TURCII NOSTRI – TURCII LOR…

On October 12, 2011 By nelursIn RomaniaLeave a comment

…Nu ne ajungeau „turcii nostri”, care ne jefuiesc si ne umilesc:

a) -generali si colonei ai Armatei Regale, veterani de razboi, care si-au câstigat medaliile cu sânge, pe fronturile de Est si de Vest, ale celui de-al doilea razboi mondial (…au mai ramas, în viata, câteva zeci sau sute…) – sunt „blagosloviti” de Traian Boc cu pensii de …222 DE LEI!!! – …iar când meschinii ipochimeni din Senatul României propun sa li se mareasca, acestor eroi, pensia cu…0,6 din propria lor pensie mizerabila, macelarul României si al Demnitatii Românilor, numitul TRAIAN BASESCU (pretins „presedinte” al României!!!) – respinge proiectul de lege, pe motiv ca „aceasta marire ar dezechilibra bugetul României” (!!!!!),

b) -în timp ce 147 dintre lingaii de la Cotroceni (alde Turcanii, Lazaroii, Sever-Cotoii-Voinestii, Plesii nostri „cei de toate zilele” si, mai ales, ai noptilor cosmaresti ale Românilor…etc. etc.), pentru ca au limbile lungi si catifelate, au parte de…35.000 DE MEDALII, ECHIVALÂND CU 2,4 MILIOANE DE EURO! Si, vezi bine, bugetul României, pentru alde Turcanii si Lazaroii (cei catifelati la limba…) nu cade palanca, la pamânt…!!!

…Zic, deci: nu erau de ajuns „turcii nostri”, jefuitorii si navalitorii nostri, dinspre Cotroceni, Parlament, Guvern… – ci mai apar si alti navalitori si jefuitori (de data asta, de Duh Românesc, cica…!), despre care nu stim a preciza: sunt tot „turcii nostri”, sau sunt…”turcii lor”, platiti, adica, de Uniunea Europeana Iudeo-Masonica?! – …de ajung sa ne ponegresca Martirii si Sfintii Voievozi, sa ne înnegreasca istoria noastra de sânge si lacrimi, cu scârna lor „globalisto-masonica”, mâzgâlind pe adresa electronica: www.historia.ro.

…Si semneaza (limbricii astia post-boianici, ucenicii iudeo-masonului Lucian Boia, autorul blasfemiilor din coprografiile, anti-românesti si globalisto-anti-nationale, numite “Mituri istorice românesti”, “Istorie si mit în constiinta româneasca” etc.), cu nume de brotaci si de sopârle si de cameleoni bolsevici: Florentina Tone (Din scrisorile soldatilor de pe Frontul de Est: „Omul aici nu conteaza nimic, un Proces Verbal ca a murit sigur si gata”), Irina Manea (Dacomania sau cum mai falsificãm istoria – articol în care, iar, este “luat de guler” istoricul savant Napoleon Savescu, pentru ca nu accepta sa se recunoasca “urmasul unor killeri mondiali”, romanii…URMASII NOSTRI CEI DEGENERATI SPIRITUAL!!! – si nu accepta pentru ca, LOGIC, nu putem fi urmasii unor indivizi care au ocupat abia 14% din teritoriul Daciei “decebalice”!), “Redactia” (zau? care anume sunteti atât de revoltator de mincinoso-lasi, încât nici nu îndrazniti sa va semnati nimicnicia… – …si care ziceti ca este…“redactia” asta, mai, sconcsilor?!): “Cum a fost posibil? 70 de ani de la Pogromul din Iasi” – Expozitie la Iasi, Bogdan Murgescu (De unde avea Stefan cel mare bani pentru razboaie?), Marius Diaconescu (De ce s-a luptat Stefan cel Mare cu turcii? – …de ce? – …probabil, pentru ca ti-a vazut slutu-ti chip de mercenar iudeo-masonic, printre turci…nemernicule!), Ciprian Plaiasu (Stefan cel Mare pe întelesul PCR ), Virgil Pâslariuc (numele lui de basarabeano-ucrainet nu-l scuteste de “defectiuni” logice grave!): Stefan cel Mare în batalia politica din Republica Moldova etc.

…Boia si “pitigoii” lui nu mai admit sa ne iubim Patria-Pamântul Sfânt si Neamul! – …ca nu e “modern” si nu e “în pas cu Uniunea Europeana” si, deci, pentru ca…”istoria ne trage înapoi” (cf. Istorie si mit în constiinta românesca”, Humanitas (“carte editata cu sprijinul Fundatiei Sörös, pentru o Societate Deschisa”…- deschisa la ce? – LA MANCURTIZARE SI LA GENOCID SI TERRACID!!!), 1997, p. 295 –…atunci, SA NE AZVÂRLIM ISTORIA ÎN FOC SI SA DEVENIM SCLAVII “SOCIETATII DESCHISE A STAPÂNILOR DE SCLAVI MONDIALISTI”!!!

…Dar francezii, englezii, grecii…, maghiarii! – îsi învata SI-SI FALSIFICA (în detrimentul popoarelor “stigmatizate” de voi, Complotistilor Mondialisti!) istoria, “în draci”! Noi, românii, n-avem dreptul nici macar sa ne amintim “radacinile” noastre cele ADEVARATE?! Sa uitam ca ne tragem din singurul si ultimul neam CREDINCIOS/SPIRITUALIZAT al Europei – Dacii-Tracii? Sa uitam ca ne tragem din ÎMPARATII ROMÂNI/VALAHI, DIN DIANASTIA ASANESTILOR?! Sa uitam ca am avut, în Evul Mediu, Voievozi Sfinti si Voievozi Martiri, DATORITA CARORA MAI EXISTAM, MAI AVEM PE CE CALCA… – …MAI AVEM PATRIE SI NEAM?! – …si, înca, n-ati reusit sa ne stergeti de pe harta si din memoria celorlalte neamuri?

…DE CE?! De ce se face aceasta segregare ticaloasa, între

I. -NEAMURI CARE TREBUIE SA-SI UITE IDENTITATEA – si

II. -NEAMURI CARE AU DREPTUL LA MAI MULT DECÂT ADEVARUL…ADICA, LA O IDENTITATE MINCINOASA, CREATA PE SPINAREA CELOR PE CARE ÎI SILITI SA-SI UITE ISTORIA?!

…Sunteti, cumva, asa-zisilor “istorici” (de serviciu, în slujba “mondialistului” VITEL DE AUR!), în solda ungurilor, pentru ca sa ne uitam Ardealul cu Sarmizegetusa Sacra? Sunteti în cârdasie cu grecii, cu bulgarii, cu croatii…de am ajuns sa ne uitam si sa ne parasim, în bratele mortii, pe fratii nostri din Sudul Dunarii: AROMÂNII, MEGLENO-ROMÂNII, ISTRO-ROMÂNII…?!

…Aveti nevoie de pamânturile noastre, de Gradina Maicii Domnului, pentru lacomia voastra negustoreasca, ce-si are obârsia în “revolutiile” macelarilor burtosi (auto-intitulati “iluministi”!!!), din 1648-Anglia, din 1789-Franta etc.?! Ati “comemorat” 200 de ani de la Victoria ateismului de cretini si de fiare crude, a masacrului anti-national, din biata Franta (“Sora mai Mare a Bisericii Catolice”), a anului 1789 – …prin macelaria din România anului 1989?! – …si prin saracirea si îndobitocirea, progresiv-acelerata a românilor acestor ani de început de mileniu XXI?! Sunteti, de fapt, CEI MAI AUTENTICI SI MAI PERICULOSI BOLSEVICI AI LUMII, BURTOSILOR SPURCATI, DE MINCIUNA SI DE CRIMA NEÎNTRERUPTA, DE ATENTAT FARA ISTOV, LA DUHUL SFÂNT AL NEAMURILOR PAMÂNTULUI!!!

… Ati ramas în urma, spurcatilor masoni (afurisiti/excomunicati, înca din 1937, de B.O.R., prin vocea Patriarhului Miron Cristea!) cu Planuirile/”Protocoalele” voastre “sionistice” si “torontice” – …si, ca urmare, acum va platiti mercenari, din rândul “cozilor de topor” românesti (…dintre cei cu ifose de “savanti”, dar cu gusa plina de otravurile Minciunii voastre Ne-Majestuoase, “Neagra Regina a Burtosilor Lumii VITELULUI DE AUR”!), sa ne împlânte cutitul macelaresc în spate?!

…Nu ajunge, “turcilor” de la Historia.ro, ca-l spurcati pe savantul Nicolae Densusianu (pritenul bun al Aminului-Eminescu, pe care l-a initiat în LOGICA INFAILIBILA A TRACOLOGIEI!), apoi, pe cel care ne ridica, în ultimii cumpliti ani, fruntea spre cerurile luminii sfinte zalmoxiano-crestine, pe dr. Napoleon Savescu, numindu-l (tocmai VOI, pe el!!!) : “maniac” si “falsificator” si…nu mai stiti unde sa-l plasati: lânga comunisti (“Tot despre balast politic si ideologic este vorba, despre un fel de ‘revolutie culturalã’ despre care dacologii presupun cã ne va schimba perceptia asupra a ceea ce suntem. De dragul unui patriotism desuet, care nu va îmbunãtãti nici viata stiintificã, nici personalã”), ori lânga…legionari: “Dacismul, care citeazã autori precum Iosif C. Drãgan, fost legionar, apoi comunist, cu lucrãri pseudo-istorice care propovãduiesc ideea existentei acum 100.000 de ani a populatiei dace” (legionarii erau SINGURII anti-comunisti convinsi, PÂNA LA JERTFA SUPREMA, din România!) – …AVETI, “STIMABILILOR” SI “VENERABILILOR”, O LOGICA A URII, CARE VA FACE CARAGHIOSI, DE-A DREPTUL!…

…Nu! Nu va ajunge, ca la pupeze, doar atâta scârna! Nu: voi trebuie sa ne repetati, din trei în trei minute, ca suntem handicapatii Europei si ai Lumii…- iar nu NEAM DE ÎNTEMEIETORI AI LUMII UMANO-TERESTRE SI NEAM DE ÎMPARATI TRACICI SI DE ÎMPARATI ASANESTI/VALAHI… – …toate acestea, pentru ca sa uitam, pâna la urma, precum în Experimentul BOLSEVIC de la Pitesti – si de mama, si de tata, si de Patrie, Neam ori Dumnezeu – si sa ne credem tâmpitii si trogloditii Lumii, TOCMAI NOI, TRACO-VALAHII, CARORA VOI NE DATORATI DUHUL CRESTIN SI FIINTA VOASTRA BIOLOGICA, DE LA EST LA VEST SI DE LA NORD LA SUD!!!

…Mai trebuie sa veniti si cu…”Redactia” voastra, sa spurcati întreg neamul nostru, cu o vina inexistenta, aceea a “POGROMURILOR” si a “HOLOCAUSTULUI” – din România, cica! Sa spurcati, astfel, SINGURUL neam est-european care si-a protejat, ascunzându-i, de furia trupelor germane, în pivnitele proprii, cu riscul vietii (EU POT STA MARTOR, PRIN CEI DIN NEAMUL MEU!!!), pe evreii cei nerecunoscatori nici de Hristos, nici de vreo binefacere omeneasca…!!!

