DICTIONARUL SCRIITORILOR ROMÂNI DE AZI

Din initiativa lui Boris Craciun si Daniela Craciun-Costin a aparut la Editura „Portile Orientului “, Iasi, 2011, „Dictionarul scriitorilor români de azi”, din România, Bucovina de Nord, Banatul Sârbesc, Europa Occidentala, Israel si America.

Dictionarul se deschide cu „Galeria scriitorilor români din anul 2010”, prefata semnata de Boris Craciun în care arata scopul acestui dictionar „de a înregistra, într-o banca de date, autorii de carti literare care se exprima în limba româna (din România, Republica Moldova si din toate zonele de pe Mapamond unde traiesc slujitorii scrisului frumos), oferim iubitorilor de literatura si scriitorilor care activeaza în zilele noastre o prima varianta a unui cuprinzator dictionar al literaturii române de azi”.

 

Dictionarul, având 600 de pagini, cuprinde, pe lânga fisele de autor, fotografiile acestora, si imagini cu scriitorii prezenti la diferite actiuni cultural-literare, astfel întregind un evantai de informatii despre „starea” literaturii noastre în primul deceniu al secolului XXI.

 

Aceasta ampla lucrare este un tot unitar informativ de mari dimensiuni din care nu lipsesc marii scriitori, precum: Nicolae Manolescu, Herta Muller, Augustin Buzura, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Nicolae Breban, Paul Goma, Emil Hurezeanu, Eugen Simion, Andrei Plesu, Horia Roman Patapievici, Alex Stefanescu, Doina Uricariu, dar si clujenii: Irina Petras, Titina Nica Tene, Doina Cetea, Dumitru Cernea, Petre Poanta, Ionut Tene, C. Zarnescu, Persida Rugu, C.Marutoiu, Al. Florin Tene, Mircea Popa, Mircea Oprita, Ion Cristofor, Ion Vadan, Dora Pavel, Marcel Muresanu, etc.

 

În acest dictionar sunt cuprinsi 2000 de scriitori români ai prezentului, majoritatea membrii ai Uniunii Scriitorilor, dar si 78 de membrii ai Ligii Scriitorilor Români, din care peste 300 de scriitori din zona de responsabilitatre a Clujului.

 

De asemenea, volumul acesta cuprinde o serie de autori din diaspora româneasca occidentala, din Franta, Germania, Suedia, Olanda, Italia, Austria, Canada, Statele Unite, o parte din acestia sunt membrii ai Ligii Scriitorilor Români.

 

Din pacate lucrarea a omis cuprinderea a doi importanti scriitori din Australia: George Roca si Ion Miclau, iar din tara pe George Baciu, Ion Hiru, Elisabeta Iosif, si altii… Din Cluj lipsesc: Gavril Moisa, Ion Constantinescu, Iulian Patca, Ioan Benche, Raveca Vlasin, etc. Poate în viitorul volum vor fi eliminate aceste lipsuri.

 

Este laudabila initiativa autorilor Dictionarului, acesta devenind un instrument de lucru pentru istoricii literari, dar si „lada de zestre“ cu care intram în Europa literara si „cartea de vizita” cu care ne „legitimam„ n fata mapamondului literar si cultural, în procesul fenomenului de globalizare.

Al Florin TENE

Presedintele Ligii Scriitorilor Români

14 mai 2011

 

Addenda la Istorie

Addenda la  OBAMA SI OSAMA

de Jianu Liviu-Florian

E loc de multe pe pamânt,

De multe Babiloane, zob,

De multa lipsa de cuvânt,

Si terorism destul, pe glob –

 

E loc de dinte pentru dinti,

De teleshowuri cu vendete,

Se nasc din crime, mereu, “sfinti”

Ce pun o lume, la perete –

 

E loc de lideri, spânzurând,

De executii comandate,

De stat pentru trait, la rând,

N-au unii Rai, altii – bucate –

 

E loc pe lume de batut

Gloriosul  pas de defilare,

Sa fie-avutul, mai avut,

Sa n-aiba ioc, cel care n-are –

 

Se bate toba, cânta-n veac

Trompete ample, ca mai moare

Un vinovat, când altii fac

O crima, zilnic, si mai mare –

 

E loc de lideri, spânzurând –

De executii comandate –

De stat pentru trait, la rând –

N-au unii Rai, altii – bucate –

 

 

mai 2011

 

 

CASA REGALA A ROMANIEI

DECIZIE ISTORICA

Regele Mihai anunta ruperea legaturilor istorice si dinastice cu Casa de Hohenzollern.

Casa Regala româna va fi cunoscuta drept “CASA REGALA A ROMANIEI”-  citim in GÂNDUL din 10 Mai 2011

 

“Noi, Mihai I, în virtutea autoritatii noastre nedisputate ca sef al Casei Regale a României, luând în considerare decizia iubitului nostru bunic, Regele Ferdinand I, de a conferi un caracter national si independent dinastiei si Casei Noastre Regale, si urmând datoria mea fata de istorie si fata de urmasii si succesorii mei, tinând cont de articolele 1(10), 15 si Anexa 1 ale Normelor Fundamentale ale Familiei Regale a României, adoptate de noi la 30 decembrie 2007, actionând în conformitate cu vointa mea libera, fac cunoscut: Art. 1 Ruperea tuturor legaturilor istorice si dinastice cu Casa de Hohenzollern”

“Începând cu data de 10 mai 2011, niciun membru al familiei regale a României nu va mai purta si nu va mai avea dreptul sa poarte, sau sa foloseasca vreun titlu conferit (ereditar sau ad personam) de orice sef al casei princiare de Hohenzollern. Capul Casei Regale a României ramâne singura autoritate pentru aprobarea sau acceptarea oricarui titlu sau distinctie”

“Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României, amendate, vor fi transmise membrilor Familiei Regale a României”

 

http://www.gandul.info/news/decizie-istorica-regele-mihai-anunta-ruperea-legaturilor-istorice-si-dinastice-cu-casa-de-hohenzollern-casa-regala-romana-va-fi-cunoscuta-drept-casa-regala-a-romaniei-8257617

PORTRETUL UNUI AUSTRALIAN – DITER KUHLMANN

Domnul Diter Kuhlmann (70) este originar din Braunschweig (RFG). Dupa terminarea facultatii de inginerie a avut prilejul sa lucreze în diferite tari straine printre care si România. A lucrat astfel în 55 de tari, iar în România a lucrat timp de trei ani la Danubiana în perioada 1963-1965, unde spune mereu ca s-a simtit cel mai bine. S-a stabilit în Sydney si cauta sa tina legatura cu românii de pe aici.

 

Cunoaste foarte bine metehnele românilor, însa recunoaste ca au ceva cei face mai atractivi decât pe „ceilalti. A fost casatorit cu o nemtoaica de care s-a despartit spre batrânete Are un baiat stabilit în Melbourne unde se afla si fosta sotie. Acum are o prietena, Magda, o unguroaica (nu stau împreuna!) a carui barbat a murit de cancer acum zece ani si dupa care aceasta (Magda) plânge mereu si se duce des la biserica si cimitir.

 

Diter are rezerve fata de biserica si credinta, în schimb crede puternic în valorile primare umane (aprox. cele 10 porunci). Este convins ca biserica este o afacere iar Cristos o poveste imaginata de aceasta, în esenta baza fiind Vechiul Testament. Detesta violenta si razboiul. Nu crede în reincarnare, drept pentru care încearca sa o convinga pe Magda ca Hans, fostul ei sot, este mort pentru totdeauna si-l plânge degeaba. Este interesant si comic sa discuti cu Diter! Încercând sa te convinga de convingerile lui, pentru care se aprinde si amesteca româna cu spaniola italiana si engleza. Este convins (dar nu de Magda! Sic!) ca Transilvania este a ungurilor. Se bazeaza pe faptul ca vizitând diverse locuri de acolo a observat ca se vorbeste mai mult ungureste.

