A 17-A SCRISOARE “LA UN PRIETIN”: DIN NOU – DESPRE “MÂINI”, RENASTERE SI HOMOSEXUALITATE

On November 12, 2011 By nelursIn EssaysLeave a comment

Preadragule mie, prieten si frate întru Românie, domnule IOAN MICLAU “GEPIANUL”-

…Ca nimeni altul ati patruns rostul cuvintelor din “Poemele întunecarii“! Sunteti (fara nicio exagerare ori magulire!) un hermeneut înnascut!!!
…Sunt absolut convins ca toate cercetarile dvs., în legatura cu tabloul lui Albrecht Durer – “MÂINILE” (trimitând la cele doua variante: pictarea mâinilor fratelui si pictarea mâinilor Sfântului Ioanim, mai exact, citându-va, cu mare bucurie, e-mail-ul dvs.: “(…)acea mâna de pe coperta cartii “Jurnalul Calatoriei în Tarile de Jos” – acea Mâna este considerata a fi opera lui Durer, dar fiind mâna stânga a Sf. Ioanim.

Sf. Ioanim a fost înmormântat în Egipt, spune enciclopedia, si mutate fiindu-I osemintele, ulterior, în diferite parti ale lumii! Pictura lui Durer , facuta mâinii fratelui sau Albert, este tot mâna stânga,deoarece la “Toastul lui Albrecht”, facut lui Albert, acesta (Albert) tinea amândoua mâinile la obrazul drept. Daca vrem sa repetam noi gestul, vom pune, imediat, mâna stânga si, peste ea, pecea dreapta!. Problema e ca bisericile Greco-Catolica si Romano-Catolica au atribuit picturii lu Durer a fi mâna Sfântului Ioanim (Jerome), cunoscut de unii.Si se stie ca Sfântul Ioanim (Jerome) sustinea si recunostea valoarea Ortodoxiei. Apoi, sa se stie ca Albrecht Durer era mai mult înclinat spre luteranism. El îl sustinea pe Martin Luther, careintrase în conflict cu Papa, pe problemele de venituri financiare, de unde si ruperea/schisma Bisericii Romano-Catolice. Durer îl cunoscuse si pe Erasmus din Rotterdam, caruia îi facuse un tablou, mai ales ca si filosoful din Olanda sustineaideile lui Luther. În concluzie, pentru mine, desigur, fie ca or fi fost mâinile în rugaciune ale Sf . Ioanim (Jerome), fie ca or fi fost ale fratelui sau Albert, realitatea este ca ambele operasunt lucrarile lui Albrecht Durer, picorul german de mare valoare si Har, în pictura universala! Întotdeauna, interpretarile pot fi influentate de doi factori: fie timpul care aduce uitare/confuzie, fieinterese de tot felul!”)

….sunt cu rod de Neprihanit Adevar. Si deosebit de interesante! Eu, însa, n-am aflat decât varianta data de Internet. Dupa cum ati vazut, picture asta(“MÂINI”) mi-a placut mai demult si…foarte mult: am plasat-o la rubrica de Traduceri, din site-ul meu…
…Toti renascentistii au fost luciferici, din pacate! Ba, daca ne raportam, sa zicem, la un Leonardo da Vinci, care râdea în hohote, când i se rostea numele Lui Dumnezeu…si s-a pictat PE SINE, sub trasaturile Giocondei!!! – …au fost, unii, chiar satanisti sadea…!!! Leonardo a comis blasfemii incredibile, printre care cea mai cunoscuta este aceea de a picta, în tabloul Cina cea de Taina – în locul Sfântului Apostol (si viitor evanghelist si autor al Cartii Profetice a APOCALIPSEI!) Ioan, pe…Maria Magdalena! Leonardo este precursorul smintitilor de Martori ai lui Iehova, de azi…

