Noapte buna, copii!

On By nelursIn Life and HealthLeave a comment

de Jianu liviu-Florian

 

 

A fost odata  o bucata de cascaval mare si frumoasa. Un corb batran tinea in cioc bucata de cascaval, si corbii mai tineri veneau si ciuguleau din ciocul lui cate o bucatica; la marginea padurii, era o stana, in care lucrau alti corbi. Cand bucata de cascaval din ciocul batranului corb se termina, ii era adusa de la stana o alta bucata de cascaval. Si asa, fiecare corb avea bucatica de cascaval, cea de toate zilele.

Intr-o buna zi, vulpea a venit sub copacul batranului corb, a zarit bucata de cascaval din ciocul batranului corb, si a tinut rapid corbilor care isi asteptau firimitura un discurs fulminant despre libertate, si democratie.

– Stiti voi ce este democratia, iubitii mei corbi? Democratia inseamna ca fiecare dintre voi sa va bucurati, toata viata, nu de o biata firimitura de cascaval, ci de intreaga  roata, mare, frumoasa, proaspata, si galbena ca mierea, pe care o veti face, fiecare, in singuratate, la stana voastra personala. Alungati corbul cel batran care va imparte fiecaruia batjocura de firimitura! Si fiecare va veti bucura, in deplina libertate, de intreaga roata de cascaval!

Ascultand cantarea maiastra a vulpii, corbilor le-au lucit ochii de pofta. Vulpea avea, doar, atata dreptate. Au vandut stana vulpii. i-au smus batranului corb roata de cascaval din cioc, si s-au repezit, gramada, asupra ei; cei mai puternici, au infulecat atat de mult, incat nu numai lor, dar nici copiilor si nepotilor lor, nu le-a mai fost foame vreodata. Cei mai slabi, dupa marime, se ciondanesc si astazi pe amintirea cate unei firimituri din marea si frumoasa bucata de cascaval.

Batranul corb a ramas cu toti fomistii pe cap, sa se imprumute de la vulpi, ca sa le dea, in continuare, la fiecare, dupa tupeu, cate o amintire de firimitura de cascaval. Caci de unde stana personala pentru fiecare corb, dupa zisa vulpii?

Nepotica  mea a ascultat povestea, si a intrebat:

– Si cum il cheama pe corbul cel batran, bunicule?

– Il cheama Stat, draga mea.

– Si pe vulpe?

– Pe vulpe o cheama Statul din Umbra..

– Ce nume lung  are, bunicule!

– Asa e, draga mea… dar sa-i vezi umbra cat e de lunga…

– Si unde este vulpea asta acum?

– Acum, ca a pus afacerea cu corbii pe drumul cel bun, a plecat cu aceleasi  promisiuni in Ibia, Iria, Lgeria, si alte, si alte tari,  de care o sa inveti, cand vei fi mare, ca sunt conduse, nu de corbi batrani, ci de vulpi batrane…

Nepotica a adormit. Si batranul a invelit-o, zambind, in gand,  fabulei lui Esop.

 

Noapte buna, copii!

 

 

3 iunie 2011

 

 

 

PROFESORUL DINU GIURESCU ALERTEAZA

On By nelursIn CultureLeave a comment

ZIARISTI ONLINE prezinta:

 

PROFESORUL DINU GIURESCU ALERTEAZA ROMÂNII: „STATUTUL MINORITATILOT POATE DUCE LA PRABUSIREA HOTARELOR ROMÂNIEI”

 

O afirmatie deosebit de grea si un semnal de alarma extrem de grav catre toate autoritatile statului a facut ieri profesorul academician Dinu C Giurescu la dezbaterea privind Statutul Minoritatilor, organizata de societatea civila romanesca la Senat.

„Am asistat odata la prabusirea frontierelor României, în 1940, ca elev de liceu. N-as vrea sa asist a doua oara la prabusirea hotarelor tarii prin vointa factorilor politici interni”, a spus istoricul Dinu C Giurescu, în încheierea alocutiunii sale despre Statutul Minoritatilor si atacul la fiinta nationala si statul român prin Legea Educatiei si propunerea de regionalizare a tarii. „Este o adevarata ofensiva la articolul I din Constitutia României. Miza este de prima însemnatate: este vorba de destramarea treptata a statului român si a hotarelor sale”, a subliniat profesorul Giurescu.

De observat ca desi au fost invitate toate formatiunile politice, singura care a stralucit prin lipsa, sfidând academicieni, istorici, membri ai societatii civile si, mai ales, pe reprezentantii romanilor din Harghita, Covasna si Mures, a fost tocmai organizatia etnica responsabila de santajarea PDL si tentativa de destramare a României: UDMR. „Ce vreti, domnilor?” – s-a adresat profesorul Giurescu marilor absenti minoritari – „vreti sa retransformam Transilvania într-o provincie maghiara. E, asta nu se mai poate! Se poate doar daca factorii interni cedeaza”. Vorbind despre modalitatea “dibace” prin care extremistii maghiari au desprins unele judete ale României pentru a le baga în „Casa Ungariei” de la Bruxelles, academicianul a spus: „Le desprindem din România daca noi le dam. Aici e o chestiune de interes national. Pentru mine ca istoric si ca fiul al parintelui si bunicului meu sunt absolut… nu-mi vine sa cred ca partidele politice romanesti nu pot sa gaseasca o solutie împreuna ca sa pastreze coeziunea statului român si sa apere identitatea nationala a acestei tari”.

Ziaristi Online ofera, în exclusivitate, cele mai importante luari de cuvânt de la aceasta dezbatere, la care, printre altele, s-a solicitat imperativ respingerea acestui atentat la statul national unitar roman – Statutul Minoritatilor – si înfiintarea unei Comisii parlamentare de ancheta asupra încalcarilor repetate ale Legii de catre reprezentatii organizatiei maghiare aflata la Guvernare si în ceea ce priveste neaplicarea Legii de catre organele MAI din Harghita, Covasna si Mures, la ordinele conducerii politice a Ministerului de Interne. Este de luat în seama, de catre unele personaje pripasite prin politica dâmboviteana si teleghidate de grupuri de interese antiromânesti, ca o eventuala asumare a raspunderii pe Legea Statutului Minoritatilor va fi cântecul de lebeda al PDL.

 

Vizionati interventiile si cititi mai jos Comunicatul final al dezbaterii – publicat si de RGN Press – si o Sinteza documentara asupra consecintelor impunerii Statutului Minoritatilor anti-România.

***

Centrul European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române

Centrul European de Studii Covasna – Harghita

COMUNICAT

 

Centrul European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române si Centrul European de Studii Covasna – Harghita a organizat în data de 7 iunie a.c., în sala „Avram Iancu” din Parlamentul României, dezbaterea cu tema „Consecintele adoptarii statutului minoritatilor nationale asupra Statului Român si a românilor din judetele Covasna, Harghita si Mures”.

La dezbatere au participat: academicianul Dinu C. Giurescu, prof. Univ. Dr. Radu Baltasiu director al Centrului European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române,  Eugen Popescu,   presedinte executiv al  Fundatiei Nationale pentru Românii de Pretutindeni (moderatorul dezbaterii), dr. Ioan Lacatusu, director al Centrului European de Studii Covasna – Harghita, Mircea Dusa, vicepresedintele Camerei Deputatilor, parlamentari PSD, PDL si PNL, din care amintim Lia Olguta Vasilescu, Florin Postolachi, Sergiu Andon, Horia Grama alti parlamentari, cercetatori, profesori universitari,  juristi, istorici, istorici,  jurnalisti precum si reprezentantii Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita si Mures.

Participantii la dezbateri au hotarât sa solicite parlamentarilor din cadrul Camerei Deputatilor sa nu adopte proiectul legii Statutului minoritatilor nationale, în forma propusa de UDMR, deoarece aceasta initiativa legislativa urmareste în fapt reglementarea drepturilor colective, teritorialitatea ca element fundamental al exercitarii drepturilor colective, înfiintarea unor institutii entice, paralele cu cele ale Statului Român, realizându-se astfel un transfer de suveranitate de la majoritate la minoritate, un pas decisive spre realizarea autonomiei teritoriale pe criterii entice.

S-a cerut membrilor coalitiei guvernamentale sa nu adopte proiectul legii Statutului minoritatilor nationale, prin asumarea raspunderii guvernamentale, deoarece actul normativ respectiv reglementeaza probleme de interes national, care vizeaza prezentul si viitorul Statului Român, integritatea si suveranitatea sa.

S-a evidentiat necesitatea, ca la baza adoptarii unei legi de o asemenea importanta, sa stea studii temeinice elaborate de Academia Româna si alti specialisti din mediul universitar si din institutiile abilitate ale statului.

S-a solicitat ca proiectul legii Statutului minoritatilor sa fie pus în dezbaterea Parlamentului României, numai dupa aparitia reglementarilor unitare ale Uniunii Europene, în problema minoritatilor nationale.

S-a hotarât participarea reprezentantilor mediului academic si ai Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita si Mures la dezbaterea proiectului legii Statutului Minoritatilor Nationale, din cadrul Comisiei pentru drepturile omului si minoritati, din cadrul Camerei Deputatilor.

S-a solicitat înfiintarea unei Comisii care sa efectueze o ancheta parlamentara în judetele Covasna, Harghita si Mures pentru cercetarea aspectelor referitoare la disolutia Satului Român, discriminarea, marginalizarea si asimilarea românilor din cele trei judete si activitatea organizatiilor maghiare de extrema dreapta care actioneaza nestingherite în spatiul public românesc.

 

S-a cerut initierea unor proiecte de legii privind sustinerea finaciara, de la bugetul central de stat, a unor publicatii românesti din judetele Covasna, Harghita si Mures si continurea demersurilor în vederea asigurarii finantarii, de la bugetul central, a proiectelor culturale ale asociatiilor, ligiilor si fundatilor membre ale Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita si Mures.

S-a convenit înfiintarea, din rândul parlamentarilor, apartinând întregului spectrul politic românesc, a unui “Pact pentru România”, care sa militeze pentru promovarea valorilor si identitatii românesti si contracararea razboiului de imagine care se duce împotriva României.

Biroul de presa al Centrului European de Studii Covasna – Harghita

***

Consecintele adoptarii statutului minoritatilor nationale asupra Statului Român si a românilor din judetele Covasna, Harghita si Mures

 

Sinteza documentara

Prezenta Sinteza documentara cuprinde selectiuni din mai multe studii, articole, rapoarte, comunicate, rezolutii, apeluri ale unor specialisti din mediul academic, reprezentanti ai principalelor partide politice parlamentare, si ai Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita si Mures,

Alte materialele care abordeaza problematica consecintele adoptarii statutului minoritatilor nationale asupra Statului Român si a românilor din judetele Covasna, Harghita si Mures sunt postate pe site-ul Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita si Mures, la adresa: www.forumharghitacovasna.ro

*        *        *

I. Consideratii generale referitoare la proiectul de lege privind Statutul minoritatilor nationale din România.

I.1. Principalele initiative si proiecte anterioare proiectului de lege privind Statutul minoritatilor nationale

Initierea proiectului de lege privind Statutul minoritatilor nationale din anul 2005 a fost precedata începând cu anul 1990 de o serie de initiative care se întind de la recunoasterea altor drepturi individuale ale persoanelor apartinând minoritatilor nationale decât cele deja reglementate pâna la acordarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice, sub denumirea de tinutul secuiesc unei regiuni care ar urma sa includa judetele Covasna, Harghita si partial Mures.

Astfel, în anul 1993 a fost initiat de UDMR proiectul de lege privind minoritatile nationale si comunitatile autonome. Similar proiectului de lege în discutie si acest proiect viza deopotriva acordarea de drepturi individuale si acordarea de drepturi colective. Proiectul prevedea împartirea statului pe criterii etnice, recunoasterea minoritatilor etnice ca elemente constitutive ale statului si deci consacrarea statului multinational, precum si acordarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice.

O alta propunere legislativa, initiata de parlamentari ai UDMR, o reprezinta proiectul de lege privind Statutul de autonomie a Tinutului Secuiesc din anul 2004. De mentionat aici este ca, dupa respingerea la Senat, aceasta initiativa a fost transmisa Camerei Deputatilor ca si camera decizionala care a ezitat pâna în prezent sa se pronunte asupra ei. Acest proiect de lege se afla la Camera Deputatilor din 12 octombrie 2005. Propunerea vizeaza constituirea unei regiuni autonome sub denumirea de tinutul secuiesc în care, colectivitatea autohtona sa dispuna de prerogative de autoadministrare si chiar de unele prerogative de ordin statal. Potrivit proiectului, tinutul secuiesc ar fi o regiune autonoma cu statut special si ar avea urmatoarele autoritati: consiliul de autoadministrare, ca autoritate legiuitoare autonoma, comisie de autoadministrare si presedinte al tinutului secuiesc ca autoritati executive autonome.

Cele doua initiative prezentate sunt însotite de o multitudine de alte proiecte cu caracter segmentar si de etapa. De amintit sunt în context si initiativele legislative si/sau de alta natura care converg spre acelasi scop, ori demersurile pe lânga organizatiile internationale ale Republicii Ungare de sustinere a drepturilor colective si a acordarii de catre România a autonomiei politice pentru minoritatile nationale si, în special, pentru minoritatea maghiara.

Din punctul de vedere al initiatorilor, aceste proiecte de acte normative ori acte normative adoptate, interne si externe, sunt fundamentate pe faptul ca maghiarii sunt considerati o componenta inalienabila a natiunii maghiare universale. Pe fond, aceste deziderate nu doar ca exced în totalitate sistemului de protectie al minoritatilor nationale consacrat de catre dreptul international dar, nici nu se afla în legatura cu drepturile si obligatiile ce fac obiectul acestui sistem care urmaresc si sunt circumscrise obiectivului egalitatii depline si efective între persoanele apartinând minoritatii si persoanele apartinând majoritatii. În literatura de specialitate acestea au fost considerate formule alternative la variantele revizioniste traditionale

I.2. Consideratii privind proiectul de lege privind Statutul minoritatilor nationale din România

Proiectul de lege privind Statutul minoritatilor nationale din România a fost initiat de catre Guvernul României în anul 2005 si a fost respins de catre Senatul României la data de 24 octombrie a aceluiasi an si se afla în prezent în dezbaterea Camerei Deputatilor.

Textele proiectul de lege pot fi clasificate în doua mari categorii: a) texte care reiau prevederi legale deja existente, precum cele privind prevenirea faptelor de discriminare, utilizarii limbii materne în relatia cu autoritatile publice, învatamântul în limba materna, organizarea si finantarea de la bugetul statului de mijloace mass-media în limba materna, libertati religioase etc. si, b) texte care reglementeaza autoritati, institutii juridice si alte elemente circumscrie sferei autonomiei politice a minoritatilor nationale.

Principalele referiri vizând acordarea autonomiei politice si consacrarea drepturilor colective pentru minoritatile nationale sunt: cele privind impunerea minoritatilor nationale ca factori constitutivi ai Statutului Român, cele privind constituirea minoritatilor ca persoane juridice, cele privind înfiintarea de organisme ale minoritatilor nationale (cele mai reprezentative astfel de organisme fiind consiliile nationale ale autonomiei culturale, dotate cu personalitate juridica de drept public si investite cu autoritate de stat), cele privind obligarea autoritatilor statului de a obtine acordul Consiliului National al Autonomiei Culturale al Minoritatii respective, înainte de adoptarea unor decizii si în acele situatii prevazute de proiectul de lege etc.

Având în vedere cele expuse se poate formula o prima concluzie si anume aceea ca, prin aceste prevederi, dar si prin alte prevederi subsidiare, Statutul minoritatilor nationale, în aceasta forma, pune bazele schimbarii caracterului de stat national al României în acela de stat multinational. Aceasta deoarece, reglementarile mai sus amintite sunt specifice acestei forme de organizare statala. Din acest punct de vedere proiectul de lege poate fi apreciat ca fiind neconstitutional în cazul dispozitiilor subsumate acordarii autonomiei politice. Aceeasi concluzie se impune si în situatia impunerii obtinerii acordului consiliilor nationale ale autonomiei locale de catre autoritatile centrale ale statului, fara de care, adoptarea deciziilor de interes pentru minoritatile nationale nu se poate face. Alaturi de alte prevederi ale proiectului, acest element, statueaza implicit realizarea unui partaj de suveranitate între stat si minoritati.

O a doua observatie cu caracter general, facând abstractie de discutia referitoare la neconstitutionalitatea proiectului, acesta nu tine cont de posibilitatile concrete ale României de sustinere financiara a drepturilor colective si de oportunitatea unei astfel sustineri.

Pe de alta parte, proiectul de lege contine paragrafe confuze, în unele situatii minoritatile nationale parând a fi vazute ca natiuni. Astfel, în continutul proiectului se face vorbire de comunitatile minoritatilor nationale ori de simboluri nationale si sarbatori nationale.

Pe fondul prevederilor referitoare la învatamântul la toate nivelurile în limba minoritatilor nationale, utilizarea în toate raporturile publice a limbii materne, obligativitatea cunoasterii de catre functionari publici, agenti de politie, grefieri, personal medico-sanitar, sustinerea tuturor sustinerea tuturor examenelor educationale ori profesionale în limba materna, fara prevederi referitoare la platforme si instrumente de însusire a limbii oficiale române, putem concluziona ca efectele acestui mod neechilibrat de reglementare va conduce în timp la formarea unor grupuri de persoane apartinând minoritatilor nationale care nu vor cunoaste limba româna.

Aceleasi reglementari, prin modul de formulare, precum si dispozitiile referitoare la redactarea documentelor oficiale în limba materna a persoanelor apartinând minoritatilor nationale de catre autoritatile publice centrale, institutii de învatamânt, institutii de cultura, culte, indiferent daca acestea se afla sub autoritatea statului, organelor administratiei publice locale sau autoritatilor minoritatilor nationale, constituie o aducere a limbilor minoritatilor nationale în sfera caracterului de limbi oficiale. Prin faptul ca aceste prevederi incumba si administratiei centrale a statului, nu doar autoritatilor locale, vom remarca faptul ca acest text confera limbilor minoritatilor nationale caracter de limba potential oficiala la nivel national, depasindu-se astfel chiar eventual caracter, oricum neconstitutional, de limba oficiala regionala.

Un aspect esential de analizat priveste consecintele adoptarii si aplicarii în aceasta forma a statului persoanelor apartinând minoritatilor nationale asupra cetatenilor români de nationalitate româna din unitatile administrativ – teritoriale în care acestia sunt numeric inferiori, care reclama adâncirea inechitatilor si a discriminarii la care sunt deja supusi, discriminare constata prin mai multe hotarâri al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii si care, de facto, fiind numeric inferiori, suporta toate avatarurile situatiei de minoritar. Acestia considera ca inechitatile si discriminarile vor lua amploare pâna la determinarea mai mult sau mai putin pasnica de parasire a judetelor Covasna si Harghita, deziderat ce reiese din unele discursuri publice ale liderilor politici si civici maghiari precum si din presa controlata de acestia.

Nu în ultimul rând, o analiza pragmatica a efectelor eventualei adoptarii a proiectului de lege în discutie, se impune si în raport de obtinerea de catre persoanele apartinând minoritatii maghiare, organizate în baza acestui proiect România în corporatii publice cu drept de autoadministrare, a cetateniei maghiare în baza noi legii maghiare a cetateniei din anul 2011.