 

Recunoaste ca nu a avut timp sa citeasca si sa aprofundeze alte subiecte decât cele pur profesionale pentru care a dedicat un timp nenormat. În schimb a avut ocazia sa discute cu oameni de diverse credinte si educatii. Diter este un tip ambitios încercând sa faca ce este omeneste posibil, cum ar fi pictura, muzica, aplicatii de calculator, etc. Pictura din imaginea alaturata este efectuata în stil aborigenaustralian si reprezinta ideea de ciclu trofic=crocodilul manânca porcul care a mâncat pasarea.

 

Desi este la pensieultima oara a avut o firma de inginerie, adica organiza la cheie” diverse fabrici, dar a desfiintat-o la timp când a vazut ca nu mai are viitor, pentru a nu da faliment. Este foarte activ în diverse asociatii precum Ethnic Communities Council of NSW Inc = o asociatie non-profit privind problemele imigrantilor din Australia. Am cautat sa aflu de la el statutul si sediul acestei organizatii conform unei legislatii macar europene. Nu am primit raspuns si asta este a înca odata când observ ca aici în Australia astfel de societati, fundatii, organizatii non-profit nu poseda statut de functionare conform legislatiei europene. În schimb au ABN adica Australian Business Number = cod fiscal si un director”=administrator, singurul cu leafa, care se ocupa de contabilitate. Pentru a deveni membru solicitantul completeaza un formular si plateste o cotizatie anuala în jur de 40 dolari.Important este ca aceste organizatii primesc fonduri de la guvern (de multe ori importante functie de cât sunt de influente persoanele din conducere).În plus, sunt curtati oamenii bogati si batrâni pentru donatii. Acest lucru face ca organismele paralele (cum sunt cele privind cancerul) sa-si dea lovituri sub centura. Este vechea poveste valabila peste tot în lume: un grup de interese (smecheri) aduna membri (prostime).

 

Diter avut cancer de colon si de ganglion axilar (separat) însa le-a dovedit prin masuri imediate si aplicând un regim sever de viata. Îsi face singur de mâncare si manânca nemteste, adica niciodata peste masura, însa îsi face poftele.

 

Cam asa îl vad eu pe scurt pe domnul Diter Kuhlmann, un prieten australian care vrea sa aiba legaturi cu românii…

 

Gheorghe DRAGAN

Sydney, Australia

28 aprilie, 2011

 

 

NUNTA DE BASM LA LONDRA

Printul William de Wales s-a casatorit cu domnisoara Catherine Elisabeth Middleton.

Nunta Printului William, Duce de Cambridge, cu domnisoara Catherine Elisabeth Middleton a avut loc la Westminster Abbey Vineri, 29 aprilie 2011, orele 11:00 BST (UTC +1).

Pentru prima data în ultimii 350 de ani, o femeie fara rang nobiliar, s-a casatorit cu mostenitorul coroanei britanice. Acesta este principalul motiv pentru care presa britanica a numit ziua de 29 aprilie 2011 „a modern fairy tale” sau „cea mai romantica zi a secolului” si a monarhiei britanice. În urma casatoriei, Cahtherine Elisabeth Middlleton a primit titlul nobiliar de Ducesa de Cambridge.

Printul William, care este al doilea în linia de succesiune la tronul Marii Britanii, a întâlnit-o pe Catherine Middleton în 2001, în timp ce ambii erau studenti la Universitatea Saint Andrews. Logodna lor a început la 20 octombrie 2010 si a fost anuntata oficial la 16 noiembrie 2010.

„În cazul Marii Britanii, invitatiile sunt formulate de Lordul ?ambelan sau de Lordul Stewart, în numele Reginei. Sunt adresate câte una pentru fiecare eveniment, cu specificatia felului în care trebuie sa fie îmbracat invitatul sau invitata.” a declarat Alteta Sa Regala Principele Radu pentru presa.

O mie noua sute de persoane – capete încoronate, nobili si celebritati din întreaga lume au fost invitati în aceasta dimineata la Abatia Westminster din Londra pentru a asista la fericitul eveniment, oficiat de Arhiepiscopul de Canterbury. ?ase sute cincizeci de invitati vor participa la prima dintre receptii, oferita astazi (29 aprilie) de catre Regina Elisabeta a II-a în cinstea tinerilor miri. Este cel mai important eveniment al Casei Regale Britanice din ultimii ani. Nunta regala a fost urmarita de peste doua miliarde de telespectatori de pe întreaga planeta.

Catherine Elizabeth Middleton a purtat o rochie din satin ivoire cu dantela, broderii si trena de aproape doi metri, semnata Sarah Burton, o creatoare de la casa de moda a regretatului designer Alexander McQueen. Potrivit designerului Vera Wang, prezenta în studioul CNN, rochia a fost inspirata de traditia Casei Regale Britanice, broderiile cu crini fiind specifice printeselor Scotiei, iar corsetul victorian a fost inspirat de tinuta purtata de Grace Kelly la nunta sa cu printul Rainier al III-lea de Monaco. De asemenea, buchetul de lacramioare purtat de Catherine la ceremonie, a fost introdus în tinuta mireselor de rang înalt de catre Regina Victoria. Mireasa a purtat cercei cu diamante si o diadema primita în dar de la Regina Elisabeta. Tiara purtata astazi de Catherine este o bijuterie cu o încarcatura simbolica deosebita, deoarece a fost cadoul primit de regina pe vremea când era printesa, la împlinirea vârsta de 18 ani. Presa britanica scrie ca regina este încântata de noua printesa, care o va urma la tron. Simpatia reginei a fost exprimata în timpul logodnei celor doi, dar si astazi, la sosirea sa pentru ceremonie la Catedrala Westminster: „Este pur si simplu minunat!”

Printul William a purtat o uniforma rosie de colonel al Garzii Irlandeze cu însemnele Aviatiei Regale Britanice în care a servit ca pilot. În ciuda previziunilor designerilor, Regina a purtat o tinuta de culoare galbena si nu albastrul regal traditional. De asemenea, domnisoara de onoare, sora miresei, a purtat o creatie eleganta a aceleiasi Sarah Burton, culoarea alba fiind neobisnuita pentru domnisoara de onoare a printesei.
Designerii spun ca micile abateri de la traditie sunt benefice si aduc un aer proaspat monarhiei britanice. Domnul de onoare al mirelui, Printul Harry, a purtat uniforma militara a Garzii ?arii Galilor unde are grad de capitan si însemenele militare obtinute în timpul serviciului sau militar din Afganistan, care i-a adus simpatia si respectul britanicilor.

Dupa fastuoasa ceremonie religioasa de la Westminster Abbey, cuplul princiar a parasit catedrala într-o caleasca rosie din 1902, cu însemenele Casei Regale si s-a îndreptat spre Palatul Buckingham. Circa un million de persoane au asteptat în piata palatului aparitia celor doi printi la balcon si traditionalul sarut. Alaiul care a parasit catedrala a fost compus din cinci calesti. În afara de caleasca mirilor, Regina Elisabeta si Printul Phillip, parintii, domnisoara si cavalerul de onoare au parcurs distanta dintre catedrala si Palatul Reginei în calesti trase de cai albi. Alaiul a fost însotit de Garda Ecvestra.

Cea mai romantica zi a secolului a culminat cu mult-asteptatul sarut de la balcon. La cererea multimii, cei doi printi s-au sarutat de doua ori, iar mii de oameni i-au ovationat, i-au aplaudat si au aruncat conffeti. Momentul a fost desavârsit de parada avioanelor militare Taifun.

