Pamântul cu miros de cozonac,
Împaturit în flori de busuioc,
Dospeste pe o roata din cerdac,
În mâna care-l strânge de mijloc.

Cu gândul în dantelarii de Bruges,
Olarul croseteaza-n aluat
Petalele de catifea si ruj,
Si strujele din parul inelat.

Ca ochii sclipitori de margarit,
Goniti din paradisul de stejar
Al verdelui sub pleoapa pironit,
Înmarmureste lutul pe olar.

Din inima preaplina de framânt,
Ulcica se revarsa peste foc
Cu tainica tacere de pamânt
Si vinul parfumat de busuioc.

Tatiana Scurtu-Munteanu