Pe fondul celor aratate, se poate formula concluziona cu certitudine asupra caracterului neconstitutional al proiectul de lege privind Statutul minoritatilor nationale din România, asupra faptului ca acesta excede sistemului de protectie al minoritatilor nationale reglementat în documentele juridice internationale. El poate fi apreciat exclusiv ca un deziderat politic al UDMR, pe care România îl poate satisface sau nu, în baza vointei sale suverane si nu în baza unor obligatii internationale si numai în urma unei eventuale si prealabile revizuiri constitutionale.

II. Proiectul legii Statutului minoritatilor nationale asigura cadrul legal pentru constituirea enclavei maghiare pe cuprinsul judetelor Harghita, Covasna si partial Mures

Proiectul Statutului minoritatilor nationale promoveaza concepte cu vocatie de suveranitate la adapostul retoricii drepturilor minoritatilor. Proiectul mentionat destructureaza juridic statul român, prin instituirea unor elemente statale noi, precum: „comunitatea nationala a minoritatilor”; „pamântul natal al comunitatii” maghiare si „autonomie culturala a minoritatilor nationale”.

Destructurarea statului se dovedeste o actiune juridica complexa, de destramare a normelor de drept care reglementeaza statul, fiind promovata de UDMR. Destramarea normelor de drept se realizeaza prin introducerea în legislatie a conceptelor de natura etnica, care modifica continutul elementelor statului si inhiba functionarea eficienta si plenara a statului în domenii fundamentale.

În noul cadru legal, în care statul national devine precar, principiile etnice se instituie ca eficiente, având forta juridica de a constitui o noua entitate statala, de natura etnica. În aceste conditii, în teritoriul în care maghiarii sunt majoritari, constituirea entitatii statale devine o realitate juridica eficienta si plenara, în eventualitatea adoptarii Proiectului Statutului aceasta realitate devenind si legitima.

Noile concepte de drept public promovate de Proiectul Statutului minoritatilor sunt însotite de prevederi care largesc cadrul juridic segregationist si reglementeaza în sensul unei actiuni de enclavizare promovata prin lege, în contra reglementarilor constitutionale si vointei poporului roman.

Teza minoritatilor nationale ca factor constitutiv în stat este întarita în cuprinsul Proiectului de lege printr-o multitudine de alte instrumente juridice noi, neacceptate de dreptul public. Conceptul de „comunitate nationala a minoritatilor”, reflectat în forme juridice diverse precum: „minoritate nationala”, „identitate a comunitatii minoritatilor nationale”, „componenta etnica a unor regiuni locuite în mod traditional de anumite comunitati etnice”, „pondere a minoritatilor nationale” este un astfel de instrument, expresie a viziunii revizioniste si segregationiste a UDMR.

Un alt concept juridic nou promovat de Proiectul Statutului, care tine de esenta drepturilor colective etnice, propriu viziunilor segregationiste si separatiste, îl reprezinta cel de „pondere a minoritatilor nationale care locuiesc în anumite zone sau regiuni”. Acest concept intra în conflict cu întreaga filosofie constitutionala, întemeiata pe drepturi, libertati si îndatoriri individuale, precum si pe egalitatea între cetateni sau solidaritatea acestora.

Textele sunt inacceptabile într-o societate moderna, democratica, bazata pe drepturi individuale ale cetatenilor, asemenea concepte, de substanta colectivista si etnica, fiind de natura a genera logica periculoasa a conflictelor si a purificarilor etnice.

Prin urmare, Proiectul Statutului minoritatilor nu instituie numai un element nou al statului, minoritatile nationale ca factor constitutiv, ci creeaza si instrumente juridice noi, de limitare a drepturilor cetatenilor în teritoriile locuite majoritar de maghiari, pe criterii etnice, lingvistice, de nationalitate si religioase. Aceste instrumente, precum cel al impunerii respectarii unor „ponderi” numerice etnice, reprezinta o conditie noua pentru instituirea minoritatilor etnice ca elemente ale unei entitati statale constituite pe teritorii precis delimitate

Destructurarea statului prin instituirea unui element nou statal fata de cel de „teritoriu national”, si anume „pamântul natal al comunitatii maghiare”, care apare în Proiectul Statutului minoritatilor sub forma: „zone ale tarii unde minoritatile se regasesc traditional”, „regiuni locuite în mod traditional de anumite comunitati etnice”, „zone în care se vorbeste aceeasi limba”, „zone unde exista o anumita pondere a minoritarilor” etc.

Destructurarea statului prin instituirea unui element statal nou, diferit de cel al „suveranitatii nationale”, sub forma: „autonomia culturala a minoritatilor nationale”

Conceptul de „autonomie culturala a minoritatilor nationale” nu este reglementat de Constitutie. Întelegem continutul „autonomiei culturale” ca pe un drept decizional al natiunii maghiare de exercitare a suveranitatii în numele poporului maghiar, prin institutii de drept public, în domenii fundamentale ale statului: organizarea învatamântului, culturii, economiei, administratiei publice. Conceptul de „autonomie teritoriala”, definit ca o simpla asociere a administratiilor publice locale, în baza vointei suverane a natiunii maghiare majoritare din cadrul acelor teritorii, apare ca o consecinta fireasca a „autonomiei culturale”, un act juridic formal si cu neputinta de îngradit prin instrumentele statului national.

În consecinta, „autonomia culturala” reprezinta corolarul juridic al Proiectului Statutului, cel de al treilea element al statalitatii: suveranitatea poporului maghiar si a institutiilor publice etnice maghiare, în domeniile nationale ale învatamântului, culturii si administratiei publice locale, în teritoriile locuite majoritar de maghiari.

Proiectul Statutului minoritatilor reglementeaza, totodata, în Capitolul V, modul în care sunt organizate, functioneaza si sunt alese organele puterii de stat etnice: Consiliile Nationale ale Autonomiei Culturale. Având ca fundament vointa comunitatilor nationale ale minoritatilor, exprimata prin vot, Consiliile Nationale ale Autonomiei Culturale reprezinta adevarate parlamente etnice, care functioneaza în sesiuni plenare si în comisii de specialitate, dupa modelul Parlamentului României. Consiliile Nationale Autonomiei Culturale au vocatia legala de a primi delegari de competente din partea Parlamentului, Guvernului, autoritatilor administratiei publice locale alese privind „identitatea etnica, culturala, lingvistica a minoritatii nationale”.

Consiliile Nationale ale Autonomiei Culturale dispun de secretariate proprii, care reprezinta atributul executiv al acestora. Consiliile Nationale ale Autonomiei Culturale au vocatia de a intra în conflict cu autoritatile statului român, în acele situatii, pentru solutionarea conflictelor fiind competente instantele judecatoresti de contencios administrativ (art. 72 din Proiect).

Practic este vorba despre conflicte institutionale între organisme statale care exercita, în mod paralel, puterea de stat: pe de o parte puterea publica a poporului român, pe de alta parte puterea publica a comunitatii maghiare, în domeniile expres prevazute de lege.

Proiectul Statutului minoritatilor nationale este reflectarea Programului politic al UDMR, fundamentat pe concepte ideologice si juridice neconstitutionale, de esenta revizionista, segregationista si separatista, care pun în centrul viziunii autoorganizarea, autoadministrarea si autodeterminarea comunitatilor minoritare, mai precis a comunitatii maghiare, pe criterii etnice.

Actiunea legislativa reprezinta o înlaturare a conceptelor si principiilor juridice constitutionale legate de definirea, organizarea si functionarea statului român. Complexul de concepte si principii juridice noi, fundamentate pe teoria drepturilor colective, a drepturilor istorice la pamântul natal, a drepturilor de autoorganizare, autoadministrare si autodeterminare substituie conceptele constitutionale. Acest complex reprezinta o actiune de destructurare juridica sistematica a statului national, suveran si independent, unitar si indivizibil român, creat pe principiul drepturilor individuale ale cetatenilor. Destructurarea consta în denaturarea si redefinirea celor trei elemente fundamentale ale statului: populatia, teritoriul si suveranitatea, ca realitati juridice etnice.

Actiunea legislativa reprezinta, în acelasi timp, constituirea unei noi entitati statale, de esenta etnica, apartinând minoritatii maghiare, în teritoriile locuite majoritar de aceasta, cu organisme de stat etnice, care limiteaza suveranitatea nationala si o substituie printr-o suveranitate noua, etnica, în domenii fundamentale ale vietii publice: învatamânt, educatie, cultura, alte drepturi de natura etnica, lingvistica, religioasa.

Actiunea legislativa reprezinta, în fapt, constituirea autonomiei teritoriale a minoritatii maghiare în teritoriile locuite majoritar de aceasta, autonomia culturala continând implicit elementul teritorialitatii. Autonomia teritoriala este, în acceptia Programului UDMR, un ultim pas, pur formal, de asociere a administratiilor locale în teritoriile locuite majoritar de maghiari.

Proiectul nu reprezinta interesele comunitatii maghiare si nici ale românilor, mai ales a românilor numeric minoritari în judetele Harghita, Covasna si partial Mures. Proiectul are conotatii proprii ideologiilor de tip totalitare.

III. Alte aspecte generale privind consecintele adoptarii statutului minoritatilor nationale asupra Statului Român si a românilor din judetele Covasna, Harghita si Mures

Înca de la supunerea spre dezbatere publica a proiectului Legii statutului minoritatilor nationale, reprezentantii societatii civile si ai principalelor partide politice din judetele Covasna, Harghita si Mures, precum si ai mediului academic, si-au exprimat public dezacordul fata de adoptarea acestui proiect de lege, subliniind consecintele grave ce le-ar avea adoptarea lui în forma propusa de UDMR.

Din multitudinea demersurilor întreprinse, în acest sens, am retinut câteva:

A. MEMORANDUM înaintat la 1 noiembrie 2005, de catre reprezentantii organizatiilor civice si formatiunilor politice din judetele Covasna si Harghita, în care, printre altele se mentioneaza:

„Ne exprimam îngrijorarea fata de demersurile liderilor UDMR privind realizarea cu orice pret a autonomiei teritoriale pe criterii etnice a asa-zisului „Tinut Secuiesc”, obiectiv pentru care autonomia culturala este, dupa cum nu se sfiesc sa o declare, un pas decisiv, acesta asigurând cadrul institutional si functional al autonomiei teritoriale pe criterii etnice. Consideram ca acest demers, facut cu ignorarea totala a comunitatii românesti, este un act nepermis de aroganta si sfidare la adresa locuitorilor care nu apartin etniei maghiare din judetele Covasna, Harghita si Mures si care reprezinta peste 40 % din totalul populatiei celot trei judete”.

B. Comunicatul de presa al Forumul Civic al Românilor din Harghita si Covasna, din 7 septembrie 2006, document în care se reafirma pozitia societatii civile românesti din cele doua judete, de respingere a proiectului Statului minoritatilor nationale, dupa cum urmeaza:

„Printre altele, proiectul ignora cu desavârsire asigurarea protectiei persoanelor de nationalitate româna, aflate în minoritate în ariile locuite preponderent de minoritati nationale. Exemplul tipic este Harghita si Covasna unde, daca s-ar adopta în forma actuala, proiectul ar duce la crearea de jure a unui stat în stat, guvernat de UDMR, ceea ce contravine tuturor legilor si conventiilor europene. Atunci când vor vota, parlamentarii trebuie sa aiba în vedere si efectele nefaste în climatul psiho-socio-cultural si uman pe care le-ar putea avea aprobarea acestui proiect asupra românilor din Covasna si Harghita, care se vad abandonati de statul român si considerati „pierderi colaterale”, inevitabile, în procesul de tranzitie si de integrare în Uniunea Europeana.

Actualul cadru juridic asigura pe deplin protectia minoritatilor nationale, exercitarea nestingherita a tuturor drepturilor identitare, culturale, educationale, la standarde superioare celor europene. În aceasta situatie, cei care au nevoie de un cadru legal de protectie sub acest aspect sunt românii din zona, ce constituie o minoritate numerica supusa discriminarii si marginalizarii sub „sceptrul UDMR”, în mijlocul României. Facem apel la toate fortele politice si civice românesti, din întreaga tara si din Diaspora, sa actioneze pentru sustinerea demersului nostru menit de a preveni legiferarea unui astfel proiect de lege contrar legislatiei europene si Constitutiei României.”

 

C. Apelul pentru apararea demnitatii nationale al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita si Mures, din 2 aprilie 2011, din care redam:

„Reprezentantii românilor din cele trei judete si-au exprimat îngrijorarea fata de efectele unor actiuni organizate în 15 martie, de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, precum si fata de consecintele pe care le-ar avea adoptarea unor proiecte de legi în forma propusa de UDMR în principal proiectul Legii statutului minoritatilor nationale si cel al regionalizarii României. S-a facut apel pentru apararea demnitatii nationale si s- a solicitat crearea unui curent în Parlamentul României, fara culoare politica, care sa împiedice votarea unor legi care duc la pierderea autoritatii statale în judetele Covasna, Harghita si Mures. S-a precizat ca grupul de actiune pentru demnitatea nationala va face tot ceea ce îi sta în putinta pentru mentinerea unei stari de normalitate în Harghita, Covasna si Mures, unde etnicii maghiari din România traiesc în majoritate, precizându-se ca normalitate înseamna convietuire multietnica si pluriconfesionala si nu o enclava etnica în inima României”

Toate analizele prezentate, si multe altele, au avut la baza studierea legislatiei europene în materie, concluziile unor cercetari sociologice si pozitia principalelor segmente ale societatii civile românesti si ale partidelor politice din judetele Covasna, Harghita si Mures.

Demersurile întreprinse au pus în evidenta faptul ca, autorii acestui proiect legislativ configureaza viitorul statut al minoritatilor etnice din România pe câteva paliere dominante: reglementarea drepturilor persoanelor apartinând minoritatilor etnice ca drepturi colective; teritorialitatea, ca element fundamental al exercitarii drepturilor colective; delegarea competentelor autoritatilor statului (la nivel central si local) catre organe alese pe criterii etnice.

Prin prevederile sale, proiectul Legii statutului minoritatilor nationale, va conduce la adâncirea inechitatilor si discriminarii la care sunt deja supusi românii din Covasna si Harghita, care, de facto, fiind numeric minoritari, suporta toate avatarurile situatiei de minoritari, fara a se bucura de jure de protectia statutului juridic de care beneficiaza toate minoritatile nationale.

Obiectivul principal al proiectului de act legislativ îl reprezinta obtinerea cu orice pret a autonomiei teritoriale pe criterii etnice a asa-zisului „Tinut Secuiesc”, obiectiv pentru care autonomia culturala este, dupa cum nu se sfiesc sa o declare, un pas decisiv.

Proiectul legislativ adopta un punct de vedere centrat nu pe individ ci pe colectivitati, „comunitatile nationale”, abordare ce contravine normelor dreptului international în materie, încalcând, totodata, ordinea juridica constitutionala si valorile fundamentale ale statului român. Nicio conventie internationala nu acorda minoritatilor etnice dreptul la autonomie sau la autodeterminare.

Unele dispozitii ale proiectului pot conduce, prin consecintele lor, la construirea unei realitati dominata de existenta separata a minoritatilor nationale, punctele de legatura dintre acestea si populatia majoritara urmând sa fie reduse la minimum.

Evolutia societatii românesti postdecembriste ne arata ca, proiectul Legii statutului minoritatilor nationale, nu reprezinta un obiectiv final al UDMR, ci doar o noua etapa în realizarea dezideratului sau strategic: separatismul teritorial, scoaterea judetelor Covasna, Harghita si partial Mures, de sub suzeranitatea Statului Român.

Data fiind natura obiectului acestui proiect de lege, faptul ca efectele sale depasesc cadrul strict al drepturilor minoritatilor nationale, specialistii considera ca dezideratele politice care stau la baza sa, nu pot fi satisfacute în cadrul unor negocieri politice între partide sau prin simplul vot al Parlamentului. Interesând suveranitatea nationala, prin partajul de suveranitate pe care acest proiect îl presupune, dar si ordinea constitutionala, modificarile constitutionale si legale pe care aceasta initiativa le presupune vor trebui validate prin referendum national. Prin prisma art. 152, alin. (1) din Constitutie însa, o revizuire care sa afecteze caracterul national, integritatea teritoriala si limba oficiala nu este posibila.

Sf. Gheorghe, 6 iunie 2011

Biroul de presa

Al C.E.S.C.H

***

ZIARISTI ONLINE

http://www.ziaristionline.ro/2011/06/08/profesorul-dinu-giurescu-alerteaza-romanii-statutul-minoritatilor-poate-duce-la-prabusirea-hotarelor-romaniei-videoaudiofotodoc/

 

SA DIVORTEZ SAU SA NU DIVORTEZ?

On By nelursIn OpinionsLeave a comment

SFATURI PRACTICE

 

 

Sa divortez sau sa nu divortez? Fara indoiala asta este o intrebare pe care multi dintre noi deja ne-am pus-o, ne-o punem, sau ne-o vom pune in viitor. Astfel de intrebari sunt ispititoare si ca oricare ispita intrebari de genul acesta trebuie bine cumpatate iar in final respinse. Rare sunt motivele bine intemeiate pentru a divorta.

Divortul este unul dintre fenomenele moderne care distrug nu doar familia individuala ci institutia sociala in sine a familiei si a casatoriei. Divortul este un pacat social des intilnit la romani. Nu este demn de o natiune care se numeste crestina. Atit in Romania cit si in Moldova incidenta divortului este foarte ridicata. Citeam recent pe un blog ortodox ca Moldova se afla pe locul patru in lume privind incidenta divortului. Pare ireal, nu? Ce rusine! Ce mare rusine?

La inceput a fost ideea divortului. Toate plagile sociale cu care ne confruntam ca societate la ora actuala parca au inceput dintr-o data: avortul, divortul si revolutia sexuala. Ideea divortului a mers mina in mina cu emanciparea feminista inceputa la mijlocul veacului trecut. Fondatorii comunismului au promovat-o si ei ca o modalitate de “eliberare” a fameii de sub autoritatea “patriarhala” a barbatului si a societatii in general. Asa, ideea a devenit ispititoare si a incoltit in mintea societatii. In goana dupa voturi, legiuitorii au promis iar dupa aceea au legiferat divortul incepind din anii 50. Dar nu s-au oprit aici. Nici ei nici presiunea societatii pentru liberalizarea continua a divortului. Asa incit s-a ajuns ca din divort pe motive bine intemeiate sa fie acuma acordat mai pe ori si care motiv, oricit de trivial ar fi el, si fara a se pune prea multe intrebari.