Potrivit presei britanice, Printul William si sotia sa Catherine vor petrece luna de miere pe Lizard Island, o insula care face parte din Marea Bariera de Corali din Australia. Insula Lizard are statutul de parc national si a primit numele de la celebrul explorator britanic James Cook, care a descoperit-o în anul 1770. Cuplul intentioneaza sa locuiasca pe Insula Anglesey din nordul ?arii Galilor, în cazul în care Printul William îsi va continua cariera de pilot la RAF Search and Rescue.

Într-un comunicat al Casei Regale a României din data de 23 aprilie, a fost anuntata participarea a trei reprezentanti ai monarhiei la Londra: „La invitatia Majestatii Sale Regina Elisabeta a II a Marii Britanii, Majestatea Sa Regele Mihai I si Altetele Lor Regale Principesa Mostenitoare Margareta si Principele Radu ai României vor efectua o vizita de patru zile în Marea Britanie, de miercuri 27 aprilie pâna sâmbata 30 aprilie 2011. Majestatea Sa Regele si Altetele Lor Regale vor reprezenta Familia Regala a României la ceremoniile oficiale prilejuite de casatoria Altetei Sale Regale Principele William de Wales cu domnisoara Catherine Elizabeth Middleton.”

De asemenea, contele si contesa Kalnoky, administratorii proprietatilor Printului Charles din Transilvania, au fost invitati la nunta regala. În afara de ceremonia casatoriei de la Westminster Abbey, Regele Mihai, ruda apropiata a Reginei Angliei, este invitat la alte patru evenimente ocazionate de nunta regala, urmând sa fie omagiat în câteva rânduri, în cadrul vizitei, de diferite institutii si organizatii britanice. Principesa Margareta va participa la alte doua evenimente. Regele Mihai este prezent pentru a treia oara la Londra pentru ceremonii legate de casatoriile membrilor Casei Regale Britanice. El a participat la nunta Reginei Elisabeta cu Printul Philip si la nunta Printului Charles cu Printesa Diana.

Potrivit comunicatului Casei Regale a Românei: „În seara de 27 aprilie 2011, ora 19.00, va avea loc, un dineu oficial în onoarea Majestatii Sale Regelui Mihai I, organizat de Sir Gavyn Arthur, al 675-lea Lord Primar al Londrei (2002 – 2003), cu participarea reprezentantilor «Guild Of Freemen of the City of London». A doua zi, la ora 13.00, Familia Regala a României va lua parte la un prânz oferit de Altetele Lor Regale Ducele si Ducesa de Gloucester, la Palatul Kensington. La ora 15.30, ca parte a ceremoniilor cu ocazia primirii Libertatii Orasului Londrei, Majestatea Sa Regele Mihai va semna în Cartea Libertatilor (“Freedom Book”) a Londrei, document în care se afla înregistrate toate persoanele distinse cu aceasta onoare. La evenimentul de la Guildhall Curtea Asistentilor «Guild Of Freemen of the Citz of London», alaturi de ?ambelanul Londrei vor fi prezenti în costume traditionale oficiale, si se vor prezenta materiale de la vizitele Suveranilor români la Londra.”

Ieri, 28 aprilie, Familia Regala a României participat la receptia oferita de Camera de comert româno-britanica în cadrul Institutului Cultural Român din Marea Britanie si la dineul oficial organizat de Lady Elizabeth Shakerley la Mandarin Oriental Hyde Park. Vineri 29 aprilie Majestatea Sa Regele Mihai si Principesa Mostenitoare au participat la Westminster Abbey la ceremonia nuntii Principelui William cu Catherine Middleton, iar la finalul ceremoniei de casatorie, la masa oferita de Majestatea Sa Regina Elisabeta a II-a la Palatul Buckhingham.

Ambasadorul României la Londra, Ion Jinga, a participat, de asemenea, la casatoria Printului William cu Kate Middleton. De asemenea, Ion si Daniela Jinga au participat la o receptie oferita de ministrul britanic de Externe, informeaza ambasada României la Londra. Receptia a avut loc la Lancaster House.

Simona BOTEZAN
Washington DC
29 aprilie 2011

AFGANISTAN – UN CETATEAN ROMÂN A FOST UCIS ÎNTR-UN ATAC ASUPRA BIROURILOR ONU DIN MAZAR-I-SHARIF

Atacul de vineri, 1 aprilie, împotriva birourilor ONU din localitatea afgana Mazar-I-Sharif (nordul Afganistanului) s-a soldat cu 7 morti, printre care si un cetatean român. A fost cel mai sângeros atac comis împotriva ONU în Afganistan din 2001, transmite AFP care citeaza un purtator de cuvânt al Natiunilor Unite.

Potrivit Agerpres, Farhan Haq, purtator de cuvânt al ONU, a avansat acest bilant vineri, de la sediul organizatiei din New York. Conform reprezentantului ONU, acesta este si cel mai sângeros atac comis împotriva organizatiei de la cel produs în 2007, la Alger, soldat cu 17 morti din rândul personalului organizatiei. Cel mai sângeros atac împotriva unor birouri ONU s-a produs la Bagdad la 19 august 2003 si s-a soldat cu moartea a 23 de persoane, printre care si emisarul ONU în Irak, Sergio Vieira di Mello. Reprezentantul ONU a precizat ca în urma atacului de la Mazar-I-Sharif si-au pierdut viata trei functionari straini ai ONU si patru garzi nepaleze.

Potrivit MAE, cetateanul român care a fost victima a atacului de vineri dupa-amiaza de la Biroul regional ONU din Mazar-I-Sharif, fiind decapitat de atacatori, se numea Filaret Motco si era functionar international al ONU. MAE a primit în o notificare oficiala de la Departamentul de Operatiuni pentru Mentinerea Pacii al ONU. Cetateanul român lucra în Afganistan de aproximativ doi ani, înainte sa detina aceasta functie neavând o cariera diplomatica în România.

Motco Filaret era expert în relatii si organizatii internationale si a mai participat la misiuni în cadrul Centrului Operational ONU din Kandahar, misiunile OSCE de teren din Tadjikistan, în Federatia Rusa, regiunea Caucazul de Nord-Cecenia si în Kârgâstan, a precizat oficialul MAE. Ministerul Afacerilor Externe a condamnat cu toata fermitatea, printr-un comunicat difuzat vineri seara, actele de violenta si cruzime savârsite asupra membrilor biroului ONU din Mazar-i-Sherif: „Nu poate exista justificare pentru astfel de acte deplorabile”, se arata în comunicatul MAE. Oficialitatile române si-au exprimat regretul profund pentru pierderile de vieti omenesti si au transmis întreaga compasiune familiilor celor care si-au pierdut viata în acest tragic atentat. MAE si-a exprimat solidaritatea cu membrii misiunii ONU în Afganistan.

Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a caracterizat acest atac drept „atroce si las”.
Atta Mohammad Nour, guvernatorul provinciei Balkh, a carui capitala este Mazar-i-Sharif, a fost primul care a avansat bilantul de sapte morti, el însa sustinea ca cinci dintre acestia sunt garzi nepaleze si doi ar fi europeni.

Incidentul a fost declansat de cinci manifestanti, care protestau împotriva gestului recent al pastorului american Terry Jones, de a arde o copie a Coranului. Manifestantii islamisti care au atacat vineri, 1 aprilie, birourile ONU din Afganistan, au solicitat guvernului afgan sa „rupa toate legaturile diplomatice cu SUA daca nu sunt de acord cu gestul pastorului care a dat foc Coranului”. Conform guvernatorului afgan, sapte oameni au fost ucisi, iar alti 20 au fost raniti,. Ceilalti doi functionari ONU ucisi în atac sunt de origine norvegiana si respectiv suedeza.

