Hateg – Revista ARMONIA

Octavian Curpas

(Interviu din 14 Februarie 2009 – Phoenix Mission, Arizona)

“Pro Vita a salvat viata a numerosi bebelusi”

Al saptelea din cei doisprezece copii (sase fete si sase baieti) ai unei familii de crestini evanghelici, Iosif Belea a vazut lumina zilei pe 30 aprilie 1971, în Hateg, judetul Hunedoara. Mama i-a fost cel mai bun profesor si tot ea i-a deschis înca din copilarie gustul pentru stiinta si informatie. Iosif, care a studiat teologia la Bucuresti, psihologia la Cluj si comunicare si relatii publice la Brasov, este în prezent, directorul clinicii Pro Vita din acest oras. Înfiintata în anul 2000, Pro Vita ofera sub garantia confidentialitatii, ajutor specializat adolescentelor gravide si persoanelor dezavantajate social, împletind asistenta medicala cu consilierea într-o abordare crestina. Daca faci parte din categoria viitoarelor mame fara perspectiva, Pro Vita te ajuta sa lupti pentru tine si pentru copilul tau, te învata sa ai încredere în oameni si îti recomanda pacea si linistea sufleteasca pâna si în cele mai dificile situatii.

– Cum ai luat decizia de a urma Facultatea de Psihologie si de ce te-ai orientat spre acest domeniu?

– Cu toate ca prima mea vocatie este teologia, de altfel, am si fost timp de trei ani, asistent universitar la Universitatea Biblica din Bucuresti, a doua dimensiune vocationala ramâne în cazul meu, psihologia, care se doreste a fi componenta pragmatica a teologiei, în societatea contemporana. M-am orientat sau mai corect spus, am fost asistat si orientat de Dumnezeu spre aceste domenii, care se pliaza perfect pe textura mea launtrica.

– Cum ai descrie, în câteva cuvinte, anii de studentie?

– Anii studentiei reprezinta o perioada de referinta pentru mine. As putea sa afirm ca din perspectiva umana, viata mea a cunoscut doua etape – înainte si dupa facultate, desigur, pâna în 2001 când m-am casatorit. Tot ce s-a întâmplat dupa acest eveniment, tine deja, de o a treia faza.

– Cu ce gânduri ai absolvit facultatea si ce planuri aveai, ca proaspat licentiat?

– Ca proaspat licentiat mi-am dorit sa fiu totalmente la dispozitia lui Dumnezeu si sa fac doar voia Lui.

– Care a fost traiectoria ta de dupa absolvire pâna în momentul când ai devenit directorul clinicii Pro Vita?

– Dumnezeu m-a ajutat sa înteleg în ce directie dorea sa ma îndrept, iar faptul ca am acceptat sa coordonez Clinica Pro Vita reprezinta o schimbare de paradigma, deoarece în perioada studiilor teologice nu m-am gândit la asa ceva. Împreuna cu sotia, medic specialist de medicina interna, am deschis înca o organizatie, PROLIFE INTERNATIONAL, pe care as defini-o ca pe o noua componenta a aceleiasi viziuni.

– Cine a avut ideea unei astfel de clinici?

– Am colaborat mai întâi cu o alta fundatie din Brasov, dupa care am stabilit contactul cu Clinica Pro Vita din Cluj, prin urmare, Pro Vita Brasov s-a constituit ca una dintre filialele acesteia, celelalte doua aflându-se la Bucuresti si Târgoviste.

– Ce ne poti spune despre facilitatile pe care le oferiti (furnizori, pacienti, cabinete, etc.)?

– La ora actuala, ProVita ofera medicamente, servicii si consultatii medicale generale si de urologie, ajutor material, dar si consiliere. Furnizorii nostri sunt alte fundatii caritabile din judetul Brasov, persoane fizice, organizatii particulare sau oricine doreste sa faca donatii.

– Cine poate sa faca parte din personalul ProVita? Exista si voluntari care îsi ofera serviciile aici?

– Orice persoana specializata are toate sansele sa intre în echipa noastra. Desigur ca lucram si cu voluntari, mai ales atunci când vine vorba de publicitate, traduceri sau diverse actiuni în scoli. De asemenea, as dori sa mentionez ca staff-ul ProVita ia parte la conferintele Pro Life.