…Mai trebuie sa ne spucati si Sfintii si Martirii Voievozi: articolul De unde avea Stefan cel mare bani pentru razboaie? – de Bogdan Murgescu: “Desi circulatia monetara nu era cu totul absenta, economia Moldovei si puterea domnului nu se bazau însa atâta pe bani, cât pe controlul asupra pamântului si asupra oamenilor. Atunci când Stefan avea de construit o cetate sau o manastire, el nu aloca bani pentru proiectul respectiv, ci punea pe locuitori sa munceasca în contul obligatiilor lor fata de domnie.

Materialele folosite erau si ele obtinute gratuit, cu exceptia, desigur, a celor care nu se puteau gasi la nivel local. Asa au fost construite cetati precum cele de la Chilia si Roman, asa au fost construite multele manastiri ctitorite de Stefan. Asa ne putem explica cum a putut Stefan sa se si lupte si sa si construiasca de-a lungul domniei sale, desi cele doua activitati nu s-au suprapus, ci mai degraba au alternat” – …de parca Regii Frantei, Angliei, Spaniei etc. îsi dadeau salariile lor de …salahori, platiti cu ziua, de catre bogatii si umflatii si dezmatatii/desfrânatii lor tarani…miliardari (în “euroi” de … AUR!)! – pentru a-si construi palate…catedrale…cetati de aparare…pentru a purta razboaie!!! Mai, Istoricul lui Peste Prajit!

…Acest rahitic la minte uita, însa, ca Moldova lui Stefan era, pe atunci, învidiata pâna si de Venetia, pentru bogatia ei: prin Moldova treceau si se întretaiau toate drumurile comerciale, dinspre Asia spre Europa si invers, pentru ca…STEFAN REDUSESE TAXELE VAMALE!!!Asa ca, în materie de toalete, jupânesele si jupânitele moldovence rivalizau cu italiencele si frantuzoaicele vremii…!!!

…Istoricul cel cu mintea în colturi îi reproseaza lui Stefan razboaiele…de parca exista vreun om, cât de cât normal, pe fata Pamântului, care, daca este lasat sa huzureasca în belsug… – …el, nu, el sa-si doreasca moartea, pe câmpul de bataie! Haida-de! Nebun este numai cel ce-si închipuie ca Stefan era un sadic si maniaco-depresiv, cu porniri sinucigase, pentru care nu exista placere mai mare decât sa vada câmpiile si muntii “ocinei stramosesti”, pline de cadavrele supusilor sai! Dar cine, oare, l-a lasat în pace pe Stefan, dintre vecinii sai – polonezi/”lesi”, unguri, tatari, turci…chiar munteni?! Si ai fi vrut, domnule “ucenic vrajitor/prajitor” à la Boia, ca Stefan, din spita sfânta a Musatinilor, sa înceapa, deja, ceea ce numai ne-Musatinii au facut: sa pupe papucii, cu canaf ori fara, ai …”vecinilor”, nu?! “Razboaiele au costat destul de mult societatea moldoveneasca. Daca stam sa socotim, din cei 47 de ani de domnie, în 34 Moldova a fost angrenata în razboaie cu diversii vecini, numai 13 ani putând fi considerati „de pace“. Costul razboiului nu era atât banesc, cât uman si, de asemenea, economic în sens larg. Mobilizarea barbatilor afecta activitatile productive, iar atacurile adversarilor cauzau si ele destule pagube (…)NU PREA STIM DACA MOLDOVA A DUS-O BINE DIN PUNCT DE VEDERE ECONOMIC SAU NU ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI STEFAN (n.mea: daca tu nu stii, Nicolae Iorga o stia – cf. Istoria lui Stefan cel Mare, EPL, 1966, despre ultimii ani de domniei ai lui Stefan cel Mare, adica dupa toate razboaiele lui cele cumplite si viforoase: “ (…) an de an se înaltau falnicele lanuri, si mii de mii de oi si vite strabateau pasunile grase ale Moldovei. Orasele fusesera împdobite pe rand cu frumoasele biserici de piatra sapata, înflorite cu fluturi de smalt verde si galben, de maistrii lui Stefan, care totdeauna aveau de lucru undeva. În ele se întâlneau nemtii, armenii din Lemberg, sasii din Ardeal, grecii si turcii cari veneau de la miazazi, lasând bogatie în urma lor” – p. 214 – dar nici strainii nu-s nestiutori Harul si Autoritatea Înteleapta ale Marelui Gospodar al Moldovei: “Un om foarte cuminte, pe care nu-l poti lauda îndeajuns, foarte iubit de supusii sai, fiindca e plin de îndurare si judecator drept; e foarte ager si darnic si, daca n-ar fi boala lui, pentru vârsta ce are, e înca puternic” – cf. J. Miechowski, p. 276).

…”Pe care nu-l poti lauda îndeajuns”…Uite ca poti, daca te cheama IUDA – sinonimul lui Bogdan Murgescu, var primar cu Scaraotchi si cu… Boia!!! Ce v-ar mai scurta de cap, Maria Sa, pentru Marturia voastra mincinoasa si pentru prigonirea voastra, contra Neamului pentru care El si-a dat Sanatatea si Sfânta Lui Viata! Ma-a-aaare noroc pe voi ca nu mai traieste Vlad Draculea…ca ati fi fost “înaltati în rang”, repede si degraba, drept printre bucile voastre exagerat de grase/groase, precum obrazu-va, nemernici pigmei ce sunteti voi!!!

…”Pro-unGURISTUL” nostru, dl Murgescu, zice asa, cu respect fata de “dindaratul” lui Matias Corvinul, regele Ungariei, care-l ataca miseleste, pe Stefan, la 1467, si…”o ia pe coaja” , tare de tot, de la Sfântul Voievod : “Succesul lui Stefan cel Mare la Baia l-a umilit pe regele Ungariei, care a plecat pe targa de pe câmpul de lupta”. Nu-nu-nu: nu “ a plecat pe targa”, DELOC! – pentru ca n-avea cum: statea PE BURTA, dupa ce o zdravana sageata ciobanesc-moldoveneasca îi strapunsese ambele emisfere dorsale, dintr-o parte în cealalta, încât ajungea de-i rânjea vârful sagetii, tradatorului de sânge corvinesc, dar… rege: “Mai vrei, maria ta ungureasca?! Îti mai dam, ca Muntii nostri Sfinti au lemn cacalau, pentru astfel de mesterii ascutite, numai bune de vârât în dosurile nepoftitilor!!!”

“Mathias Corvin, regele Ungariei, se declara si el aparator al crestinatatii. Iar el era mult mai îndreptatit, deoarece prima tara vizata de turci în drumul spre centrul Europei era Ungaria”. Daaaa??? N-as “preas” crede: ce “aparator al crestinatatii” – … si înca, cica, “îndreptatit” ! – …mai putea fi acel riga “ungurit”, strâmbat pe spate, de… “împunsatura” dorsalo-buc(lucas)o-moldava…?!

…Si mai zice cazatura asta valaho-masonica, ce-si zice “Murgescu”: “Razboiul cu turcii a fost un razboi defensiv, de aparare, este exclus deci orice plan de cruciada conceput de Stefan cel Mare. Nici pe departe actiunile sale antiotomane nu prelungesc cruciadele lui Iancu de Hunedoara, care au fost actiuni ofensive. Si nici macar cu luptele lui Vlad Tepes nu sufera comparatie, acesta preluând initiativa si atacând garnizoanele turcesti în sudul Dunarii” …Asta se crede la concursul “Zece pentru România”, oare, de încearca a-i învrajbi, între ei (si întru ne-memoria noastra!), pe TREI dintre cei mai Sfinti Voievozi ai VALAHILOR ?! “Razboi defensiv”, pe dracu’! Stefan cel Mare a luat-o de nevasta pe ciuma aceea de Maria de Mangop, “fecioara”cu nasul la barbie… – nu de mândra si “musata” ce era ea, CI PENTRU CA ERA DIN SPITA PALEOLOGILOR, CU DREPT, DECI, LA TRONUL IMPERIULUI ROMAN DE RASARIT! Iar visul (neîmplinit!) al Lui Stefan – ERA REFACEREA IMPERIULUI BIZANTIN!!! – …cazut sub turci, cu tot cu Catedrala Sfânta Sofia, în 1453…!!!

Halal…”defensiva”, buhaiule de balta!!! Nu esti tu “murg”, cum nu-s eu popa! – …ci doar ti-au “a-murgit” mintile!

…Alt “turc de-al lor”, mai obraznic si struntat decât toti turcii, din toate vremurile – Marius Diaconescu se cheama Iuda asta! – îl trage la raspundere, pe Sfântul Stefan: “De ce s-a luptat Stefan cel Mare cu turcii?”. De aia, desteptule! Crezi tu, urecheatule, ca “oastea cea mare” a Moldovei, s-ar fi grabit sa vina la Podul Înalt, daca razboiul cu turcii nu ar fi fost ceva iminent, “ursit” – …dar si ceva folositor fiecarui moldovean, fie el cât de redus mintal…exceptându-i pe cei din neamul lui… Marius Diaconescu?! Crezi tu, limbricul lui Dumnezeu, ca “norodul” (NU boierii!) l-ar fi numit pe Stefan, cu vorbele pe care tu si altii ca tine, va faceti ca le uitati: “SVETI/SFÂNTUL STEFAN VODA”?!

…Pentru ca priviti, dragi cititori, ce fariseu se ascunde, sub rantia mucegaita de…”istoric”, a altui tradator …“boit”, dl Ciprian Plaiasu (Stefan cel Mare pe întelesul PCR): “În plus, afirmarea comunismului nationalist aduce în prim-plan un Stefan cel Mare care se manifesta ca un filozof nationalist, constitutional si iertator, nu asa cum îl descrie Ureche în letopisetul sau: „Fost-au acestu Stefan voda om nu mare de statu, mânios si de graba varsatoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospeti omorâea fara judetu (judecata n.r.). Amintrilea era om întreg la fire, nelenesu, si lucrul sau îl stiia a-l acoperi si unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de razboaie mester, unde era nevoie însusi se vârâea, ca vazându-l ai sai, sa nu sa îndaraptieze si pentru aceaia raru razboiu de nu biruia. Si unde biruia altii, nu perdea nadeajdea, ca stiindu-sa cazut jos, sa radica deasupra biruitorilor“.

…SI RESTUL DE TEXT, IUDA NEMERNICA?????!!!!!

Adica: „Iara pre Stefan voda l-au îngropat tara cu multa jale si plângere în manastire în Putna care, era zidita de dânsul. ATÂTA JALE ERA, DE PLÂNGEA TOTI CA DUPA UN PARINTE AL SAU, CA CUNOSTIIA TOTI CA S-AU SCAPATU DE MULT BINE SI DE MULTA APARATURA.CE DUPA MOARTEA LUI, PÂNA ASTAZI ÎI ZICU SVETI STEFAN VODA, NU PENTRU SUFLETU, CE ESTE ÎN MÂNA LUI DUMNEZEU,CA EL ÎNCA AU FOSTU OM CU PACATE, CI PENTRU LUCRURILE LUI CÉLE VITEJESTI, CARILE NIMINEA DIN DOMNI, NICI MAI NAINTE, NICI DUPA ACÉIA L-AU AJUNSU”…

…Secatura “BOITA”!!!

