by Sanda Panait

Ilustram sau nu textele literare? Daca da, atunci care este rolul ilustratiilor? In mod firesc scriitorului ii revine rolul de a sugera (prin manuirea cu maiestrie a cuvintelor ), de a crea compozitii imaginare care reflecata mai mult sau mai putin realitatea lor sau realitatea inconjuratoare. Teoretic, unii sustin ca daca scriitorul a sugerat suficient de bine o anumita imagine rolul ilistratiilor poate fi unul de multe ori daunator pentru opera respectiva, de cele mai mutle ori indepartand cititorul de la compozitia initala sau uneori chiar distrugand emotia, sugestia create cu ajutorul textului . De-a lungul timpului insa printr-o traditie aproapa constanta chiar si editiile pretentioase propun cititorului ambele variante din numeroase ratiuni. Pe de o parte editorii sunt convinsi ca ilustrand sugestiv cartile respective ele vor deveni mai usor de perceput sau mai atractive pur simplu pentru cititor oferindu-i astfel mai multe feluri de carti: illustrate sau neilusrate. Autorul este destul de des pus in situatii dificile avand in vedere cele doua directii pe care trebuie sa le asigure textul sau: sa capete valoare literara si sa fie vandut. Apoi apar paginatorii care aranjeaza imaginile graficianului incercand sa transforme asta in arta si dezvoltandu-si astfel o alta latura proprie, si in cele din urma graficianul care vede ilustrarea unui text care-i este pus la dispozitie ca pe o ocazie de a crea cu ajutorul acestuia o lume sensibila dar care de cele mai multe ori se indeparteaza de cea a scriitorului fireste datorita filtrului personalitatii graficianului. A fi sau a nu fi? Se pare insa ca daca exista texte care cu ajutorul ilustratiilor sunt o adevarata reusita acestea sunt departe a de se fi clasat in sfera reusitelor din pricina unei stiinte editoriale ci mai degraba ele au fost create printr-un concurs reusit.
Desigur sunt si intamplari fericite. Don Quijote dupa o suta de ani nu capata contur in imaginatia noastra decat mijlocit de o forma forte asa dupa cum Alice in Tara Minunilor dainuie esentialmente prin intermediul lui Teniel dar, desigur acestea nu rezolva aceasta mare dilema. Intrebari au curs de-a lungul vremilor rauri, rauri umpland pagini: exista un alt rationament in afara hazardului care ar putea transforma opera cu ajutorul ilustratiilor? Se pare ca cel mai indreptatit a ilusra opera este chiar autorul, singurul care ar reflecata si cu ajutorul imaginilor fluxul de emotii pe care l-a creat in text. Insa si aceasta idée a stranit controverse: evocarea facuta de plastician corespunde unei forme personale din mecanismul subconstient dintre formele vizuale si imaginatie. Insa, scriitorul nu scrie, pentru el insusi ci pentru cititor, acest lucru indreapta lucrurile spre zona celor care sustin ca ilustrarea perfecta a textului poate fi facuta cel mult de cititor, singurul care ar refleta perfect fluxul emotiilor transpuse imaginar dar, cititorul este partea pasiva si de cele mai multe ori editorului ii revine sa stabileasca acesta ‘’corespondenta’’
Complexitatea ideilor ce tin de ralationarea text-grafica este inca o problema nerezolvata. Nici graficianul nu poate reda relationarea perfecta text-imagine, nici scriitorul care axat catre simtul plastic nu reuseste sa creeze spatial semantic creat in scris printr-o serie de imagini omogene.
Aceasta idée este profound dezamagitoare in raport cu problema pusa deoarece face relatia grafician/editor/autor sa treaca permanent printr-o faza de metamorfoza. Perspectivele sunt insa vazute intr-o anumita directie: in viitor civilizatia imaginii o va lua inaintea scrisului.
Tex si ilustratie, au fiecare in parte, un continut semantic si un continut estetic sau altfel spus: o semnificatie si o incarcatura conotativa.
Ilustratia unei opere literare cu ajutorul graficii stabileste raporturile dintre literatura si artele vizuale intr-un mod cat se poate de interesant si ne oblige sa parasim gratuitatea raporturilor dintre cele doua discipline pentru a da nastre unei opere. Solutia de fond a acestei probleme ramane inca in pronuntare deoarece, ea pune permanent in discutie dialectica jocului dintre autor si receptor-cititor.