TOVARASEI INVATATOARE DINICA SANDA

Înalta, cu ten masliniu, ochi negri, ochelari cu rama subtire, par negru cu spice albe, strâns la spate, barbia autoritara, obrajii plini, buzele carnoase – tovarasa învatatoare Dinica Sanda se pierduse de tot. Nu mai ramasese din dânsa nicio farâma scrisa în memoria elevilor clasei a IV-a C, a Scolii generale numarul 5, care poarta astazi numele celui care si-a investit averea pâna la ultima ei caramida: boierul Petrache Triscu.

Nu îmi aduc aminte mai nimic despre tovarasa învatatoare; doar faptul ca într-o buna zi ne-a spus ca la cercul de matematica, pe care îl conducea, vom avea oaspeti de onoare: viitori absolventi ai Facultatii de Matematica din oras. De aceea, sa fim atenti, si sa nu o facem, si sa ne facem si pe noi, mai ales, de râs. Aveam cu totii emotii. Noi, fruntasii la matematica ai clasei a IV-a C, si nu numai la matematica: Liviu, Marina, Liliana, si altii, ale caror nume, si rezultate de frunte, mi s-au sters din minte. Si iata ca intram în clasa, ne asezam în banci, si iata ca tovarasa intra si dânsa, si pofteste studentii sa intre, si studentii erau doar studente, si iata ca tovarasa învatatoare ne zâmbeste, ne spune sa ne gândim bine la problemele pe care ni le va spune, înainte de a raspunde, si începe cu prima:

Doi elevi au fiecare, câte un borcan cu pesti. Daca se ia un peste din borcanul unuia, si se pune într-al celuilalt, unul din ei are în borcan cu doi pesti mai mult decat celalalt. Câti pesti se aflau înainte de mutare, în borcanul fiecarui elev?

În spatele clasei, unde se asezasera, tovarasele studente, viitoare profesoare, vor fi scris, probabil:

Fie X numarul de pesti din borcanul primului elev.

Fie Y numarul de pesti din borcanul celui de-al doilea elev.

Atunci:

X + 1 = numarul de pesti în borcanul elevului care a primit un peste.

Y – 1 = numarul de pesti în borcanul elevului din care s-a luat un peste.

Cum diferenta dintre numerele de pesti din cele doua borcane, dupa mutare, este 2, atunci:

X + 1 – ( Y – 1 ) = 2.

Adica:

X – Y + 2 = 2.

Adica:

X=Y.

Asadar, cei doi elevi aveau initial în borcane acelasi numar de pesti.

Asa vor fi scris tovarasele studente.

Dar noi, elevi în clasa a IV-a, nu stiam algebra!

Ne-am tot gândit, si am ridicat pe rând degetele:

–         Unul are 6, altul 4!

–         Unul are 7, altul 5!

–         Unul are 8, altul 6!

– Pai, sa facem proba! A zâmbit tovarasa învatatoare.

Si proba ne arata la toti ca, în cazul tuturor raspunsurilor noastre, dupa mutarea câte unui peste, cei doi elevi ar fi avut în borcane nu doua numere de pesti a caror diferenta ar fi fost de 2 pesti, ci un numar egal de pesti. Adica, proba ducea la un rezultat gresit.

–         Tovarasele studente din spate, au vreo idée? A întrebat tovarasa învatatoare.

Spre mirarea noastra, tovarasele au zâmbit stingherit, si au plecat capetele. Nu stiau nici dânsele raspunsul corect.

– Tovarasa, tovarasa, stati putin…

Am strigat noi, Liviu, Marina, Liliana, si altii, de care nu îmi amintesc.

–         4 cu 4!

–         5 cu 5 !

–         6 cu 6 !

–         …

–         Tovarasa învatatoare, proba este verificata pentru toate aceste numere!

–         Tovarasa, tovarasa!

–         Spune, poftim!

–         Cei doi elevi au avut initial în borcane un numar egal de pesti!

–         FOARTE BINE! ASA ESTE! A zâmbit tovarasa învatatoare.

Nu va mai spun ce încântare a fost pe mine, pentru ca în fata tovarasei si în fata atâtor studente la matematica, am dat raspunsul corect.

Tovarasa învatatatoare Dinica Sanda era un vorbitor de limba româna mestesugit: curgator, fluent, avea dictie, avea intonatie, nuante, caldura, asprime, tact, diplomatie, rabdare, sensibilitate, emotie, bucurie, daruire, cumpanire.

Pentru sustinerea lectiilor, avea urmatoarele materiale didactice auxiliare de mare pret: vocea, privirea, zâmbetul (pentru încurajare) , sprâncenele (pentru mustrare), mâinile, batul aratator, creta si tabla.

La sfârsitul clasei a IV, tovarasa învatatoare a fost regizor, scenograf, costumier, sufleur, si sufletul unui spectacol, având ca personaje albinele si trântorii. Fruntasii, si codasii unei clase. Albinele intra în trântori, si îi dau pe brazda. Pentru ca scoala nu are menirea sa formeze genii pustii, si tineri care putrezesc de vii. Ci formeaza un stup de albine. În care – pentru a culege mierea vietii – este nevoie de fiecare. Spectacolul, prezentat la serbarea de sfârsit de an, a fost un succes. Toti profesorii se mirau: au jucat atât de bine, atât de firesc, fara emotii, fara trac! Nu i-am vazut niciodata asa! Si asta pentru ca piesa, si felul în care tovarasa învatatoare ne-o intona, ne mersese la inima tuturor.

Am auzit acum ceva timp ca tovarasa învatatoare Dinica Sanda ar fi murit. Nu stiu când. Nu stiu de ce. Nu stiu de la cine. Nu stiu daca e adevarat. Poate a fost un simplu zvon.

As fi vrut sa îi spun tovarasei învatatoare ca am uitat aproape tot. Din copilarie. Din tinerete. Din studentie. Dar azi, mi-am adus aminte de dânsa. Si sunt fericit. Ca un preot batrân a avut dreptate. Cu trecerea timpului, ne vom aduce aminte tot. Si mai ales, ne vom aminti de cei care ne-au dat totul. Au facut, cât de cât, tot. Ca sa fim si noi, mai departe, câte un exemplu de mentor de limba româna, de matematica, de teatru, de agerimea mintii, de caldura, de disciplina, de simplitate, de maternitate, de dascal, de inteligenta, de calm. Stiti, pe vremea tovarasei învatatoare, nici nu am auzit de iubire : se traia prin exemplele enumerate, doar, si iubirea era atât de discreta, încât ramânea, cuminte, acasa. În intimitate.

La parterul locuintei tovarasei, în care nu mai sta demult, este o florarie. As vrea sa o fi deschis eu acolo, în semn de recunostinta.

Scriu aceste rânduri, si le expediez pe internet, cu o speranta:

Sa scrieti si Dumneavoastra, tovaraselor Domniilor Voastre, învatatoare.

Azi m-am gândit la tovarasa învatatoare Dinica Sanda. I-am cautat chiar si locuinta, pe Aleea Recunostintei. Asa cum mi-a aprins tovarasa, lumina dragostei pentru carte, sa îi aprind si eu, lumina, în casa, pentru prima oara. Dar nu i-am gasit adresa.

Cerul era ca o mare, si norii, ca niste insule…

1-3 octombrie 2011

Jianu Liviu-Florian