…Sa nu uitam ca o treime dintre Sonetele altui renascentist, William Shakespeare – sunt închinate…AMANTULUI SAU!!! Printre renascentisti, homosexualitatea ajunsese o practica …cotidiana si banala! Probabil ca, în felul acesta, ei, de acum 500 de ani, ofera sprijin ideatic “Unionistilor Europeni” DE AZI – masonilor care, SI prin homosexualitate, vor sa stinga samânta umana de pe Terra…! Dementi 100%! Dar ei se folosesc de o “biblie satanica”: romanul Eugenie, al vestitului Marchiz de Sade, care face apologia homosexualismului (urmat, în veacul al XX-lea, de Guillaume Apollinaire, prin romanul “Cele unsorezece mii de vergi/vièrges”…!): “Este absolut indiferent sa te bucuri de o fata sau de un baiat… (…)Înclinatia sodomiei este rezultatl organizarii (…). Copiii de o anumita vârsta foarte proaspata anunta acest gest, si nu se îndreapta niciodata (n-mea: este o dezvaluire reala, având drept consecinta legislatia permisiva, în domeniul casatoriilor interhomosexuale si, mai ales, a adoptiilor de copii, de catre “sotii” gay! – …cel mic se va “orienta”, imediat SI DEFINITIV, spre starea de sodomie, pe care o vede, zi de zi, promovata de actele “parintilor” sai schilozi la Duh! – …ATENTIE!!! – ESTE O MINCIUNA ORDINARA, ABJECTA, MENITA SA REDUCA, CÂT MAI RAPID, POPULATIA TERREI, PRECUM CA “cei teferi si cei bolnavi SIDA pot mânca, fara niciun pericol, din aceeasi farfurie”…!!!). Dragostea de baieti (…) dadea curaj si forta (n.mea: gay-ii au comportament efeminat si sunt absolut dezarmati, în fata oricarei manifestari mai violente!!!) – si folosea, în Grecia, la alungarea tiranului (n.mea: da-da, de aia nu-l putem noi alunga pe Basescu de la Cotroceni: pentru ca, înca, n-am devenit, toti, gay si lesbiene!!!); conspiratiile se formau între amanti barbati (n.mea: deocamdata, conspiratiile lui Traian si Nuti merg destul de bine: probabil Nuti este…MAI MULT COCOS!). Întotdeauna, pederastia fu viciul popoarelor razboinice (n.mea: …care se jucau cu matasurile…!)” etc. etc. etc. (cf. Marchizul de Sade, Eugénie – sfaturi pentru tinere domnisoare – FILOZOFIA ÎN PAT, pp. 152-154). Aberatii dupa aberatii, rostite cu o obraznicie sideranta si, mai cu seama, extrem de suspecta chiar si (sau: mai ales!) pentru acele vremuri tulburi si demente: de ce, oare, “saint-just”-ii nu l-au ghilotinat – …de ce l-au menajat, TOCMAI PE MARCHIZUL DE SADE – “revolutionarii” masoni, de la 1789? Pai, pentru ca Marchizul cel Nebun le facea propaganda lor proprie, dintr-o pozitie ( i )morala extrem de comoda – …uzitata, azi, extrem de frecvent, în politica gastilor partinice: esti mult mai credibil, daca “lumea” (fraierii…!) te considera adversarul celor pe care toti/majoritatea îi urasc…!!!

…Nemernicii de azi au profitat de îngrozitoarea schilodire interioara/spirituala a invertitilor/pederastilor, pentru a forma, la San Francisco, o colonie de astfel de estropiati – si sa testeze pe ei SIDA (“boala” sintetizata/creata în LABORATOR!). Si pentru ca gay-ii s-au dovedit mult mai “receptivi” la sindromul imuno-deficitar – IATA CA NI SE PROPUNE NOUA, ÎNTREGII PLANETE, STAREA DE ESTROPIERE HOMOSEXUALA!!!

…Amintiti-va, în sensul “îndragostirii” UE si al Francmasoneriei Mondiale, de …homosexualitate, avem episodul din noaptea imediat urmatoare noptii primei alegeri a lui Traian Basescu, 20 decembrie 2004 (episod vazut de o tara întreaga, pe TVR-1…!!!): întrebarea CTP-ului si raspunsul Basescului – din 21 decembrie 2004. Pe 20 decembrie 2004, votul a fost oprit, extrem de ciudat, pe întreg teritoriul României, la orele 19! Se astepta “licitatia” celor doi candidati la Presedintie, Traian Basescu si Adrian Nastase, ÎN FATA MARELUI LICURICI, DE LA WASHINGTON!