…Prea ne credeti adormiti si prostiti, de toate panglicariile voastre, de hipnotizatori de doi bani!

…Si Stefan cel Mare si Sfânt n-a fost numit de mine asa…”SVETI/SFÂNTUL”… – …ci de “norod”!!! Iar opinia norodului, despre turci, o avem exprimata chiar de un mare mason de-al vostru, dar acesta, CU ADEVARAT SAVANT!!! – DIMITRIE CANTEMIR:

“Fata de cei învinsi se arata când blânzi, când cruzi, dupa firea lor cea nestatornica. Ei socotesc ca este o datorie crestineasca sa ia viata unui turc sau tatar si pe acela care se arata bland cu acestia îl socotesc ca nu este bun crestin” – cf. Dimitrie Cantemir, Descrirerea Moldovei, Partea a II-a, cap. XVII, p. 188 – Ed. Litera, Chisinau, 1998.

…Deci, nu trebuia sa le zica nimeni, nimeni nu era nevoie sa faca ore de învatamânt politico-ideologic bolsevico-marxist (sau, azi, se cheama: ore de “political correctness”!!!) cu moldo-valahii – …nici Stefan, nici Vlad, nici Mircea etc. (nici macar dl Murgescu!), pentru ca sa apere (au ba!) valahii, crestinatatea! Era în…ADN-ul lor! Era RELIGIA LOR, de fiece clipa!!!

…Virgil Pâslariuc, desi bagat, si el, în aceeasi gasca de coprografomani (…fraza “boita”: “Personalitate complexa si iesita din comun, Stefan cel Mare a ajuns sa monopolizeze imaginarul politic din Republica Moldova, deoarece mitul sau s-a aratat extrem de proteiform, alimentând atât discursul pro-occidental românesc, cât si pe cel al „moldovenistilor“ pro-rusi), auto-intitulati “istorici”, este silit, de catre o realitate “ce-ti scoate ochii”, a recunoaste: “Dupa evenimentele din Ungaria (1956), autoritatile sovietice au început o lupta acerba contra surselor nationalismului local „moldovenesc“, în centrul caruia se afla figura lui Stefan. Spre exemplu, una dintre cele mai cunoscute organizatii clandestine anti-comuniste a luat chiar numele domnului român – „Arcasii lui Stefan“ (Soroca). De aceea, s-au purtat discutii privind evacuarea monumentului din centrul Chisinaului sau chiar distrugerea acestuia. Doar gratie interventiilor intelectualitatii s-a reusit pastrarea operei lui Plamadeala. Totusi, în 1971 s-a decis mutarea statuii mai în dosul parcului, cu aproximativ 18 metri, interpretata atunci ca o simbolica „mutare spre uitare“ – …deci, Stefan cel Mare, ca si Eminescu, ca si toate Marile Duhuri ale Neamului Românesc, nu huzuresc si nu se lafaiesc într-un soi de Rai mahomedan, ci …LUPTA DE ACOLO, DIN CERURI, ALATURI DE CEI RAMASI TREJI SI RAZBOINICI, ÎN ACEST NEAM SFÂNT – NEAMUL DUHULUI ROMÂNESC, CARE FI-VA, “LA PLINIREA VREMII”, CANDELA PENTRU TOATE NEAMURILE PAMÂNTULUI!!! – … CONFORM “APOCALIPSEI DUPA EMINESCU” (cf. art. “Misiunea noastra ca stat”, publicat în ziarul “Timpul”, la 2 noiembrie 1879).

…Si, asa cum zice Corneliu Zelea Codreanu, în lucrarea sa alchimico-vizionara, Pentru legionari – …VOIEVOZII, Calauzele Autentice ale Neamului – NU TREBUIA/TREBUIE DECÂT SA URMEZE “LINIA NATIONALA/LINIA VIETII NEAMULUI”: ““Un popor în întregimea lui ajunge la constiinta de sine, la constiinta rostului sau si a destinului sau în lume.”

“(…) În acest caz, seful (Conducatorul) nu mai este un “stapân”, un “dictator”, care face <<ce vrea>>, care conduce dupa <<bunul plac>>.

El este expresia acestei STARI DE SPIRIT NEVAZUTE (s.CZC).

(…)El nu mai face <<ce vrea>>. El face <<ce trebuie>>. Si este condus: nu de interesele individuale, nici de cele colective, ci de interesele NATIUNII ETERNE (s.CZC), la a carei constiinta au ajuns popoarele.(…)

… Exista o Linie a Vietii Neamului. Un monarh e mare si bun, atunci când se mentine pe aceasta linie. E mic sau rau, în masura în care se îndeparteaza de aceasta linie a vietii neamului sau i se opune. Iata legea monarhiei. Sunt si alte linii care pot ispiti un monarh: linia intereselor personale, linia intereselor unei clase, linia intereselor unui grup, linia intereselor straine (dinauntru sau din afara hotarelor).

El trebuie sa le înlature pe toate si sa urmeze linia neamului.

STEFAN CEL MARE, DE O JUMATATE DE MIE DE ANI, STRALUCESTE ÎN ISTORIE SI ROMÂNII NU-L MAI UITA, PENTRU CA S-A CONFUNDAT PERFECT CU LINIA DE VIATA A NEAMULUI.

Regele Ferdinand, împotriva oricaror legaturi si interese, s-a plasat pe linia neamului, a îndurat cu el, a facut jertfa alaturi de el, a izbândit cu el. Prin aceasta, el este mare si nemuritor”.

…Asta este, racatetilor! Si, de veti mai încerca sa mai ponegriti Neamul nostru si pe Sfintii si pe Martirii lui Voievozi, amintiti-va, rog tare frumos, de ceea ce va sfatuieste, cu asprime (eu cred ca va si pregateste, acolo, din Raiul Neamului Românesc, “salasul” de cazna si pedepsirea voastra divina!)… – …dar sa nu uitati nici de amenintarile lui, contra celor ce se înstraineaza de Neam si-si tradeaza, cu nerusinare si maxima inconstienta si iresponsabilitate, NEAMUL lor SFÂNT! – …amintiti-va, în fiecare clipa a vietii voastre de-aici, de pe Pamânt, GLASUL DE TUNET al aceluia pe care Petre Tutea l-a numit “suma lirica de voievozi” – MIHAI EMINESCU:

“Dar lasati macar stramosii ca sa doarma-n colb de cronici;
Din trecutul de marire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Tepes doamne, ca punând mâna pe ei,
Sa-i împarti în doua cete: în smintiti si în misei,
Si în doua temniti large cu de-a sila sa-i aduni,
Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni! (…)

Stefane, Maria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ Archimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija Sfintilor
În seama parintilor,
Clopotele sa le traga,
Ziua ‘ntreaga, noaptea ‘ntreaga,
Doar s’a ‘ndura Dumnezeu,
Ca sa ‘ti mântui neamul tau!
Tu te ‘nalta din mormânt,
Sa te-aud din corn sunând
Si Moldova adunând.
De-i suna din corn o data,
Ai s’aduni Moldova toata,
De-i suna de doua ori,
Îti vin codri ‘n ajutori,
De-i suna a treia oara,
Toti dusmanii or sa piara
Din hotara în hotara –
Îndragi-i-ar ciorile
Si spânzuratorile! ”

…”dusmanii” fiind si “turcii” lor, cât si “turcii” nostri… – adica, atât negreata asta masonico-mondialisto-globalista a Închinatorilor Vitelului de Aur, cât si “cozile noastre de topor”, numite, uneori, si…”istorici”…”BOITI”, vezi, Doamne!!!

…Priceput-ati?! Sau …sunteti la fel de analfabeti, precum generatia pe care (ziceti voi!) ati “demascat-o” (prin “lingvistul” nostru national, Daniel Funeriu…!), la modul strâmb si bolsevic, în cadrul bacalaureatului din 2011 – …când nu s-a aratat, de fapt, “cât de slab sunt pregatiti, de catre profesori, elevii Scolii Românesti” – ci s-a dezvaluit, cât se poate de clar, CEEA CE VOI, MASONII MONDIALISTI, VRETI SA OBTINETI, DIN BIETII NOSTRI TINERI, AFLATI ÎN CONTEMPORANEITARTE CU VOI! – SI NEVEGHEATI DE TRIMISII SFÂNTULUI ARHANGHEL MIKAËL/ARHANGHELUL DUHULUI/SPIRITULUI: adica, o TURMA DE SARMANE SI NEAJUTORATE NECUVÂNTATOARE, extrem de usor manevrabila/manipulabila, de/conform cu poftele voastre, nesatioase si criminale…! – …si, deci, aveti nevoie de o re-alfabetizare, într-o NOUA CONSTELATIE DE DUH, cu adevarat Dumnezeiasca!!!

…Voi, însa (“s-o zicem pe cea dreapta”!), nu sunteti ne-alfabetizati, ci sunteti alfabetizati cu “literele dracului”: SUNTETI TERIBIL DE PROSTI SI DE RAI…SI RAI, SI PROSTI!

…CATASTROFA PAMÂNTULUI!

…MAI BINE LIPSA DE VOI, DECÂT BELSUG CU VOI…!

prof. dr. Adrian Botez

SA VA FIE RUSINE, DOAMNELOR SI DOMNILOR!

On July 7, 2011 By nelursIn EssaysLeave a comment

George PETROVAI

1. Agonia României

Ca România este stoarsa de vlaga de sta gata-gata sa-si dea duhul, o vede oricine: crucificarea ei a avut loc îndata dupa instaurarea regimului bolsevic (fatidicul an 1945) si –dupa cum lesne se poate observa – agonia sa a cunoscut aceeasi neîntrerupta linie ascendenta în toti anii care s-au scurs de la Decembriada pâna în clipa de fata, încât foarte multi dintre români înclina sa creada ca o amarnica fatalitate striveste destinul bietei noastre tarisoare.

Dar stiintificii (politicieni, istorici, economisti) n-au admis sa înghita gogosi gen fatalitate si predestinare. Asa ca si-au suflecat mânecile, s-au pus pe treaba si la tanc ne-au oferit explicatii îndestulatoare în legatura cu cauzele care cu necesitate au dus la naufragierea corabiei românesti, dimpreuna cu uriasa ei încarcatura de suferinte umane, pe oceanul planetar bântuit cu furie de neostoitul uragan al interesului si trufiei învingatorilor dupa cea de-a doua conflagratie mondiala.

Fireste, acestia erau stiintificii de dincolo de cortina de fier a Europei si a lumii, adica taman acei democrati plini ochi de responsabilitati si neomenie, care – direct sau indirect – la masa tratativelor au jucat popice cu milioane si milioane de destine individuale, caci la vremea respectiva (îndata dupa razboi) si câteva decenii în continuare, locul politicienilor (decimati în temnite si lagare de munca) fusese luat la noi si în tot blocul comunist de masa amorfa a politrucilor si activistilor, istoricii ori fusesera convertiti (reeducati), ori înlaturati de turma marxist-leninistilor, acestia din urma fiind intens preocupati sa rescrie istoriile nationale conform pretioaselor si indiscutabilelor indicatii primite de la atotstiutorii lideri ai partidelor proletare, iar economistii, cu totii îndoctrinati si doar putini dintre ei rasplatiti pentru slugarnicie, consimteau sa se transforme în niste anexe ale nomenclaturistilor, potrivit maximei leniniste: Politicul este forma concentrata a economicului!