Presedintele Traian Basescu a transmis, sâmbata, 2 aprilie, un mesaj de condoleante pentru decesul cetateanului român, expertul international Filaret Motco, ca urmare a atacului asupra biroului Organizatiei Natiunilor Unite din Mazar-i-Sharif, Afganistan. „Am primit cu durere vestea încetarii din viata a cetateanului român Filaret Motco, functionar international în cadrul biroului ONU (UNAMA) din nordul Afganistanului, ca urmare a atacului comis asupra biroului Natiunilor Unite din Mazar-i-Sharif la data de 1 aprilie. Doresc sa prezint, în nume personal si în numele poporului român, sincere condoleante familiei îndoliate. În acelasi timp, exprim solidaritatea poporului român fata de celelalte state ai caror cetateni au cazut victime acestei tragedii si reiterez pozitia ferma a României de condamnare a actelor inumane generate de intoleranta si extremism”, se mentioneaza în mesajul presedintelui.

Seful statului afirma ca sunt inacceptabile atacurile împotriva personalului ONU si solicita autoritatilor afgane sa ia toate masurile necesare. “Atacurile împotriva personalului ONU – care lucreaza în sprijinul poporului afgan si al pacii – sunt inacceptabile. Solicitam autoritatilor afgane sa ia toate masurile necesare pentru ca autorii acestor crime oribile sa fie adusi în fata justitiei si condamnati pentru faptele lor”, a adaugat presedintele Basescu.

„Suntem afectati de aceasta stire”, a declarat pentru AFP pastorul Terry Jones, rugat sa comenteze atacul asupra birourilor ONU de la Mazar-i-Sharif. “Noi nu suntem în niciun fel responsabili”, a mai adaugat pastorul care acuza “elementele radicale islamiste care cauta o scuza pentru a-si justifica violenta”.

La 20 martie pastorul, care conduce o mica organizatie crestina denumita “Dove World Outreach Center” din Gainesville, Statele Unite, a dat foc unui exemplar din Coran. Acest pastor a provocat vii controverse în legatura cu acest gest înca din septembrie 2010 când a anuntat ca are de gând sa dea foc Coranului. El a renuntat atunci la acest gest în urma multiplelor apeluri ce i-au fost adresate de sefi de stat dar si de suveranul pontif, Papa Benedict al XVI-lea.
———————————————
Surse: AGERPRES, AFP, Mondo News

Simona BOTEZAN
Washington DC, SUA
2 aprilie 2011

Castelul Bouillon

Cocotat pe trei vârfuri stâncoase, cu vedere la râul Semois, Castelul Bouillon, cu labirintul de coridoare si salile imense boltite, este considerat relicva cea mai veche si cea mai interesanta a feudalismului din Belgia. Castelul este situat în orasul belgian cu acelasi nume, provincia Luxemburg din regiunea valona. Fortareata a fost construita pentru a proteja ducatul Basse-Lotharingie, strategic amplasat pe axa Reims-Liège-Aix-la-Chapelle. Castelul, care a gazduit pâna la 200 de soldati, a avut reputatia de a fi inexpugnabil, pe vremea când inamicul prefera tehnica infometarii aparatorilor, mai ales pe timpul iernii. Însa castelul era pregatit pentru asemenea situatii, având acces la o sursa de apa potabila si stocuri de produse alimentare arborate de-a lungul unei galerii de 30 de metri adâncime. Scripetele era pus în miscare de catre soldatii care învârteau ca un fel de carusel din lemn. Intendentul castelului exercita o functie esentiala: el era cel care calcula cantitatea de alimente necesara pentru a putea face fata asediului.
Originile primelor fortificatii dateaza din secolul al VIII-lea. Desi prima mentiune a Bouillon-ului apare într-un text datând din 988, nu poate fi nicio îndoiala ca acesta a existat cu secole înainte. Expertii sunt de acord ca denumirea dateaza din perioada galo-romana. În absenta documentelor concludente nu este posibil sa se prezinte o data precisa.
Nimeni nu stie cu exactitate când a fost pusa baza castelulului pe acest deal, prezenta fortificatie a fost construita între 1050 si 1067 de Duke Godfrey III. Ludovic al XIV-lea al Frantei a cucerit castelul dupa un asediu de 20 de zile, si parti ale fortificatiei au fost modificate de celebrul arhitect Vauban. 
Indiferent de ce se crede despre politica Cruciadelor Evului Mediu, salvator crestin al Pamântului Sfânt  sau xenofob european, nu este nicio îndoiala ca Godfrey de Bouillon a fost un erou national belgian în felul sau. Francezii au fost cei care au provocat prima cruciada, dar Godfrey de Bouillon a fost cel care a condus trupa de cavaleri lotharingieni, primii europeni care au trecut de zidurile Ierusalimului în 1099. Acestuia i s-a oferit titlul de rege al Ierusalimului, dar a refuzat coroana, murind un an mai târziu de ciuma. Astfel vizitând frumosul oras Bouillon din sud-estul Belgiei, chiar la granita cu Franta, este imposibil sa se evite mostenirea lui Godfrey de Bouillon, castel pe care l-a vândut si l-a lasat în urma pentru a putea merge la razboi.
Mai târziu, în perioada dominatiei olandeze în secolul al XIX-lea, cetatea a suferit mai multe modificari: capela, turnul principal si casa guvernatorului au fost demolate si un arsenal si baraci au fost adaugate la castel. Apoi, încet, de la mijlocul secolului al XIX-lea, Castelul de Bouillon a început sa cada în ruine. Din fericire, acesta a devenit o atractie turistica si astfel a fost  salvat de la degradare.
Castelul feudal a fost definit ca un grup de lucrari construite în raport unele cu alte, cu aparare individuala, dar pastrându-se unite prin ideea apararii comune, în conformitate cu principiile arhitecturii militare.
În prezent castelul are sectiuni ramase din secolul al XI-lea si fortificatii din secolul al XIII-lea, precum si cele efectuate în 1600, aceastea însumând un pod din lemn, hale ramase cu tuneluri, camere de depozitare si ziduri înalte de aparare. Exista chiar si mingi de piatra care erau folosite ca munitie în catapulte. În jurul castelului se pot gasi statui si reprezentari ale lui Godfrey de Bouillon, dar si date istorice semnificative cu privire la aceasta parte a Belgiei, care a fost anexata la Olanda în 1815, dupa înfrângerea suferita de Napoleon de Waterloo, olandeza fiind si în prezent a doua limba în Bouillon.
Fiind situat într-o zona stâncoasa, castelul poseda o colectie spectaculoasa de pasari mari: acvile, soimi si condori. Orasul în sine este unul pitoresc, turistic, pentru iubitorii de natura si istorie.

Tatiana Scurtu-Munteanu

DESCOPERIND FARMECUL PREFECTURII FUKUSHIMA

Am ezitat mult timp inainte de a incepe sa scriu despre un subiect atat de fierbinte cum este cel legat de prezenta criza din Japonia cauzata de explozia circuitelor de racire ale reactoarelor nucleare de la Fukushima. Fiindca informatiile despre ceea ce se intampla acolo ne vin intr-o cadenta ce ne impiedica sa mai intelegem cu adevarat situatia reala, am preferat sa ma orientez catre anumite aspecte ce vor fi cu siguranta ignorate de catre presa internationala.

Mai intai vreau sa imi declar respectul si admiratia pentru cultura japoneza, precum si pentru aceasta natiune care a stiut sa se adapteze atat de bine circumstantelor fluctuante ale istoriei. De aceea, sunt sigur ca poporul japonez va invata lectii utile si din acest incident nedorit, care este posibil sa schimbe definitiv cursul actual al societatii nipone.

