintru Adevar –

Bucura-te, stâna Dumnezeiasca,
Bucura-te, strunga prin care sufletul nostru vine
Sa se curateasca si înduhovniceasca,
Bucura-te, stupina crestina a sufletelor de albine  –

Bucura-te, limonariu în floare,
Bucura-te, cea desculta intrând la Domnul în naos,
Bucura-te, minunata carare
Care ne descopera Raiul, din haos –

Bucura-te, acatist de argint
În care dorm pruncii lumii, de odinioara,
Bucura-te, filocalic alint
Care prin sufletul pruncilor, cu dragoste, ara –

Bucura-te, Maicuta Marie, pururea Fecioara!

Bucura-te, altar de otava,
Bucura-te, Craiasa care culegi
Sufletele prea-curatilor din a lumii otrava,
Bucura-te, livada  de bunatate a saracilor Domnului regi!

Bucura-te, Zamislitoare samânta de rodii,
Bucura-te, sipet al faptelor bune,
Bucura-te, nestiutoare minune,
Bucura-te, lumina pe care o gângura orbii!

Bucura-te, Fecioara Marie, pururea nascatoare de rugaciune!

Bucura-te, nectar al luminii,
Bucura-te, oaza ascunsa în care vegheaza
?i se desfateaza cu putinul, putinii,
Bucura-te, Maicuta copiilor care la Domnul, viseaza!

Bucura-te, Împaratie care se apleaca
Pâna la marea durerii celor sarmani,
Bucura-te, inima bogat-simtitoare de împarateasa saraca
Care, din Dumnezeiasca Iconomie, sufletul îsi daruieste, în loc de slava si bani!

Bucura-te, icoana a mamelor
Care traiesc cu pruncii în pântec pâna când, vii,
Trecând judetele vamelor,
Se roaga si-n ceruri pentru copii –

Bucura-te, Fecioara Marie, pururi urzitoare de filocalii!

Bucura-te, pace cuminte,
Care acopera copiii cu viata de veci,
Bucura-te, floare de înviere peste morminte,
Care întoarce în leaganul tainelor Domnului, saraci, ca si Regi!

Bucura-te, culegatoarea inimii Domnului, legi!

…
Bucura-te, sicrias de nisip
Pe care urmele noastre sunt sarutate
De îngeri de grija, mila, duiosie, bunatate, dreptate,
Bucura-te, Aparatoare a celor cu Domnul de-un chip!

Bucura-te, Fecioara Marie, pururea urzitoare a celor curate!

Bucura-te, mugur de seu,
Bucura-te, luntre astrala,
Care ne darui lui Dumnezeu
Copilaria, nestiutoare si goala!

Bucura-te, fagure de amin-uri,
Bucura-te, floare de ceara,
Racoreste-ne în grija si chinuri
Cu a crucii tamaduitoare povara!

Bucura-te, ghiocel de lumina,
Bucura-te, al nadejdii cuibar,
Diamant îngeresc care scalda o mina
În care sufletul omenesc  e ascunsul Împaratiei margaritar –

Bucura-te, zamislirea Sfântului Duh aurar!

Bucura-te, pestera de metanii,
Bucura-te, mir înflorit,
Usa a Raiului pe care intra sarmanii
Rugându-se pentru cei care i-au chinuit!

Bucura-te, geana de cer a celui în zeghe,
Bucura-te, asternutul de îngeri al celui bolnav,
Bucura-te, iubirea ca o candela de veghe
A parintilor pentru copiii cu suflet jilav!

Bucura-te, livada înflorind de cuvinte,
Bucura-te, poiana de fragi nestiuta,
Bucura-te, lacrima dumnezeiasca peste rabdatoare morminte,
Bucura-te, cer mirat aninat în privire de ciuta!

Bucura-te, borangic al iertarii,
Bucura-te, tei din lacrima sfânta,
Bucura-te, negraita întelepciune a toate rabdarii,
Bucura-te, si ne binecuvânta!

Bucura-te, Maicuta Marie, tara de lut cu sufletul rupt:
Îngropata în cer, lânga inima Domnului,
Si în cer îngropata, la picioarele Domnului,
Bucura-te, Mântuitorule început!