Cum putea sa mearga bine tara când românii nu mai erau stapâni la ei acasa, la început prin politrucii naimiti de Moscova si prin nesatulele capuse numite sovromuri, mai apoi prin aberantele planuri de totala independenta politica si economica, care planuri – departe de-a sluji interesele poporului tot mai urgisit si timorat –, printr-un proces de-o incredibila slugarnicie si depersonalizare, erau aproape în întregime puse la dispozitia viselor faraonice ale lui Ceausescu?!…

2. Lichelismul postdecembrist

Si a venit revolta din Decembrie ’89, si odata cu ea – prin jertfa acelor inimi neînfricate care s-au opus gloantelor si tancurilor – au renascut sperantele românilor. În ce ma priveste, marturisesc ca m-am bucurat din toata inima de caderea acelui regim respingator. Aveam si de ce. Elev fiind în ultimul an de liceu, nu numai ca am scris la radio „Europa libera”, dar în una din scrisori aminteam (e drept, voalat si metaforic) de nelibertatea din România.

Ei bine, taman scrisoarea cu pricina a fost interceptata de Securitate (poate ca însusi mesagerul o fi predat-o!), si apoi – dupa ce au dibuit ca eu sunt faptasul – sa te tii: interogatorii peste interogatorii (primul interogatoriu a durat de la 8 dimineata pâna la 3 dupa-masa), înjuraturi, amenintari si declaratii. Ma rog, tot tacâmul utilizat de sinistrii lachei ai fostului regim împotriva acelora care aveau ghinionul sa le pice în gheare.

În timp ce anchetatorii se schimbau (fiecare cu metodele sale predilecte de intimidare), eu a trebuit sa stau pe un taburet asezat în mijlocul camerei de supliciu, exact sub becul aprins, sa ma adresez zbirului cu „cetatene anchetator”, sa rezist la avalansa amenintarilor extrase fie din H.C.M. (Hotarârile Consiliului de Ministri), fie din capatânile lor de buldogi (îndeosebi unul scurt, îndesat si cioturos semana grozov de bine cu un buldog înfuriat) si sa ma obisnuiesc cu frecventele lor apelative la adresa mea de „tradator” si „contrarevolutionar”.

Dupa ce am recunoscut ca scrisoarea a fost alcatuita de mine (ce altceva puteam sa fac dupa ce zbirul sef mi-a trântit-o în fata?) si dupa ce, la anumite intervale de timp socotite de anchetatori ca fiind psihologice, eram pus sa detaliez unele pasaje subliniate de ei în scrisoare (de mai multe ori am explicat pasajul cu libertatea aparenta de la noi), securistii tineau mortis sa afle de la mine daca fac parte dintr-o organizatie contrarevolutionara. Se pare ca în anumite locuri din tara (posibil chiar din judet) tot cam atunci s-au depistat niste focare de protest.

Dar eu m-am tinut tare pe pozitie nu fiindca nu-mi era teama de ei si de amenintarile lor, îndeosebi atunci când m-au asigurat ca pentru fapta mea vor fi zburati din facultate fratii mei mai mari (unul era student la Chimie industrala, celalalt la Electrotehnica), ci pentru ca realmente am actionat de unul singur.

Posibil ca tocmai fermitatea si statornicia mea în raspunsuri, indiferent de iuteala ori de subtilitatea întrebarilor puse, sa-i fi convins cât de cât pe securisti de nevinovatia mea la acest capitol, asa încât ei au lasat-o nitel mai moale cu apartenenta mea la vreo organizatie. Dar asta nu înseamna ca n-am fost pedepsit. Si cu siguranta ca pedeapsa ar fi fost mult mai aspra daca nu eram un elev foarte bun la învatatura. Asa, gratie interventiei energice a tuturor profesorilor mei, îndeosebi a regretatului Ion Vancea, m-am ales cu o sanctiune relativ usoara: nota la purtare scazuta si o sedinta publica în sala festiva a liceului, sedinta în care eu mi-am recunoscut greseala si am fost bestelit fara mila de unii dintre invitati, dupa care Securitatea mi-a permis sa intru în examenul de bacalaureat si la cel de admitere. Dar nu la orice facultate (mi-as fi dorit filosofie, istorie sau jurnalistica), ci de preferinta la cele cu profil tehnic. Astfel am ajuns la Electrotehnica din Iasi, prima mea facultate…

Iar Securitatea m-a avut în vizorul ei exact pâna la caderea comunismului. Cum mi-am dat seama de lucrul asta? Pai eram de serviciu în schimbul doi la Oficiul de Calcul Electronic din Sighetul Marmatiei si, aflându-ne în toiul evenimentelor sângeroase de la Timisoara, ascultam cu nesat stirile transmise de radio „Europa libera”. Deodata usa a fost aruncata pâna în celalalt perete si un securist a strigat la mine: „Înca nu te-ai învatat minte?” La care eu am raspuns: „Pai ce mai vreti de la mine? Nu vedeti ca totul se prabuseste?” A plecat înjurând si de-abia la o luna dupa caderea lui Ceausescu ne-am întâlnit pe strada, iar el – era împreuna cu un alt securist – s-a apropiat de mine si mi-a spus sa nu le port pica pentru cele dinainte, întrucât ei nu si-au facut decât datoria. Mi-a fost sila sa lungesc vorba cu asemenea indivizi, care refuza sa înteleaga ca s-au facut vinovati tocmai prin faptul ca si-au îndeplinit cu zel sarcinile din odiosul lor serviciu.

În perspectiva a ce vreau sa scriu în continuare este cât se poate de nimerit sa adaug ca, reclamat de unul dintre colegii de la Oficiul de Calcul Electronic, am fost chemat de doua ori la fosta Militie, unde mi s-au pus întrebari si am dat declaratii în legatura cu lipsa mea de respect vizavi de partid si de cuceririle sale revolutionare…

Ei bine, am crezut ca dupa evenimentele din Decembrie ’89, România s-a schimbat nu doar la fata, multumita stratului de fard cu care o dichisesc alesii, ci si în continut. Ca adica traim cu adevarat într-un stat angajat curajos si ireversibil pe calea libertatii, democratiei si prosperitatii.

De aceea, mi-a parut grozav de bine când Traian Basescu a condamnat comunismul, amagindu-ma ca nu va trece mult si vor fi demontate ultimele lui puncte de rezistenta, dar am cam cazut pe gânduri când l-am auzit pe presedinte repetând ca Legile sunt facute de hoti pentru hoti, o afirmatie de senzatie în rândul natiunii, dar care – dupa cum lesne ne putem da seama – n-are darul sa-i excepteze nici macar pe adeptii politicii sale, atâta timp cât formatiunile politice din actualul arc guvernamental detin majoritatea în parlament, prin urmare propun si adopta legi care, dupa parerea hazosului nostru presedinte, nu fac decât sa legalizeze hotia. Te întrebi atunci de ce Traian Basescu mai promulga legile si de ce în cel de-al doilea mandat al sau nu s-au facut capturi spectaculoase de hoti cu staif si – mai ales – de averi dobândite pe cai necinstite.

Pai – zic eu – n-o face pentru ca, indiferent de angajamentele luate în campania electorala, acuma dupa ce s-a vazut cu sacii în caruta puterii, n-are nici un interes s-o faca. Oricum nu mai poate candida pentru functia suprema în stat. Atunci pentru ce sa-si mai faca dusmani? Mai ales ca anul electoral se apropie cu pasi repezi si el, în calitate de prim tartor al PDL-ului, are nevoie de cât mai multi prieteni cu bani, oricât de murdari ar fi acestia (prietenii laolalta cu banii). Ca doar stie oricine ca banii n-au miros…

Cum România este înglodata în datorii si, totusi, în ea se consuma pe rupte, desi nu se produce mai nimic, ce si-a spus întreprinzatorul Basescu (pentru propriul amuzament, dar si pentru a crea aparenta de activitate, din când în când mai leapada pe piata câte un ciolan, asupra caruia se arunca de îndata atât politrucii, cât si jurnalistii): „Statul român tot nu mai e capabil sa-si îndeplineasca functiile de sanatate, educatie si siguranta pentru cetateni. Asa ca haide sa-l reformam. În felul asta nu numai ca vom face niscaiva economii, ca tot nu producem nimic si campania electorala bate la usa, dar vom închide si gura oficialilor europeni, care vad totul în negru în aceasta parte a Europei de când cu zavera din Grecia”.

Zis si facut. L-a chemat de îndata pe Emil Boc si i-a transmis marea gaselnita a iesirii din actualul si viitorul impas. „Dar, a adaugat el cu nelipsitul lui rânjet de cea mai pura esenta bahica, mare atentie la prietenii nostri din tara si mai ales din Bucuresti. Pentru ei reorganizarea trebuie sa mearga în sensul promovarii oamenilor nostri, respectiv în sensul conservarii lor pe posturi, acolo unde nu-i cu putinta altminteri. Doar pentru ceilalti se aplica reorganizarea în sensul disponibilizarii…”

Boc, îmbujorat de placere ca seful l-a ciupit de ureche în semn de multumire pentru deplina reusita a celor stabilite, de îndata a dat dispozitiile necesare ministrilor de resort: educatie, finante, sanatate, interne etc. Dar premierul manifesta o simpatie deosebita pentru Sorin Blejnar, seful ANAF (Agentia Nationala de Administrare Fiscala), singurul subaltern care prin afirmatia ca „va taia în carne vie” i-a readus în memoria sa de fost activist angajamentele înaltatoare de odinioara cu cincinalul în patru ani si jumatate, fapt pentru care s-a grabit sa-l traga dupa el în cabinetul lui Basescu, doar-doar presedintele le va rasplati zelul cu câte o decoratie. Ca doar cu totii de la Râm se trag, adica din fostul pecere…

Numai ca între timp Traian Basescu într-atât s-a lasat absorbit de marea lui pasiune marinareasca în preparatul si mai ales în sorbitul preparatelor ce necesita vaste cunostinte în domeniu (whisky, cocteil), încât nici vorba sa surprinda momentul istoric al întruparii hidrei tricefale de tip B. I-a privit cu ochi rai pe cei doi intrusi, dar înainte de a-i pocni la mir cu vreun recipient aflat la îndemâna, acestia au disparut ca luati de vânt. Ceea ce, desigur, nu i-a împiedicat nicicât sa treaca fara întârziere la realizarea maretelor sarcini stabilite de conducerea superioara de partid si stat. La rândul lor, directorii generali ai directiilor judetene ale Administratiilor Finantelor Publice au repezite ordine grabnice si fara crâcnire catre sefii de administratii din subordine. Adica, prin extrapolare putem sa refacem imaginea întregului, având în vedere ca ordinul generalului Teodor Luputi catre Nicoleta Orza, (înca) sefa administratiei din Sighetul Marmatiei, a sunat dupa cum urmeaza: Într-o ora sa-mi alcatuiesti si sa-mi trimiti lista cu disponibilizatii!

Iar ea, sarmana, ce putea sa faca cu gradul ei doar de caprar (ofiterii sunt la Baia-Mare, în statul major al generalului), chiar daca galoanele generalului urmeaza sa fie smulse de dreapta nemultumire blejnareasca, acuma când Maramuresul se simte de neclintit pe unul din ultimele cinci locuri din tara în ceea ce priveste gradul de realizare a indicatorilor de performanta?!

