Prin fereastra deschisa

banutul de aur lipit de mantaua noptii

lumineaza geografia trupului tau.

Îti mângâi cu privirea chipul, bratele puternice,

degetele lungi – instrumente ale sufletului –

din care curge generos iubirea, îndemânarea…

Ti-acopar trupul cu saruturi,

rugându-te sa ramâi!

Un nimb straniu îti înfasoara chipul,

ochii lacrimeaza, buzele-ti tremura,

schitezi un trist surâs.

Privesti la mine sau privesti neantul?

Tacerea ma-ngheata.

Brutal, pendula din perete

bate ora de la miezul noptii,

când tu trebuie sa pleci.

 

Vavila POPOVICI, Raleigh

Din volumul Poemele iubirii (2011)