Toamna

On September 17, 2011 By nelursIn poetryLeave a comment

Cârdei V. Mariana

Pe strada cu plopi doar vântul colinda,
Frunze fosnesc si-n aer se plimba.
Jos un covor din frunze uscate,
În galben-ruginiu si maro pictate.

E toamna deplina, si-i soare-n amiezi,
Ramas-au, din toate, trei frunze mai verzi.
Spre seara, pe ramui, pasari s-aduna,
Acolo-nopteaza, sub clarul de luna.

În zori, cade bruma si ceata se lasa,
Din horn iese fumul, ce bine e-n casa!
Stau vitele-n grajduri, oile-n saivane,
De paza sunt câinii hraniti cu ciolane.

Acum, recolta-i strânsa-n hambare,
Si-n beci totu-i pus la pastrare.
Bem mustul ce fierbe-n butoaie,
Si frigem pe jar, pastrama de oaie.

E toamna bogata, bucate alese,
Fructe-aromate, noi punem pe mese.
Miroase-a placinte si-a pâine-n camin,
Pe fata de masa – carafa cu vin…

Copiii-s la scoala si carte învata,
Tinerii se-nsoara si-si fac rost în viata.
Parintii la munca, bunicii-n ograda
Dau foc la frunze si matura-n strada.

Tufanele, crizanteme, armonie de culoare,
Raspândesc parfumul toamnei,
Pana hat, departe-n zare si-l combina-n
Dulci arome, amarui, racoritoare…

Oriunde te-ai duce, te-ntorci iar acasa,
Ca viata la tara-i nespus de frumoasa!

IUBITUL

On September 2, 2011 By nelursIn poetryLeave a comment

Cârdei V. Mariana

Priveam in asfintit cum marea
se legana incet spre mal,
cand te-am vazut venind calare,
pe creasta unui val.

Se intunecase cand de mine,
ca briza te-ai apropiat,
pe cer erau aprinse stele
cand ne-am imbratisat.

In ochii tai, albastrul-violet
al cerului parea inlacrimat,
cand mana usurel ti-ai strecurat,
prin parul meu inmiresmat…

Si chipul tau, sculptat tot in Carara,
a stralucit in brate-mi seara.
Ce intrebare, ce raspuns
iubirea ar fi fost de-ajuns…

A fost o vara minunata,
cu zile si cu nopti senine,
cu Marea Neagra spumeganda
si amintirea despre tine.

De ce-am ratat a vietii sansa
si te-am pierdut iubite drag?
De-ar fi sa-ntorc a vietii roata,
te-as astepta pe un val, in larg!

Croaziera meditareana

On September 1, 2011 By nelursIn ArticolLeave a comment

Cârdei V. Mariana

Hotelul “Titanic”,

sub ploaie de stele,

viseaza la ziua in care

va naviga pe mare…

Ciripit de pasarele

ne trezeste de cu zori,

flori de leandru-nmiresmate,

feerie de culori.

Multe alte floricele

gatite de sarbaroare,

etaleaz-a lor corole

cu miresme-mbietoare.

Palmierii de smarald

stralucesc scaldati in roua,

Soarele trimite raze

scindand orizontu-n doua.

Marea este ca safirul,

cerul pare azuriu

vapori urca-n atmosfera,

rasaritu-i auriu.

Vaporul “Speranta”

cu marinari la cart,

asteapta semnalul plecarii

– la start!

Ce confort, ce ambianta,

zi superba de vacanta,

profitam de atmosfera

si plecam in croaziera.

Marea este linistita

si ne leagana in larg,

la timona capitanul,

mai semet ca un catarg.

Pescarusii ne saluta,

albe aripi falfaind,

pesti in bancuri se aduna,

apa pare de argint.

Se zaresc muntii golasi,

navigam catre cascada,

o maimuta stanca pare,

vazuta in zare…

Iata, o grota ne imbie

cu ecouri chiar din prag,

curajosii iau o barca

si vaslesc prin gang.

Apa cade in cascada

si creeaza valuri,

vasul nostru-i o naluca

scaldata-n talazuri.

Unii se arunca-n valuri

si inoata voiniceste,

pe altii, ametiti de valuri,

whisky ii trezeste.