In primul rand, pot spune ca numele Fukushima nu imi spunea nimic inainte de acest incident, la fel cum nici Cernobal nu era stiut inainte de catastrofa nucleara din timpul Uniunii Sovietice. Din acest punct de vedere, am constatat ca pe Wikipedia dupa un scurt paragraf ce descrie amplasarea orasului Fukushima, urmeaza o multime de relatari despre tragedia nucleara din regiune. Este trist ca un loc de pe planeta sa devina cunoscut doar dupa un eveniment nedorit, dar asa se scrie istoria, mai ales cand te afli in locul nepotrivit, la momentul nepotrivit.

Curios fiind de acest loc, am inceput sa citesc materiale care sa imi spuna ceva despre specificul locului, istoria sa, oamenii din regiune si cultura lor. Cred ca orice demers jurnalistic serios ar trebui ca atunci cand exploreaza evenimentelor dintr-o anumita zona de interes, sa prezinte deopotriva cate ceva si din specificul locului. Bineinteles ca nu ma refer la acel jurnalism de senzatie si „creator de evenimente” care sa tina prima pagina a ziarelor sau destinat sa atinga cele mai mari cote de audienta. Mai precis ma refer la menirea comunicarii jurnalistice de a ne oferi informatii corecte, pline de miez, obiective si mai ales in context.

Vizionam o multime de emisiuni despre acest eveniment din Fukushima, dar nu ne intrebam de exemplu: Cine sunt acesti oameni? Care este istoria lor? Ce fel de cultura au? Cum gandesc? Cum se bucura? Cum se intristeaza? Ne postam in fata televizoarelor in timp ce se arunca in mod haotic in noi cu informatii trunchiate pe care le receptam intr-un mod barbar, primitiv, in nuantele de gri ale temerii, ingrijorarii si senzationalului. Iar dupa ce „show-ul” mediatic s-a incheiat, aruncam la cos toata chestiunea pentru a trece la un alt subiect „fierbinte”, din care marile trusturi media isi culeg profituri deloc lipsite de importanta.

Sa uitam acum aceste lucruri si de aceea va voi propune cateva date sintetice despre prefectura Fukushima, culese din mai multe surse de pe Internet. Mai jos voi indica si cateva link-uri pentru cei interesati sa extinda orizontul pe care l-am creionat in cateva cuvinte.

Mai intai, Fukushima inseamna „insula bunului destin” (“good-fortune island”) si este capitala prefecturii cu acelasi nume din regiunea Tohoku a Japoniei. Orasul se afla la 250 km nord de Tokyo si la 80 km sud de Sendai. Desi orasul este localizat in interiorul insulei, prefectura are mai multe porturi la oceanul Pacific, cateva dintre ele numindu-se Onahama si Soma. La nivelul anului 2003, populatia orasului era estimata la 290.866 de locuitori la o suprafata de 746 km patrat rezultand o densitate de 390 de oameni / km patrat.

Fukushima City este inconjurata de o multime de izvoare termale si are nenumarate resurse naturale in regiune, fiind una dintre cele mai mari zone turistice din Tohoku. Plasarea orasului permite accesul catre multe alte regiuni ale Japoniei prin intermediul unui sistem de transport bine pus la punct. In numai o ora si jumatate poti ajunge in Tokio folosind caile ferate, iar aeroportul orasului, deschis din anul 1993, permite turistilor sa viziteze orasul venind nu numai din zonele metropolitane ale regiunii, dar chiar si din celelalte insule ale arhipelagului nipon.

Prefectura Fukushima este bogata in festivaluri unice ce se desfasoara in fiecare anotimp de-a lungul intregului an, avand o semnificatie profund religioasa imbinata cu practici agricole specific japoneze, reflectand istoria locala si diferitele traditii culturale. Astfel, marele festival Ryozen celebreaza perioada turbulenta Nanbokucho (1336 – 1392), cand conflictul dintre doua curti imperiale rivale au divizat natiunea. Sau festivalul Soma – Noomaoi, ce dateaza de peste 1000 de ani, se desfasoara pe fostele proprietati ale clanului Soma si recreeaza atmosfera din perioada Statelor Razboinice (1467 – 1568). In jur de 500 de calareti costumati in samurai purtand steaguri medievale specifice ofera un spectacol de lupta deosebit in sunetul si lumina focurilor de artificii, fiind unul dintre cele mai reprezentative astfel de festivaluri din Japonia.

Lista poate continua, dar ma opresc aici fara a uita faptul ca pot fi intalnite o multime de mestesuguri specifice locului. Astfel, lemnul de buna calitate se gaseste in calitati abundente in Fukushima fapt ce permite realizarea de obiecte artizanale de exceptie. De asemenea, o multime de obiecte din lut ars pot fi procurate reflectand cultura locala a regiunii.

Nu pot sa mai adaug decat ca pe masura ce exploram aceste informatii am uitat in cele din urma de isteria mediatica si fara sa vreau am inteles gestul acelor muncitori eroi, care au preferat sa isi dea viata pentru a salva o tara, o natiune si un patrimoniu de exceptie. Am inteles de fapt ca ei aveau pentru ce sa moara, aveau ce sa apere si intr-un fel am gasit o explicatie pentru spiritul de sacrificiu al japonezilor.

Oare noi ca romani am avea ce apara sau mai bine zis, am putea proceda la fel daca destinul ar cere un astfel de sacrificiu?
…………………………………………………………………..

Referinte:
1. Wikipedia, Fukushima:
http://en.wikipedia.org/wiki/Fukushima,_Fukushima

2. Pagina prefecturii Fukushima:
http://www.pref.fukushima.jp/kokusai/IADwebsite/aboutfuku/aboutfuku7History.htm

3. Pagina orasului Fukushima:
http://www.city.fukushima.fukushima.jp/english/about/index.html
 
4. Privelisti in Fukuhsima:
http://fuku-tabi.jp/en/sightseeing/2010/03/000059.html

Octavian LUPU
18 martie 2011
Bucuresti

BATALIA PENTRU SUFLETUL MOLDOVEI

Dedicam editia de astazi Moldovei. In editia de marti a buletinului informativ AFR de acum doua saptamini va informasem mai pe larg despre incercarea Guvernului Filat de a institui in Moldova un cadru legal de nediscriminare impotriva homosexualilor. Romania are si ea legi similare care insa interzic doar discriminarea la locul de munca. Nimic mai mult. Legile acestea au fost adoptate in contextul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana dar nici pe departe nu sunt atit de radicale ca si legea recent propusa de Guvernul Filat.
 
Este adevarat ca Uniunea Europeana a pus si continua sa puna presiune asupra tarilor care doresc sa adere la Uniunea Europeana sa adopte legi care interzic discriminarea pe baza de “orientare sexuala.” Unele dintre ele au cedat, altele nu. Anul trecut Macedonia a respins un astfel de proiect legislativ, iar in prezent presiuni similare sunt exercitate asupra Albaniei. Tot anul trecut, Serbia, infometata dupa atentie si aderare la Uniunea Europeana, a adoptat, tot sub presiunea Uniunii Europene, o lege care interzice nu numai discriminarea pe baza de orientare sexuala dar si pe baza de “identitate sexuala,” un termen cu totul nebulos care include, printre altete, transsexualii, si persoanele care isi schimba sexul biologic din barbat in femeie si vice-versa. Notam deasemenea cazul Cosovo unde constitutia impusa de NATO contine o clauza de nediscriminare pe baza de orientare sexuala. 
  
Iar acum a venit rindul Republicii Moldova. Moldova se afla la o rascruce de drumuri, astfel incit se poate spune ca zilele acestea se poarta o adevarata batalie spirituala pentru sufletul ei. Ce va face Moldova, va adopta sau va respinge propusa lege a nediscriminarii pe baza de orientare sexuala? Va deschide cutia Pandorei cu toate consecintele ei care deja se manifesta cu agresivitate in tarile occidentale? Care vor fi consecintele adoptarii acestui proiect legislativ si care va fi impactul ei asupra sanatatii morale a Moldovei?
 