– Cât costa serviciile ProVita?

– Nu toate serviciile oferite de Pro Vita costa, de exemplu, consilierea si testul de sarcina sunt la liber. Pentru consultatiile medicale generale si de urologie, pacientii trebuie sa scoata din buzunar 25 de lei. De gratuitate beneficiaza doar cei din staff, voluntarii si rudele de gradul I ale acestora, iar ajutor material primesc în mod special, persoanele nevoiase.

– Care sunt criteriile în functie de care se stabilesc tarifele?

– Tarifele sunt stabilite sub nivelul preturilor practicate de celelalte cabinete medicale, tocmai pentru a asigura un grad de accesibilitate cât mai mare al pacientilor.

– Cum va promovati?

– Facem publicitate stradala, folosind fluturasi si panouri publicitare.

– Aproximativ câte persoane trec anual, pragul clinicii, ce vârsta au si din ce categorii sociale fac parte?

– În 2008, ne-au vizitat în jur de opt sute de persoane, în marea lor majoritate din paturi sociale sarace sau de mijloc, începând cu adolescente de 15 – 16 ani pâna la batrâni de 75 – 80 de ani.

– Ce ajutor specializat le oferiti celor care apeleaza la sprijinul ProVita ?

– Pacientii nostri beneficiaza de ajutor specializat, dupa caz, având la dispozitie un psiholog, un medic internist si un urolog.

– Poti sa ne enumeri si sa ne descrii pe scurt, câteva din cele mai importante cursuri, programe, proiecte, etc. desfasurate în 2008?

– “?coala mamei” se adreseaza mamicilor care sunt invitate sa participe la discutii pe diferite teme medicale, psihologice sau nutritioniste, despre cresterea copiilor ori afectiunile specifice vârstei. De asemenea, în liceele din judetul Brasov, s-a desfasurat si continua sa se desfasoare un alt proiect, prin care se urmareste promovarea unor valori educationale privind bolile cu transmitere sexuala, sarcina si avortul. Cu ocazia Craciunului, copiii nevoiasi si batrânii din judetul Brasov s-au bucurat de cadouri, prin “Maranatha”.

– Ce rezultate s-au obtinut în toti acesti ani de când functioneaza ProVita?

– ProVita a salvat viata a numerosi bebelusi, a ajutat moral si financiar persoane în nevoie si nu în ultimul rând, a oferit o Evanghelie si a vorbit despre mântuire celor aflati departe de Hristos.

– Ce urmeaza în 2009 la ProVita?

– În 2009, dorim sa continuam ce am început în 2008 si totodata, sa demaram un proiect de pregatire pentru nastere, prin care sa oferim suport si informatii medicale, psihologice si fizice viitoarelor mamici. De asemenea, ne propunem sa implicam mai multi voluntari în activitatile noastre.

– ProVita asigura asistenta doar pe termen scurt sau exista si programe de durata ?

– Pro Vita asigura asistenta atât pe termn scurt cât si pe termen lung, însa totul depinde de deschiderea pacientilor.

– Care sunt componentele esentiale ce asigura succesul unei astfel de clinici?

– La Pro Vita, oamenii si educatia continua reprezinta ingredientele de baza în asigurarea succesului. Nimic nu este mai important asadar, decât sa îti formezi un colectiv dedicat lucrarii, gata oricând de sacrificiu, dar si dispus sa investeasca în pacienti si în resurse si care sa împartaseasca aceleasi valori crestine si sa doreasca sa se specializeze si sa îsi împrospateze cunostintele.

– Ati mai avut si esecuri? Cât de multumiti sunt pacientii de ceea ce gasesc aici?

– N-as putea vorbi de esecuri, însa fara îndoiala ca este loc de mai bine. În general, pacientii se declara mai mult decât multumiti.

– Cum arata o zi obisnuita pentru tine?

– Sa spunem ca destul de încarcata, desi ma lupt sa scap de rutina, de rugina si de ruina.

– Te-ai confruntat cu provocari de cand esti director la ProVita?

– Aproape fiecare zi aduce cu sine o serie de provocari, însa printre cele mai dificile se numara resursele.

– Ce satisfactii ai avut?

– Multiple, mai ales atunci când vezi ca Dumnezeu mai salveaza prin tine înca o viata.