Se iveste portu-n golf,

si o briza lin adie,

coboram in mica barca,

debarcaderul asteapta.

Simtim pamantul sub picioare

si pornim agale…

in bazarul de pe coasta

admiram arta turceasca…

Se ofera spre vanzare

preparate culinare,

peste si fructe de mare,

baclava, sarailii,

sucuri, fructe aurii…

Cumparam bijuterii,

jucarii pentru copii,

cafea negara turceasca,

bere sa ne racoreasca.

Urcam in autocare

si ne-ntoarcem din plimbare

la Hotelul “Titanic”

ce pare – cufundat in visare…

Vis …

On August 28, 2011 By nelursIn Life and HealthLeave a comment

Cârdei V. Mariana

Ma cuprindeai timid in brate,
ma sarutai, ma dezmierdai
si imi sopteai cuvinte tandre,
cuprins de vraja imi zambeai.

Eu m-am lipit usor de tine,
cu un sarut te-am rasfatat,
eram doar noi la tarmul marii
si briza adia spre larg.

Se-ntunecase orizontu-n zare
si intr-o clipa am vazut,
cum Luna-n nori a disparut
luand cu sine marea.

Sinistru totul imi parea…
dune, nisipuri miscatoare
si pescarusii-n zbor gemeau
nemaigasindu-si de mancare.

Deodata insa m-am trezit
in dormitorul insorit
de la Hotelul “Comandor”
avand in fata marea…

Verde ca jadu-i Marea Neagra,
valurile-s creste de spuma alba,
cu alge si cochilii impodobiti
acasa ne-ntoarcem bronzati, fericiti.

FEERIE

On August 26, 2011 By nelursIn Life and HealthLeave a comment

Cârdei V. Mariana

Antalia-i locul
spre care zburam,
la-nceput de vara,
ca sa ne bronzam.
Hotelul Concord
strajuit de piscine,
in Lara elitei,
ma primea pe mine.

Senin si Soare,
vad muntii in zare
oglinditi in mare.
Albastru spicat,
nuante mediteraneene,
zaresc printre gene;
la orizont
cer si mare fac front.

Pe pontonul alb
ca un cort de emir
falfaie steaguri .
Briza ce unduie
albe perdele
lasa sa-ntrevedem
imaculate saltele
si perne de vis,
prosoapele-ntinse
– un verde deschis.

Veseli, bronzati,
si incinsi de soare
privim orizontul in zare.
In apa albastra
vezi bancuri de pesti
si broaste testoase
cum nici nu gandesti.
Freamata marea, briza adie,
Soarele urca, plaja-i pustie.

Spre seara, multimea
se-ntoarce la mare
voind sa mai prinda
apusul de soare.
E marea ripsata
si fina ca moarul,
refluxul o trage in larg
de pe maluri.

Ne-mbie pontonul
si-n noaptea albastra
privim orizontul
cu Luna-n fereastra.
S-aude o muzica fina,
la noi ajungand
in surdina,
si ceru-i senin.

Trecut-a vacanta
si regretam,
sub foc de artificii
pe plaje dansam.
Frumoasa vacanta
si marea albastra,
dar vezi? nici o mare
nu-i ca a noastra!

Daca o privesti in zare
neagra marea ti se pare.
Poate si de-aici ideea
Marea Neagra-i ca femeia,
frumoasa, invalurata
si de alge parfumata,
navalnica, furioasa,
cand nebuna, cand duioasa…

Soarele in zori rasare
poleind intreaga mare
si delfinii trec calare
pe albe valuri fosnitoare;
cerul pare decorat
cu nori albi impestritat.

Ce frumoasa, ce splendoare
Marea Neagra mi se pare,
o cunosc din alta viata
si de-aceea ma rasfata…
uneori un val mai mare
ma trimite la plimbare.

Nisipul ei este fin,
pare un covor divin,
cu cochilii presarat,
cand pasesti esti mangaiat
si daca vantul adie
plaja-n valuri se mladie.
Marea Neagra e albastra,
nici o mare nu-i ca ea,
o iubesc si-s fericita,
nu se poate compara…

NUANTE

On August 25, 2011 By nelursIn poetryLeave a comment

Cârdei V. Mariana

Pe stanci albastre,
pescarusi tintesc nemarginirea
si marea stralucind in larg,
le mangaie privirea.