Guvernul Filat – Cum s-a ajuns aici?
 
Pe 17 februarie Guvernul Filat a adoptat un proiect de lege impotriva discriminarii care din nefericire include orientarea sexuala ca si categorie sociala impotriva careia nu se poate discrimina “in nici un fel,” in “mod direct” sau “indirect,” si care interzice si hartuirea pe baza de orientare sexuala. Textul proiectului legislativ insa e radical. De exemplu, actele de hartuire pot fi pedepsite penal, ceva ce nu se mai intilneste in nici o alta tara, hartuirea sexuala la locul de munca fiind pedepsita in restul lumii doar prin sanctiuni civile. In plus, spre deosebire de majoritate tarilor care au adoptat legislatii impotriva discriminarii, proiectul Guvernului Filat propune interzicerea discriminarii impotriva homosexualilor nu numai la locul de munca, dar si in domeniul bunurilor si al serviciilor, si al educatiei. In plus, proiectul stipuleaza o metoda juridica de dovedire a culpabilitatii cu totul stranie si iesita din comun – persoana care este acuzata de discriminare pe baza de orientare sexuala, nu “victima,” trebuie sa dovedeasca ca nu a discriminat. In alte cuvinte acuzatul trebuie sa-si dovedeasca nevinovatia, nu invers. Acest criteriu se aplica doar in cazurile criminale, nu in cele civile unde reclamantul trebuie sa-si dovedeasca cazul. In sistemul de justitie universal persoana care face plingere impotriva altei persoane trebuie sa dovedeasca culpabilitatea personei acuzate de discriminare. De ce Moldova propune un sistem atit de radical si ciudat? Cred ca stim.
 
Care sunt sursele acestui proiect legislativ?

Am citit cu multa atentie proiectul legislativ al Guvernului Filat si i-am depistat sursele. Nu sunt de inspiratie interna ci, ati ghicit bine, de inspiratie externa. Prima sursa este Raportul adoptat de Agentia Europeana pentru Drepturi Fundamentale (AEPDF) in vara anului 2008 pentru combatarea “homofobiei” in Uniunea Europeana. In 2008 AFR a inaintat un memoriu de opozitie impotriva acestui Raport pe care l-a etichetat ca fiind unul radical, lipsit de bun simt, irealist, si motivat de scopuri politice. Recomandarile Raportului pentru combaterea “homofobiei” si a discriminarii impotriva homosexualilor insa sunt mai radicale si detaliate si cer ca in anumite domenii homosexualii sa fie tratati in mod preferential. De exemplu, privind Romania, Raportul cere in mod specific interzicerea marsurilor “anti-homosexuale,” critica Biserica Ortoxoda Romana pentru ca se proununta impotriva homosexualitatii, si cere acordarea de azil politic cuplurilor homosexuale “persecutate” in tara de origine. In plus, cere formarea de unitati speciale de ordine publica care sa se ocupe in mod special de “hartuirea” homosexualilor, si sa permita homosexualilor acces in scolile elementare si licee pentru a invata pe elevi “normalitatea” homosexualitatii. 
A doua sursa este proiectul de directiva adoptat de Parlamentul European in primavara anului 2009. Proiectul insa nu are caracter obligatoriu in tarile membre deoarece Consiliul de Ministri al Uniunii Europene nu are unanimitatea de voturi necesara pentru a-l adopta ca si directiva. Printre alte tari, Germania, Marea Britanie si Franta si-au anuntat opozitia fata de proiect, iar expertii afirma ca nu are nici o sansa de a fi adoptata in viitorul apropiat. In 2009 AFR a inregistrat un Memoriu in Parlamentul European in care argumenteaza la nivel juridic si legal ca directiva este necompatibila cu deciziile Curtii Europene a Drepturilor Omului. La fel ca si proiectul legislativ al Guvernului Filat, proiectul de directiva unional propune nediscriminarea impotriva homosexualilor nu numai la locul de munca ci si in domeniul serviciilor si al bunurilor, si al educatiei.  
 
Periodic AFR va informeaza de modul radical in care legi similare au fost aplicate in alte tari in detrimentul libertatii religioase, al libertatii de constiinta si al dreptului la libera asociere. In ianuarie anul acesta un cuplu crestin a fost amendat in Marea Britanie cu peste 8000 de dolari pentru ca a refuzat sa inchirieze o camera unui cuplu homosexual in motelul de tara pe care-l aveau. In Canada tipografi crestini au fost amendati pentru ca au refuzat sa tipareasca anunturi pentru marsurile homosexuale. Tot in Canada un proprietar crestin a fost amendat pentru ca a refuzat sa faca torte pentru homosexuali care insa sa contina si emblema homosexuala, adica bine cunoscutul curcubeu homosexual. In SUA un cuplu de fotografi crestini a fost amendat pentru ca a refuzat sa faca poze unui cuplu homosexual cu prilejul “casatoriei.” In Canada un crestin a fost amendat pentru ca a refuzat sa-si inchirieze casa unui cuplu homosexual, afirmind ca nu doreste ca domiciliul lui sa fie folosit pentru un comportament sexual imoral si contrar Bibliei. Iar in SUA un homosexual a dat in judecata pe un traducator al Bibliei pentru ca a refuzat sa scoata din traducerea Bibliei pe care a facut-o versetele care condamna homosexualitatea. Ilustratii de genul acesta sunt de genul sutelor.
 
Oare de asa ceva are nevoie Moldova?

Pe linga proiectul legislativ, am studiat cu deamanuntul si motivatia conceputa de Guvernul Filat in sprijinul proiectului. O gasim insa cu totul neverosimila si atragem atentia cititorilor nostri din Moldova ca in privinta acestui proiect legislativ Guvernul Filat nu este de loc transparent cu cetatenii Moldovei. De exemplu, Guvernul afirma ca legislatia propusa este necesara pentru a conforma legile Moldovei cu legile Uniunii Europene si cu dreptul international. Trebuie sa afirmam in mod direct ca Guvernul Filat nu spune adevarul in privinta aceasta. Nu exista un drept international la nediscriminare pe baza de orientare sexuala. Nici un tratat international la care Moldova a aderat nu afirma nediscriminarea pe baza de orientare sexuala. Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu contine “orientarea sexuala” ca si categorie sociala impotriva careia discriminarea este interzisa. La nivel european, in majoritatea tarilor europene nediscriminarea impotriva homosexualilor este limitata doar la locul de munca. Nu exista nici o directiva unionala care sa impuna tarilor membre nediscriminarea impotriva homosexuailor in servicii si bunuri de consum ori in educatie.

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Un cutremur cu magnitudinea de 6,3 pe scara Richter a ucis 65 de persoane in Noua Zeelanda

Un cutremur cu magnitudinea de 6,3 pe scara Richter s-a produs marti, 22 februarie 2011, in orasul Christchurch din sudul Noii Zeelande.

Este al doilea cutremur de mare intensitate produs in Noua Zeelanda in ultimele 6 luni, dupa cel cu magnitudinea 7,1 din septembrie 2010. Cel putin 65 de oameni, dintre cei 350.000 locuitori ai orasului, si-au pierdut viata marti seara la Christchurch. Cutremurul devastator, urmat de cel putin patru replici in tot atatea ore, a transformat orasul in ruine.

Adancimea foarte mica la care s-a produs seismul, de numai 4 kilometri, a alimentat gradul urias de distrugeri din Christchurch si localitatile invecinate. Noua cladiri s-au prabusit total, iar multe altele au suferit daune partiale. Asfaltul soselelor a crapat in  multe locuri, au izbucnit incendii, iar conductele rupte au provocat inundatii.

Mai mult de 100 de persoane, inclusiv o duzina de vizitatori, studenti japonezi, sunt prinsi intre ruinele orasului. Echipele de salvare cu caini dresati s-au raspandit in intregul oras in cautare de supravietuitori, dintre care unii au trimis mesaje text sau apeluri telefonice de sub daramaturi.