Ca de, potrivit eticii si echitatii pedeliste de sorginte comunista, a fi un bun functionar se cheama a executa orbeste toate ordinele venite de sus, oricât ar fi ele de idioate sau (dupa caz) de absurde, prin urmare, se impune cu necesitate în vederea instalarii depline si definitive a haosului, ca individul X din structura sa fie cât se poate de slugarnic cu superiorii si cât se poate de tiranic cu subalternii.

Pe ici, pe colo prin punctele esentiale se mai leaga si cumetrii (seful prevazator al unei administratii îsi face relatii în minister si la ANAF), ca doar de aia sunt chefuri si peschesuri pe aceste meleaguri, unde naravurile de la fanarioti se trag. Dar oficial schema functioneaza de jos în sus dupa cum urmeaza: Orza Nicoleta face sluj în fata lui Teodor Luputi, acesta se gudura pe lânga Blejnar, care la rândul lui face temenele în fata lui Boc. Inutil sa mai spun ca Boc îi pupa papucul marinaresc al lui Basescu si ca acesta asteapta sa fie scarpinat între urechi de simpatia natiunii, ca doar nu de florile marului este el alesul boborului.

Cum eu, semnatarul acestor rânduri, n-am înteles ca a fi intelectual si om de cultura printre contabilii cu ifose oligarhice se cheama a aduce o grava insulta suficientei cu care ei îsi hranesc vanitatile si cum am continuat sa public carti si texte, fara ca vreodata sa-mi treaca prin minte ca pentru asta ar trebui sa am încuviintarea celor care printr-un hazard politic au ajuns sa se înfiga la cascavalul puterii, iata ca doamna Orza ma invita la dumneaei în birou, unde în prezenta altor persoane (lider de sindicat si sefi de compartimente) ma înstiinteaza cu întreaga dumisale seninatate si suavitate ca, întrucât domnul Teodor Luputi i-a cerut ca într-o ora sa alcatuiasca lista cu disponibilizatii, ea a binevoit sa se gândeasca la mine si mi-a facut cinstea (sic!) sa ma treaca în capul listei.

Întreb cu consternare: „Dar de ce chiar eu?” Îmi raspunde cu aceeasi adorabila inconstienta: „Pentru ca dumneavoastra aveti relatii, deci puteti mai repede ca alti colegi sa va gasiti un nou loc de munca, si pentru ca scrieti carti, prin urmare aveti o sursa suplimentara de câstig”. „Dar bine, doamna, raspund eu cu naduf, cine naiba v-a bagat în cap ca se poate trai la noi din scrierea cartilor? Si pe urma, daca e vorba de câstiguri suplimentare, avem atâtia colegi care tin evidente contabile…” Câteva clipe de tacere. Unii stau cu capetele plecate, altii se uita pe pereti. Asta ma face sa rabufnesc: „Pai bine, dar asta-i mai mult decât o nedreptate. E curata ticalosie!” Cei prezenti ma aproba, sefa chiar cu mai multa râvna ca ceilalti, însa tabelul ramâne asa cum a fost croit initial (a se citi înainte de intrarea mea în birou!), cu toate ca eu sunt dublu licentiat si cu toate ca din biroul nostru face parte o angajata aproximativ de vârsta mea, dar fara studii superioare. Si nu este singura din administratie.

Dupa exact o saptamâna am fost chemat de doamna Orza sa-mi ridic preavizul. Cazuse magareata doar pe mine si pe înca un angajat, care n-are studii superioare si, în plus, oricum urma sa se pensioneze la începutul anului viitor. Bietul om! L-au pus pe liber numai ca lucratura împotriva mea sa nu para cusuta cu ata alba…

Dar, domnule Luputi, uitati cum judec eu: Daca pe Prodaniuc Ioan l-ati chemat în fata comisiei de disciplina si l-ati amenintat ca s-ar putea sa-si piarda locul de munca doar pentru banalitatea de pe fluturasi cu „Diminuare Boc”, în definitiv o gluma pe care ati umflat-o politic pâna când a crapat mai ceva ca broasca din fabula, nu-i greu de priceput câta ura proletara, de partid si de clan ati acumulat în inima împotriva textelor mele cu tenta critica si mai ales împotriva autorului lor.

Pesemne ca înca nu va mustra constiinta, daca nu din alte considerente, atunci macar dintr-un reflex de loialitate vizavi de partidul care v-a facut soldatul unei cauze pierdute si generalul unei armate tot mai împutinate. Dar cu toate straduintele dumneavoastra disperate, ma îndoiesc ca veti reusi sa va salvati galoanele ridicol de scamosate înca din urma cu vreo doi ani (penibilul scandal de la Baia-Mare cu TVA), chiar daca pentru a va impresiona seful, i-ati împrumutat atât memorabila expresie cu taiatul în carne vie, cât si maniera stalinista de lucru. Pentru ca Stalin a fost primul mare manevrant de destine umane care a avut cinismul sa afirme ca omorârea unui om înseamna crima, pe când moartea a mii de oameni se cheama statistica. La noi nu se lucreaza cu loturi mari de oameni si nu se distorsioneaza mii de destine umane prin aceasta nebunie a disponibilizarilor fara alternativa? Din cauza stresului si a nesigurantei zilei de mâine, societatea româneasca actuala este tot mai vulnerabila atât prin cresterea numarului de bolnavi (cardiaci, diabetici etc.), cât si prin sporirea îngrijoratoare a ratei sinuciderilor. Oricât s-ar zbate cineva si oricât ar fi de bine intentionat în patratica lui, n-are cum sa faca performante cu niste oameni preocupati pâna la obsesie de grijile cotidiene si obsedati pîna la depresie de spectrul devastator al disponibilizarilor. Caci traim într-un mediu naucitor de necrutator, un climat nesanatos în care toate preturile sunt în crestere, doar pretul omului este în scadere…

Dupa aceasta paranteza, sa mergem mai departe, domnule Luputi. Daca nu va prevalati de pozitia sociala dobândita cu ajutorul partidului, la care capitol credeti ca ma depasiti? La studii n-as crede: Sunt dublu licentiat, iar celebrul profesor Ioan Florea de la Universitatea din Cluj-Napoca, dupa ce mi-am luat în tara toate examenele de doctorat, m-a îndemnat staruitor sa-l continui la Orleans, adica la Universitatea unde domnia-sa predase cu ani în urma. N-am putut sa-i urmez îndemnul si recomandarea din lipsa banilor necesari.

La curaj si verticalitate iarasi nu-i de crezut. Caci unde erati dumneavoastra când eu eram în conflict ba cu Securitatea, ba cu Militia? De asemenea, unde erati în Decembrie 1989 când eu la propriu eram pe baricade, mai exact în balconul Primariei Sighetul Marmatiei si le vorbeam concetatenilor? Cine stie, poate ca atunci faceati ca acei români care se dadeau de ceasul mortii ca sa ascunda cât mai bine urmele evidente ale trecerii lor triumfale prin fostul partid bolsevic…

În cultura (filosofie, literatura, istorie, istoria religiilor) nici pe-atât, atâta vreme cât eu am în cap mii de volume citite si în spate o opera: 11 carti tiparite, altele doua în lucru si sute de texte publicate în zeci de reviste din tara si din strainatate.

Astfel stând lucrurile, va întreb: Credeti c-ati avut dreptul moral sa-mi trimiteti preavizul, probabil în baza acelorasi motive puerile, ca sa nu spun stupide, invocate de doamna Orza Nicoleta? Înclin sa cred ca singurul argument forte la care recurgeti atunci când încercati sa va linistiti constiinta vizitata de nedreptatile savârsite este nestatornica autoritate cu care v-a investit partidul. Dar gândid astfel, înseamna sa va autoamagiti. De fapt motorul actiunilor întreprinse pâna în prezent si pe care o sa le întreprindeti contra cronometru si în continuare, nu este nicidecum straduinta de-a eficientiza activitatea finantistilor din Maramures. Pentru ca stiti prea bine ca acest lucru este cu neputinta. Din urmatoarele trei motive:

a) Am aratat mai sus ca nu poti obtine rezultate spectaculoase cu niste oameni timorati pâna aproape de îmbolnavire din cauza stresului si a nesigurantei zilei de mâine;

b) Lipsa capacitatilor de productie, care duce în mod logic la tot mai frecventele incapacitati de plata. Din acest punct de vedere, Maramuresul Istoric este aidoma unui desert, unde se traieste din expediente, adica de azi pe mîine;

c) Uriasele arierate imposibil de recuperat.

Prin urmare, ceea ce va pune în miscare si va împinge la actiuni de-a dreptul disperate este teama de-a nu-i dezamagi pe sefi. Caci nemultumirea sefilor ar fi de îndata urmata de mazilire, lucru catastrofal pentru cineva care crede ca este îndreptatit sa mai astepte ceva de la partid. Dar cum PDL a pierdut imens de mult prin masurile dezastruoase îndreptate împotriva bugetarilor si pensionarilor, respectiv prin masurile neinspirate din sectorul privat, el nu mai are nimic de dat înafara de promisiuni.

Ma voi stradui ca în toate textele ce le voi scrie de-acu înainte, sa deschid ochii alegatorilor din tara si strainatate asupra modului incalificabil cum PDL în întregime îsi respecta promisiunile din campania electorala, dar mai ales asupra modului catastrofal în care s-a achitat de actul guvernarii…

Din motivele aratate mai sus, domnule Luputi, precum si din motive pe care le voi detalia cu alta ocazie, refuz propunerea de-a participa la concursul pentru ocuparea unui post dintr-o alta localitate a judetului, concurs care nu-mi mai ofera nici o satisfactie si nu-mi confera nici o garantie ca la viitoarele disponibilizari nu voi fi din nou cap de lista. Poate ca n-ar fi rau ca unele dintre aceste oferte sa le pastrati pentru dumneavoastra pentru mai târziu, dar simt ca aidoma atâtor si atâtor membri (ne)devotati partidului, aveti un scop maret pe aceasta lume, un scop pe care oamenii demni îl resping cu indignare – acela de-a fi sef chiar de-ar fi sa treceti peste cadavre.

—————————————

Nota: În aceasta lucratura ticaloasa, domnul Grigore Breban, seful serviciului Personal, îsi are partea lui de vina, macar prin aceea ca trebuia sa stabileasca un set clar de criterii dupa care sa fie operate disponibilizarile: studii, abateri disciplinare (absente, betii, scandaluri etc.), neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, calificative etc.

Dar ce sa ma mir? Era ticalosilor de care Marin Preda face vorbire în romanul sau „Cel mai iubit dintre pamânteni” s-a perpetuat pâna în zilele noastre, si cu toate straduintele alesilor si a ciracilor lor, ea nu poate fi nicicum ascunsa sub fardul îngretosator al democratiei pedelisto-udemerista.