– Ce anume îsi doresc cei din staff de la tine?

– Cred ca în special sa le fiu un exemplu în orice domeniu.

– Este solicitanta munca într-o asemenea clinica, impune si sacrificii?

– Dostoievski spunea ca de Dumnezeu trebuie sa te apropii în stare de jertfa, iar eu subscriu acestei afirmatii.

– Este ProVita o clinica crestina?

– Desigur, tot ceea ce oferim aici are o tenta crestina, mai ales în ceea ce priveste consilierea sau testele de sarcina.

– Cum împletiti asistenta medicala cu elementul religios?

– Pacientii au acces la brosuri si reviste cu teme crestine, pe care le pot studia, în functie de optiune, în sala de asteptare sau acasa.

– Ai vazut minuni de când lucrezi aici?

– Viata poate fi traita clipa de clipa ca o minune sau ca o normalitate. Personal, am ales prima varianta.

– În ce masura a rezistat ProVita prin credinta?

– Noi am fost învatati de Dumnezeu sa traim numai prin credinta.

– Din experienta de pâna acum, în calitate de director al acestei clinici, ce recomandari le-ai face celor care au deschis deja sau intentioneaza sa deschida o astfel de clinica?

– Sa se roage si sa actioneze crezând în Dumnezeu.

– Rezumând, ce etape a parcurs pâna în prezent ProVita si ce a mai ramas de facut ?

– Nu cred ca gresesc daca afirm ca Pro Vita s-a nascut, a murit si a reînviat. În prezent, ne dorim o explozie de potential, care va fi posibila doar în masura în care si altii vor spune « da , vreau sa fiu parte integranta din aceasta minune divina numita Pro Vita ».

– Care au fost impresiile cu care ai plecat din AZ?

– Exceptionale, pacat ca nu am stat acolo decât doua zile, pe care oricum, le-am dedicat slujirii în biserica.

– Ai în plan un parteneriat ProVita cu o clinica din AZ sau din State?

– Din nefericire, deocamdata nu se pune problema de asa ceva, pentru simplul fapt ca înca nu am întâlnit oamenii potriviti, dar cred ca la timpul hotarât, Domnul mi-i va scoate în cale si parteneriatul de care vorbeati va deveni posibil.

– Ce altceva ai dori sa le mai impartasesti cititorilor nostri?

– Îi rog sa îsi aminteasca de faptul ca în 1989, imediat dupa Revolutie, România a trecut dintr-un ghetou comunist într-o jungla de libertinaj si haos. Astfel, dupa o anestezie morala ce a durat nici mai mult nici mai putin de cincizeci de ani, reflexele de normalitate ale demnitatii românului tind sa tina de domeniul arheologiei morale. În acest context, noi, crestinii, suntem chemati nu numai sa dam o lupta permanenta împotriva acelor realitati care încearca sa mutileze chipul lui Dumnezeu în om, dar sa si promovam valorile eterne ale Împaratiei Sale.

Nu trebuie sa ne sperie criza mondiala, ci acum mai mult ca oricând, sa ne cristalizam convingeri biblice sanatoase, sa ne încredem din toata inima în Domnul si sa nu uitam ca El este proslavit în noi daca noi ne gasim placerea în El.