Curentul electric, apa si gazele au fost oprite in oras, aeroportul international a fost inchis, la fel si traficul feroviar. Potrivit politiei locale, pasagerii a doua autobuze, peste care s-au prabusit cladiri, si-au pierdut viata.

Autoritatea de transporturi din Noua Zeelanda a declarat pentru TVNZ ca nu a putut contacta angajatii din Christchurch si din tunelul Lyttleton, situat in apropiere de epicentru. Cutremurul a dizlocat chiar si o bucata masiva de gheata din cel mai mare ghetar din Noua Zeelanda, situat la 120 mile est fata de Christchurch.

Turla impunatoare din piatra a unei catedrale catolice s-a prabusit in centrul orasului, iar in vecinatatea ei zace o cladire cu patru nivele, daramata in intregime in cateva secunde, ca un castel de carti. O cladire cu  mai multe etaje, Pyne Gould Guinness, in care lucrau mai mult de 200 de muncitori, s-a prabusit si un numar necunoscut de oameni au fost prinsi in interior. Echipele de salvare au tarat oameni raniti grav din moloz, majoritatea lucratori care se aflau in birouri. Multi erau plini de sange. Tipetele celori inca prinsi sub daramaturi se auzeau de afara.

Ghetarul Tasman, situat in Alpii de Sud, a fost zguduit de cutremur si aproximativ 30 de milioane de tone de gheata s-au prabusit si au format iceberguri in lac. Gheata care a cazut in lac a provocat valuri de pana la 3,5 metri, care au maturat in sus si in jos lacul timp de 30 de minute.

“Este o scena de devastare totala”, a declarat prim-ministrul John Key la cateva ore dupa cutremur. El a confirmat ca numarul mortilor ar putea creste in urmatoarele zile si ca: “Am putea fi martorii zilei cele mai intunecate din Noua Zeelanda.”

Primarul Bob Parker a decretat stare de urgenta in regiune si a cerut oamenilor sa foloseasca telefoanele mobile numai pentru urgente. “Guvernul este dispus sa utilizeze tot ce se poate in scop de salvare”, a declarat viceprim-ministrul neozeelandez. Echipele de salvare continua sa scoata numerosi raniti de sub ruinele cladirilor daramate. Australia a trimis o echipa de salvare de 40 de persoane pentru a sustine eforturile de recuperare a sinistratilor.

Presa locala scrie ca distrugerile sunt mai puternice decat la seismul de 7,1 produs in aceeasi regiune in septembrie anul trecut. Cunoscut in Noua Zeelanda ca Orasul Gradina, Christchurch avea un patrimoniu din secolul al XIX-lea, mostenit de la fondatorii sai, vorbitori de limba engleza. Un rau de mica adancime, Avon, trece prin centrul orasului, traversat de linii de tramvai istorice si punctat cu arhitectura gotica, parcuri si cafenele.

Cutremurul care a produs cele mai multe daune in Noua Zeelanda a fost cel care a lovit nordul tarii in 1931, la Hawke’s Bay, North Island si care a ucis cel putin 256 de persoane.

Surse: Associated Press; CNN; Fox News; ABC News.
Surse foto: The Christian Science Monitor, New Zeeland; Reuters

Simona Botezan, Washington D.C.

Democratia soseste in Egipt

Motto:    “Cred in democratie pentru ca elibereaza energiile fiecarui om”- Thomas W. Wilson, Presedinte SUA
 
Ziua de sambata, 12 februarie, 2011 va intra in istoria Egiptului drept prima zi in care umbra dictatorului Hosni Mubarak nu va mai intimida si ingrozi poporul egiptean obisnuit cu teroarea si represiunea unui regim dur si abrutizant, pentru o perioada de mai bine de 30 de ani.
Daca revolutia din Romania din 1989 a avut posibilitatea sa transmita istoria “live” pe ecranul televizoarelor, tehnologia zilelor noastre: internet-ul, Facebook si Twitter au fost adevarati catalizatori ai revolutiei din Egipt care in decurs de 18 zile a pus capat unei dictaturi ce parea solida si fara sanse de infrangere. Abandonarea abrupta a scaunului prezidential de catre Mubarak nu reprezinta fireste garantia ca Egiptul devine automat un stat democratic dar reprezinta un pas curajos inainte spre atingerea acestui obiectiv. Multimile adunate pe strazile din Cairo au inteles ca atat timp cat Mubarak va fi la putere, viitorul tarii, progresul, si reabilitarea economica sunt fara putinta. Tenacitatea, determinarea, spiritual pasnic care au caracterizat aceste 18 zile sunt un exemplu si un avertisment clar pentru toti cei ce nesocotesc aspiratiile democratice ale unui popor asuprit.
Revolutia din Egipt imi da prilejul rememorarii evenimentelor anului 1989 nu doar in Romania ci si in intreaga Europa.  Cortina de fier nu s-ar fi scuturat atunci fara reformele instituite in anii precedenti de catre Mihail Gorbaciov, conducatorul Uniunii Sovietice din acea perioada. In lumea araba, evenimentele din Egipt nu au fost anticipate precum cele din Europa in 1989, Egiptul fiind considerat drept una dintre cele mai stabile tari din regiune, primul stat arab care a recunoscut Israelul si un aliat apropiat al Statelor Unite. Daca in 1989 presedintele american Ronald Reagan si-a afisat pozitia ferm si i-a cerut lui Gorbaciov “sa darame zidul”, actualul presedinte al Americii, Barack Obama nu a afisat o atitudine foarte clara in primele zile ale revolutiei din Egipt, asteptand parca deznodamantul evenimentelor ca sa-si poata consolida oficial pozitia.  Mubarak a avut cel putin prezenta de spirit sa evite dezondamantul prietenului sau Nicolae Ceausescu si a tinut cont de sfatul reprezentatilor armatei egiptene care i-au reamintit acestuia de destinul lui Ceausescu si l-au avertizat de consecintele nefaste in cazul in care ar continua sa ramana in functia de presedinte.
In Tunisia, gestul tanarului vanzator de fructe, Mohamed Bouazizi care intr-un moment de disperare si-a dat foc a devenit declansatorul numeroaselor proteste ce au capatat amploare si au cuprins asemeni efectului de domino tot mai multe tari afectate de saracie si coruptie din nordul Africii si Orientul Mijlociu. Imaginile cu protestatarii care au jefuit palatele opulente ale elitei politice tunisiene au devenit simbolice pentru “revolutia iasomiei”, fiind transmise in intreaga lume-o alta paralela cu revolutia din Romania. Protestele din Tunisia l-au obligat sa fuga din tara pe presedintele Zine El Abidine Ben Ali, aflat la putere de 23 de ani, inca un dictator care nu a inteles ca timpul schimbarii a sosit! Consider ca puterea e asemeni unui drog pentru toti acesti dictatori, rupti de realitate care chiar si in ceasul al 12-lea nu au inteles ca roata istoriei aduce cu ea schimbarea ireversibila si odata pornita nu mai poate fi oprita.
Istoria se repeta si la o diferenta de doua decenii, Timisoara si Cairo au aprins scanteia libertatii si au devenit orase simbol, Piata Tahri si Piata Universitatii au dobandit acelasi statut de “zona libera”, iar revolutia televizata si cea digitala si-au gasit un numitor comun: DEMOCRATIA. Suntem martorii acestor schimbari, pentru noi, romanii revolutia nu e doar un concept istoric despre care invatam in manualele de istorie, trebuie sa admiram curajul si determinarea celor care cu riscul vietii transforma DEMOCRATIA in realitate. Sunt ferm convinsa ca intr-un colt indepartat de lume, undeva in China, Coreea de Nord sau Cuba, in fata unui ecran de calculator, un grup de oameni vizionari asteapta ca vantul schimbarii sa devina realitate si pentru ei.