Sighetul Marmatiei,

6 iulie 2011

„TIGANIADA” MAGHIARILOR

On June 21, 2011 By nelursIn CultureLeave a comment

„TIGANIADA” MAGHIARILOR SI…GRIJILE „INTELIGHENTIEI” ROMÂNESTI CONTEMPORANE

prof. dr. Adrian Botez

…Aflam, prin presa scrisa si vizuala, ca Ministrul Culturii Românesti, dl Kelemen Hunor (ce nume sonor de valah!), îi îndeamna pe etnicii unguri, din România, sa iasa în strada – sa „manifesteze” contra regionalizarii în 8 „zone” (ale ABSURDULUI PERFECT SI DISTRUCTIV DE ROMÂNIE!!! – …dar aceasta/DISTRUGEREA, nu doar pentru si nu în primul rând pentru maghiari…caci România, distrusa si rastignita prin aceste „regiuni-zone” este, în primul rând, a Românilor…însa pe români, se vede treaba, nu-i manânca, înca, la…”manifestatie”!!!). Nu zice el, Hunor-ul, foarte clar – dar deducem ca nu vor iesi în strada ca sa strige „Chiralesa!” – ci cu arme în mâini! – …ca daca, nici acum, urmasii lui Dücsö Csaba (autorul manifestului „Nincs kegyelem” – Fara îndurare!, Budapesta, 1939) nu-si folosesc Garda Secuiasco-Maghiara, le ruginesc, degeaba, armele, trecute, din 1989 încoace, zi de zi si noapte de noapte, prin Vama Bors…

…Oare maghiarii (cetateni români, cica!) ies sa „manifesteze” pentru drepturile „tuturor românilor” si…de dragul României Românilor? Evident, nu: ci pentru drepturile maghiarilor, de a avea dreptul sa-i lipseasca pe români de…ORICE DREPT (…foarte curând, pâna si la LIMBA!), în Tara lor, a Românilor! (DREPT la care românii par a fi renuntat!) – …si pentru dreptul maghiarilor de a anexa (cel putin moral, dar si geografic, zic si clameaza ei, tot mai sfidator…!) România, la…piticul maghiar, bagat în colaps economic, de premierul Ungariei, Viktor Orban – si de fascistii lui!

…Da-da, ca ei, românii, n-au de ce sa se rascoale si sa „manifesteze” (macar cu oarece bolovani…!) – pentru ca ei, românii, au „gatit” cu capatarea drepturilor lor, în propria tara… – …mai exact: cât au renuntat ei, de buna-voie si din prostie (doar un naiv ar putea numi atitudinea lor, a lepadarii de Demnitate si de Cautare a Adevarului Hristic, drept: „crestineasca”!), cât le-au fost „gatite”/ispravite/”furluate” si eludate toate drepturile, de catre guvernanti români tradatori – … si, de-acum, în România, au ramas, cu DREPTUL DE A-SI CERE DREPTURI…DOAR MAGHIARII!

…”BRAVO LOR, RUSINE NOUA!!!” – ai fi tentat a zice, la o prima „ocheada”.

…Pentru ca Presedintele Românilor, dl Traian Basescu, dupa spusa popii Tökes, este cel mai „de inima” prieten al secuio-maghiarilor… – si asta, pentru ca, gata, „i-a trecut de dorul” …românilor! Si asta vitregire ”de tatic” li se trage românilor…tot de la „Iesi afara/Javra ordinara!” – ….ca Traianu-i Traian odata si el NU UITA, EL NU IARTA…! – ce mai, adevarat „Roman” (înlocuitor al lui Neulander…Petre „Romanul”)!!!

…Dar si pentru ca valahilor le-au întepenit mintile, gâtul si salele, de când se to-o-o-ot uita în gura…tacerii si rabdarii. De când jinduiesc dupa slujba de „apa si balie a lui Basescu”, cel îmbaiat (desi nebotezat!), în multimea (gregara) a prostiei lui Gura-Casca cel Valaho-Manelist, grozav de sictirit pe munca si viata: prefera „muieti-s posmagii”, decât sa „munceasca” si sa lupte, în strada ori pe câmpul de bataie, precum mosii lui, MARTIRI SI EROI – pentru Dreptul lui Cel Sfânt!

…Deci, cu „janalaii” si „baroreii” si „slobozanii” în frunte, maghiaro-„tiganii” (deveniti la fel de grotesti, ei, cei de „strada”, ca si manelistii nostri, cei de …”e-strada”!) ies la parada, dând lectii de autentic maghiarism…ÎN BURICUL ROMÂNIEI! Sa-si ceara drepturile maghiarii „cei viteji” (precum „tiganii” lui Ioan Budai-Deleanu, în vremea lui Tepes Voda… – de a-si face STAT…în Stat!!!), într-o Românie, în care românii au renuntat, suparati doar …„în imagine”…îîîhhîîî: adicatelea, vezi tu – ei, românii, nu mai au nevoie nici de drepturi, nici de Dreptate! „Da-le-e-e-ee…cui le-o lua!”

Si, iaca, se cam gasesc destui, care sa vrea sa ia/fure, din Gradina Maicii Domnului, Cea (ACUM!) Nepazita de Arhangheli Gradina!!! Nici de PSD, nici de PNL, nici de PDL…ca toti au fost (din 1990 si pâna azi, în 2011!) la „puterea” HOTIRII SI DISTRUGERII BARBARE DE ROMÂNIE, cu UDMR-ul DIMPREUNA!!!

…Sa mai amintim, oare, ca vecinii nostri iubiti, ucrainienii, carora le-am dat („Luati de ici, bre, de sufletul…bunicilor nostri : Basarabia de Sud, Bucovina de Nord, Tinutul Hertei, Insula Serpilor…luati, va rugam frumos, chiar sa nu ne refuzati…ca tot se strica degeaba!”), CU MÂNA NOASTRA („emilconstantineasca” si „adrianseverineasca”!), prin Tratatul din 1997, aproape o treime din Glia Basarabo-Musatina! – vor acum si treimea Moldovei de DINCOACE de Prut, ca s-o „în-soreasca”, cu aia de DINCOLO de Prut („ca sa nu se piarda de neamuri, deh!”) …sau ca, în ziarele din Sofia, bulgarii cer, de cel putin 21 de ani încoace, „Dobrogea de Nord” (de parca cea „de Sud” ar fi fiind, de la sine înteles, a lor!)…sau ca la Belgrad, de tare multa vreme, se striga dupa cealalta jumatate de Banat, cea româneasca, pentru ca sa împlineasca Banatul… pe malul lor, cel sârbesc…!!! – …la fel si pe „sora” Oltenia…”de ce sa n-o <<maritam>>, peste Dunare, cu Drina”?!

…Care va sa zica, valahii stau si se uita la televizor cum, în România, maghiarii ies sa-si ceara dreptul…la ce?! La „Tara Secuilor”! La coridorul de ungarizare a Ardealului – „Covasna-Harghita-Mures-Salaj-Bihor…cu statia „pe dreapta”, <<UNGARIA>>”!!!

Mesajul de la Târgu-Mures/ROMÂNIA, al premierului dreptei maghiare-Fidesz, Viktor Orban al Ungariei, din 15 martie 2011: “ <<Sa fie Ardealul CUM A FOST si natiunea ungara CUM A FOST!>>, este mesajul transmis de premierul ungar, Viktor Orban, maghiarilor care participau la manifestarile de marcare a Revolutiei de la 1848-1849, organizate, marti, de Partidul Civic Maghiar (PCM) si de Consiliul National Secuiesc (CNS), la Târgu Mures”, relateaza Agerpres.

…Bravos, natiune româna…deznationalizata! Priviti, români „verzi ca balega de gâsca”, la marsul glorios al „tandalerilor” si „parpanghelilor” gingasi, urmasi ai „celei mai nobile rase”…cea a hunilor lui Attila – pentru a va înlocui la Masa Drepturilor Românesti, DIN ROMÂNIA!

…Iar la Budapesta, ungurii nu mai sufera nici macar sa se ASEMENE culorile steagului lor, cu culorile steagului nostru (este evident acest lucru: desi steagul nostru are dungile verticale, iar al Budapestei are dungile orizontale, ei l-au smuls, la modul revolutionar-fascistoid, si-l vor re-arbora, numai când va avea TOTUL schimbat, fata de cel al României, „tovarasa si pretena”: „alb, pe margini cu triunghiuri rosii, albe si verzi, în centru având stema Budapestei”!)…

…Steagul nostru? Steagul pe care, la casa popii Tökes, în decembrie 1989, l-am si mutilat, cu o inconstienta grotesca si sinistra, în acelasi timp…: l-am gaurit, exact în dreptul „gaurii” de autoritate statala româneasca de azi: ÎN MIJLOC, exact acolo unde UDMR-ul si Partidul Civic Maghiar (partid al lui popa Tökes si al lui Basescu-nasul „partinic” – deci, partid egal „apartinatoriu”, popii si presedintelui României, întru vina si tradare de Românie!) „deseneaza”, azi, ÎNCEPUTUL visului lor de secesiune (fata de România) a Ardealului Sfânt…urmând, într-o logica hunico-attiliana, alipirea fortata la „Ungaria Mare” (???!!!), sub ochii închisi a tradare miselnica, ai unei Uniuni Europene care a acceptat, senina si criminala, „precedentul Kosovo”!!!

***

…Si-n vremea asta, capetele luminate ale Valahiei, ce zic si ce fac, „pentru binele si prosperitatea României”?! Pai, cam tot asa fac…vorbesc! (DACA o fac si pe asta, de frica sa nu-i spulbere „jupânul” de la Cotroceni, si el academician, deh!): „Catavencu: Dupa lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iata visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp? (…) Am luptat si am progresat: ieri obscuritate, azi lumina! ieri bigotismul, azi liber-pansismul! ieri întristarea, azi veselia!… Iata avantajele progresului! Iata binefacerile unui sistem constitutional! Pristanda: – Curat constitutional! Muzica! Muzica!”

…De exemplu, cel mai înalt for intelectual al României – ACADEMIA ROMÂNA! – … ce zice, oare…- …cât nu doarme ea si se zbate, oare?! Pai, nu prea zice NIMIC, ba si doarme de rupe, si nu se zbate nici în somn, macar – de grija a ceva! Un academician cam zurliu, dl Dinu C. Giurescu (cel care, în 1997, striga, pe toate posturile TV, ca Tratatul cu Ucraina, Tratat Nesilit Ultimativo-Armat!!! – …Tratat de Rapt si Sfâsiere din Trupul Basarabo-Musatinilor – … „este o necesitate nationala”!), acum a „schimbat macazul”, si, cu clatinari din cap de baba cu dureri de dinti, o face pe Pytia, slobozind, odata cu ploaia de scuipat, prorociri de… Apocalipsa Maghiara!

…Din pacate, spusele lui de proroc întârziat acopera un adevar cumplit: s-a reusit, prin tesaturi diabolice ale Masoneriei Globalizante, ca (aproape) niciun elev/student/tânar, din generatia noua, sa nu mai aiba sentimentul de apartenenta la un Dumnezeu-Hristos si la un Neam, simtamântul ca s-a nascut nu la maternitate, ci dintr-un ANUME popor (mai brav si mai vechi, pe Pamânt, decât toate celelalte, si cu o Misiune Terestra Minunata!) , aflat între niste granite sfinte (ne-reîntregite, AZI, din pricini de slabiciuni de Duh al poporului istoric al Românilor!), trasate cu sânge de Martiri si de Sfinti…si cu un Duh aparte de al tuturor celorlalte Duhuri de Neamuri ale Terrei! Daca ar vedea, acesti tineri, pe geamul de la bucatarie, venind, prin curtea lor, spre cimitirul satului, niste tancuri, ceva… – ei nu ca n-ar întreba macar ale cui sunt si cu ce drept trec pe-acolo (si ce misiune ar avea EI, EI cei locuitori în acea casa, fata de samavolnicia trecerii tancurilor, peste mormintele cele sfinte, de mosi si stramosi!), ci s-ar urca în ele/tancurile (placându-le motorul „tare”!)… – … chit ca, apoi, ar trebui sa traga, cu tunul de pe turela, în casa lor de la bunici si în carnea parintilor si fratilor lor, de-o carne si-un sânge!

