Criza, dupa Visarion

 

Jianu Lucian-Florian

 

Conduc. Si sunt in criza, la volan.

Si nici nu stiu ca tot ce se consuma

E criza de acum, si dintr-un an

Ce nu are nici tata, si nici muma –

 

Merg in concediu: Alpi, Taiwan, Hawai –

Si nici nu stiu, dar iarasi sunt in criza –

Tot ce consum, sa am pe lume Rai,

Imi cere pentru viata,  maine, viza –

 

Colind planeta: criza, ce usor

Se ia, ca o holera, sau o gripa  –

Ce se consuma, astazi, , zbor cu zbor,

E maine, lipsa crunta de-o aripa –

 

Conduc. Consum. Conduc. Consum. Conduc.

Ramane-n urma mea, si-a ta, tot drumul

O criza noua, cu parfum caduc,

Eliberandu-si, azi si maine, fumul –

 

Si e frumos acum, cat mai e timp,

Caci maine nu mai este, poate, totul!

Sa ardem, anotimp cu anotimp!

Sa traim clipa! Dupa noi, potopul!

 

Conducem. Criza este la volan.

Si zboara in rachetele stelare.

Migreaza criza-n universul van.

Cu noi, bacilii bolii planetare –

 

Cat consumam ce nu produce, iar,

Prea muribund, si propriul nostru soare,

Cat niciun zeu din cer n-are habar

Ca nasterea, cu moartea e datoare,

 

E prea frumos acum, cat mai e timp?!

Caci maine nu mai este, poate, totul?!

Sa ardem, anotimp cu anotimp?!

Sa traim clipa?!… Dupa noi, potopul?!…