Pe 21 seara, Cristian Tudor Popescu îl întreaba, “în direct si la ora de vârf”, pe proaspatul ales, Basescu: “- Nu-i asa ca ati promis Marelui Licurici ca, în mandatul dvs., veti reusi sa determinati 30 % din populatia României, sa devina homosexuala?” Fara sa clipeasca macar, Marele Golan si Panglicar-Sef a recunoscut, senin: “Da”. “- Regretati? Ati mai face-o o data?” – întreba CTP-ul, pâna si el, atât de experimentat jurnalist, dezechilibrat de sinceritatea nerusinata a Basescului! Raspunsul a fost dat cu indiferenta, pe când cauta, simultan, doua muste încrucisate, în atmosfera studioului TV: “Da, regret. Nu, n-as mai repeta propunerea”. Asta este Golanul Iresponsabil si Animalizat/BESTIALIZAT de Lacomie: recunoaste orice, cu seninatate, dupa ce a obtinut ce a vrut – fie si cu pretul tradarii supreme a Neamului Românesc…ca Duh si fibra biologica!!!

…Noroc ca Neamul Românesc este, din radacini, un neam de ciobani, extrem de virili – si le va fi al naibii de greu masonilor sa-i faca oi, din…berbeci! Niciun Braunovici-Basescu (si niciun alt alogen blestemat!) nu va avea câstig de cauza, în fata Neamului nostru carpatin!!!
…Revenind la renascentisti (v-am mai zis ca un amic de-al meu ma mustra ca “ma iau” de Basescu, el filosoful, afirmând: “PESTE 20 DE ANI NE VOM REFERI LA BASESCU CA LA UN MOMENT RENASCENTIST AL EVOLUTIEI ROMÂNESTI…!”):

Unde e prea multa minte, acolo este si nebunie multa. Leonardo, D?rer etc. n-au pictat cu sufletul, din pacate (cu toate ca talent-Har le daruise Cel de Sus …”cu carul“!), precum un Luchian sau Nicolae Tonitza de-ai nostri ori un Van Gogh, din Occident!!! Ei, renascentistii, au fost…”artisti-savanti“! Or, cel mai mare impostor si criminal, din toata istoria stiintei omenesti, este asa-zisul fizician Albert Einstein – cel care:

1-i-a furat istro-românului Nicolae Teslea toate genialele lui inventii (urmând arestarea acestuia/TESLEA, de catre C.I.A. – si confiscarea TUTUROR manuscriselor sale!!!);

2-dupa ce a inventat bomba atomica si a lucrat la “activarea” ei – …când a vazut, în ziarele de dimineata, din SUA, de pe 7 august 1945, efectele bombardamentului de la Hiroshima, din 6 august 1945 (biata Hiroshima care fusese aproape “volatilizata”, cu o zi înainte…mii si mii de oameni, arsi de vii…dintr-unii n-au ramas decât umbrele, “fotografiate” pe peretii ruinelor…!!! – …în loc sa aiba remuscari, CALAUL-FIZICIAN a mormait celebrele vorbe satanice: “Prea putin uraniu am pus…sa încercam cu plutoniu, cred ca va distruge mai mult!”

…Si a urmat bomba cu plutoniu de la Nagasaki, din 9 august 1945…

…Doamne,-ajuta-i pe ai Tai, pe cei ramasi buni, din Oastea Ta de Lumina – sa izbândeasca în lupta cu beznele, cele tot mai înfricosat zbatute si amarnic fâlfâite, în toate patru zarile (spre intimidare si pierzanie a celor “slabi de înger”!), de catre Dusman !
Va îmbratiseaza, cu toata pretuirea si cu toata fierbinteala fratiei întru Duh de Românie si Ortodoxie (…atâta cât putem pre-simti, si pacatosii de noi, dincolo de atât de multele pete negre ale orbirii, prin cele ne-bune, faptuite de noi, cu voie ori fara de voie!),