In timp ce alte tari crestine, cum ar fi SUA, incep sa  adopte legi pentru diminuare divortului, Romania crestina se indrepta tocmai in directia opusa – liberalizeaza divortul. Uita cuvintele lui Dumnezeu “Eu urasc despartirea in casatorie.” (Maleahi 2:16. “Caci Eu urasc alungarea femeii”, zice Domnul Dumnezeul lui Israel”) Ba sunt unii parlamentari care sugereaza ca in situatii in care nu sunt implicati copii sau bunuri materiale seriose, partilor ar trebui sa li se acorde divort la cerere printr-o simpla infatisare in fata unui ofiter de stare civila, cu aceasi usurinta cu care au incheiat casatoria tot in fata unui ofiter de stare civila. Ba mai mult, unii comentatori din presa romana afirma, fara intelepciune, ca ar fi bine ca Romania sa intre in “rind cu lumea” facind, la fel ca Austria sau Italia, “tirguri ale divorturilor.” Idei bizare se raspindesc tot mai mult si in Germania, la moda fiind notiunea ca un certificat de casatorie sa nu fie valabil mai mult de 10 ani, dupa care fie ca se dizolva casatoria in mod automat, fie ca e reinnoita pentru inca 10 ani prin aceptul partilor.

Astea sunt teorii ale unei societati contemporane obosite si careia ii lipseste sensul moralitatii. Dar noi? Ne gindim oare la conscintele acestei practici odioase asupra societatii? Asupra partilor care divorteaza? Asupra celor afectati de divort, in special copiii? Asupra rudeniilor si a bunastarii morale a societatii? Divortul este doar unul din multele fenomene contemporane care distrug institutia familiei si a casatoriei. Daca o trivializam prin divort, infidelitate ori lipsa de  interes s-ar putea sa o pierdem. Aici bisericile au un rol foarte important. Ele trebuie sa calauzeasca credinciosii spre intarirea casatoriei si consilierea cuplurilor intr-o directie diferita decit cea a divortului. Asta mai ales avind in vedere ca conform statisticilor incidenta divortului intre cei care frecventeaza biserica este la fel de mare ca si intre cei care se declara nereligiosi si nu frecventeaza biserica. Ba sunt si unele studii care indica, si mai rusionos, ca divortul e mai putin intilnit intre atei decit intre crestini.

Indemnam dar pe cei care se gindesc la divort sa se razgindeasca. Divortul nu este o optiune. In sensul acesta am pregati pentru d-tra materialul alaturat, prelucrat dupa un studiu mai aprofundat publicat mai in primavara de catre prestigioasa organizatie crestina profamilie americana Focus on the Family cu titlul “Should I Get a Divorce?” (“Sa Divortez?”). Speram sa va faca sa va razginditi. Materialul a fost prelucrat pentru AFR de catre Marieta si Daniel Tut, membri AFR Timisoara. Le multumim. Textul integral in limba engleza poate fi aflat aici: http://www.focusonthefamily.com/marriage/divorce_and_infidelity/should_i_get_a_divorce.aspx?p=1&series=1

Sa Divortez sau Nu?

Cine totusi divorteaza? Cum m-ar afecta divortul? Cum mi-ar afecta copiii? Ar fii divortul solutia ideala de scapare dintr-o situatie sau relatie neplacuta? Este divortul acceptat din punct de vedere biblic?… Ar mai fii vreo sansa pentru casnicia mea? Binecunoscuta organizatie mondiala pro-familia “Focus on the Family” cauta sa raspunda la aceste intrebari, oferind raspunsuri practice, sustinute de studii si întarite de experintele celor care s-au confruntat cu divortul.

Natural, nici un cuplu nu intra în casnicie gândindu-se ca nu va avea o casnicie reusta sau fericita. Întradevar la nunta ai crezut ca va promiteti dragoste pe viata, dar acum din motive pe care nu le întelegi din plin, acest vis parca s-a spulberat. Divortul ti se arata ca o scapare usoara din nereusita, si poate-ti spui ca ”doar viata e plina de a doua sansa si poate in prima casatorie nu l-ai gasit pe Dl. sau Dna Potrivita”. Poate o vei gasi sau i-l vei gasi in a doua casatorie.

Înainte de a lua decizii pripite considera cu atentie la ce te vei expune. Majoritatea celor care divorteaza nu sunt pregatiti pentru încercarile vietii dupa un divort. Acest articol te va ajuta sa faci o decizie informata bazata pe fapte sigure. Fii încurajat ca oricât de fara speranta ti se pare casnicia în acest moment exista o mare posibilitate ca sa fie salvata, daca este decizia ta sincera de a o trasforma într-o relatie plina de iubire asa cum ai sperat-o atunci când la inceput ai spus “da”..

Cine divorteaza? Decizii pripite

Studiile arata ca majoritatea casniciilor care sfârsesc prin divort au totusi nivelul mediu de fericire si conflict. Chiar daca rata divorturilor in America este în declin usor, totusi rata divorturilor este de patru ori mai mare decât a fost înainte de 1960. Se estimeaza ca din patru cupluri care se casatoresc, 40 -50 la suta se vor separa, rata fiind mult mai scazuta la cei care se casatoresc peste 21 de ani, au studii superioare sau sunt împlicati religios. Printre credinciosi, rata divorturilor a crescut, fiind la fel sau chiar mai ridicata fata de rata divortului in societatea  seculara. Acceptarea divortului devine tot mai usoara si mai tentanta.. În alte cuvinte, casniciile care esuaza nu se afla in probeme adânci, cu relatii abuzive fizice si verbale. Chiar si acestea de pe urma nu sunt rupte definitiv. Pe scurt, casniciile sunt “sufficient  de bune” si pot fii înbunatatite pe parcurs daca sotii nu ar face decizii pripite de a se separa si ar sta împreuna.

Cum ma va afecta divortul?

Dupa mai mult de 30 de ani de cercetare se stie sigur acum ca divortul rareori duce la o viata mai buna. Familiile divortate sufera atât financiar dar mai ales afectiv si emotional. Studiile arata ca femeile divortate experimenteaza o scadere cu 30 de procente al nivelului de trai pe care îl aveau înainte, iar barbatii divortati o scadere cu 10 procente. Divortul în sine costa o avere oricât de simplu se pare, si implica sume enorme pentru a reglementa bunurile commune si a plati avocatii.

Se stie foarte bine ca divortul rareori duce la mai bine. Iata câteva dintre constatarile facute pâna în prezent: (1) durata medie de viata este semnificativ mai redusa la cei divortati, ea fiind cea mai lunga la persoanele ce apartin unei casatorii; (2) cei care au fost nefericiti în casnicie dar totusi au stat împreuna au fost mult mai fericiti in decurs de 5 ani comparat cu cei divortati; (3) consecintele sanatatii unui divortat sunt asa de severe ca un cercetator de la Universitatea Yale a exclamat ca ”fiind divortat si nefumator este doar cu putin mai periculos decat daca ai fuma un packet de tigari pe zi si ai sta casatorit”; (4) dupa o diagnosticare de cancer, cei casatoriti au o rata mare de a se reface pe când cei divortati poarta în plus trauma divortului pe termen lung iar sanatatea e greu de recuperat; (5) atât femeile cât si barbatii sufera un declin mental dupa divort, iar cercetatorii arata ca femeile sunt cele mai afectate. Ca si indicatori ai declinului mental se înregistreaza depresii, ostilitati, neacceptarea de sine, iar binele personal si relatiile cu altii sunt affectate profund.

Cei mai multi vad în divort sfârsitul unei lupte, dar de obicei problemele nu dispar ci se accutizeaza si nici nu se rezolva prin o a doua casnicie. In plus, a te casatorii a doua oara înseamna sa te expui unei sanse mult mai mari de a divorta din nou.

Cum poate afecta divortul copiii?

Începând cu multi ani în urma a început sa circule mitul ca daca parintii nu sunt fericiti împreuna, nici copiii nu vor fii fericiti. Se presupune ca ceea ce este bine pentru parinti este bine si pentru copii. Realitatea covârsitoare a studiilor, insa, indica cu totul altceva: copiii sufera enorm atunci când mama si tata se despart. Consilierul si terapistul Steven Earll subliniaza faptul ca mama si tata sunt vazuti de copii ca cei care pot rezolva orice problema. Parintii sunt perceputi ca oameni foarte competenti, ca detinând puteri supranaturale sa împlineasca orice nevoie avuta. Pentru un copil divortul spulbera  securitatea  si siguranta ca parintele poate sa ofere bunastarea lui. Copiii au bine întiparit sentimentul ca exista doar o singura relatie sigura si aceasta este mama si tata împreuna.. Orice alta configuratie relationala va fii perceputa ca un atac direct, conflict si tradare a întelegerii vietii.

Studiile facute pe copiii proveniti din familiile divortate in comparatie  cu copiii din familiile integre arata în unanimitate ca cei provenitii din divorturi sufera din punct de vedere academic, experimenteaza probleme de comportament, si sunt mai predispusi în a nu absolvi un liceu. Sunt mult mai predispusi sa aiba abateri juvenile si sunt mult mai afectati de saracie. Adolescentii sunt mai predispusi la folosirea drogurilor, alcoolului si sunt implicati sexual. Din punct de vedere medical, sunt mai frecvent bolnavi si nu de putine ori sunt implicati in abuzuri sexuale. Chiar daca un mic procent din ei nu vor experimenta aceste lucruri, trauma divortului va avea impact de lunga durata. Pentru totii copiii divortul va “colora”imaginea lor despre viata, semeni si relatii pentru tot restul vietii.

Studiul Wallestein vine sa confirme trauma prezenta zi de zi in sufletele copiilor. Psihologul Judy Wallerstein a urmarit un grup de copii proveniti din familii divortate intre anii 1970 pana in 1990. Interogându-i la 18 luni, la 5,10,15 apoi la 25 de ani de la divort, a fost uimita sa constate ca nu si-au revenit, înca experimentau nereusita, teama de pierdere, teama de schimbare si de conflict. Ei nu vor trece niciodata peste divort si le va fi la fel de greu peste ani, în special in prag de sarbatori, aniversari, absolvirea unei institutii educationale, casatorii, nasteri sau celebrarea vreunui eveniment.

Este vreo sansa pentru casatoria mea?

Pentru a avea o casatorie fericita trebuie eliminate slabiciunile pentru ca relatia sa se consolideze. De multe ori gândim ca un cuplu nefericit are doar doua optiuni: sa ramâna împreuna si sa fie mizerabili sau sa divorteze si sa-si continuie viata. Exista însa o a treia optiune dovedita prin studii care arata ca cei care erau mizerabili in casnicia lor, dar au stat împreuna în decurs de 5 ani, au evaluat-o mai apoi ca fiiind foarte fericita.

Ce face o casatorie sa mearga înspre bine? Un prim lucru este asteptarea. Presiunile externe precum munca costisitoare, cresterea copiilor sau alte circumstante se vor schimba. Apoi, refacerea comunicarii efective între soti, ascultarea activa a celuilalt, complimentarea si încurajarea celuilalt. Nu în ultimul rând, fericirea personala prin gasirea unui hobby nu doar bazat pe dispozitia  celuilalt si  schimbare radicala din apucaturile nesanatoase ale unuia dintre soti prin fermitatea celuilalt.

Cum ar trebui un crestin sa perceapa divortul?

Trebuie sa ne reamintim deasemenea ca Dumnezeu, Creatorul a instituit casatoria ca un model perfect si infailibil care trebuie pastrata asa cum a fost creata. Toata Biblia insufla acelasi mesaj: casatoria este sacra, Dumnezeu uraste divortul, casatoria este instituita pentru a produce odrasle de bun character. IIsus Hristos reitereaza importanta casniciei ca un lucru sacru, creat de Dumnezeu pe care omul nu are voie sa-l rupa. Singurele motive absolvite de Biblie pentru divort sunt imoralitatea sexuala a unuia dintre soti si nedorinta de a se pocai si schimba, si abandonul unuia dintre soti pentru credinta celuilalt.

Înainte de a face decizii de separare, expertii crestini sugereaza rugaciunea si calauzirea lui Dumnezeu pentru vindecarea si restaurarea casniciilor. Înainte de a cauta separarea legala considera o separare pe o perioada de timp în care sotii pot analiza la rece situatia lor. Cautati sa deschideti canale de comunicare la inima celuilalt, sa-ti dea rabdare si un spirit iertator.

Atunci când sunt probleme mult mai adânci si grave în casatorie precum adulterul, abuzul fizic si adictiile este mandatorie apelarea la persoane specializate in consiliere biblica familiala. Aici e imperativ consultarea cu liderii spirituali din biserica sau parohia din care faci parte. Se sugereaza in plus comunicarea cu cuplurile in varsta care sunt cunoscute in comunitatea in care traiti pentru viata conjuugala exemplara pe care o traiesc, pentru a invata de la ei metodele refacerii relatiilor de casnicie. Iar in incheiere este util de reamintit ceea ce Dr. Bill Maier a realizat dupa multi ani de cercetari: rata covârsitoare a divorturilor cu probleme “usoare” în cultura în care traim, arata ca  casnicia are la baza concepte mult prea individualiste, bazate pe sine si fericirea proprie. Casnicia însa e mult mai mult decât împlinirea dorintelor si asteptarilor personale. E pastrarea sacra a ceea ce Dumnezeu a instituit: un juramânt pe viata  care implica jertfire de sine, iertare si dragoste unul pentru celalalt si punerea bunastarii celuilalt înaintea ta.

DE CE DIVORTEAZA ROMANII?

De la teorie ne intoarcem la practica si la noi la Romani. De ce divortam? In octombrie 2010 am dat peste articolul alaturat publicat in Adevarul care dezvaluie motivele puerile care ne duc in fata judecatorului cerind divort. Aici aflati articolul in intregime, http://www.adevarul.ro/actualitate/social/Motivele_pentru_care_divorteaza_romanii_0_360564563.html, iar ma jos o versiune prescurtata.

Motivele pentru care divorteaza românii

Mihai Voinea, Miercuri 27 octombrie 2010

Barbatii sunt de trei ori mai vinovati decât femeile

Conform celor mai recente date centralizate de Institutul National de Statistica (INS), în anul 2009 s-au înregistrat în România 32.341 de divorturi. Cea mai mare rata a divortialitatii a fost în judetul Brasov (2,79 la mie), în timp ce oltenii par a avea cele mai trainice casnicii, judetul Dolj înregistrând o rata de 0,83 la mie pe parcursul anului trecut. Printre cauzele de divort invocate se numara: infidelitatea conjugala (7,5%), alcoolismul (5,8%), violentele fizice (4,6%), acordul partilor (29,5%), cauze combinate (8,2%) si alte situatii (44,4%). Interesant este ca, potrivit statisticilor oferite de INS, numarul divorturilor aparute din vina sotului este de 3 ori mai mare decât al celor din vina sotiei. Daca dragostea dureaza trei ani, în România o casnicie care ajunge la divort dureaza, în medie, 13,3 ani. Vârsta medie a barbatilor implicati în procesele de divort este de 40 de ani, în timp ce în cazul femeilor ajunge la 46,4 ani.

In instanta

Usile salilor de judecata sunt deschise pentru toti cei care sunt curiosi sa vada cum decurge un proces de divort. În rigiditatea si în absurditatea lui, sistemul juridic transforma despartirea unor oameni într-un soi de spectacol tragicomic, în fapt o imagine sumbra a societatii bolnave în care traim. În România nu se poate divorta amiabil decât în anumite conditii (atunci când ambii soti îsi dau acordul, casnicia este mai veche de un an, iar din ea n-au rezultat copii înca minori), asa ca de cele mai multe ori se ajunge la divortul pentru motive temeinice. Întrucât solicitarea divortului din culpa proprie nu este permisa de lege, persoana care înainteaza actiunea de divort trebuie sa precizeze motivele pentru care celalalt se face vinovat si sa aduca dovezi în sustinerea acestora. Sistemul pare construit în asa fel încât sa ucida si ultimele sentimente care ar mai putea exista între un sot si o sotie a caror casnicie a ajuns la rascruce: îi forteaza sa-si vâneze defectele si le lipeste doua etichete cumplite, a caror simpla pronuntare sugereaza ca nu mai exista drum de întoarcere – unul devine reclamant, iar celalalt, pârât.

La Judecatoria Sectorului 1, într-o sala cât sufrageria unui bloc comunist, transpira laolalta barbati si femei de toate vârstele, plus o pleiada de avocati plictisiti care îsi asteapta rândul la bara. Un gardian mustacios le scruteaza dintr-un colt pe viitoarele femei divortate, în timp ce judecatoarea o îndeamna pe o tânara îmbracata modest sa puna mâna pe Biblie si sa repete dupa ea: „Jur sa spun adevarul si sa nu ascund nimic din ceea ce stiu. Asa sa îmi ajute Dumnezeu”.

Într-adevar, tânara despre care grefierul noteaza ca este verisoara reclamantei este hotarâta sa nu ascunda niciun detaliu: „Eu am stat la ei în casa timp de patru luni. A batut-o la fundul gol pâna i-a dat sângele. I-a facut o schema de karate de a doborât-o la pamânt. Dupa aia a dat cu pumnul în tavan si a spart frigiderul cu ciocanul”. Pârâtul, un barbat înalt si foarte bine legat, pare consternat de cele afirmate la adresa sa. Judecatoarea face eforturi sa îsi stapâneasca zâmbetul si, întorcându-se catre grefier, dicteaza pe un ton impersonal: „Declar ca am asistat personal la agresiuni fizice între cei doi. Am vazut cum pârâtul i-a aplicat reclamantei o schema de karate, iar aceasta a cazut la pamânt”.

Dosarul urmator pare mult mai complicat, chiar daca nu a ajuns înca în faza martorilor. Judecatoarea pune întrebari, cei doi raspund si îsi arunca acuzatii. Din aceasta discutie în trei se developeaza toata intimitatea unei casnicii care dureaza, cum-necum, de peste 15 ani. Sotul, inginer, pleca des în calatorii de serviciu. Sotia, profesoara, se titularizase într-o localitate aflata la 200 de kilometri de Bucuresti. Se vedeau mult prea rar pentru ca sentimentele de la început sa reziste, dar destul de des încât sa faca trei copii. Cel mic si cel mare locuiesc acum împreuna cu tatal. Acesta i-a dus pe trasee de munte interzise. Mijlociul sta cu mama si a avut o tentativa de sinucidere. Urmatorul termen – peste trei saptamâni.

Televizorul si frigiderul

Dosarele se succed într-un ritm alert. Înfatisarile dureaza putin si nu par sa rezolve nimic. Unii aduc drept martor un vecin, altii – un coleg de serviciu, altii – o ruda. Se vorbeste despre un barbat alcoolic care nu aduce niciun ban în casa, despre o femeie care nu spala si nu face mâncare si despre un cuplu în care cei doi stau prea mult la serviciu si fiecare si-a gasit pe altcineva. Dupa numai patru ani de casatorie, un cetatean de origine turca si o românca aratoasa s-au hotarât sa continue pe drumuri separate. L-au adus în fata instantei, ca martor, pe un prieten comun, si el tot cu obârsii otomane. Judecatoarea întreaba cu hotarâre, ca si cum omul acela chel si negricios din fata ei ar avea raspunsuri pentru toate întrebarile din lume: „De ce nu se mai înteleg cei doi?”. Turcul îsi scoate mâinile din buzunare si începe sa gesticuleze: „Problem cu banii. E criza asta, certuri mari! Problem cu banii!”.