Valurile inspumate
poarta midii catre tarm,
in nisip ramane perla
ce o ne-o disputam.

De n-ai vazut marea,
te indemn s-o faci acum
sa simti frenezia,
si al brizei parfum.

O paleta de culoare
de albastru-n multe tonuri.
coloreaza pietre scumpe,
irizandu-le-n halouri.

Albastru-i safirul,
topazul este-albastru,
albastru este cerul,
Pamantu-i tot albastru.

Infinitele nuante
din albastru derivate,
coloreaza orizontul
– apa si cer imbinate.

Unde albastre
ies din rauri,
din lacuri albastre
sau din cerul instelat
in oceane reflectat.

Mare, stanci si valuri albe,
un barbat pe plaja doarme.

El, batranul Lup-de-mare,
cu-a lui frumusete
pe fete le ademeneste
ca sa il rasfete:

„Vino langa mine,
te astept demult,
imi vei fi iubita,
hai, da-mi un sarut!
Strange-ma in brate,
te voi mangaia,
iti voi umple viata
cu iubirea mea!”

Si pe creste inspumate
ei plutesc purtati de val…
si isi daruiesc iubirea
in flux estival.

La tarm asteapta lotca
si Luna ii vegheaza,
dintr-un manunchi de stele
un far trimite o raza.

Ploua cu vise

On August 20, 2011 By nelursIn poetryLeave a comment

Cârdei V. Mariana

Am iesit la promenada
este ora noua…
Sub umbrela mea albastra
nu-mi pasa ca ploua.

I-am vazut de la distanta
mersul leganat
E inalt si poarta barba,
parul grizonat.

Mi se pare amuzant,
si privesc in zare…
Este putin ametit,
sau mie imi pare?

Zambetu-mi tradeaza gandul
prin conturul buzelor.
Dar deodata el intreaba
cu un glas domol:
Vrei sa-mi dai umbrela ta?
Nu, am nevoie de ea…
Te-ai cupla cu mine? Da?
Ha, ha, ha….Ha, ha, ha…

Dintr-o data-s fericita
chiar daca sunt vorbe-n vant…
Se pare ca nu fac umbra
inutil pe-acest pamant!

Ma trezeste din visare
un semn mare de intrebare:
„Ce-ai sa faci cu viata ta?”
Doamne, ce-ntrebare grea…

PLOAIE DE VARA

On August 11, 2011 By nelursIn poetryLeave a comment

Cârdei V. Mariana

Se frang copacii de furtuna,
si praful alb pluteste-n zari,
cu geamat scurt ofteaza vantul
si lacrimi are bolta-n nori.

Ce ravasita e natura,
nimic din ce era sublim,
se zvarcoleste-n agonie,
o, Doamne sfinte, ce destin!

Cu serpi de foc se-ncinge cerul
si clocoteste-n spume marea,
in tunet hohoteste zarea,
doar muntele-i nebiruit.

Lacrimi calde cerul cerne
si in liniste le-asterne-n noapte,
pe fereastra-n lungi suvoaie
se preling lacrimi de ploaie
si e liniste-n odaie.

In culori de smalt pestrite
se trezesc poienele,
mandrul Soare le surade,
mijind usor genele.

VARA SUFLETULUI MEU

On August 2, 2011 By nelursIn poetryLeave a comment

Cârdei V. Mariana

Focul sacru, focul vietii, mai arde in noi,
Tu esti Cerul, Eu – Pamantul, orizonturi noi.

Iubirea este o cobra, gatul meu – altarul Ei,
colier cu nestemate stralucind in noapte.

Timpul este cel prezent si trecutul e uitat,
ce ne-aduce viitorul inca n-am aflat.

Coardele la unison ce profund vibreaza,
ma saruti cu pasiune, Eu sunt a ta oaza.

Aerul inmiresmat de al teilor parfum
ne indeamna sa parcurgem al vietii drum.

Uriasi corali acum stralucesc in zare,
sunt ciresii plini de roua, rosii la culoare.

Visinele sunt in parg, pentru-a cata oara
ne provoaca sa iubim iar in plina vara?