ARHIVELE DE LA HATEG: DE LA <<NEANTIA>> LA <<VALTOAREA>> SUFLETELOR , de CONSTANTIN STANCU

…Rafinatul intru ale sfintei evanescente POESIS, carturarul si Orfeul hategan, CONSTANTIN STANCU, scrie, de data aceasta, o carte cu totul speciala, prin care dovedeste ca pana si zapezile Poetului si Poeziei si Scribului Vaticinar trebuie „managariate”, stocate si protejate in ARHIVELE SUFLETULUI LUI DUMNEZEU, pentru a nu fi luate de …noaroaiele vremurilor si ale lumii imunde.
Arhivarul indragostit, pana la delir, de Nichita, il si citeaza pe Inger, in acest sens: „pentru ca nu suntem noroi, noroi, noroi…” (cf. In loc de sfarsit, p. 142). Si aduce aminte despre definitiile evanescentei POESIS, date de Inger: „Asculta-ncoa, batrane: asta o sa fie toata viata ministru, noi o sa fim poeti toata moartea”; si: „Poetul nu este de baut, deci nu-l intelegem!/Poetul nu miroase cum floarea//Cum putem sa-l intelegem,/cum putem sa luam ceea ce nu miroase ca floarea / drept floare?” (Idem, p. 140-141).
Si chiar asa este, dupa vorba Ingerului: Poetii si Scribii Vaticinari, aceste fapturi spectrale, de la Marele Hotar privind si vazand ceea ce nimeni nu vrea sa vada, Acel Solemn si Transgalactic „DINCOLO” – trebuie stransi, cu grabire, intr-o rezervatie, pentru ca nu cumva corzile LIREI lor sa se strecoare printre degetele Ne-Atentiei Umane Institutionalizate intru Satana – si sa se scufunde, inapoi, complet si definitiv, in Calea Cea Fara de Intors, in Lumina Unica si cu Unic Sens – atunci cand vor baga de seama ca nimeni din aceasta saracita de Duh lume nu priveste intr-aceeasi directie cu ei…
Constantin STANCU asta face: se grabeste benefic, sa-i protejeze de strecurare din orbirile lumii, pe cei de-o fiinta si de-o umbra cu el. Si asta, pentru ca spatiul pe care-l „manageriaza” este unul teribil de predispus scurgerii spre Miracolul Razelor Lunii: TARA HATEGULUI. Acolo pe unde s-au scurs, spre Lumina Fara de Amurg – Regii Daci, in frunte cu Boirebista si Decebal…
Cartea de Prima Arhiva a Tarii Hategului („O Tara din Tara” Romanilor, cum imi scrie autorul, in fulguranta si misteroasa lui dedicatie…) are, deocamdata, 144 de pagini, si contine:

1-o Prezentare a Duhului Autorului, in traducerea celesta a altor Luminescente Duhuri: Eugen Evu, Dumitru Huruba, Radu Igna, Ioan Evu. Apoi:

I-In loc de Introducere in Miracolul Tarii Hategului: Fruct Parguit din Iubire – in care Constantin STANCU dezvaluie ceea ce Gligor HASA a crezut ca poate fi dezvaluit oamenilor greu cuvantatori si neinceput intelegatori (in lucrarea sa, „parguita din iubire”, Minuni si enigme in Tinutul Hunedoarei), din Eternul Miracol al Hategului (Capitala de Miracol a Romaniei): Uriesii, Oceanul Primordial, Femeia Dacica a lui Solomon, Craisorii…

II-Argument – Peisajul cultural Hateg – in care lamuririle le da poemul Stergerea Memoriei (citata din volumul Pomul cu scribi, de Constantin STANCU): in clipa „aceea”, in „acea” diminata a Expresiei Ultime a Voiei Lui Dumnezeu, Cuvintele vor trece, pe nesimtite, la „viata lor secreta”; Poezia Suprema, vorba Ingerului, este Marea Calatorie…

III – Arhivele A-Texte, pretexte, ganduri ale autorului – toate, texte date spre luminare solar-lunara in acest veac XXI – intre 2001 si 2010 (publicate in princiara Provincia Corvina sau in Nova Provincia Corvina, cea iscata, intre nou si vechi, sub unghiul de truda si sub cel de zbor al Mesterului Eugen Evu!). Si incep sa se insiruie „sectoarele/pavilioanele” si „salile/camerele” si „rafturile” Arhivei Hategane, deocamdata, prin cuvantul Calauzei Constantin STANCU, care ne prezinta Logos-ul si Duhurile Logos-ului Locului: recenziile ( CARTILE „IN NUCE”!!!) la Aventurile in marele refuz, la Neantia, la Neviata lumii si Heralzii tacerii, de Raul Constantinescu – apoi la Ca sa fii stea si Arhivele iubirii, de Iv Martinovici („Nu am fost un admirator infocat al poesiei scrise de acest scriitor, dar i-am admirat opera, am stimat-o si am inteles ca Poetii fac parte din acest popor sacru, in cautarea oracolului de la Delfi”) – …dupa care se insiruie, pe-ntaiul raft, alte miracole orfice: recenziile la Spinii florii de colt, de Danut Vrancila, la Ei mi-au programat moartea, la O calatorie enigmatica si Apus de mileniu, de Petre Dugulescu – urmand sa palpaie alti zori, cei vaticinari, ai lui Gligor Hasa: recenzia la Hateg – Adevarata Sarmizegetusa.
…Si, iar, Poetii Evanescentei Stelare: recenzii la Alb pe Alb si la In cautarea vechiului castel, de Ionel Amariutei, la Imersiune posibila („acest volum este legitimatia pentru realizarea imersiunii in propriul destin…”), de Felix Rian, la Magnetul care aduna suflete, de Ionel Draganescu…si, iar, recenzii la un alt Scrib Vaticinar (dar si mestesugar de crochiuri ale cvasi-realitatii prezente…) al Hategului: Radu Igna, din Vocatia culturala a Hategului („Eu cred ca viata noastra are un sens atunci cand luptam impotriva uitarii”), din volumul de schite si nuvele Armonia Snack-Bar, Lazar nu mai vine („Desi pare usor ironic in scrierile sale, autorul, de fapt, este trist – este tristetea unei generatii care a ratat sosirea, desi avea o sansa extraordinara, in decembrie 1989, este tristetea profesorului (…) care isi vede elevii cazuti in transeele vietii…”), sau din romanele Valea Proscrisilor si Condamnat, din miniromanul Nimic deosebit in timpul serviciului meu si in „fotografia unei jertfe umane”, din Valtoarea…