Varianta cea mai simpla a unui divort pare aceea în care copiii sunt suficienti de mari încât sa nu mai fie afectati direct de despartirea parintilor, iar sotii îsi împart agoniseala fara conflicte. Scena are ceva din linistea si tristetea unui sfârsit de octombrie: un cuplu aflat în pragul vârstei a treia se înfatiseaza timid în fata judecatoarei. Barbatul poarta pantaloni de culoarea oului de rata calcati impecabil, la dunga. Femeia are parul pieptanat într-o parte si o rochie neagra, foarte eleganta cândva. Judecatoarea rasfoieste hârtiile din dosar si începe sa citeasca: „Partile au convenit la împartirea bunurilor dupa cum urmeaza: parterul imobilului din strada Moldovei îi revine reclamantei, iar etajul si mansarda îi revin pârâtului. Televizorul Sony îi revine reclamantei, iar frigiderul marca Beko îi revine pârâtului. Autoturismul Matiz va ramâne în proprietatea reclamantei, iar autoturismul Oltcit îi va reveni pârâtului”.

Din 2011, divortul e mai usor

Începând cu 2011 divorturile în care cei doi soti se înteleg pe cale amiabila vor putea fi rezolvate doar prin notar, fara a mai ajunge la tribunal. Legea „micii reforme” în justitie, promulgata luni [Nota AFR: octombrie 25, 2010] de Traian Basescu, vizeaza si solutionarea proceselor de divort pe cale administrativa. Dupa 1990 a fost un val de divorturi. Existau acele casnicii care nu se puteau desface în comunism si care au fost rupte odata cu intrarea în democratie. Înainte ea spunea ca el e betiv si el zicea ca ea e curva. Îsi spalau rufele în fata instantei, veneau cu câte cinci pagini cu motivari. A venit apoi o perioada de acalmie, iar dupa 2000 a început iarasi. Prosperitatea economica îsi spunea cuvântul. La un moment dat, cu cât mai gros e portfofelul, cu atât e mai putina dorinta de a fi într-o familie. Adica barbatii în vârsta si cu bani si-au dorit femei mai tinere si mai frumoase. Subit, sotiile erau niste babe urâte. Prosperitatea financiara nu duce, de regula, la prosperitate familiala.

Care sunt cele mai frecvente motive pentru care se înainteaza divort?

Acum este moda nepotrivirii de caracter, o sintagma care ascunde, de fapt, multe lucruri. Vine apoi infidelitatea, acuzata, de regula, de femei. O cauza frecventa este evolutia separata a sotilor în casnicie. Unul progreseaza mai repede profesional sau se maturizeaza mai repede. Desi au plecat din acelasi loc, sotii nu mai sunt pe aceeasi lungime de unda. ?i saracia este o cauza des întâlnita. De remarcat, totusi, ca infidelitatea este invocata în aproape toate cazurile. Din cauza crizei, anul trecut a fost un val mare de divorturi. Care mai este si acum si care va continua. Copiii sunt de multe ori victime ale divortului. Multi cred ca parintii se despart din cauza lor pentru ca îi aud cum îsi reproseaza ca n-au avut grija de ei. Majoritatea divorturilor au problema copilului, ce se întâmpla cu el. Copiii îsi iubesc ambii parinti, nu au perceptia faptului ca un parinte este infidel sau ca ei nu se mai potrivesc. Copiii dezvolta, adeseori, un complex, crezând ca ei sunt vinovati de despartirea parintilor.

AFR VA RECOMANDA:

Divortul este o problema nu numai la romani sau in tarile “creatine.” E o problema crescinda si la musulmani, dar sfatul e aceleasi: nu divorta! http://www.albalagh.net/book_review/yamani.shtml

Va recomandam deasemenea “The Impact of Marriage and Divorce on Children” (“Impactul casatoriei si a divortului asupra copiilor”), un studiu publicat in 2004 de prestigioasa fundatie (think tank) americana The Heritage Foundation. Divortul duce la saracie si probleme de toate felurile pentru soti dar mai ales pentru copii. http://www.heritage.org/research/testimony/the-impact-of-marriage-and-divorce-on-children

Ultimul studiu, de 26 de pagini, a fost facut si emis de Family Research Council (Washington DC) http://downloads.frc.org/EF/EF11E70.pdf. El indica ca divortul rezulta in scaderea nivelului financiar al fostilor soti la jumatate. In contrast, familiie unde sotii nu divorteaza au nivelul cel mai ridicat de venituri din SUA. Iar copiii care sunt crescuti in familii unde nu se divorteaza au si ei la rindul lor o probabilitate statistica mult mai redusa, in comparatie cu copiii care cresc in familii divortate, de a divorta ori de a cistiga, ca adulti, un venit sub media venitului national. In final, studiul raspunde unor intrebari fundamentale: Vrei sa fii bogat? Casatoreste-te! Vrei sa fii bogat pina la adinci batrinete? Casatoreste-te. Vrei sa fii sarac? Divorteaza sau nu te casatori.

A MINTIT GUVERNUL MOLDOVEI?

In februarie si martie am scris pe larg despre proiectul legii nediscriminarii propus de Guvernul Filat in Republica Moldova. Atrageam atentia asupra aspectelor imorale a proiectului si mai ales al pericolelor pe care el il are pentru Moldova, societatea moldoveneasca, si mai ales libertatea religioasa, de exprimare si de constiinta. Motivul principal este ca proiectul legislativ include si interzicerea discriminarii pe baza de orientare sexuala. Avem insa motive sa credem si sa afirmam ca Guvernul Filat nu a fost suficient de transparent cu cetatenii Moldovei in argumentele pe care le-a facut pentru promovarea proiectului legislativ. Intre altele, a afirmat ca legea e obligatorie, a fost propusa la cererea Uniunii Europene, si e necesara pentru obtinerea facilitatii de vize pentru cetatenii moldoveni in Uniunea Europeana.

Luna trecuta d-l Valeriu Gheorghe, Director in Ministerul Afacerilor Externe a Republicii Moldova, a transmis o scrisoare d-lui Marian Vitalie, Director Executiv al Aliantei pentru salvarea Familiilor din Moldova in care afirma tocmai reversul: obiectivele proiectului legislativ nu au facut “obiectul negocierilor” intre Moldova si Uniunea Europeana, ci “reprezinta o oferta a Uniunii Europene” adresata Moldovei. Afirma deasemenea ca “Programul national de implementare nu a fost negociat cu Uniunea Europeana. Prin urmare nu au existat nici negociatori.” Dimpotriva, afirma scrisoarea, proiectul legislativ a fost initiat de Guvernul Filat prin consultatii informale cu “Comisia Europeana si a fost obtinuta sustinerea acesteia.”

Pe de alta parte notam cu satisfactie ca Alianta pentru salvarea Familiilor din Moldova isi continua opozitia fata de proiectul Filat. Pe 26 mai a organizat la Chisinau o masa rotunda la care au participat oaspeti ilustri din Marea Britanie, SUA, si parlamentari moldoveni care s-au pronuntat in unison impotriva legii Filat. Detalii si poze aici: http://salvareafamiliilor.com/2011/05/masa-rotunda-%e2%80%9elegea-anti-discriminare-probleme-si-solutii%e2%80%9d/ Felicitam pe colegii din Republica Moldova pentru perseverenta lor si ii incurajam sa-si continue opozitia fata de proiectul Filat, un proiect cu totul daunator valorilor crestine si bunastarii morale a societatii moldovene.

CONFERINTA PRO-FAMILIE LA PALATUL PATRIARHIEI

Alianta Familiilor din Romania a fost invitata si a participat, prin directorul ei executiv Bogdan Mateciuc, marti, 24 mai, la conferinta cu titlul „Sa convietuim intr-o perioada de criza: familia lui Dumnezeu, familia omului, familia popoarelor” organizata de Patriarhia Romana in colaborare cu Comunitatea romano-catolica Sant’ Egidio. Au participat preoti si misionari ai celor doua biserici, precum si reprezentanti ai societatii civile. Printre vorbitori s-au numarat dl Andrea Riccardi, fondator al Comunitatii Sant’ Egidio, Prof. Nicolae Achimescu de la Facultatea de Teologie din Iasi si Prof. Ilie Badescu, Facultatea de Sociologie din cadrul Universitatii Bucuresti. Printre ideile dezvoltate au fost urmatoarele. Mare parte din istoria Occidentului este bazata pe eliberarea de orice legaturi, o eliberare in singuratate. Omul sarac stie ca singuratatea e o forma suplimentara de saracie. Ruperea de catre om a legaturii cu Dumnezeu atrage dupa sine ruperea relatiilor cu semenii, in familie si comunitate. Individualismul si egoismul au patruns si in Biserica, unde din ce in ce mai mult avem de-a face cu individualitati insingurate, iar nu cu o comunitate. Formele alternative de convietuire – concubinajul, relatiile homosexuale… – sunt expresii ale degenerarii familiei naturale.

LEGEA PORNOGRAFIEI IN ROMANIA

Pe parcursul ultimelor luni v-am informat periodic privind evolutia amendamentelor la legea pornografiei initiate si promovate de diverse grupuri pro-valori din Romania. Avem neplacuta obligatie insa sa va informam ca propunerile, care acuma sunt dezbatute in Camera Deputatilor, au suferit modificari neplacute cu consecinte daunatoare valorilor. Spre surprinderea noastra chiar si Comisia Drepturilor Omului a agreat cu unele modificari. Modificarile le aflati aici: http://www.cdep.ro/comisii/drepturile_omului/pdf/2011/av220.pdf Printre altele s-a schimbat titlul legii si s-au eliminat termenii “protectia moralei publice si a pudorii.” Au eliminat un amandament fundamental care ar fi impus siturilor electronice pornografice obligatia de a verifica varsta vizitatorilor siturilor pornografice inainte de a li se permite acces. Ne exprimam in mod cit se poate de categoric dezaprobarea fata de modificarile propuse dar va reamintim ca avem ochii atintiti asupra parlamentarilor care fie ca au facut aceste modificari negindite fie ca au stat indiferenti fata de atentionarea pe care le-am facut-o. La alegerile din 2012 va vom spune cine sunt.

CASA IOSIF – BEIUS

Casa Iosif din Beius (Bihor) este un centru pentru copii abandonati, orfani, sau parasiti de mamele care din fericire nu i-au avortat ci i-au lasat sa traiasca. D-l Petrica Lucaciu, Directorul ei Executiv, ne anunta ca pe 27 mai Casa Iosif a fost vizitata de un oaspete de mare notorietate, fostul ambasador SUA la Bucuresti, David Funderburk. In linkul alaturat aflati poze si detalii. Avem copii frumosi! http://www.photoshow.com/watch/Gr2tv5Nv?p=photoshow_deluxe&v=6.0.0&d=791&l=full_paid&s=downloadcom_ Vizitati si situl Casei Iosif: www.remm-ministry.org

MATERIAL VIDEO

Va preocupa faptul ca Uniunea Europeana submineaza suveranitatea nationala a Romaniei? Pe britanici ii preocupa subminarea suveranitatii nationale a Marii Britanii. Daca si pe unii dintre d-tra va preocupa, va recomandam sa vizionati prezentarea video alaturata facuta de citiva parlamentari britanici pe aceasta tema. Sunt doua prezentari de cite 30 de minute fiecare. http://www.brugesgroup.com/eu/parliament-the-eu-and-national-sovereignty.htm

DECLARATIA DE LA TIMISOARA

Datorita d-tra am ajuns la 6.200 de adeziuni la Declaratia de la Timisoara. Va multumim. Tinta este de 7.500. Deci, mai este loc. Va rugam continuati sa semnati si sa dati mai departe Declaratia la cit mai multi sa o semneze.

Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul si semnati Declaratia. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura d-tra nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)

Declaratia accepta doar o singura semnatura pe adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro.

Promisiuni conditionate

On By nelursIn Biblia, Credinta, Incurajare, Mantuire, Natura UmanaLeave a comment

 

Promisiunile lui Dumnezeu sunt conditionate- insa toate sunt DA. AMIN!

 


Orice loc pe care-l va calca talpa piciorului vostru vi-l dau, cum am spus lui Moise. (Iosua, 1.3)

 

[pullquote]

Cartea aceasta a Legii sa nu se departeze de gura ta; cugeta asupra ei zi si noapte, cautând sa faci tot ce este scris în ea; caci atunci vei izbândi în toate lucrarile tale si atunci vei lucra cu întelepciune.(Iosua, 1.8)

[/pullquote]

Nu stim ce greutate a pus în vorbele sale un profesor care înainte de 1989 a facut o afirmatie colosala în fata studentilor pe care-i îndruma si de care se simtea foarte apropiat si responsabil: „Nu e om cult acela care nu a citit Biblia cel putin o data.” Sunt curios pâna unde si-a însotit vorbele cu fapta. Ce a facut el însusi, cât de departe l-a dus acea preocupare nobila si curajoasa pentru acel timp cand Bibliile erau aproape complet interzise în particular. Înafara preotilor, exceptand protestantii, aproape nimeni nu citea Biblia.

Se vorbea ca Marin Preda pentru a scrie celebra fraza de la sfarsitul trilogiei Cel mai iubit dintre pamanteni citise toata Biblia si înca una veche! Dar, cu siguranta profesorul nostru se referea la o cultura generala minima.

[pullquote]

“Daca dragoste nu e, nimic nu e.” (Marin Preda, cf. 1 Corinteni, 13)

[/pullquote]

Asa cum românii e musai sa-l citeasca pe Eminescu, tot asa e obligatoriu citirea Bibliei. Se stie ca aceasta Carte unica cuprinde multe genuri literare, scrieri de mare profunzime literara, scrise în perioade de timp stravechi, care se întind pe cca 1.500 de ani, pagini care si-au mentinut nu numai autenticitatea celor scrise, dar si prospetimea si farmecul, intacte.

Toti marii oameni de cultura, Eminescu, Eliade, Arghezi, Blaga, Stanescu, Botta, Botez s.a., lista fiind deschisa, fac referiri de substanta la invatatura Bibliei, întreaga lor opera ar avea o alta directie si o cu totul alta valoare (inferioara) daca ar lipsi cultura si tiparul sfintelor scrieri.

Am zis Biblie, deoarece si altii vorbesc de Sfintele Scripturi, unii incluzand si alte scrieri vechi, cum ar fi upanisadele, de pilda. Ori, Biblia cuprinde cele 66 de carti canonice, dupa cum gasim si explicarea necesara în Prefata la Biblia Ortodoxa, tradusa si tiparita sub îngrijirea distinsului carturar si prea-înalt episcop, Bartolomeu Anania. Biblia Ortodoxa cuprinde si alte cateva carti necanonice, pe care Bartolomeu Anania le numeste bune de citit! Insa, o mare parte a Occidentului, neoprotestantii, Biserica Americana Baptista, au Biblia cu doar cele 66 de carti canonice, celelalte sunt cu totul inafara Bibliei. Nu sunt considerate Cuvantul lui Dumnezeu care sa fi inspirat scriitorii acestora. Pentru cunoscatori, diferenta e mare, intre o carte canonica si una necanonica, se simte imediat ca nu e in vorbirea si scrierea unitara a intregului,  citind Biblia cu aplecare, apoi punand ochii si pe acele scriei bune de citit.

[pullquote]“În adevar, fagaduintele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „da”; de aceea si „Amin”, pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu.” 2 Corinteni, 1.20[/pullquote]

Pentru ca spatiul unui Articol e totusi limitat, voi restrange  acest punct de vedere, doar la aceste afirmatii succinte, de altfel si tema propriu-zisa o voi trata mult prea laconic.

Orice loc pe care-l va calca talpa piciorului vostru vi-l dau, cum am spus lui Moise. (Iosua, 1.3)

Daca veti calca cu piciorul, insa e cu folos sa calcam cu ochii si cu gandul, cu meditatia, locul lasat pentru noi, care trebuie deci cucerit, Dumnezeu ni-l va da, cum a promis. El a lasat ascunse, la prima vedere, lucruri importante pentru viata noastra. Trebuiesc cautate cu multa grija si preocupare, ca pe o comoara de mare pret. Pentru poporul israel, Dumnezeu a promis acea bucata de Pamant care le-a dat-o atunci prin conducatorul lor, Iosua, dupa razboaie care au durat cca 7 ani, si care va fi al lor, conditionat.

[pullquote]

„Iosua a împlinit poruncile date de Domnul robului Sau Moise si de Moise lui Iosua; n-a lasat nimic neîmplinit din tot ce poruncise lui Moise, Domnul. „ – Iosua, 11.15

[/pullquote]

De ce credeti ca toti marii oameni de cultura, printre care il includ si pe Brancusi, s-au preocupat in mod majoritar de invatatura care ne vine din Biblie si de la Dumnezeu?

Pentru ca e de neinlocuit si pentru ca e o sursa inepuizabila de mari binecuvantari.

Citim Cuvantul Sfant, caci El ne poate da bucurii spirituale nespus de marete?

De curând am avut sub ochi un eseu urias, al omului de cultura prof. dr. Adrian Botez: Doi frati … imparati! De care imparati si frati, e vorba? De Dan si Emil Botta, ambii poeti de mare talent. Dan Botta, poet de mare profunzime si scriitor cercetator, fiind printre noi doar 51 de ani (1907-1958). Imparatul mai tanar, Emil Botta (1911-1977), a fost un mare actor si poet talentat, binecunoscut contemporanilor sai prin rolurile memorabile interpretate in teatru si film, remarcat prin stilul de interpretare cu totul inconfundabil, de mare angajament launtric.

 

[pullquote]

Mircea Eliade il omagiaza pe poetul Dan Botta, folosind cuvinte-metafore: “ … pentru ca Dan Botta a înteles ca Scrisul este o Religie, ca nu trebuie sa-ti masori opera cu…camioanele (de maculatura, fireste!), ci ca orice scrie Artistul Arhetipal, de fapt sculpteaza pe Stânca Eternitatii, din Paradisul Lui Dumnezeu.

Dan Botta este, alaturi de Eminescu, N. Densusianu si Blaga, printre extrem de putinii români care au înteles, cu clarviziune, ca Neamul Românilor, ROMÂNII, ca expresie de Duh! – nu alcatuiesc, în existenta lor de sute de mii de ani, ca stramosi ai Europei si ai Lumii întregi – o…”cultura minora”…

[/pullquote]

 

CE VREAU SA ZIC ? Pun fata in fata,  alaturi si  impreuna, Biblia si scrierile marilor poeti amintiti aici.  Mareata Opera le-a fost izvor de invatatura si inspiratie,  tuturora. Dar  Biblia  ea insasi  cuprinde si multe scrieri in versuri cum sunt Psalmii, unele scrieri ale lui Solomon, cartea Iov…

Inca odata remarc credinta poetului Dan Botta, descifrata pentru noi in eseul Doi frati … imparati!:

 

“ Desi admira pe Proust si iubea pe Stendhal, suspecta romanul ca gen literar. I se parea inutil si necuviincios sa scrii, bunaoara, ca cineva, personaj literar, a taiat o bucata de brânza si a mâncat-o cu pâine. Chiar daca ar fi încercat, Dan Botta n-ar fi putut scrie niciodata o asemenea fraza. Nu credea în realitatea literara a obiectelor si actiunilor de toate zilele.”

 

 

Constat, ca si Dan Botta, ca in poezie, cuvintele si ideile, filozofia acestora, imbraca forme de mai mare profunzime spirituala.

 

 

Dan Botta “Credea (alaturi de alti câtiva, printre care ma numaram) ca daca o cultura îsi reveleaza constient esentele – într-o creatie poetica, în filozofie, într-o opera spirituala – devine prin însusi acest fapt o CULTURA MAJORA; chiar daca, datorita limbii în care au fost exprimate, valorile ei literare nu se pot bucura de o circulatie universala” – cf. Mircea Eliade.