Adrian Botez

A 16-A SCRISOARE „LA UN PRIETIN”: MÂINILE LUI DÜRER…

On October 26, 2011 By nelursIn Europe, Romania, WorldLeave a comment

Adrian Botez

Iata ce povestire, cu adânc si zguduitor tâlc, îmi trimite, tocmai de la „capatul lumii”, din Australia, fratele meu Întru Duh de Românie, domnul IOAN MICLAU „GEPIANUL” (Cetatean de Onoare al comunei GEPIU, judetul Bihor!…”cu Parohia bisericii, apartinând Eparhiei Ortodoxe Române, din municipiul Oradea”) si român de o prospetime absolut miraculoasa! – …o povestire pe care, cândva, o stiusem si eu… – … dar, ca tot românul de azi, nauc si uituc, o zvârlisem la…”rufe vechi”, undeva, în tenebrele creierului, sufocat de monstruozitatile demonice ale contemporaneitatii…:

„În secolul al XV-lea , într-un oras micut locuia o familie care avea 18 copii. 18! Pentru a-si întretine familia, tatal , bijutier de profesie, era nevoit sa lucreze chiar si 18 ore pe zi, pentru a le oferi mâncare. În plus, se mai ocupa si cu orice altceva gasea de lucru, prin vecinatate.

În ciuda conditiei lor nevoiase, doi dintre copiii familiei, cei mai mari, voiau sa-si urmeze visul lor, acela de a-si valorifica talentul pentru desen. Ei erau constienti de faptul ca tatal lor nu-si permitea sa-i trimita sa studieze la Academia de la Nürenberg.

Dupa lungi discutii, noaptea, în patul lor aglomerat, cei doi au stabilit un pact. Vor da cu banul – iar cel care va pierde va munci la mina si va câstiga bani pentru a-l sustine pe celalalt, sa studieze la Academie. Apoi, dupa ce fratele care va câstiga va termina Academia, dupa 4 ani, îl va sustine pe celalalt, sa-si completeze studiile, fie prin vânzarea operelor sale, fie muncind, de asemenea, la mina.

Apoi, într-o duminica, dupa slujba de la biserica, au dat cu banul, iar Albrecht Dürer a câstigat si a plecat la Nürenberg. Albert a plecat în minele periculoase si, timp de patru ani, si-a sustinut fratele cu bani. Lucrarile fratelui sau au facut, imediat ,senzatie. Gravurile lui, sculpturile si pânzele cu ulei erau mai bune decât ale multor profesori, iar atunci când a absolvit, ajunsese sa câstige sume importante. Când s-a întors în satul sau, familia a dat o cina, pentru a-i sarbatori triumfala întoarcere acasa. Dupa o masa lunga si memorabila, din care n-au lipsit muzica si râsul, Albrecht s-a ridicat din capul mesei, pentru a tine un toast, pentru cel mai iubit dintre fratii sai, pentru anii de sacrificiu pe care i-a îndurat, pentru ca el sa-si îndeplineasca visul. Si cuvintele de încheiere au fost: “SI ACUM, ALBERT, CEL MAI BINECUVÂNTAT FRATE AL MEU, ACUM E RÂNDUL TAU. ACUM TE POTI DUCE LA NÜRENBERG SA-TI URMEZI VISUL SI EU VOI AVEA GRIJA DE TINE” .

Toate capetele s-au întors cu nerabdare spre celalalt capat al mesei, unde statea Albert. Lacrimile îi curgeau pe fata palida, iar capul plecat si-l misca dintr-o parte în alta, în timp ce repeta în continuu: “Nu, nu, nu…!”

În final, Albert s-a ridicat si si-a sters lacrimile de pe obraji si a privit spre figurile care îi erau dragi. Apoi , tinându-si mâinile aproape de obrazul drept, a spus blând: “Nu , frate, nu pot sa merg la Nürenberg. Este prea târziu pentru mine. Uite, uite ce au facut cei 4 ani de munca în mina mâinilor mele. Oasele de la fiecare deget au fost strivite cel putin o data, iar în ultimul timp sufar de artrita, care mi-a afectat atat de rau mâna dreapta, încât nu pot nici macar sa tin paharul, pentru a toasta cu tine… – cu atât mai mult sa fac linii delicate pe pânza, cu pensula sau creionul. Nu frate, penrtu mine e prea târziu…. ! »

Mai mult de 450 ani au trecut. Pâna acum, sute de capodopere ale lui Albrecht Dürer ( portrete, schite , desene în carbune, gravuri etc.) sunt expuse în orice muzeu mare din lume. Cel mai ciudat lucru este ca tie îti e familiara doar una singura, a carei reproducere o poti avea acasa, sau la birou.

