Adrian Botez

.
Dumnezeul meu

uneori uit să te caut – dar Tu mă
găseşti – pe căi uimitoare – de nimeni
doar de sfinte minuni – închipuite vreodată

fojgăieşti prin mine – ca o
boală incurabilă – atroce – născătoare de
ochi fierbinţi – iscoditori precum îngerii – încuibaţi în
craterele voinţei mele
îngheţate – explodate întru atâta deşert de
vanitate şi – deci
complet distruse întru
absurdele – egoistele şi mofturoasele mele
penibile  vaiete de
amor propriu Continue reading “DUMNEZEUL MEU” →