Si, tot din marturia extrem de pretioasa a lui Mircea Eliade, aflam ca Dan Botta era VÂNATOR DE ARHEI : “De aici, pasiunea lui Dan Botta pentru esente. De aici, de asemenea, convingerea lui ca numai “clasicismul” (orice tip de clasicism, nu numai cel greco-latin) poate constitui sursa exemplara de inspiratie. Pentru ca, spunea Botta, familiarizându-te cu valorile clasice, îti revelezi esentele si înveti sa le descoperi acolo unde nu le vedeai mai înainte. (Numai un “clasicist”, credea Dan Botta, putea identifica marile creatii ale poeziei populare. Ceilalti cercetatori ramâneau la nivelul filologiei, folklorului sau istoriei literare)”

 

Sa mergem la adevaratul  izvor  spiritual!

Sa ne bazam pe  promisiunile  – certitudini care ne dau adevarata viata si fericire vesnica – Cuvantul lui Dumnezeu lasat pentru om in Carte, in TESTAMENT (Vechiul si Noul testament- Biblia).

Doamne ajuta! Doamne da-ne izbanda!

 

Interviu cu primarul Timisoarei- Dr. Ing. Gheorghe Ciuhandu

On By nelursIn InterviewLeave a comment

 

Un gospodar cu minte si inima!

 

Interviu realizat de Viorel Baetu


 

Timisoara, orasul parcurilor.

Timisoara, capitala Banatului.

Timisoara, un oras în care au trait si traiesc, români, maghiari, germani, sârbi, bulgari si alte etnii, în buna întelegere.

Timisoara, un oras universitar cu traditie.

Timisoara, orasul unde cota de somaj e sub 3 %.

Timisoara unde nu e totul perfect , dar unde se face ceva si asta se vede.

Timisoara, un oras care candideaza pentru titlul de „Capitala culturala europeana “.

Timisoara un oras civilizat, în conceptie moderna.

Timisoara orasul în care m-am nascut, am crescut, am studiat si am trait 40 de ani.

În aceasta primavara am vizitat, dupa câtiva ani, din nou Timisoara si am avut o surpriza foarte placuta. Urbea mea natala este la înaltime. Parcurile sunt curate si îngrijite, Centrul era plin de flori frumos aranjate, peste tot curat, frumos si îngrijit.

Se vede o mâna de gospodar.

Cu acest gospodar (primarul) am avut placerea sa stau de vorba, în cadrul unui scurt interviu.

Viorel Baetu : Domnule primar, Timisoara este un oras care s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani. Ce proiecte de viitor aveti?

Gheorghe Ciuhandu: La ora actuala avem o serie deproiecte pe care le pregatim pentru finantarea europeana, în valoare de 70 de milioane de Euro, proiectele cu finantare din bugetul local în valoare de 30 de milioane de Euro si în paralel proiecte cu finantare privata de extindere a unor capacitati de productie, cum ar fi de exemplu Simens, Continental, ELBA si altele, ceea ce face sa mentinem dinamismul activitatii economice, cota de somaj în Timisoara fiind sub 3 %.

Viorel Baetu: Care sunt problemele majore cu care va confruntati în urbanistica Timisoarei?

Gheorghe Ciuhandu: Planul urbanistic general din 2002 conceput pe o perioada de 10 ani sta la baza proiectelor pe care l-eam realizat sau sunt în curs de realizare.

Din pacate regulamentele privind constructiile imobiliare nu sunt întodeauna respectate. Ma refer la un anumit gen de cladiri care contravin spiritului locului si care de multe ori s-au facut fara autorizare, eu am fost în nefericita postura de a darâma câteva din aceste case, asa zise case tiganesti, care apartineau unor cetateni de origine roma, dar acestea nu au fost darâmate din motive de etnie ci numai din motive de disciplina urbanistica.

În afara de aceasta avem probleme cu tot felul de constructii în zone deja construite, cladiri înalte, care îi deranjeaza pe cei din jur, sau monumente care au un regim special dar sunt facute de unii cetateni fara a se fi informat în prealabil.

Viorel Baetu: Desi s-au facut multe îmbunatatiri si lucrari de modernizare, traficul în Timisoara este pe cale sa colapseze. Cum vreti sa rezolvati aceasta problema?

Gheorghe Ciuhandu: Problema traficului, este o problema dificila, la aproape 400 de mii de locuitori, avem la ora actuala 150 de mii de masini si numarul masinilor este în continua crestere. Am reusit sa descongestionam putin traficul prin centura exterioara de pe Calea Aradului spre Lugoj, dar spre Resita, Belgrad nu e centura si ne lipsesc fondurile. Cei de la Bucuresti nu ne-au mai alocat în ultimi 5 ani nici un ban pentru dezvoltarea retelelor de trafic urban si nu numai pentru asta. Deci va trebui realizata probabil doar prin eforturi proprii, ceea ce fiind dat volumul mare de lucrari pe care le implica, nu se poate realiza decât în timp.

În paralel avem un program ambitios pentru modernizarea retelei de trafic urban care speram sa-l realizam pas cu pas si astfel sa facem mai usoara viata timisorenilor.

Problema parcarii, care de asemenea este deficitara, am rezolvat-o partial prin cele trei parckingur noi si prin faptul ca exista obligativitatea ca toate constructiile noi sa aiba parcari subterane. Dar mai e mult de lucru.

Viorel Baetu: În Ungaria si Austria se plateste taxa de autostrada, în România este introdusa Rovigneta peste tot indiferent pe ce drum circuli. Constructia si întretinerea

drumurilor regionale este finantata din impozitul contribuabililor, iar autostrada în România este deocamdata ca si inexistenta. Deci de ce se taxeaza ceva ce nu exista?

Gheorghe Ciuhandu: Rovinieta a fost introdusa de cei de sus. Nu stiu nici eu pentru ce, nu stiu cine a introdus-o si nu stiu unde se duc banii.

Toti avem Rovinieta, pentru ca de abia asteapta sa te prinda fara ea, iar amenzile sunt mari. Deci circulam cu Rovinieta.

Asta este si mi-e indiferent daca ma citati sau nu.

Viorel Baetu: Catastrofa de la Fukusima a schimbat fata lumii, facând multe guverne sa-si reconsidere pozitia fata de energiile alternative. Cum a influentat aceasta noua optica, municipiul Timisoara?

Gheorghe Ciuhandu: Energia nucleara, trebuie sa fie înlocuita treptat de energii alternative si ecologice.

Noi aici nu avem mari probleme din acest punct de vedere.

Avem un parc tehnologic în care se pun bazele promovarii energiilor alternative care în viitor vor avea o tot mai mare pondere în productia energetica.

La ora actuala cea mai mare parte din energia electrica este livrat de Centrala hidroelectrica si CET Sud Timi?oara care produce de asemenea apa calda menajera ?i agent termic folosind combustibil fosil.

Viorel Baetu: Multi timisoreni traiesc astazi în afara granitelor României. Ce legaturi aveti cu acest segment al diasporei din Germania si Austria?

Gheorghe Ciuhandu: Suntem înfratiti cu orasele Karlsruhe si Gera unde traiesc si activeaza multi concetateni de-ai nostri. Colaboram pe tarâm cultural cu asociatiile din Diaspora Germana precum si cu oameni de cultura si arta stabiliti în aceste tari. Chiar anul acesta la 28 mai vom avea un spectacol cu muzica, film si lansare de carte într-un spectacol dedicat lui Ioan Holander, un timisorean care a fost sarbatorit anul trecut la Viena ca cel mai longeviv si de succes director al Operei din Viena, unul din cetatenii de onoare al urbei.

De asemenea pe tarâm economic am reusit sa convingem multe firme germane sa aleaga Timisoara ca loc de productie, ceea ce a contribuit într-o mare masura la dezvoltarea orasului.

Viorel Baetu: În ultimii ani, afluenta tinerilor cu studii universitare din România care cauta un loc de munca în tarile dezvoltate din Europa de Vest a crescut simtitor. Majoritatea acestora raspund la întrebarea referitoare la întoarcerea în România, negativ. Cum explicati acest fenomen?

Gheorghe Ciuhandu: În situatia actuala, în care multi tineri cu studii nu au loc de munca, salariile sunt mici, iar motivatia economica este aproape inexistenta, fenomenul mi se pare explicabil.

Noi în Timisoara am avut peste 1 miliard de Euro, investitii straine directe, fiind pe locul doi în tara dupa Bucuresti, astfel s-au creat locuri de munca, rezultatele privind demografia Timisoarei fiind pozitive.

Viorel Baetu: Câteva cuvinte pentru timisorenii aflati acum în lumea larga.

Gheorghe Ciuhandu: Le transmit cele mai bune gânduri. De asemenea le doresc sanatate, deplina realizare pe plan profesional si uman.

Tot binele din lume si sa ne vedem la Timisoara!

Timisoara – Aprilie 2011

Cu Doamne ajuta…

On By nelursIn poetryLeave a comment

Cu „Doamne ajuta” sa-ti începi munca,

„Ia creionul si scrie”, asa mi s-a spus

Si nu întreba de la cine-i porunca,

Oricum, precum toate, ea vine de Sus!

 

Si-atunci, când îti merge anapoda treaba,

Când norii se-aduna pe crestet de-a valma,

Degeaba te tângui si blestemi degeaba,

Nu te ridica din tine sudalma!

 

Azi bântuie o boala si printre statui,

Daca nu-i Dragoste în ceea ce faci,

Daca nu-i Dragoste în ceea ce spui,

Cu „Doamne ajuta” învata sa taci!

 

Nicolae Nicoara

6-7 Iunie 2011

Rascruce de îngeri …

On By nelursIn poetryLeave a comment

de Aurelian ROMEO

 

Pruncul


De dincolo de râul de zgura,

se apropie un prunc trandafiriu

pasul avândul curtat

de un înger cu aripi de zahar

si buze ciresii.

 

– Lasatii-i sa zboare, va zic!

Pe ei, pe copii.

Lasati-i sa fie îngeri!!!


 

pe sub gândul de azi


pe sub gândul de azi
mi-am tras un tricou jerpelit si murdar
doar, doar nu s-o vedea
cu fiul meu dintr-o viata anterioara.


colivia a iesit la promenada


din oglinda înnorata,
colivia a iesit la promenada.
mânjita în rosu,
ca inima privita prin gaura cheii.

prin gaura coliviei
cheia se vede de pe acum
liliachie…


apocalipsa în pijama rosie


apocalipsa
cu barba de un cot
deseneaza din fumul oglinzii
singuratatea în pijama rosie.

…………………..

 

Rastignirea dupa Dali


pentru ca asa a vrut Dali,
Iisus sta pe cruce, cu barbia-n piept;
Cerul Îl priveste, de Sus, în desert;
El nu are ochi pentru Tatal,
nici gând,
ci ochii, murind Si-i îndreapta
tot catre omul-pamânt.

 

Din gura pruncilor

 

Plutesc biserici peste tot,
iar soarele rasare
din spatele oglinzii.

Icoane ning din ramuri
si din prunci,
iar luna-si face mantie
din ciucurii cortinei.

 

Suspendat între nori

 

Suspendat între nori,

cuvântul

– de-o tristete vecina

cu clipa.

 

Risipa îl cheama

s-o urce în adânc,

sa-i lumineze cu mormântul sau,

cripta.

 

Rascruce de îngeri

 

Te-ai nascut la rascruce de epoci

Si-ai crescut la rascruce de cruci.

Azi o rascruce de îngeri te-ncearca

Si nu-ntrebi: “Unde Doamne?”,

Dar te duci.

 

Cu ochiul ceasului


tu ma privesti cu ochiul
ceasului,
eu din nisip îmi desenez
colinda;
întreaba marul unde ma
ascund,
când pasul înfrunzit fluiera
cu aripi.

 

Tropotind prin furtuna


Herghelia cailor negri
strapungând prin furtuna.

Selena-i vrajita, acolo-n
astralul târziu
si uita sa-i caute
marii, prin plete

 

 

De la Eminescu la Grigore Vieru

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

de Catinca AGACHE

 

 

Viata literara româneasca cunoaste dupa 1989 un fenomen aproape paradoxal: „batalia pentru Eminescu” – mai exact batalia pentru un mit statornicit ca atare de G. Calinescu -, determinata de cei care au creat „cazul Eminescu” („Dilema”,1998). Când se credea ca totul este asezat pentru totdeauna si ca nimic nou nu mai poate surprinde în ceea ce priveste viata si opera poetului national, apar nenumarate surprize editoriale[1], se nasc polemici aproape interminabile care par sa fi împartit scriitorimea româna în doua tabere aparent ireconciliabile, ambele nedemonstrând altceva în ultima instanta decât ca Eminescu este viu, mai actual ca oricând, se afla printre noi, sintetizând nu numai geniul poporului roman, ci însasi constiinta, esenta sufletului lui, argumentând o data în plus ca fiind „atât de român încât este universal” (M.Dragomirescu). Este pus în valoare astfel realitatea ca recuperarea lui Eminescu constituie un proces ce nu s-a terminat, ca posteritatea lui ramâne o perena, facinanta provocare. În aceasta „batalie” s-au înscris si scriitorii români de dincolo de Prut care au avut de întâmpinat în plus contestatarii din interior („Flux”), luând atitudine, editându-l în seriile de Opere (editurile Litera, Cartier, Gunivas), îngrijite de eminescologi renumiti si aparând cu noi si primenite exegeze (Mihai Cimpoi).

Modelul Eminescu a functionat altfel în Basarabia de-a lungul istoriei sale zbuciumate[2], fiind vazut nu numai sub aspectul de inegalabil poet national ci si de autentic patriot, cu o înalta constiinta morala, onestitate si sensibilitate, aparator al ideii de românism si al acestei provincii istorice românesti greu încercate, desi la mostenirea publicistica eminesciana accesul a fost foarte târziu. În conditiile vitrege în care multa vreme (pâna spre sfârsitul anilor 50) nu s-a editat nicio carte în limba româna, folclorul poetic românesc pastrat pe cale orala a suplinind în mare aceasta lipsa, Eminescu, descoperit cu întârziere de generatia saizecista, a fost asumat si identificat cu însasi limba româna. În perceptia majoritatii românilor basarabeni, imaginea geniului tutelar este suprapusa peste cea a lui Isus, prin forta sacrificiului ce exprima însusi destinul tragic al acestui tinut. Se stie ca problema Basarabiei a reprezentat o constanta în activitatea jurnalistica a lui Eminescu, publicistul genial care a fost neputând ramâne indiferent la o chestiune atât de delicata si dureroasa, cu atât mai mult cu cât a fost contemporan unor momente istorice legate de aceasta – retrocedarea (1856) unei parti a teritoriului ei anexat abuziv în 1812, apoi reanexarea („A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominatiunii rusesti”) [3]. Tocmai de la verbul lui neiertator vizând nedreptatea istorica fata de aceasta cât si fata de Ardeal, de la atentionarea privind „masurile silnice pentru stârpirea românismului” si argumentarea ideii de unitate nationala se trage, de altfel, martiriul sau. De aceea a fost receptat ca poet esential si simbol al românitatii, ce le-a dat basarabenilor forta în subscrierea fenomenului rezistentei împotriva rusificarii si sovietizarii fortate, deznationalizarii dupa un plan diabolic centrat pe crearea în paralel a curentului moldovenismului, românofob, alimentat cu furie pâna-n zilele noastre, având ca scop pulverizarea lor ca natie. Dupa 1940, cultul lui Eminescu a reprezentat unica cale de salvare din neantul ce le ameninta însasi existenta „fiintiala”. Chiar în faza interzicerii lui, „mitul sau lucrator” a produs fenomenul miraculos al relansarii „românismului cultural“(A.D.Rachieru) în Basarabia. Literatura si cultura româna din acest spatiu au stat astfel dintotdeauna sub semnul lui Eminescu, s-a centrat pe modelul Eminescu ca „masura a fiintei nationale” (Constantin Noica), el exprimând unica solutie de revigorare, de renastere. Literatura si cultura româna din Basarabia a fost una de rezistenta în conditii foarte dure si taria, miracolul basarabean în sine, si-au gasit ca punct durabil tocmai acest vector de spiritualitate româneasca care a fost si continua sa fie Eminescu. Numai privindu-se prin el, românii din Basarabia s-au putut regasi ca natie, istorie, traditie, cultura, limba, desi lupta cu falsul glotonim („limba moldovenesca”), cu înrolatii lui slujitori, nu s-a încheiat înca, înscriindu-se în ceea ce Grigore Vieru numea „tragismul Limbii Române de pe teritoriul Basarabiei”. [4]. De aceea Ion Druta îl numea pe Eminescu, înca din 1970, „un hotar al constiintei”. De aceea Mihai Cimpoi, acest titan al criticii literare postdecembriste care a marcat o noua etapa în receptarea eminesciana, îl vede ca o „biblie lucratoare”, ca cel care a luminat drumul basarabenilor spre „regasirea ontologica”, spre salvarea ca natie („Moldovenii din Est s-au salvat prin Eminescu”). Miscarea pentru redesteptare si lupta pentru limba, alfabet-grafie latina, identitate nationala, tricolor, începuta prin 1988, cu putin înainte de revolutia româna, pe el l-a avut ca factor dinamizator, putându-se spune astfel ca prin Eminescu Basarabia, literatura româna din hotarele ei, condamnata decenii în sir a fiinta într-un dureros „exil interior”, au revenit la matca. A fost interzis, editat în haina chirilica sau tradus în limba rusa si redescoperit târziu, dar, miracol sau nu, la simpla rostire a numelui lui au vibrat sufletele celor înscrisi în „batalia pentru Basarabia”. Eminescu a fost cântecul care-a înaripat si chemat la lupta, care nu i-a lasat sa se frânga. De aceea, poate nicaieri Eminescu nu se bucura de atâta pretuire ca între românii de dincolo de Prut. Lingvistii Ion Dumeniuc, Eugen Coseriu, Valeriu Rusu, Silviu Berejan, Nicolae Corlateanu, Haralambie Corbu, Anatol Petrencu, scriitorii Nicolai Costenco, Liviu Damian, Ion Vatamanu, Dumitru Matcovschi, Aureliu Busuioc, Vladimir Besleaga, Vasile Vasilache, Spiridon Vangheli s.m.a. au vegheat la hotarele Limbii si Literaturii Române din Basarabia al caror simbol este chiar Eminescu.