Într-o zi, pentru a-i aduce un omagiu lui Albert pentru tot sacrificiul sau, Albrecht Dürer i-a pictat fratelui sau mâinile muncite, cu palmele si degetele subtiri îndreptate spre cer.

Si-a denumit opera simplu « Mâini », dar lumea întreaga si-a deschis imediat inimile spre capodopera sa si a redenumit tributul iubirii, MAINII celei în rugaciune .

Data viitoare, când vezi o copie a acestei creatii emotionante, mai priveste o odata. Da-i voie sa-ti aminteasca, daca mai aveai nevoie, ca nimeni, nimeni nu reuseste singur » – www.bistritanews.ro

…Fireste ca, cutremurat, pâna în miezul sufletului, de tâlcurile povestirii si rosturile picturii lui Albrecht D?rer, i-am si scris, pe data, fratelui meu întru Duh de Românie si prietenului meu cel nedesprins, nicio clipa, din gândurile mele:

Preadragule mie, prieten si frate întru Românie, domnule IOAN MICLAU “GEPIANUL”-

…Cât de zguduitor de pilduitoare este povestirea despre “MÂINILE” fratelui lui Albrecht Dürer! Multumesc, din strafundul sufletului meu, pentru aceasta binefacatoare trimitere, care mi-a trezit, din “somnul cel de moarte”, amintirile!
…Da, vedeti? Daca românii din România ar întelege (nu ma refer la fauna reptiliana a politicienilor de doi bani gramada, ci la oamenii simpli, ca mine, ca milioane…!) tâlcul povestirii “MÂINILOR” (si-ar si afla de existenta povestirii acesteia, si chiar i-ar interesa povestirea… nu ca “divertisment” usuratico-lacrimogen, ci ca AVERTISMENT, pentru vietile si destinul lor si al Neamului lor! – …ati vazut, din articolul “In memoriam OWS“, ca a început, pe mult prea multi, sa nu-i mai intereseze nici macar de …Dumnezeu!) – …daca ar pricepe ca NIMIC NU SE FACE SPRE BINE, ÎN FATA LUI DUMNEZEU, DECÂT CA JERTFA PENTRU FRATELE/SEMENUL TAU…!!! – atunci, România s-ar scutura de toate jiganiile si gadinile si demonii-vampiri, care îi prapadesc, de tot, vlaga ei sfânta – si…ar fi SALVATA, MÂNTUITA!!!
…Dar, câta vreme românii, în tragica majoritate, uita de Dumnezeu si de semenul/fratele lor, si trag, fiecare, în alta parte (unul “hais” si altul “cea”), si (ORBI SI TURBATI DE IGNORANTA ORI CHIAR DE PROSTIE FARA LEAC!), îsi scuipa, îsi batjocoresc si îsi ucid, cu pietre, valorile autentice, singura zestre de Duh, care poate fi oferita si transmisa, ca leac a toate durerile Duhului/”panaceum universalis”…fiilor si nepotilor (pentru ca România nu e a noastra, “ci a urmasilor nostri si a urmasilor urmasilor nostri, în vecii vecilor”, pâna la Judecata de Apoi a Judecatorului-HRISTOS!) – …câta vreme, deci, ei nu stiu SI NU VOR SA STIE ce-i aceea jertfa întru Hristos MÂNTUITORUL/Fratele nostru mai MARE (cum a fost genialul pictor Albrecht, pentru fratele sau, minerul Albert, care si-a zdrobit degetele proprii, acolo, în subpamântul trudei infernale… – pentru ca Germania si Lumea Întreaga sa aiba parte de Miracolul Paradisiac al MÂNTUIRII PRIN ZUGRAVEALA CEA GENIALA, CUTREMURATOARE TOCMAI PRIN GENIU! – DECI, ETERNA!; dar ceea ce