…Am devenit un neam de mercenari nemernici, de roboti numai buni de facut sclavi, pe plantatiile mondialiste, ale demonilor care ne vor da doar de mâncare, cât sa lucram pentru ei…iar de ne-om înghesui prea multi, ne vor învrajbi (ca sa nu cheltuiasca, tot ei, munitie ori cânepa de streang!), pâna ne vom macelari NOI ÎNTRE NOI, de-om ajunge la un numar „rational si convenabil/confortabil” Negustorilor Lumii: de la 7 miliarde jumate, la cel mult…DOUA!!!

…Am devenit si înca vom mai deveni O LUME CORCITA STRASNIC, iar corceala „preste fire si preste orice hotar de întelepciune si chibzuinta” produce întunecarea Duhului si slabirea, pâna la uitare, a cugetului si a instinctelor celor dumnezeiesti!!!

…Dar, pentru Dumnezeu, daca tot esti la o zvârlitura de bat de Cotroceni, dle Dinu C. Giurescu, BATRÂN ISTORIC AL NEAMULUI ROMÂNILOR SI DIN NEAM DE BATRÂNI ISTORICI AI NEAMULUI ROMÂNILOR! – de ce nu iei …batul cu care ti-ai masurat „distanta”, si sa-l altoiesti cu el, pe spate, pe Traianul cel delirant (de la „bauturile alcoolice”!), ranchiunos, HIDOS CA DRACUL… si TRADATOR (…desi e greu ca Braunovici sa-i tradeze pe Ion si pe Gheorghe… – …MACAR SPERJUR SI BLASFEMIATOR TOT ESTE, CA A JURAT PE BIBLIE SI PE CONSTITUTIE, EGAL!)?!

…Pentru Dumnezeu, voi, cei din Bucuresti, care sunteti la doi coti de el, de Traian si de „ceata lui Pitigoi” pedelista, de ce nu-i alungati cu pietre, din Tara Românilor (nu „Tara Secuilor”…logic, daca asta ar mai însemna ceva, azi: nu pot 260 de oameni, urmasi ai unor venetici din Asia, de prin veacul al V-lea! – sa se instituie într-o tara…si, mai ales, peste capul a 22 de milioane de oameni-locuitori multimilenari, ai României Thracilor!!!), pe toti acesti nemernici care, în vremuri normale si de catre un popor cu fond moral normal, ar fi spânzurati de cracile primului copac mai zdravan, mai de „Doamne,-ajuta”?!

…De ce?! Pentru ca ROMÂNII NU MAI AU LIDERI MORALI, pentru ca liderii morali (cum erau ei întelesi în veacurile trecute: oameni de isprava si gospodari, curati la suflet si chibzuiti la cuget si fapta – dar napraznici, în fata nedreptului si a umilintei nemeritate!) au fost lasati, sau…”ajutati” (precum VIRGIL SAHLEANU, de la Tepro-Iasi, asasinat, pe 7 septembrie 2000, de oamenii cehului František Priplata, hot si escroc, „patronul” firmei cehe “Zelezarny Veseli” -“Fierarii Veseli” – …da, Priplata, abuziv „cocotat”, prin privatizarile banditesti pe 1 LEU!!! – … pe care le-a început Neulander si le continua familia Basescu-Braunovici!!!) sa moara, rând pe rând…iar în locul lor, televiziunile cele parsive au fabricat LIDERI DE MUCAVA, plini, în gusa, de veninul cel negru al TRADARII!!!

…Uitati-va, spre exemplu, nu doar la Academia Româna (condusa de un inginer cvasi-anonim, ca afirmare a personalitatii – poltron si fricos si de umbra lui, care se încalzeste la proriile-i flatulatii – Ionel Haiduc!), ci si la U.S.R.! Scriitorii (cu exceptia câtorva sute… – în majoritatea lor, cica peste 2.000, o majoritate de „nule”!, care ne exaspereaza, prin „gonflarea” ei!) au devenit niste negustori slinosi, care nici gânduri nu au, nici cuget, d-apoi vise de foc, vizionare: Cartarescu vorbeste cu aceeasi limba pe care-o învârt, între dintii lor ascutiti, „pleziristii” de Liiceanu si Plesu (care-si faceau, pâna mai ieri, un promo elegant si sforaitor si „cascacios”, chiar pe TVR-1, sâmbata, „la ora de vârf”, între orele 18-19!!!), si toti trei vorbesc, în esenta, ca Patapieviceanul cel Viteaz…”viteaz” cât un fund de ponei cu zwastika!…sau cât „omagiul” erect al lui Iuda… – si toti „seniorii” sunt „armonizati” la vorba si la NE-IDEE cu „juniorul-junele” Petre Fluierasu…Fluerasu e la fel de coprologic precum Mihail Galatanu…, si nu vrea niciunul (NICIUNUL, macar, din liota asta de netrebnici si pacalici gretosi!) GLORIA IDEILOR, ci…vor, toti, cu foame de boa constrictor si anaconde, sa-si vânda, pe bani multi, cât mai multe carti, cât mai multor fraieri – …ACUM, si cât mai degraba sa fie „acum”-ul!!!

„Posteritatea este… posteriorul”, mediteaza si graieste, cu fruntea-i încretita, rau de tot, Întelepciunea sa Gângava, „canonizatul” (de catre „PREAFERICITUL” N. MANOLESCU!) – dl Mircea Cartarescu…!!!

…Iar când un poet onest (nu mereu eleganto-rafinat, dar, cel putin, foarte apropiat de ONESTITATE, ceea ce-i o calitate cvasi-incredibila, în aceste vremi… – …cel putin asa-l „pipai” eu, dupa expresie si scris…) vrea sa strige (si chiar STRIGA!) ca „Împaratul e gol!” (adica, „hristosul mincinos”, N. Manolescu, cel care-si conduce „turma valaha”…de la Paris, pe multe miliarde pe luna, ca ambasador U.N.E.S.C.O. la …„franci”!), atunci el, nefericitul „strigacios” se alege cu „streangul de matase” (la modul turcesco-fanariot!), din partea „imbrohorului”-sef de filiala U.S.R.-Sibiu, Ioan Radu Vacarescu! SA-SI DEA DEMISIA ADRIAN SUCIU, CA I-A FACUT DE RÂS PE HOTI, ZICÂNDU-LE HOTILOR – CHIAR…HOTI – SI IMPOSTORILOR – CHIAR…IMPOSTORI, SI SUSANELISTILOR – CHIAR SUSANELISTI!!! Adica, a NUMIT Adevarul, cu Numele Lui cel Adevarat/”Necosmetizat”.

„Pai, de aia te-am primit noi ca <<nembru>>, de aia ti-am si dat premii pentru Poezie, ca tu sa nu stii sa ne acoperi, princiar, hotia si impostura si susanelismul, în …metafore imperiale?! Hai-hai, da-ti, repejor, demisia, ca nu stii decât sa vorbesti pe sleau! Or, noi avem nevoie de ADEVARATI artisti, care sa-mbrace rahatul… în staniol sclipitor!”

…Iata ce zicea Poetul Adrian Suciu, într-un articol, de care redactorul-sef al Retelei literare online (Gelu Vlasin) s-a dezis urgent si taios, ca Iuda de Hristos:

Fariseul Manolescu si sfertoautorii. Un articol de Adrian Suciu Postat de Alexandru Petria, în Iunie 14, 2011 la 5:57pm

Nimic durabil nu se construieste pe minciuna. Literatura româna de azi, în latura ei oficiala, aceea de care tin pîrghiile administrative ale fondurilor publice si puterile iluzorii ale unor institutii inutile e jalnica. Ca unul care a trait cît sa fie constient în regimul comunist si a vazut, în amîndoua regimurile, scriitori români lingînd dosurile puternicilor zilei, pentru trei arginti, onoruri inutile si tinichele zornaitoare, am dreptul sa spun ca, pentru mine, diferenta între o constiinta vie si o jigodie e limpede. Ca unul care nu doreste în literatura nimic, care nu datoreaza nimic nimanui si dispretuieste profund elasticitatea coloanelor vertebrale ale majoritatii colegilor de breasla, voi deschide gura si voi vorbi liber. Ca unul care este neinteresat de bunavointa mai marilor literaturii române, de burse si sinecuri, de cabale literare si de dispute de dugheana, voi spune ca împaratul e gol!

Literatura româna contemporana, în latura ei oficiala, e o minciuna. Prima minciuna e în chiar vîrful ei: de ani de zile, un întreg complex financiar, organizational si mediatic este pus în miscare în chip absolut inutil pentru a-l transforma pe Mircea Cartarescu într-un scriitor nobelizabil. Mircea Cartarescu este un mare scriitor si o spun ca unul fascinat de literatura lui. Dar nu va lua niciodata premiul Nobel pentru literatura, iar orbirea celor care nu pricep acest lucru este sublima daca n-ar fi vinovata, cîta vreme fonduri publice imense raportate la saracia din literatura româna, de pilda prin Institutul Cultural Român, sînt folosite pentru a promova în exterior literatura acestuia. Mircea Cartarescu e un mare scriitor, dar un individ atît de profund ratat ca si constiinta publica, încît simtul ridicolului ar trebui sa-l împiedice a se mai manifesta ca atare. Asta, înca, n-ar fi un pacat asa de mare. În spatele naivitatii sale funciare, însa, o întreaga armata de profitori, lichele, impostori, panglicari, curve obosite si geambasi literari – constituie o curte de tip bizantin, atît de intens preocupata sa conserve privilegii, sinecuri si relatii, în dauna oricarei evolutii a literaturii române, încît Mircea Cartarescu, care nu va lua premiul Nobel, este si principalul obstacol în calea unui Nobel românesc pentru literatura, cîta vreme curtea sa, în frunte cu nevasta, va fi buricul literaturii române oficiale.

O feroce cabala a mediocrilor, de functionarea careia Cartarescu se face vinovat doar prin naivitate, aneantizeaza orice competitie reala, la adresa acestuia- si permite o cariera literara internationala, cu voie de la oficialitatile literaturii romane, doar unor mediocritati, care au facut pactul cu „sistemul ticalosit” si au acceptat sa-i reprezinte interesele. Institutul Cultural Român este, în acest moment, o institutie la fel de utila pentru prestigiul international al literaturii române, ca si o frectie la papionul lui Horia-Roman Patapievici.