Din „copacul Eminescu” (Lucian Blaga) a rasarit si Grigore Vieru, ca o necesitate istorica a continuarii luptei în noul context creat, deschizînd larg usile unei miscari de renastere culturala timid manifestate pâna atunci, iar alaturi de el alti uluitori poeti si patrioti basarabeni mai ales din mai tânara generatie (Nicolae Dabija, Ion Hadârca, Leonida Lari, Iulian Filip, Vasile Romanciuc, Andrei Strâmbeanu, Doina si Ion Aldea Teodorovici, Andrei Vartic s.a.), refacînd astfel legatura cu perioada interbelica a literaturii române privite ca întreg. Purtând în inima pe Eminescu si Tricolorul românesc, Grigore Vieru a fost „vîrful de lance” al luptei scriitorimii, intelectualitatii basarabene pentru limba, istorie si neam, desi el însusi recunoaste ca istoria i-a dictat aceasta („Eu nu sunt un luptator. M-a urcat pe baricade durerea din sufletul meu si nevoile. Eu sunt o fire mai mult dramatica…”). Taxati nemilos dupa 1989 de „elitistii” de la Bucuresti dar si de emulii lor din interiorul tinerei republici („pasoptisti”, etc), el si confratii de-aceeasi simtire si-au asumat ca pe o necesitate istorica misiunea de „poeti ai cetatii”. Lor si miilor de actori mai putin cunoscuti, care au înteles ca trebuie sa se înroleze în marea batalie, precum modelul lor Eminescu, li se datoreaza renasterea basarabeana de dupa acest an de hotar. Cel care l-a readus pe Eminescu în spatiul public basarabean într-o perioada de crunta sovietizare si „moldovenizare”, a fost Grigore Vieru, poemul sau Legamânt (1964) reprezentând un altfel de imn national, delimitând începutul acestui proces de regasire prin geniul tutelar si limba româna. Profesiunea de credinta a lui Eminescu („Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe un nor de aur din marea de amar”) a lucrat astfel si asupra sa, Grigore Vieru fiind astazi un poet-simbol al Basarabiei, cel mai mare si mai iubit poet contemporan român basarabean.

Situat în prelungirea poetului, jurnalistului si patriotului român Mihai Eminescu, ca doua destine legate prin fire nevazute, ca înalte constiinte ale neamului, el este înlantuit întru eternitate în armonia si muzicalitatea poeziei lui, a Limbii Române însesi, în iubirea imensa pentru pamântul românesc, pentru poporul pe care, si unul si celalalt, l-au dorit unit pentru vesnicie între aceleasi hotare istorice. Soarta a vrut asa ca ziua de nastere a lui Eminescu, aniversarea a 160 de ani de la aceasta, sa fie legata de cea a plecarii definitive si asezarii alaturi de el, în eternitate, a lui Grigore Vieru. S-a afirmat despre el ca este „lacrima lui Eminescu” si nu s-a gresit, în zâmbetul lui blând revarsat peste lume, în simplitatea lui profunda, în întreaga fiinta sensibila oglindita în cuvânt, stând forta si taria afirmate în toata opera sa, în toata viata sa, pe linia modelului atât de „lucrator” în Basarabia. Daca românilor din interiorul tarii li s-a parut firesc sa aiba acces direct la opera lui Eminescu (excluzând o scurta perioada postbelica), pentru conationalii din Basarabia, ca si pentru cei din Bucovina, fenomenul nu s-a produs de la sine, ci a presupus o continua masurare cu timpul, cu istoria, spre a obtine acest drept.

Vieru însusi marturiseste ca face parte din „cea mai tragica generatie de scriitori”care n-au avut intrare la cartea româneasca si ca el însusi a intrat târziu în posesia unui volum de versuri de Eminescu, ca fascinanta întâlnire cu el s-a produs întâmplator abia în timpul studentiei, ca l-a citit „prin crapatura bancii”, ca tot prin el a descoperit Tara despre care nu stia decât ceea ce-i povestise mama si ca numai astfel s-a descoperit pe sine. Marturisirea sa este, poate, unul dintre cele mai emotionante si pline de miez gânduri despre Eminescu („Cred ca aveam 19 ani când am vazut si am luat în mâna cartea sa. Descoperindu-l pe Eminescu, mi-am descoperit sufletul. Eminescu este o cetate cu o singura intrare si cu o suta de iesiri. Intri în ea, iei aminte la toate, înveti, te învoinicesti, apoi iesi pe unde crezi tu ca-i mai bine ducând mai departe faclia graiului si spiritul neamului tau. Important, la început, este sa gasesti intrarea, sa cunosti semnele ei, sa nu le încurci. Eminescu, daca vreti, este izvorul, este lacrima de foc a Universului”). Ea se adauga atâtor si atâtor sintagme célèbre care reprezinta imensul respect si iubirea sincera manifestate pentru „omul deplin al culturii românesti” (Constantin Noica), nu mortificate însa ci mereu proaspete, si traduc astfel realitatea unui Eminescu care a atins coarda cea mai sensibila a poporului sau, patrunzând adânc în mentalul acestuia, performanta rara înscrisa si de Grigore Vieru. Pâna a-l descoperi ca „steaua care ne pastreaza“, si-a adapat setea din cântecele românesti, dar odata intrat în contact cu opera lui, Eminescu a devenit pentru dânsul primul dascal, primul manual de limba româna („Primul manual de limba româna, manual de istorie si primul manual de suflet, daca se poate spune asa, este Eminescu…Primul meu dascal este Eminescu, iar ceilalti Goga si Blaga…Cântecul, pâna l-am descoperit pe Eminescu, mi-a fost manual de istorie… si azi cântecul la noi e un manual de istorie”).

Într-o realitate extreme de dura, în care tot ceea ce tinea de limba si istoria stramoseasca era interzis (simpla lor rostire în perioada imediat postbelica fiind chiar pedepsita cu ani grei de gulag[5]), Eminescu, odata readus în acest spatiu cultural de Vieru, a fost trecut sub tacere de autoritati. De altfel, tulburatorul poem Legamânt, publicat în 1964 în revista „Nistrul”, închinata acestui „Shakespeare al românilor” – cum îl numea G.B.Shaw[6] – este în fapt un testament care cuprinde o premonitie a ceea ce avea sa se însemne plecarea lui (15-16 ianuarie2009) la „stramosi” si la întâlnirea astrala cu Eminescu, având cartea acestuia în mâna („ Stiu: cândva, la miez de noapte,/ Ori la rasarit de Soare,/ Stinge-mi-s-or ochii mie/ Tot deasupra cartii Sale”). Cuprinde, în acelasi timp, un mesaj încarcat de adânci semnificatii vizând continuarea, ducerea mai departe si pazirea cu sfintenie a mostenirii lui culturale („Ci sa nu închideti cartea/ ca pe recile-mi pleoape./ S-o lasati asa deschisa,/ Ca baiatul meu ori fata/ Sa citeasca mai departe/ Ce n-a reusit nici tata.”), ca si odihna sa vesnica sub semnul lui Eminescu, sub care a trait toata viata („Iar de n-au s-auza dânsii/ Al stravechii slove bucium, /Asezati-mi-o ca perna/ Cu toti codrii ei în zbucium”), ca „ostas de linia întâi” (Andrei Strâmbeanu) ce a fost, precum acesta. Minimalizata, ca întreaga poezia de factura social-patriotica, de multi dintre cei care nu cunosc îndeaproape literatura româna din Basarabia ce a evoluat într-un anumit context de care nu poate fi rupta, opera sa poetica – de dragoste, metafizica, mesianic-publicistica – traieste în sufletele românilor, bucurându-se de o larga notorietate la care viseaza, fara succes, multi dintre cei ce se grabesc cu etichetarile nedrepte.

Dar câti dintre acestia stiu ca Grigore Vieru este cel care, pentru prima data, publica în Basarabia o poezie închinata „poetului nepereche “(G. Calinescu), alte câteva dedicate (în volumul ce înscrie adevaratul sau debut editorial – Numele tau, 1968, cu o prefata de Ion Druta) lui Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Marin Sorescu, Nicolae Labis, Constantin Brâncusi când numele acestora era aproape necunoscut si nerostit, o alta poezie despre drapelul românesc, – Curcubeul, înclusa în volumul Trei iezi (1970), carte interzisa si topita imediat dupa publicare -, sau ca a introdus, tot pentru întâia oara, în primul abecedar alcatuit pentru copiii Basarabiei pagini din Eminescu, Rebreanu, Blaga, din folclorul românesc, ca a realizat primul abecedar pentru prescolari – Albinuta (1970, împreuna cu Spiridon Vangheli, în alfabet chirilic, evident, reeditat dupa 1989 în grafie latina) – dupa care au învatat si învata înca generatii întregi de copii basarabeni -, ca a publicat primul text cu grafie latina în „Literatura si Arta”(1989) -, ca a înaripat masele cu versurile sale (în Miscarea pentru Eliberare Nationala) puse pe note de el însusi sau de Eugen Doga, Ion si Doina Aldea Teodorovici, interpretate cutremurator de acestia sau de multi altii si devenite notorii, întrate aproape în folclor prin popularitatea lor, redesteptând astfel sentimentul national, ca a fost unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova (1989) si ai Marii Adunari Nationale (27 august 1989), ca a participat la a XIII-a sesiune a Sovietului Suprem al R.S.S.Moldoveneasca unde s-a votat Limba româna ca limba oficiala si alfabetul latin, ca a refuzat, împreuna cu Eugen Doga, sa scrie un nou text (respectiv, muzica) în locul imnului „Desteapta-te române” anulat de neo-comunisti în 1994, aruncând anatema asupra celor ce se vor preta la o asemenea tradare („Dreptatea istorica va blestema poetii si compozitorii care vor îndrazni sa ridice mâna asupra Imnului National Desteapta-te române”), ca a adus unul dintre cele mai frumoase elogii Limbii Române si cele mai solide argumente împotriva glotonimului „limba moldoveneasca” sustinut de neo-comunisti în discursul de primire la Academia de Striinte a Republicii Moldova (Testament/Limba Româna, oastea noastra nationala, 30 august/7 septembrie 2007)?

Izbucnind ca figura singulara a apararii acestor valori, într-o perioada în care patria-patriotismul-poezia patriotica au început a fi considerale notiuni rasuflate în România, atragând dupa el o întreaga suita de poeti-patrioti din Basarabia, nici nu se putea sa nu deranjeze în stânga sau în dreapta Prutului pe cei straini de asemenea sentimente, dar si-a atras în schimb imensa iubire a poporului. Ca si idolul sau Eminescu, a luptat toata viata cu armele scrisului si fapta pentru redesteptarea neamului, jertfindu-se pentru „adevarul despre fiinta româneasca (Mihai Cimpoi). Adevarat poeta vates, pe linia mesianismului lui Goga, si-a pus întreaga sa opera – poezii, muzica pe versuri, publicistica, aforisme, lucrari în colaborare, interviuri-dialoguri – în slujba poporului din care se trage („Din clipa când am simtit povara dragostei de tara, de atunci a început sa nu-mi mai fie frica de moarte”), a adevarului privind fiinta româneasca. De aceea Academia Româna l-a propus pentru Premiul Nobel pentru Pace (1992), cum Eugen Simion afirma despre Eminescu („Poetul Mihai Eminescu ar fi meritat Premiul Nobel pentru literatura, dar acest premiu nu se acorda postum”). De altfel, Grigore Vieru însusi marturiseste ca toata viata a visat România pentru a fi mai aproape de Eminescu si limba româna („Daca visul unora este sa ajunga în Cosmos, eu viata întreaga am visat sa trec Prutul”). Imediat dupa prima vizita facuta în?ara[7] (într-o delegatie oficiala de scriitori rusi, la propunerea lui Jukov Akim), o vizita tulburatoare care i-a marcat întreaga existenta, publica o poezie superba, scapata de cenzura prin simbolistica bine drapata („De-acum as putea/ Si fara picioare trai/ Da, fara ele -/ La cine voiam sa ajung/ Am ajuns…”). Un alt poem dedicat marelui sau model liric si moral – Eminescu – este ceea ce s-ar putea numi o poezie muzicala, transformata imediat într-un adevarat imn al luptei pentru redesteptarea constiintei neamului. Alaturi de alte versuri ale sale înscrise sub semnul poeziei de opinie, poemul-cântec a stat în fata tancurilor sovietice (în 1989) pentru apararea fiintei nationale („La zidirea Soarelui se stie/ Domnul a muncit o vesnicie/ Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu/ Ne-am ales cu Domnul Eminescu/ Domnul cel de pasare maiastra/ Domnul cel de nemurirea noastra – Eminescu”). Mai ales dupa 1991, el a scris o poezie oracular-mesianica cu valoarea unui strigat existential. care a înscris un fenomen unic în spatiul basabean, ca si în cel larg românesc postdecembrist, fiind cântata de stadioane întregi de tineri si circulând asemeni folclorului.

Bagatelizata, din pacate, de ignoranti sau rauvoitori, de postmodernistii marcati de sindromul demolarilor si demitizarilor – care n-au privit-o prin prisma necesarei opere de unire a celor doua maluri de Prut prin vers incendiar si muzica pe care aceasta a faptuit-o, a realitatilor basarabene, a Basarabiei reale care înca mai oscileaza între recunoasterea limbii române sau însusirea glotonimului „limba moldovenesca”, a statutului scriitorului român din Basarabia obligat sa fie mereu pe baricade ca model de constiinta înalta patriotica, civica, morala -, ea a capatat o fabuloasa popularitate. De altfel, aceasta misiune asumata este marturisita chiar de Grigore Vieru însusi ca fiind un imperativ al epocii („Eu sunt un liric, chiar tragic, prapastios. Abia astept ca lucrurile sa se aseze în matca lor pentru a reveni la chemarea mea fireasca, la poezia lirica…Scriu versuri publicistice. N-am crezut niciodata ca voi scrie poezie patriotica, dar la ora actuala consider ca n-am dreptul sa nu fac acest lucru. Am parasit altarul poeziei filosofice si metafizice si am luat arma pe care a trebuit s-o iau”). Fiinta fragila îmbraca când istoria i-a cerut-o în armura de razboinic, el a devenit un adevarat tribun în apararea fiintei românesti, un profet, simbolul renasterii nationale, figura emblematica a Basarabiei („Ridica-te, Basarabie,/ Trecuta prin foc si sabie,/ Batuta ca vita pe spate,/ Cu biciul legii strâmbate,/ Cu lantul poruncitoarelor strigate!/ Ridica-te! Ridica-te! Ridica-te!”). Realizeaza astfel poeme incendiare, adevarate „inscriptii pe stâlpul portii” ce cânta „crinii latiniei” sau redau drama Basarabiei în noul context istoric si geopolitic. Versul sau capata acum inflexiuni publicistice, utilizând metafore violente, fiind mai direct, mai ironic, mai incisiv. Seninul lui se întuneca, tonul devenind solemn, grav, interogativ sau imperativ, dinamitard, invocându-l ca argument pe Eminescu („ Si va uitati chiorâs la Prut // Pe-a carui valuri ce ne dor/ Se scutura de-atâta dor / Toti teii lui Mihai cel drag / Si-ntregul doinelor sirag”). Asemeni lui Eminescu, tocmai cel care si-a fixat ca principal obiectiv moral „apararea Bisericii Nationale, a Limbii Române si a Istoriei Românilor”afirmând ca „fara aceste aripi esentiale nu putem zbura peste Prut”, poetul „martir” al versului românesc (Eugen Simion), „mare si adevarat poet”(Nichita Stanescu), n-a fost scutit de atacuri repetate venite dinspre „elitistii” de Bucuresti cât si dinspre nelinistitii tineri colegi de la „Flux”(„Am suferit foarte mult la început pentru atacurile nedrepte din presa bucuresteana, atacuri care m-au durut mai mult decât toate ranile pe care mi le-au facut strainii. Si… erau zile când juram sa nu mai trec Prutul, eu care o viata întreaga am visat sa ajung în tara.”). Ele au fost folosite ulterior ca arme în vitriolantele campanii defaimatoare care l-au ranit adânc, grabindu-i moartea.

„Cei care l-au chinuit pe Grigore dincolo de Prut n-au mai putina vina decât cei care l-au chinuit dincoace de Prut” – sustinea Adrian Paunescu plecat si el la scurt timp dupa prietenul sau. „Vreau sa deplâng – afirma Alex. Stefanescu[8] – modul nerespectuos în care societatea româneasca l-a tratat”, referindu-se nu la marea parte a românilor atasati de sufletul poeziei lui ci la cei care l-au asasinat putin câte putin. Eugen Simion este cel care a descris poate cel mai bine acest fenomen reprezentat de Grigore Vieru („despre Grigore Vieru am putea spune ca este ultimul poet cu Basarabia în glas. Un poet mesianic, un poet al tribului sau, obsedat de trei mituri: Limba româna, Mama si Unitatea neamului. Un poet elegiac, dar, în ciuda fragilitatii înfatisarii sale si a vocii sale – moi si stinse, menite parca sa sopteasca o rugaciune, nu sa pronunte propozitii aspre ca vechii profeti – un poet dârz, un cuget tare, un spirit incoruptibil. Multi i-au înteles stilul si mesajul, altii i-au reprosat mereu faptul ca nu este un poet postmodern.

Judecata rea. Vieru nu putea fi postmodern pentru ca, spune chiar el, s-a nascut si a crescut într-o istorie imposibila si, când a început sa scrie, si-a dat seama ca publicul sau asteapta altceva de la el. Ceva esential, spus limpede, ceva despre suferintele si bucuriile natiei sale, atâtea câte sunt. În aceste circumstante, poemul «nu poate fi o zbenguiala a cuvintelor”). Un superb, emotionant poem-cântec – Reaprindeti candela („Reaprindeti candela-n cascioare/ Lânga busuiocul cel mereu-/ Degerat la mâni si la picioare/ Se întoarce-acasa Dumnezeu. / Doamne,Cel din slavi crestine/ Ce pacate oare-ai savârsit/ Ca te-au dus acolo si pe Tine/ In Siberii fara de sfârsit ?!/ Refren:/ Toate le ierti, / Doamne de sus,/ Cu blândete mareata/ Chiar si pe cei care te-au dus/ In Siberii de gheata”) -, închinat destinului tragic basarabean, el singur ar fi de ajuns pentru a sustine cele afirmate mai sus. .

„Organic legata de poezia eminesciana”(Eugen Simion), înscrisa pe linia de aur Eminescu, Blaga, Nichita Stanescu, neoromantica, orfica, metafizica sau mesianica, inconfundabila prin unitatea tematica si stilistica, prin frumusetea si puritatea de cristal, prin extraordinara lumina si blâdete, prospetime si gratie, prin aplecarea spre arhetipurile ancestrale ca si prin uimitoarea modernitate, lirica sa este indubitabil cea mai cântata poezie a secolului XX (Fanus Bailesteanu). Structura eminamente eminesciana, de o mare sensibilitate, Grigore Vieru este cel care a produs sincronizarea cu fenomenul literar românesc din interiorul tarii, fiind un veritabil port-drapel al liricii române din Basarabia. De altfel, el însusi marturiseste cu onestitate raportarea sa la marele model:” Nu sunt decât o lacrima de-a lui Eminescu.” Conceptul lui de poeticitate are ca model etalonul romantic eminescian, la care a adaugat un filon autohton specific, strabatut de simboluri si motive, miteme tipic vierene, relevante arhetipuri ale fiintei nationale si mitologiei cotidianului. Imaginarul sau poetic, axat pe câteva teme esentiale ( Mama, Maternitatea, Femeia – proiectate în planul cosmic, sacru – Copilaria, Eminescu, Hristos , Patria, Limba Româna, Moartea) si simboluri matriceale (casa, stramosii, plaiul, izvorul, glia, graiul, dorul, iubita, taina, misterul cosmic), biblice (Atotziditorul, candela s.a.) si istorice (Prutul, “tara cea Basaraba”, Putna, Stefan cel Mare, Podul de Flori etc.), este de aceea inconfundabil, purtând marca Vieru. Un poem de tinerete – Cu sângele, cu dorul – vorbeste despre aceasta subtila alcatuire a eului sau poetic („M-am amestecat cu viata,/ Ca soarele cu dimineata,// M-am amestecat cu dorul,/ Ca sângele cu izvorul”), tentatia orfica –cântecul, sinonim cu poezia – fiind dublata ulterior de cea mesianica („Cineva sus pe coasta,/ Spala lacrima lunii/ Cu lacrima noastra”– Izvorul).