III – Arhivele B – Cronici si texte ale prietenilor despre scrierile lui CONSTANTIN STANCU. Aici, Scribul Ingerilor-ca-Pasari-care-Plang-cu-Aripi isi „stocheaza”, spre Neuitare, fotografiile/fotocopiile Poeziei sale – fotografii/fotocopii eoliene facute de Eugen Dorcescu (Poezia lui Constantin Stancu sau despre trans-imanenta), Ioan Evu (Pasarile care plang cu lacrimi si Poeme de imblanzit fiara din om), Dumitru Huruba (Poeme despre roadele inimii si Responsabilitatea actului de creatie), Radu Igna (Alfabetul tacerii), Eugen Evu (Pasarile plang cu aripi: „Metafora, stralucitor filigran omniprezent, are acea rara prospetime, acea originalitate care cucereste si penetreaza prin vibratie rezonanta cosmic, orice blindaj, orice prejudecata. De oriunde am cita, calitatea unei acute constiinte poetice este revelatorie. Constantin Stancu se poate bucura ca, in cazul sau, rabdarea anilor, care pe cei mai multi ii invinge, a inflorit si mai viu, confirmand o inzestrare aparte, dublata de luciul cizelarii cu un inalt simt al valorii estetice si morale”), Al. Florin Tene (Pasarile plang cu aripi), Nicolae Utica (Pomul cu scribi), Ion Ariesanu (Sub lupa: Poeti din Hateg), Ioan Barb (Un aristocrat al bucuriei), Victor Sterom (A privi cu ochii inimii: „Toate poemele de aici reprezinta o asumare afectiva si reflexiva a existentei, conceputa ca o eterna trecere prin vamile telurice, inspre cerul cerurilor. Autorul pare fascinat nu de realitatea imediata, ci mai degraba de umbra luminoasa a realitatii viitoare pe care o simte tot mai profund, cu toata fiinta cutremurata de teama, dar si de implinire” ), Miron Tic (Pomul cu scribi – Poezii), George Holobaca (Constantin Stancu: Pasarile plang cu aripi, sau Masca de fosfor a existentei), Adrian Botez (Orbul care vede fulgerul zapezii: Pomul cu scribi, de Constantin Stancu si A iesi dintre neuroni – spre pasare: Pasarile plang cu aripi, de Constantin Stancu).
…Fireste, Arhiva se va inmulti, Tara din Tara-HATEGUL nu-si va pierde Ingerii, ci si-i va inmulti cu Lumina Sfanta…Si asta, de-a pururi, pana la Trambitarea de Intoarcere in Paradis!
Deocamdata, Arhivarul Extatic Constantin STANCU sta intr-un cot si zambeste stelelor sticlind din Primul Raft, gata umplut… – si se vor umple altele, si altele, iar munca Sacrului Lucrator al Lui Dumnezeu si al Zapezilor Vesnice, de peste toate noroaiele lumii, va da rod inmiit!

Adrian Botez