cutremura, în povestire, este tocmai DE TOT TAINICA/PERFECT DISCRETA SI DESAVÂRSIT SMERITA JERTFA, NUMAI DE HRISTOS-DUMNEZEU STIUTA SI CÂNTARITA, CU DREPT CÂNTAR; pentru ca NU VOM AFLA NICIODATA DACA NU CUMVA TOCMAI JERFIT-MINERUL ALBERT AVEA CHIAR MAI MULT GENIU CREATOR, DEMIURGIC, DECÂT FRATELE CEL “REALIZAT”/VADIT ÎNTRU GENIU, PRIN JERTFA UMILA, DEPLINA SI DESAVÂRSIT FRATEASCA, A LUI ALBERT… – …ADICA, DECÂT “PICTORUL DE DICTIONAR SI CELEBRITATE”, ALBRECHT!!! – …ALBRECHT va fi mântuit de Hristos doar pentru ca a înteles, cu durere si sângerare în suflet, jertfa fratelui Albert, si pentru acel tablou al RECUNOASTERII/RECUNOSTINTEI PENTRU JERTFA FRATELUI, CATRE SINE SI CATRE HRISTOSUL IUBIRII CELEI FARA VREO SOVAIALA, ÎNDOIALA ORI PRECUPETIRE: “MÂINI”!!!: aceasta a fost Vointa Sfânta a Lui Hristos-Dumnezeu… – …dar jertfa umila si de tot smerita/discreta va fi indicibil mai stralucit rasplatita, acolo, în Ceruri, decât „geniul cel vadit pe Pamânt”! – …dar câti, oare, dintre oamenii de azi, ca si dintre cei de ieri, au crezut si vor crede si vor fi convinsi, ASUPRA ACESTUI ELEMENTAR ADEVAR HRISTIC?!) – ….slaba nadejde sa ne auda si chiar sa ne si asculte cineva, cu ureche vie si “chitita” – vorba, povestirile si avertismentele fraterne! În niciun caz, NU prea multa lume…! – …doar câteva zeci ori sute (poate, în cel mai fericit caz – mii…!) de oameni, înca treji (care, deci, nici nu aveau nevoie, din partea noastra, decât de o confirmare a propriilor gânduri si simtiri si presentimente! – …sau, cel mult, de-un impuls spiritual catre faptuire/în-faptuire energica, de acel “primo movens”!), înca ne-descântati si în-cântati (întru moartea Duhului!), de catre demonii lumii acesteia tot mai mlastinoase!!!
…Spunem, si noi, strigam, si noi (cât ne-or mai tine bojocii…!) – pentru ca aceasta este Misiunea Sisifica, pe care am primit-o, deodata cu Harul (mai mic ori mai mare…!), de la Dumnezeu…
Dar, cum zicea Minulescu volumului sau de “romante” – ele, strigatele acestea de avertisment – ramân, deocamdata, doar sperante (nadejdi întru Lucrarea Lui HRISTOS, Lucrare înfaptuita de El pe deasupra si pe dedesubtul oricarei furnicesco-microscopice tentative umane…ba si TAIND CHIAR PRIN INIMA LUCRURILOR!…de va fi nevoie… – si tare-mi vine sa cred ca NUMAI asa se va mai putea mântui lumea asta!) – …ramân doar…”Romante pentru mai târziu“!
…Sa nadajduim, din toata inima, ca NU pentru…PREA TÂRZIU!!!
…Multa sanatate si senin în suflete, întregii familii de vis, ba chiar anuntând, prin Armonia ei desavârsita – RAIUL: IOAN si FLORICA MICLAU, CU TOATE ALE LOR RAMURI, CU TOTI LASTARII LOR CEI LUMINOSI, VIGUROSI, EROICI LUPTATORI, CHIAR DE ACOLO, “DINDEPARTE”, PENTRU NE-PIERDEREA DUHULUI ROMÂNESC, PE PLANETA TERRA !!!

…Doamne,-ajuta-i pe ai Tai, pe cei ramasi buni, din Oastea Ta de Lumina – sa izbândeasca în lupta cu beznele înfricosate!
Va îmbratiseaza, cu toata pretuirea si cu toata fierbinteala fratiei întru Duh de Românie,