Poet prin excelenta al mamei, el dezvolta ca nimeni altul aceasta mare tema în lirica româna contemporana, încarcând-o de o simbolistica adânca, identificata cu tara rotunda („Mama/ Tu esti Patria mea!” – Mama, tu esti…), cu esenta fiintei românesti, cosmicitatea („Usoara, maica, usoara,/ C-ai putea sa mergi calcând/ Pe semintele ce zboara/ Între ceruri si pamânt./ În priviri c-un fel de teama,/ Fericita totusi esti/ Iarba stie cum te cheama,/ Steaua stie ce gândesti.” – Faptura mamei ), cu iubirea absoluta („Le-am chemat la mine/pe toate:/ pe Maria, pe Ana, /Pe Alexandra, pe Ioana…/Care întâi va ajunge,/ Pe-aceea- n perete o voi zidi./ Dar din toate femeile/ A venit una singura:/ Mama./ Tu nu m-ai strigat,/ Fiule?”– Mica balada), cu misterul Facerii (Când m-am nascut, pe frunte eu/ Aveam coroana-mparateasca:/ A mamei mâna parinteasca,/ A mamei mâna parinteasca” – Mâinile mamei), cu moartea însasi ca întoarcere sânul naturii („Nu am, moarte, cu tine nimic,/ Eu nici macar nu te urasc/ Cum te blestema unii, vreau sa zic,/ la fel cum lumina pârasc./ Dar ce-ai face tu si cum ar fi/ De-ai avea mama si-ar muri,/ Ce-ai face tu si cum ar fi/ De-ai avea copii si-ar muri?!/ Nu am, moarte, cu tine nimic, / Eu nici macar nu te urasc./ Vei fi mare tu, eu voi fi mic,/ Dar numai din propria-mi viata traiesc./ Nu frica, nu teama/ Mila de tine mi-i,/ Ca n-ai avut niciodata mama,/ Ca n-ai avut niciodata copii.” – Litanii pentru orga). La fel sunt poemele care au în centru alte toposuri sacre, precum casa parinteasca („Tu ma iarta, o, ma iarta,/ Casa mea de huma, tu,/ Despre toate-am scris pe lume,/ Numai despre tine, nu.”), neamul („O, neamule, tu,/ adunat gramajoara,/ ai putea sa încapi/ într-o singura icoana.”– Acasa), graiul matern sacralizat („Lemn dulce e! Lemn tare!/ Din el vioara-i scoasa/ si leaganul, si pragul,/ Si grinzile la casa”),Fiinta sacrala („Si eu tin atât la mama,/ Ca nicicând nu îndraznesc/ Dumnezeul din privire/ Sa ma vâr sa-l mâzgâlesc.”– Autobiografica) s.a.

Dar, poate ca nicaieri nu se resimte mai bine influenta modelului poetic eminescian ca în lirica de dragoste, de mare delicatete si suavitate, adevarate filigrane în care este turnata o gama întreaga de trairi si sentimente („Vreau sa te vad, femeie,/ sau vino sa ma vezi,/ Mi-e dor de iarba cruda/ A ochilor verzi;// De-a`tale negre gene/ Ce tremura usor/ Ca aburul de ploaie/ deasupra codrilor.// – Vreau sa te vad, barbate,/ Sau vino sa ma vezi,/ E timpul coasei, iata,/ În ochii mei cei verzi.// Coseste, hai – ca iarba,/ Cu roua si cu stea,/ Mai deasa si mai verde/ Sa creasca-n urma ta.” – Vreau sa te vad; „Iubire! Tu, cea ocrotita / De dulcele luminii mirt, / Ca miezul unei sfinte azimi/ De coaja ei doar ocrotit. // Înconjurata de lumina, / Tu însati din lumina vii. / Pre tine doar te am pe lume/ Si nu voi alte vesnicii. // Iubire! Ram de roua sfânta, / Cânt unic, o, ce ma adasti. / asupra-ngândurarii mele/ Tu nu plângi lacrima – o nasti.” – Leac divin). De o extraordinara liricitate si modernitate, unele dintre poemele sale de dragoste sunt mici capodopere („Draga i-a fugit cu altul./ S-a ascuns în codru. Uuu!/ El a smuls padurea toata,/ Însa n-a gasit-o, nu./ El a smuls padurea toata/ Si s-o are începu./ Si-a arat padurea toata…/ Însa n-a gasit-o, nu.”- Padure, verde padure).

Ca si la Eminescu, iubita însa este proiectata în plan astral, sacral, în cosmicitate, contopita în cele din urma cu însasi întoarcerea mioritica în natura („Merg eu dimineata, în frunte,/ Cu spicele albe în brate/ Ale parului mamei./ Mergi tu dupa mine, iubito,/ Cu spicul fierbinte la piept/ Al lacrimii tale./ Vine moartea din urma/ Cu spicele rosii în brate/ Ale sângelui meu –/ Ea care nimic niciodata/ Nu înapoiaza./ Si toti suntem luminati/ De-o bucurie neînteleasa”– Ars poetica). De altfel, Grigore Vieru însusi marturiseste ca este, prin excelenta, un poet al iubirii („Sunt deci un poet al iubirii, iar iubirea este a poeziei. Iubirea este singura dreptate pe lumea asta. Iubirea este o jertfa zilnica. Pacat ca maretia sacrificiului o gasim mai mult în singuratatea iubirii.”) – sentiment pe care s-a axat destinul sau („Daca n-ar fi iubirea, m-as teme de viata”). Cel care afirma „am descoperit frumusetea Limbii Române în poezie, iar în Limba Româna mi-am descoperit ?ara” s-a constituit el însusi într-un model de înalta constiinta si integritate morala („Sunt fericit/ Ca n-am cântat paunii.”- Despre fericire ).

A trait în simplitate, iubit de cei multi, urât de cei putini la suflet, asemeni lui Eminescu, si a plecat, dintrodata, la marea întâlnire, chemat de acesta, biografia si opera sa, primul si cel din urma drum, întâlnindu-se cu forta de destin în aura genialitatii celui care i-a alungat sentimentul de exilat în propria limba, luminându-i drumul. A plecat la întâlnirea cu Eminescu scriindu-si din timp si epitaful („Sunt iarba si mai mult nu pot fi”), dând , din vreme, si explicatiile acestuia („ A fi simplu nu e treaba usoara. Afi simplu înseamna sa mori câte putin în fiecare zi, în numele celor multi, pâna te preschimbi în iarba. Iar mai simplu ca iarba ce poate fi?”). Supranumit „un Eminescu al Basarabiei”, în fapt un nou Eminescu al tuturor românilor, marele poet al Basarabiei si al întregii literaturi române contemporane „nu place celor carora nu le place nici Eminescu si place tuturor celor care-l iubesc pe Eminescu” – afirma prietenul sau Andrei Strâmbeanu. S-a asezat lânga Eminescu, în spatiul rarefiat rezervat spiritelor înalte, asa cum la Iasi, în Gradina Copou, bustul lui se odihneste aproape de cel al „poetului nepereche” întru eternitate, ca într-o împreunare metaforica în Ruga lui Brâncusi pentru un destin mai bun românesc. „Daca exista o vesnicie româneasca, aceasta vesnicie ar trebui sa se numeasca Vieru, fiindca ea ne cuprinde pe toti.”- scria Ion Milos la disparitia fulgeratoare a prietenului sau. Mitizat înca din timpul vietii, Grigore Vieru s-a „judecat”singur, cu aceeasi luciditate si onestitate care i-a caracterizat întreaga viata, pentru posteritate („Nu sunt un mare poet. Nu harul ci lacrima mea e mare.”).

———————————————-

[1] Catinca Agache. Receptarea lui Eminescu dupa 1989, 2011

[2] Mihai Eminescu. Basarabia 1812, Verba, 1991, 2011

[3] Mihai Eminescu. România în lupta cu panslavismul, ,,Timpul” , iunie, 1878.; Basarabia, numele si întinderea ei, ,,Timpul”, 13 martie, 1878.)

[4]iGrigore Vieru.Testament/ Limba Româna, oastea noastra nationala, 30 august/ 7 septembrie 2007, Academia de Stiinte a Republicii Moldova

[5] Nicolai Costenco s.a.iu

[6] în scrisoarea (în facsimil) ce precede volumasul de numai 20 de pagini aparut la Londra, Editura Kegan Paul, în 1930 – o traducere în engleza de Éstelle Sylvia Pankhurst si I.O.Stefanovici-Svensk, cu un cuvânt înainte de Nicolae Iorga , considerata de acelasi G.B.Shaw, „o carte uluitoare” -, poetul român impresionând prin aceea ca „a ridicat acest fin de siècle din agonia sa”

[7]i Se întâlneste acum cu redactia revistei „Secolul XX”, cu Dan Haulica, St.Aug.Doinas s.a.

[8]iu Alex Stefanescu. Glorie de-o zi, „România literara”, 6-23 ian., 2009l matern e totul, afirma poetul prin imagini vii, memorabile: Lemn dulce e! Lemn tare!/
Catinca AGACHE

Doctor in Filologie

Iasi

Iunie 2011

 

INTERVIU CU DJ SIMINA GRIGORIU

On By nelursIn InterviewLeave a comment

Consemnat de George ROCA

 

George ROCA: Simina Grigoriu, un nume sonor românesc, un nume cunoscut la ora actuala ca fiind al unuia dintre cei mai faimosi disc jockey din Europa. În ultimele luni prezenta ta a fost remarcata din ce în de mai des în „Top 10 DJ Charts”* Cum a fost posibil sa urci pe treptele cele mai înalte ale „Hall of Fame” al discotecilor?

 

Simina GRIGORIU: Înainte de a ajunge în „Top Charts”, succesul meu ca artist si DJ a fost creat si remarcat în cluburi si sali de spectacole din Europa si de pe continentul american. Aceasta se datoreste faptului ca am performat ca la dechiderea unor concerte de mare popularitate. De doi ani numai am început sa produc muzica mea. Spectatorii loiali din salile de concerte mi-au apreciat muzica imediat si m-au sustinut în dezvoltarea mea ca artist chiar de la primul EP care se numeste „Mukluks and Ponytails”.

 

George ROCA: Te-as ruga sa fii mai explicita cu notiunea de deejay. Ce face un asemenea profesionist, caci sunt convins ca nu e o meserie la îndemâna oricui? Ce aptitudini trebuie sa ai pentru a putea deveni DJ? Când a început pentru tine aceasta pasiune?

 

Simina GRIGORIU: Maiestria unui deejay este sa mixeze doua sau mai multe discuri/platane fara întrerupere. Partea artistica necesita o pasiune pentru muzica, cunoasterea intima a fiecarei piese, un plan si o intuitie în a le lega într-o „poveste” armonioasa. Partea tehnica este stapânirea tehnologica a unui „mixer” foarte complicat si complex, care filtreaza piesele muzicale si îmi permite sa gradez tonuri si ritmuri pentru un rezultat artistic.

 

George ROCA: As dori sa te întreb daca ai vreo pregatire muzicala. Cânti la vreun instrument? Ai compus vreodata muzica? Ce gen îti place mai mult?

 

Simina GRIGORIU: Am o formare artistica înca din scoala generala. Am facut muzica, dans si pictura… de când ma stiu. Am crescut cu pasiunea muzicii mostenita de la parinti care aveau o colectie valoroasa de LP-uri aduse cu greu din România la Toronto… atunci când au emigrat. Am cântat în copilarie la vioara si la pian, dar nu am început sa compun decât de putina vreme. Ascult tot felul de muzica, de la rock, la rap, la muzica folclorica si sunt receptiva la genuri noi de muzica.

 

George ROCA: Stiu ca sunt mai multe feluri de disc jokey: cei de la radio, de pe stadioane, festivaluri, din discoteci… sau chiar pe internet. Unii schimba doar benzile cu muzica prin localuri sau baruri, altii îmbina muzica cu aptitudinile lor artistice, precum sunete speciale, diferite efecte sonore create de diferitele „turntables” (patefoane). Altii sunt chiar un fel de maestrii de ceremonii (MC). Deseori acestia au interventii vocale, sau cânta chiar alaturi de artistul de pe disc, pe ritmurile înregistrate sau melodii proprii. Tu unde te încadrezi? Ce faci practic acolo printre aparatele acelea de produs sunete melodioase?

 

Simina GRIGORIU: Eu sunt un deejay de club. Mixez „live” în cluburi, festivaluri si sali de concerte. Folosesc discuri de vinyl, niciodata CD-uri si de obicei folosesc sistemul Traktor. Acest sistem îmi faciliteaza sa pun muzica digitala folosind platane digitale. Pot manipula muzica digitala la fel ca un vinyl real. În cele câteva ore de concert alternez discuri digitale si vinyl-uri.

 

George ROCA: Esti nascuta în România, esti cetatean canadian, lucrezi la Berlin de trei ani… Pe unde ai mai performat? Care este motivatia acestor peregrinari? Ai fost si în tara natala?

 

Simina GRIGORIU: Am emigrat în Canada cu parintii la 4 ani, direct la Toronto de la Bucuresti. Am bunici si rude în România pe care i-am vizitat frecvent. Am pastrat o legatura simbiotica cu radacinile mele românesti. ?coala si pregatirea academica le-am terminat la Toronto. Am profesat în meseria mea de marketing si productie grafica în firme internationale, facând muzica drept… hobby. Mi-am dat seama curând ca trebuie sa îmi dedic timpul integral pasiunii pentru muzica. La mutarea în Berlin am facut aceasta schimbare si nu regret de loc. Am performat si în România de câteva ori. Am un „agent” român si abia astept sa ma reîntorc si sa pun muzica la concerte românesti.

 

George ROCA: Sa vorbim putin despre performantele tale în domeniu. Am vazut pe YouTube un filmulet cu tine în care erai reprezentata nu numai prin „omul de la pupitru de comanda” ci si prin fotografii stilizate cu tine transpuse pe un ecran enorm, imagini care încântau privirea audientei… De asemenea pe Facebook am vazut ca ai aproape 20 mii de prieteni! Asta înseamna pentru tine faptul ca esti apreciata, cunoscuta si adorata! Cu ce te distingi de ceilalti colegi de breasla! Care este hallmarkul tau, punctul tau de atractie?

 

Simina GRIGORIU: Am venit în acest domeniu cu o educatie deja realizata. Nu aveam 19 ani si parul albastru! Am destula confidenta si competenta în ceea ce fac si nu am nevoie sa epatez prin nimic. Ma prezint exact cum sunt, pun muzica care sa placa audientei si sunt „cu picioarele pe pamânt”. Mai am un avantaj: sunt putine femei în acest domeniu si câteodata, recunosc, sunt favorizata pentru acest motiv. E o sabie cu doua taisuri. Tot ce îmi doresc este sa îmi mentin nivelul de profesionalitate în productie si pe scena.

 

George ROCA: Ai o fata placuta, un fizic frumos, o voce minunata… Ai încercat sa faci si altceva decât meseria de disc jockey? De exemplu actorie de teatru sau film… sau sa devii cântareata?

 

Simina GRIGORIU: La 16 ani am dorit sa devin manechin. Am un portofoliu de poze foarte frumoase si cam atât. Mi-am dat seama foarte repede ca nu este domeniul meu de activitate. Pozatul nu este ceva ce ma intereseaza, dar sunt dispusa sa încerc sa joc într-un film sau sa cânt. Înca nu stiu daca pot sa cânt în public. 🙂

 

George ROCA: Am aflat ca esti producator muzical. În ce consta acesta? Poti sa dai câteva detalii? Ce productii ai avut?

 

Simina GRIGORIU: Produc muzica techno cu un program care se cheama Ableton Live. Am realizat pâna acum 4 EP-uri si am colaborat cu alti artisti la piese si remixari. În vara aceasta voi mai scoate câteva EP-uri. În toamna încep sa lucrez la primul meu album, care va fi prezentat la public în 2012.

 

George ROCA: Ai lansat anul trecut primul tau EP (extended play), album intitulat „Mukluks & Ponytails”. Câteva detalii te rog? De unde ai luat titlul acesta haios cu conotatii aborigene inuite sau yupike!? Ce alte albume mai mai contine discografia ta?

 

Simina GRIGORIU: Primul EP am vrut sa ma reprezinte cât mai mult. Port cu pasiune ghetute mukluks** si am parul într-o codita pe o parte (ponytail***). Mi s-a parut foarte potrivit. Muzica este inspirata si foloseste bucati de sunet ale Mariei Tanase. Îmi place sa încorporez elementele armonioase ale muzicii populare romanesti! Combinatia de muzica traditionala cu tobe electronice devine stilul meu...

 

George ROCA: Cu multumirile de rigoare pentru acest spumos interviu încheiem cu ultima întrebare: „Ce proiecte de viitor are DJ Simina Grigoriu?”

 

Simina GRIGORIU: Pe lânga turneul si productiile mele voi performa la Goldfinger Tour pe teritoriul întregii Germanii, iar mai târziu anul acesta voi mixa din nou în turneul lui Paul Kalkbrenner, PK Tour 2011. La sfârsitul anului sper sa termin primul meu album si voi vedea ce aduce anul viitor.

—————————————–

* Top 10 DJ Charts”,vezi: http://www.residentadvisor.net/dj/siminagrigoriu/top10)

** Mukluks sau Kamik, botine confectionate din blana de ren si purtate de populatia inuit si yupik, din zonele artice canadiene si estul Alaskai.

*** Poneytail, pieptanatura tinereasca prin care parul este adunat într-un manunchi în partea de sus a capului, numita si „coada de cal”

 

A consemnat,

George ROCA

Sydney – Toronto – Berlin

1 iunie 2011

CÂND DIAMANTELE SE FISUREAZA…

On By nelursIn literature, poetryLeave a comment

 

Adrian Botez, Cartea profetiilor, Editura „Rafet”, Râmnicu Sarat – 2010

 

RECENZIE:  de Constantin Stancu

 

Adrian Botez prezinta sensurile existentei în volumul de versuri Cartea profetiilor, acele sensuri care lumineaza fiinta, o înnobileaza si deschide noi perspective sufletului dornic de initiere.

Este un curaj spiritual ca în vremuri din urma, vremuri de cadere, sa marturisesti despre profetie, despre taina ei, despre perpendiculara pe gând, pentru a da forta gândului.

Poemele scriitorului vin dintr-o convingere profunda în valorile crestine, asimilate prin prisma personalitatii sale, modelate de suferinta proprie, de boala proprie, de luminarea care lumineaza pe oricine cauta matricea, esentele – dimensiunea Cristica.

Toate sunt dinamizate prin mijloace literare aparent clasice, atinse de formele moderne ale revoltei artistului, împinse la ultima limita: MANE, TEKEL, FARES („Numarat, cântarit, împartit”).