Aproape toate ierarhiile oficiale ale literaturii române contemporane sînt profund viciate de coruptie, majoritatea premiilor cu relevanta nationala se dau în urma unor negocieri de talcioc, între critici, editori, scriitori si organizatori. Uneori, presedintii juriilor respective împart sumele de bani aferente premiilor respective cu scriitorii premiati. Alteori, criteriul dupa care se fac nominalizarile si premierile e sa nu se „supere” vreo editura importanta ca n-a fost la masa bogatilor iar Uniunea Scriitorilor a devenit o simpla bursa a trocurilor literare. O literatura în care una dintre cele mai bune carti de poezie ale ultimului deceniu, „Aerostate plîngînd” a lui Traian T. Cosovei e complet ignorata de mai-marii literaturii pentru ca personajul le e neplacut e un fals în acte publice. O literatura în care cei mai puternici debutanti ai ultimilor ani, Marius Stefan Aldea, Dan Herciu sau George Asztalos sînt trecuti cu vederea pentru ca sînt excentrici complexului editorial si mediatic specializat în crearea de mituri umflate cu pompa pe care sa le vînda pulimii e o impostura. O literatura în care scriitori de talia Danei Banu, a Ancai Mizumschi, a lui Eugen Suciu, a lui Viorel Muresan ori a lui Ion Chichere, ca sa dau doar cîteva nume din generatii diferite, sînt nebagati în seama de establishment – e o literatura de labari. As putea sa dau exemple în continuare, dar prefer sa ramîn la acestea, în scop didactic. Oricum, o dezbatere reala si onesta asupra functionarii mecanismelor succesului si promovarii în literatura româna contemporana nu va avea loc în curînd, cîta vreme lichelele conduc, se autoreplica si-si conserva privilegiile meschine – e acelasi lucru cu „reforma clasei politice”. La alta scara, dar identic.

Astfel, literatura româna, în latura ei oficiala, seamana ca doua picaturi de apa cu viata publica româneasca si nici n-ar fi putut fi altfel. Mizele luptei literare, însa, sînt rizibile. Daca politicienii se lupta pentru acces la resurse, femele si putere, scriitorii se lupta pentru mize ridicole si glorii de carton. As putea glosa în continuare pe marginea acestui subiect dar prefer sa tac mai departe.

Pentru ca mai departe gasim Uniunea Scriitorilor din România. Uniune de breasla, cum ar veni. Vorbesc din calitatea de membru al USR si premiat de doua ori cu premii ale acesteia, deci n-am alta frustrare, decît aceea ca institutia asta e prost condusa. În fruntea USR îl gasim pe Nicolae Manolescu, un individ care este cea mai limpede ilustrare a adevarului ca niciun om nu traieste pîna la moarte. În cazul lui Manolescu, acesta a încetat sa mai traiasca, în sensul adagiului sus-mentionat, prin anii 90, de cînd s-a transformat într-o pernuta de înfipt acele decoratiilor, insignelor si tinichelelor. De fapt, pe Manolescu îl doare undeva de scriitorimea româna: plantat la Paris, într-un functiune decorativa, domnia-sa a delegat, practic, conducerea Uniunii unor nenea si unor tanti. Trecînd peste pierderea sediului USR, Casa Monteoru (în niste procese în care e limpede ca cineva, nu stiu cine, a încasat spagi babane pentru non-combat), Manolescu a patronat o dramatica pierdere de statut a scriitorului român. Maestru al dezinformarii si manipularii, pe care le practica atît de abil, încît eu unul îl banuiesc de participarea la stagii periodice de perfectionare, dintr-o pozitie activa si acoperita, Nicolae Manolescu este cel mai prost administrator pe care l-a avut Uniunea Scriitorilor în ultimii douazeci de ani. Fariseu si impostor, contestat virulent si pe buna dreptate, Nicolae Manolescu se tine cu dintii de o functie de care îsi bate joc, desi n-ar avea motive sa fie atît de încrîncenat în a reprezenta prost scriitorimea româna: ramîne în istoria literaturii române ca cel mai bun produs al regimului comunist în materie de critica literara, nu cred ca are probleme financiare si nici pupincuristii din jurul domniei-sale nu merita un sacrificiu atît de dramatic! Mai ales ca, lipsit de legitimitatea pe care o da competenta, dl. Manolescu începe a se transforma, din dorinta de a-si salva gasca, într-un simplu instrument de propaganda politica. Urît final pentru cineva cu pretentiile d-voastra, dle. Presedinte!

Un alt personaj detestabil ale literaturii române contemporane e geambasul literar. Atotstiutor si trend-setter, de obicei scriitor ratat si interesat nu de literatura ci de propria lui statuie, geambasul literar român preseaza asupra oricui, mituieste în dreapta si în stînga, pupa mîni si cururi daca e cazul, spala pahare la chefurile celor puternici, are prieteni în lumea buna si practica machiaverlîcul de balta. E prieten cu politicieni, ia bani de la Minister, de la Consiliul Judetean, de la Fundatii si Asociatii. În sine, n-ar fi nimic rau în asta, lumea e plina de personaje detestabile. Din nefericire, însa, geambasul literar român e persoana cu influenta; orice scriitor care nu-i face temenele si nu-i ridica osanale va fi marginalizat si considerat ciumat. La vîrful literaturii române, asa cum e ea acuma, nu rezista decît cei dispusi sa-si miroasa reciproc pîrturile si sosetele nespalate prefacîndu-se ca reprezinta o elita valorica. Din pricina geambasilor literaturii române, mari scriitori sînt trecuti cu vederea si aruncati în uitare! Cum ierarhiile oficiale sînt, în buna masura, rezultatul activitatii acestor personaje sinistre, literatura româna e o gluma. Sigur, în tot acest complex mizerabil, chiar si statistic vorbind, aterizeaza si scriitori de calitate, doar atunci cînd acestia, din diverse pricini, nu mai pot fi ignorati. Simptomatic e cazul lui Ion Muresan, care, dintr-un „marginal” al generatiei 80 – a ajuns sa ameninte pozitia de lider a lui Mircea Cartarescu. Dar nu ne intereseaza soarta lui Ion Muresan, ci soarta literaturii române.

Care, atîta vreme cît va ramîne doar o anexa a intereselor actualilor diriguitori ai destinelor sale, va ramîne o activitate de sera, menita sa satisfaca orgoliile si interesele meschine ale unei întregi categorii de trepadusi. Literatura româna oficiala este atît de departe de public si atît de rupta de realitate, încît numai naivii se pot mira ca, de cele mai multe ori, evenimentele literare oficiale sînt atît de plicticoase, încît se scorojeste varul pe peretii salilor care le gazduiesc. Rupta de public, literatura româna oficiala e un fel de snobareala fara miza, în care diversi sfertoautori se afla în situatia de a pretinde ca fac revolutie cu voie de la Guvern si avangarda cu bani de la stat.

Adrian Suciu” – cf. Reteaua literara, 14 iunie, 2011

…Neîndemânaticul (cu… “limba”!) Poet primeste “streangul de matase”, sub urmatoarea forma, subtil-parsiva, neo-fanariota:

“Domnule Adrian Suciu,
am luat la cunostinta cu stupefactie de atacul dvs., pe blogul personal, la adresa USR, a domnului presedinte Nicolae Manolescu si a conducerii Uniunii. Va anunt oficial, deocamdata pe acest mail, ca Filiala Sibiu, prin Comitetul sau, dezavueaza cu toata taria afirmatiile dvs. la adresa celor de mai sus, considerindu-le minciuni si jigniri cum rar se poate vedea in lumea noastra de azi. Ati fost premiat de curind de Filiala Sibiu pentru o carte de poeme. E cea mai buna dovada ca vi s-a acordat atentia cuvenita. Raspunsul dvs. la acesta atentie este de neimaginat pentru un scriitor si un om pe care, pina azi, l-am apreciat si l-am invitat in urma cu cinci ani de a face parte din Filiala Sibiu a USR. Va anunt ca, in perioada urmatoare, Comitetul Filialei Sibiu a USR va propune Consiliului USR excluderea dvs. din USR, pentru incalcarea grava a Statului organizatiei noastre. In orice caz, din acest moment, va rog sa nu va mai considerati coleg cu noi in Filiala Sibiu a USR si, eventual, sa va dati demisia de onoare din Filiala noastra.
Ramas bun, Ioan Radu Vacarescu, presedinte Filiala Sibiu a USR”.

…si mai are obrazul, acest domn Adrian Suciu, sa “posede” si raspuns demn si inteligent, în fata calailor sai improvizati si…improvizatori:

“Dle. Ioan Radu Vacarescu,
Nu am motive sa-mi demisia din Uniunea Scriitorilor din România, nu stiam ca Statutul Uniunii interzice dreptul la libera exprimare! Desigur, ca sa va usurez sarcina, nu o sa fac uz de dreptul la aparare, prevazut de Statutul Uniunii Scriitorilor din România. Asa încît va invit sa-mi comunicati pe cale oficiala Decizia de excludere a mea din Uniunea Scriitorilor din România, urmînd sa o pastrez în cutiuta cu amintiri personale, laolalta cu belciugele boilor de la bicicleta!
Cu mult respect si cu siguranta ca, în ciuda tonul d-voastra oficial, Nicolae Manolescu nu e vesnic în fruntea Uniunii Scriitorilor din România,
Adrian Suciu” – Reteaua literara, 16 iunie , 2011.

***

…Mda. Unii ar zice ca “am picat în plasa fleacurilor si bârfelor”. Eu va zic asa: câta vreme românii din România nu vor avea suflete arzatoare si cugete drepte si mândre, nu vor merita decât ceea ce au acum!!! – …adica, NIMIC!!! – …sfârtecari umilitoare, de steag si de mândrie si de teritorii geografice.

…CACI TARA CEA SFÂNTA VINE DUPA OAMENII CEI SFINTI SI DE NADEJDE SI MÂNDRI SI DE ISPRAVA (…iar nu invers!!!) – IAR OAMENILOR NEMERNICI SI “FARA SIRA SPINARII DREAPTA” – LE FUGE PÂNA SI PAMÂNTUL CÂT ÎL AU EI SUB PICIOARE!!!

…Si avem, mai avem, oare, oameni SFINTI?!

Avem, dar noi nu ne uitam în directia în care trebuie si nu facem ce se cuvine: în loc sa privim (ori sa “tragem cu ochiul”, MEREU SI NUMAI!) la ecrane mincinoase si paralizante de personalitate si de dumnezeire – SA ARDEM ÎNSPRE MÂNASTIRILE SI CHINOVIILE SI SIHASTRIILE ORTODOXIEI!!!

Iar spre învatatura, sa nu ne luam dupa cuvântul cel fals al iudelor “intelighentiei” românesti contemporan-tradatoare (…cum altfel, când “buzele lor reci” se-ncalzesc prin posteriorul…basesc?!), ci dupa graiul de flacara al Sfintilor Parinti si Martiri!!!

…Nu sa ne ghiontim la pomana, înlaturând pe fratii nostri, cel putin la fel de flamânzi si lipsiti, ca si noi… – si sa tratam Sfintele Sarbatori ori Sfintele Moaste ca pe-un CIRC si ca pe-o CRÂSMA ori ca pe-o ZALHANA A MIEILOR! – …ci s-ar cuveni ca noi SA ARDEM ÎNTRU DUHUL LUI HRISTOS-MÂNTUITORUL LUMII!!!

…Deci, si Mântuitorul Duhurilor noastre (de ne-om pocai ca Dismas, fie si în ultima clipita de viata/vreme/istorie!)…si iertatorul tâmpeniilor si lenilor noastre, “cele de toate zilele”!