Sper sa fie-n timp util, inca nu-i tarziu,
Sa sorbim din cupa vinul rubiniu.

Cerul este mai senin ca aseara a plouat,
Pamantul scaldat de Soare este mai bogat.

Explodeaza artificii marcand fericirea,
stelute multicolore dau de veste stirea.

Ochiul Domnului

On May 3, 2011 By nelursIn poetryLeave a comment

Mai priveam spre cerul noptii plin de nori, intunecat,
s-am vazut ce niciodata pana atunci nu mi-a fost dat.

Ochiul Domnului priveste inspre Globul Pamantesc,
ca sa vada muritorii ce acum se odihnesc.

Luna e a Lui pupila, dilatata de extaz,
aurie si frumoasa imbracata in atlas;
Irisul – halou ceresc – un caprui cu mov electric
si reflexe de turcoaz, contrastand acum feeric
cu albastrul cenusiu al Oceanului pustiu.

Norii – niste valuri negre – trec in goana, alergand,
dar nici unul nu umbreste „Ochiul Domnului” arzand.

Fenomenu-i cunoscut: prevesteste ca Furtuna
– in oceane si in mari – va produce multe valuri
si in lume mari schimbari.

Cârdei V. Mariana

CASTANII

On April 27, 2011 By nelursIn literature, poetryLeave a comment

Azi castanii-s plini de floare, si afara este soare,
m-au atins cateva raze si chipul imi lumineaza.
M-as plimba dar n-am cu cine, si singura imi e bine
trag in piept aerul rece, e aproape ora zece.

M-as plimba pe o alee, dar sunt singura femeie
si parca nu-mi sade bine sa ma plimb fara de tine.
Mai bine rezolv probleme si pornesc pe jos alene
cu o ora mai devreme, inspre Arcul de Triumf.

Mireasma castanilor, ma indeamna sa-i privesc
sufletul sa-mi incalzesc, ochii sa-mi inveselesc.
Acum totul este verde, iarba proaspata si parcul
pun intr-o lumina noua barca ce anima lacul.

Despletite salcii cata in a lacului oglinda
etalandu-si matisorii – primavara s-o convinga
sa scalde-n raze de soare boboceii ratisoarei
ce trec in sir indian leganandu-se pe un val.

Lalele pline de roua s-au deschis discret spre soare
in culori ce le arata in intreaga lor splendoare.
Liliacu-i tot o floare, alb si mov, o incantare
Si un zumzet de albine dintre tufe vine.

Cârdei V. Mariana

Ispita

On April 23, 2011 By nelursIn literature, poetryLeave a comment

Este primavara, soare si merii sunt albi de floare.
Dinspre livezi te imbie un parfum ce se transforma
în suc dulce-acrisor avâd aroma de mar..
Peste vara, merisoare mai intâi verzi la culoare
se transforma într-o noapte în merele acum coapte…

Marul galben îl imbie sub a arsitei vapaie,
setea-i parjoleste trupul si Adam doarme pe-o claie.
Se trezeste si zareste marul auriu din pom
si fara sa stea pe gânduri il inhata, mai ce om …
Marul îi ramâne-n gât desi Adam tot înghite
o sa vada lumea-ntreaga ce-ai facut pe negândite.

Intr-o alta poienita, Eva cade în ispita
si culege doua mere, dar precauta, chitita,
le ascunde sub camasa sa nu fie oropsita…
Merele sunt parfumate, acrisoare, mari si rosii –
ca se vad de la distanta si imbie pofticiosii.

Adam o vede pe Eva – jos în vale, la izvoare,
si-l cuprinde marea sete vazându-i merele-n zare.
De sub tufe lunecând, intr-un Mar-Domnesc se suie
sarpele chitit sa-i faca – fructul oprit sa-l înceapa.
Se preface ca nu stie si sa-ncerce îi îmbie
cu un mare Mar-Domnesc pe cei doi ce nu-ndraznesc.

Pentru marul rosu, mare, calca porunca-n picioare…
Mai târziu, pe luna plina, Eva si Adam suspina,
dar suspina de placere – a-nceput luna de miere
chiar acolo jos pe-o claie, în gradina lui tataie…

Cârdei V. Mariana