Zicerea aceasta de veghetor se structureaza unitar în patru parti: Cartea profetiilor, Cartea glasurilor, gesturilor si tacerii, Cartea descântecelor, Cartea apocalipsei. Este o structurare cu semnificatii, sunt patru Evanghelii canonice, fiinta de lânga divinitate are patru fete, lumea are patru dimensiuni, patru sunt directiile pamântene pentru a focaliza în directia verticala a credintei.

Profetia este despre cel nascut într-un timp precis, despre judecata, înger, zi-noapte, Hristos-Viata, flori sub cenusa, armonia divina, lucratoare.

Dinamica lumii vine din zicere, din gest, din marturisirea simbolica si una liniara, culminând în tacere ca marturie deplina a celui care zice luminos. Iar glasurile sunt glasurile apei, liliac cu gara pustie, om, moarte, arta, moartea si forma suprema a zicerii: tacerea, motiv preluat din Scriptura (Cartea Ezechiel), cu profunde trimiteri spre viitor.

Descântecul, ia locul psalmului în Tinutul Carpatic, e leganarea naturii, a muntilor, atingerea umbrei de brad, tristetea realitatii, prezenta Divina…

Ultima carte este cartea pedepsei, dar si descoperirea perfecta a lui Hristos, bazata pe stâlpii de rezistenta a creatiei: vointa, ordinea, iubirea, cântecul la margine de lume.

Mesajul de ansamblu a întregului volum este arborescent, trimitând la copacul vietii si al mortii, la copacul cunoasterii binelui si raului. Versul penduleaza între tandrete si imprecatie, aduna cuvinte luminoase si vorbe de lut, uneori de noroi, revolta artistului în fata caderii este reala, bucuriile simple umplu poemul, marile motive ale culturii române sau universale sunt prelucrate atent si necesar într-o profetie necesara. Din acest punct de vedere Adrian Botez îsi asuma riscul de a merge la limita, acolo unde poemul poate exploda în vocale sau consoane. Exista la acest poet energii pozitive, dar si unele negative, profetia nu este una comoda, scriitorul are menirea de a zice, de a tacea, de a marturisi cumva adevarul si frumosul, de a accepta judecata divina, ca ultima instanta, depasind instantele umane… Se pune o presiune extraordinara asupra celui care trebuie sa zica lumii taine. E vremea împartirilor, a cântaririi inimilor, a numararii celor dedicati… Dumnezeu este activ în poem si-n lume… O mâna, brusc, scrie pe inima ta verdictul din care nu poti iesi, sentinta-cerc din care nu poti evada, cuvinte venite din alta lume pentru lumea aceasta în petrecere, în fast si glorie mundana…

Simplu, poetul dedica acest volum familiei, celor de lânga el, persoanele din Edenul de totdeauna, este semnul întoarcerii la zicerea primara…

„nimeni nu a mai vazut atâtea/punti de lumina – între/peticele întunericului lumii – nimeni/ nu a mai vazut atâta/speranta – între cei care deja/plecasera capul – pentru izbitura/finala/” – Despre cel nascut atunci, acolo…

Desi cartea se deschide profetiei, aceasta este concreta, vine prin om ca zicere divina.

Sunt puse în lumina necesitatea jertfei, carnea care doare, povara dureroasa, în acest drum pe pamânt doar Hristos, calauza…

Viziunea poetului se împleteste cu cea a profetului: „da va veni – curând – din nou/vremea – când vei privi – deodata – cu/toate cele patru/fete ale/ nasterii tale – în mistica/tara din nori – cum/numai Dumnezeu – acum/mai poate/” – Cu toate cele patru fete

Poemul este dens, simbolistica profunda, strabate istoria credintei si istoria lumii, vazatorul devine desavârsit, cum numai Hristos ESTE. Vederea aceasta în patru dimensiuni este de natura divina, poetul o prinde în cuvinte, atrage atentia asupra viziunii, e posibil ca omul sa vada pâna la urma, daca îsi asuma starea perfecta, în adevar…

În economia zilelor exista o saptamâna a patimilor care frânge ritmul vietii, una de sapte zile, atunci lumina atinge spinii cununii lui Isus, neînteles atunci, neînteles acum, dar lumea a fost armonizata prin El: „împlinit este miezul în meri/chiar înainte ca mugurii sa-si/astâmpere frica vadirii/” – Saptamâna patimilor

În lume exista lucruri desavârsite, floarea are o taina a albului desavârsit, învierea vine din izvoare, e o nunta mistica în nori, comoara armoniei divine se marturiseste în nunta, în fecioara…: „copaci Gradinii, rastigniti în floare,/împrumutatu-ti-au si mâini si sânge,/iar Învierea vine din izvoare –/dar nimenea de Tine nu s-atinge!/Maria a razbit printre zavoare:/în noaptea-sfânta-a Florii – nu mai plânge!” – Taina florii.

Este un glas al apei, apa curgatoare de la lume la lume…poetul scrie pentru creatie în ansamblu, e un scris cosmic, literele sunt îngeri…

Zicerea metafizica este prezentata în poemul Rezolvarea metafizicii, launtru care este taina, toti dau din umeri, nu înteleg, dar sunt intrigati de metafizica interioara a omului atins de har…

Si mereu, argumentele artistului sunt din natura, liliacul da masura. În aceste poeme se simte lirismul unui poet patruns de vers: „scaparând misterios – malitios/liliacul – cutie cu bijuterii/ acest animal purtând blana tuturor/constelatiilor primaverii – s-a suit/dintr-un singur salt/pe ramura/arcuita – a cerului/” – Liliac

Poemele au grafia moderna a celui care se revolta pe realitatea imediata, cuvinte fara litera mare, versul frânt, modelat de durerea nespusa, dar în prezenta numelui divin scris corect cu litera mare, aduce în mod clar la stilul vechilor profeti, care dadeau cinste Creatorului, iar în limba ebraica veche, se stie, existau cuvinte speciale, folosite doar pentru a marturisi pe Dumnezeu, era ceva tainic, devotiunea celui care scria era perfecta, smerita, o smerenie necesara, pentru ridicarea din noroiul vorbelor zilnice…

Sunt unele poeme care au versuri grele de plumb, putini scriitori au capacitatea de a întinde zicerea poetica pâna la limita, cuvintele par a nu avea doza de lirism necesara pentru a se aseza în structura poemului dupa rigoarea literara general acceptata.

„voi ramâne ca un avorton azvârlit de/curva de ma-sa – abandonat la/containerul de gunoi –pâna la/Judecata de Apoi/…” – Recapitulare de statut. Acest exemplu ar putea intriga pe unii critici, sau lumea academica, dar, evident, Adrian Botez, pornind de la modul de a fi a unui profet, merge pâna la capat în volumul acesta, exemplele sunt preluate din Vechiul Testament, din scrierile proorocilor mari sau a proorocilor mici, influenta este penetranta, acolo imaginile sunt mult mai socante, pentru a se pune în lumina voia divina. De fapt, specific scrierilor profetice, este modul de a privi lucrurile, prin Ochii lui Dumnezeu si, atunci, se poate observa nivelul caderii, a pacatului care face ravagii în fiinta umana. Pentru poet, însa, este necesar a se reaseza pe viziunea crestina a Noului Testament, de a vedea lucrurile prin Ochii lui Hristos, iar Adrian Botez depune acest efort vizionar, trimitând mereu la Mântuitor, ca Salvator Universal. Dar, pâna la urma, totul este perfectibil…

Volumul merita un studiu mai atent, temele, motivele, zicerile si tacerile artistului sunt calculat puse în opera, chiar daca exista un dezechilibru al starilor în unele zone, instinctul de vazator al lui Adrian Botez nu-i da pace, este instinctul poemului încarnat…

Sunt legaturi de cuvinte care dau forta poemelor: catedrala nerostitului cântec, nu e pace: e prea multa departare, miros de zei la masa, streasina de suflet, miros de stea, buzele arzând de tacere, furtuni de pasari, cutremure de verde, e atâta bezna în gândul zilnic, matematica ordine a cântecului…

Vine vremea: MANE, TEKEL, FARES! Poetul nu pune pe nimeni sa i se închine, este fulger si devotat al Luminii de Spada, cade universul real care împiedica privire, apoi se deschide panorama, de dincolo de realitatea imediata…

Volumul se încheie cu preludii vechi, din lumea veche: „diamante se fisureaza – pe linia/melancoliei: e gata/ alunecarea luminii în/ scrâsnet/” –Preludii hiperboreene

Temele finale se dezvaluie: nunta, cavalerii eterni, moartea fara de nume moarte, profetul pierdut, speranta, eonii… Profetul îsi gaseste locul într-o lume fara de profeti, poemul l-a preschimbat, lumea este eonul…

Adrian Botez tine sa-si regizeze volumul înserând câteva opinii asupra scrisului sau, sa lase un scurt „Curriculum Vitae” , argumente pentru o cunoastere mai apropiata a scriitorului pierdut în profetii, regasit în poeme, echilibrat de spiritele iubirii.

Mircea Dinutz scrie: „Ambitios, profund, cu gust pentru textul cu anvergura carturareasca, Adrian Botez respira lejer în aerul tare al ideilor…”

Roxana Sorescu, cercetator stiintific principal I, Institutul de Istorie si Teorie Literara „George Calinescu” – Bucuresti; noteaza: „ În critica literara româneasca nu exista, deocamdata, lucruri de acest tip. Prin lucrarea SPIRIT SI LOGOS ÎN POEZIA EMINESCIANA, dl. Adrian Botez este un precursor. Pe drumul pe care înainteaza se vor buluci multe persoane, ce vor confunda bolboroseala extatica, cu foarte severele discipline, care sunt Mistica si Initierea…”

Despre Spiritele Iubirii (Serafimii), Adrian Botez are revelatia: „peste iubirea de Dumnezeu – doar/misterul adânc: Dumnezeul Fetelor/Trei/”…

 

Note:

(1) Adrian Botez, Cartea profetiilor, Editura „Rafet”, Râmnicu Sarat – 2010

 

(31 mai 2011)

 

***

Pomana de aur

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

Jianu liviu-Florian


Tot cere baietandrul jegos, descult, obraznic,

Implora langa templu sa-i fac un dram de bine –

In numele Tau, Doamne, de sunt cu dansul darnic,

Ce milostenie, oare, isi face el, cu Tine?

 

Tot cere cersetorul murdar, perfid, de-a-ntregul,

Eternul “da si mie 5 lei”, si mi-este sila,

De toti cati cer, pe lume, si niciodata mila,

Nu-si fac, cu Tine, Doamne – sa-si spele macar, jegul –

 

Traim in apa asta statuta, a prostiei,

Cand cersetori de voturi, sau mila, ne tot cer –

Ei – fara pic de munca – iau vlaga Romaniei –

In timp ce milostivii, raman faliti,  sub cer –

 

Primiti, atunci, jegosii/curatii nostri fameni,

Indiferenta noastra – caci voi nu dati nimic –

Doar  cereti “da si mie” la cei ce raman oameni

Si sfat, va dau, de aur: “Munciti si voi un pic!”

 

 

Copil…

On By nelursIn poetryLeave a comment

Cu fiecare azi Copil ma stiu,

În ochii mei e-o nesfârsita Ruga

Si-asa voi fi, cât voi ramâne viu

Si verbul lui statornic ma conjuga.

 

Iubita, sora, mama, ori bunica,

Nastere de-a pururea-n cuvânt,

Cu tine niciodata nu mi-e frica

Târziu ca se va face pe pamânt!

 

În fiecare zi ma simt Copil,

Cu fiecare azi mi-aduc aminte,

La sânul tau ma furisez tiptil

Tot mai încaruntit, tot mai cuminte…

 

1 Iunie 2011

Nicolae Nicoara

Sfânta zi de Duminica

On By nelursIn MemoriesLeave a comment

de Corina-Lucia Costea

 

E duminica dimineata. Am decongelat de cu seara un pui. Stau în fata lui si ma gândesc cum sa-l împart. Nu ca n-as fi facut de mii de ori treaba asta…dar niciodata nu am uitat vacantele în care vedeam scena asta la Seica Mare, lânga Sibiu, la una dintre matusile mele (sora cu tata). Dina avea de hranit 8 guri…6 copii, ea si sotul ei…la care ne mai adaugam si eu si sora mea (în unele vacante), dar si o fetita din casa de vizavi, care nu voia sa manânce singura. Un pui la 11 guri, nu e simplu, dar nu se ridica unul de la masa nemultumit ori flamând. Erau vacante când eram 12, ca venea si baiatul de la Oradea.

“Baiatul de la Oradea” era sufletul ei.

Când nu împlinise 15 ani, pe Dina o trimisera parintii, din Oltenia, la Bucuresti, la o sora mai mare, sa urmeze scoala de infirmiere. Sora cea mare era asistenta la spitalul ORL si cu atâta se oferise si ea sa-si ajute familia: scolarizând-o pe cea mica. Tentatiile orasului au fost mari! Nu stiu cum, dar la un moment dat, tatal meu, care era pe vremea aceea înca student, la Craiova, a primit o scrisoare, de la asistenta, ca Dina era însarcinata si nu vrea sa spuna cu cine. Cum sa-si anunte parintii, care-si pusesera atâta nadejde în copiii lor?

Tata lua primul tren spre Bucuresti si, dupa o noapte de conversatii, mai dure si mai înlacrimate, afla de la Dina ca cel care profitase de naivitatea ei fusese un tânar de la scoala de ofiteri…caruia nu-i stia nici numele.

La prima ora, când se da raportul la unitatea militara, comandantul o puse pe Dina, care mergea tremurând cu tata de mâna, sa-l identifice pe cel care o lasase însarcinata. Toti erau în pozitie de drepti. Dina se opri în dreptul lui. Era fiul unui învatator din Oradea, un copil crescut cu mare drag si cu respect pentru oameni, dar care, în anturajul bucurestean uitase tot ce parintii l-au învatat. Pâna spre seara, sosi si domnul învatator.

Eu nu stiu toate amanuntele, pentru ca era un subiect tabu în familia noastra, dar mereu exista binevoitori, care mai spun câte ceva. Treaba e ca acel copil a fost înfiat de bunicii lui, de d-nul învatator, si crescut la Oradea.

În vremea acestor evenimente, la Scoala de ofiteri, era, ca soldat în termen si Costica, de loc, de lânga Sibiu. Fusese de serviciu, la poarta, când se facu „identificarea”. Interesându-se „de caz” mai departe, afla ca i se facusera analize, dupa nastere, copilului si se dovedise clar, ca acel copil era al tânarului indicat de fata. Oradeanul pierdu, dupa acest “incident”, cariera militara, dar nici nu voise sa se casatoreasca cu Dina.

În ziua eliberarii, Costica, soldatul sibian, rupse din registrul de la poarta, pagina pe care notase actele de identificare ale Dinei si ale tatalui meu, din ziua când venisera la unitate. Desi era cu un cap mai mic (în înaltime) si cât 1/3 din greutatea fetei, se înfatisa la poarta asistentei, cautând-o pe lehuza. Dina era singura acasa. Iesise în curte si, necunoscându-l, vorbisera prin gard. Ce i-o fi spus, ce nu i-o fi spus, Dina îsi facu rapid bagajul si pleca cu Costica…”undeva, lânga Sibiu” (asa-i lasase scris, pe bilet, asistentei).

“Draga cumnate…îi scrisese Costica prima scrisoare, tatalui meu…am ajuns cu bine acasa, la Seica Mare. Mama a primit-o bine pe Dina. Si Dina pare multumita. Nu suntem bogati, dar îl avem pe Dumnezeu. El ne va ocroti si ne va face sa razbim prin toate ale lumii…”

Si acum îmi amintesc, atât de viu, casa lor: o casa cu dragoste.

Costica era pictor naiv. Poarta casei era pictata cu o scena de vânatoate. Holul surprindea dansul ielelor, în voaluri sau goale, pe malul unui râu. Prima încapere, sufragerie si bucatarie si dormitor al parintilor si camera de zi…pastra mereu un aer proaspat, cald, ca o îmbratisare. Urmatoarea camera, spre stânga, era “ de baieti”, iar ultima “de fete”. În curtea casei era atelierul unchiului meu si camera în care pastra plantele medicinale. Cel mai mult îmi placea sa umblu încaltata cu sabotii lui de lemn, pictati (cum au olandezii, pentru care avea sute de comenzi).

Tot satul ramasese mut când iesisera, în prima duminica, la biserica: Costica, cu Dina si cu mama lui. Dina era o frumusete. Înalta, voinica, cu un par negru, lucios, ce-i trecea de fund, adunat într-o coada groasa, pielea alb-sidefie, buzele mereu rosii si umede, ochii mari, verzi.

Si-au urmat copiii: una, doua, trei, patru fete…apoi un baiat si înca o fata. Dupa sase-ba chiar sapte nasteri, medicul, pe raspunderea lui, îi lega trompele.

Dupa a patra fetita, deja se simteau greutatile materiale. Tatal meu, nu ne avea înca pe noi si îi trimitea lunar, cumnatului sau, “un mic ajutor” (fara sa stie nevasta si socrii); ba chiar îi propusese mamei sa o înfieze pe cea mai mica. Dar Dina s-a opus. Si-a taiat coada si si-a vândut parul, doar sa nu o dea.

Înainte de Sarbatorile de iarna, când era însarcinata cu baiatul, a primit prima scrisoare de la întâiul ei nascut, de la Oradea. A lesinat, de emotie, cu scrisoarea-n mâna, pe zapada, lânga poarta.

“Draga mama, scrisese N. printre altele, bunicul mi-a spus ca mai am surori, ca ai alti copii. Pe mine m-ai uitat? Stii ce înaltime am? Ce note iau la scoala? Tata spune ca sunt frumos, ca tine…”

Plânse Dina o noapte întreaga. Când s-au ivit zorile, Costica îi spuse mamei sale: “Sa nu o trezesti! Ma duc la Oradea, dupa copil!”

Si a venit Costica, la d-nul învatator. I-a povestit si i-a aratat poze cu Dina, cu fetele, cu casa lor si l-a implorat sa lase baiatul sa-si vada mama. Acum aflase si unchiul meu ca, la împlinirea vârstei de 10 ani, bunicul a hotarât sa-i spuna lui N. adevarul despre parintii lui. Tatal sau natural, nu era, asa cum stia el, bunicul lui. N. a voit sa-i scrie mamei sale si bunicul nu s-a opus. Aflase de la tatal meu adresa Dinei, caci tatal meu îl vizita, de câte ori avea ocazia: “Si el e nepotul meu!”

În Ajun, când Dina împodobea bradul, cu fetele, în casa intrara “musafirii de la Oradea”!

N-am avut Craciun mai frumos în viata mea! povesteste si acum N….la aproape 60 de ani ai lui. Era stiut: când mergeam eu la Seica, eram rasfatatul mamei!

În vacante ne gaseam de multe ori cu el, acolo, sau venea el la noi, cu 1-2-3 dintre fratii lui de la Sibiu.

Nu voi uita niciodata sentimentul pe care l-am avut în casa lor: ca poti sa ai, material vorbind, tot ce vrei, daca lipseste dragostea care uneste…tot degeaba.

Ma uit cu tristete la puiul din fata mea…în câte parti sa-l tai?

Îl iau de-o aripa si-l pun întreg în tava.

 

Timisoara,05.06.2011