Mara Circiu, Atlanta, Georgia

SUB CRUCEA SUDULUI (2) TARA CONTROVERSELOR

Australia este o tara a controverselor. Am sa va explic de ce. Un ilustru politician de pe malul drept al Dambovitei spunea odata ca: „Iarna nu-i ca vara!”. Ei bine, avea dreptate, dar… numai daca se referea la Romania! In Tara Cangurului, in ultimii ani, a inceput sa fie iarna ca vara si… vara ca iarna sau… chiar mixate. La sfarsitul anului 2010, pe continentul australian, controversele climatice se tin lant! Aici, in conditii normale, ar trebui sa fie sezonul estival! Deci, zile toride, plaja, pantaloni scurti si o invazie de turisti din emisfera nordica. Din pacate nu-i chiar asa! Soare si multa caldura pe coastele oceanului este, dar la munte ninge… chiar daca suntem in toiul verii; in mijlocul continentului, zona desertica e din ce in ce mai secetoasa, in sud – padurile ard cu saptamanile, iar… in nord-est avem parte de inundatii mai abitir ca pe vremea lui Noe.

Marele Potop Australian

Australienii incearca totusi sa fie realisti. Stiu sa tina piept greutatilor. Nimeni nu isi pune cenusa-n cap ca inundatiile recente acopera o suprafata mai mare decat a Frantei si a Germaniei luate impreuna!!! Multe case au disparut sub ape mai adanci de zece metri. Desigur ca majoritatea sufera-n tacere, le pare rau de cei sinistrati, cauta sa-i ajute, trateaza fenomenul cu seriozitate. Este declarata starea de dezastru, pagubele sunt peste cinci milarde de dolari australieni sau americani – paritatea in prezent fiind de unu la unu. Oamenii sunt lucizi, gandesc cu optimism la viitor, la refacere… pun mana, ajuta armata sau fortele guvernamentale, pentru a restabili ordinea, pentru a reface legaturile cu civilizatia si pentru a se repara ceea ce a fost distrus de ape. Totul prin munca, intelegere, credinta si patriotism chiar… Au fost deschise diferite puncte de ajutor financiar pentru sinistrati. Chiar si copiii isi doneaza economiile din pusculita. Asa i-au educat parintii si profesorii de la scoala, sa sara si sa-si ajute semenii aflati la greu! De aceea nimeni nu tipa, nu urla, nu varsa blesteme pe natura sau pe guvern. Cauta sa inteleaga si sa puna umarul la efortul de reabilitare a situatiei. Australianul este obisnuit cu greul. A trait, in conditii precare, intr-un mediu geografic diferit de cel de unde isi lasase stramosii, a cucerit locuri noi, s-a adaptat conditiilor climatice salbatice, distantelor enorme, a pornit deseori de la zero si a razbit… creand in 200 de ani o societate prospera si o tara respectata de alte natiuni!

Revenind la Marele Potop Australian, si il numesc asa deoarece – dupa spusele istoricilor si a arheologilor – aria potopului biblic se crede ca ar fi fost mai mica decat cea a actualului diluviu australian. Desigur ca traind intr-o era moderna nu mai este nevoie de o Arca a lui Noe, cu toate ca si aici a fost distrusa o mare parte a florei si faunei locale. Un pericol demn de luat in seama il constituie serpii veninosi si crocodilii. Primii s-au instalat in casele parasite provizoriu, pe care le considera loc de refugiu. Crocodilii au iesit din rauri cautand hrana in zonele inundate, unde se infrupta cu animale moarte. Sunt convins ca nu ar ierta nici oamenii care se aventureaza prin apele involburate in cautarea unor chilipiruri, sau furturi de prin proprietatile abandonate. Mai sunt si pe-aici hoti si profitori de pe urma necazurilor semenilor lor, ca deh, oameni suntem! Cei prinsi primesc pedepse grave si devin dizgratia societatii! Orase intregi se afla sub ape, precum: Theodore, Chinchilla, Rockhampton, Emerald, Fitzroy, Condamine, Saint George, Jericho, Bundaberg, Dalby, Alpha si altele, multe dintre acestea fiind evacuate in totalitate. Dintre toate orasele sinistrate cel mai tare imi pare rau de Theodore! Acesta si-a primit denumirea ca omagiu adus unui important politician australian de origine romana, Eduard Teodorescu (foto), fost premier al statului Quensland in perioada 1919-1925. Dar despre acesta vom discuta in detaliu cu alta ocazie. 

Patrie sau matrie?

Sa lasam putin necazurile de-o parte si sa vorbim despre lucruri mai vesele. O alta controversa este dominatia femeilor in viata politica si sociala de aici. Circula printre barbatii o gluma precum ca Tara Cangurului a revenit epoca matriarhatului. Am stat si am analizat amanuntit aceasta teorie si le dau dreptate. Astfel, seful statului australian este regina Elisabeta a II-a, reprezentata in Australia printr-un guvernator general, tot o femeie, doamna  Quentin Bryce, urmata de primul ministru, doamna Julia Gillard. In parlamentul federal de la Canberra sunt 22 de senatori si 33 de deputati de gen feminin. Premierul statului  Queensland este Anna Bligh, premierul statului Noua Galie de Sud (New South Wales) este Kristina Keneally (foto), primarul metropolei Sydney este doamna Clover Moore. O adevarata conducere politica matriarhala fapt pentru care Australia poate fi numita matrie, nu patrie! Asta da democratie! Unde sunt barbatii? La pub, beau bere, joaca cricket, rugby, sau scriu articole despre „Tara controverselor”!  Imi aduc aminte de o comedie italiana de la inceputul anilor ’70 in care se ridiculiza lipsa femeilor in Australia. Titlul filmului „Frumos, onest, emigrat in Australia”. In rolul prinicipal Alberto Sordi. Acolo, in ilara pelicula, din lipsa de femei, barbatii dansau impreuna la balul de sambata seara! Oare cum o fi dansul zilelor noastre, caci numarul femeilor ne-a depasit de mult…               

Sarbatori de iarna in pantaloni scurti

Deci, dupa cum a relatat mai sus, clima ne joaca feste. Suntem in plin sezon estival. Pe coasta Pacificului e cald-cald, dar nu sufocant cum sunt verile din Bucuresti. La Sydney,  imbracati in tricou si pantaloni scurti, ne racorim cu briza aerului conditionat. La mai putin de 500 de km distanta, in statiunea montana Perisher, pe 20 decembrie 2010, in plina vara australiana a nins! Se schiaza vartos! Temperaturi noaptea intre -2 si -7 grade Celsius! Controvesatele sarbatori de iarna comerciale au inceput si la noi – precum in orice societate capitalista care se respecta – inca de pe la inceputul lunii noiembrie. Braduti, brazi si bradoi de plastic, impopotonati cu beteala multicolora si cu cadouri „dummy” iti atrag atentia ca vine Craciunul si ca ar fi cazul sa bagi manuta-n buzunar si sa cumperi niscaiva cadouri pentru cei dragi. Reclame peste reclame, „sale” peste „sale”, ieftiniri de toate felurile, facute parca pentru a se armoniza cu portofelul oricarui cumparator si… peste tot aceeasi muzica de sezon difuzata la toate difuzoarele complexelor comerciale, de la „Jingle Bells”-urile preotului-compozitor american James Pierpoint din Boston, la „Stille Nacht”-ul austriacului Franz Xaver Gruber. Pana la Craciunul religios ti se apleaca de atatea colinde si cantecele de iarna, incat iti vine sa iti iei campii si sa asculti acasa orice, chiar si mult detestatele cantate maneliene romanesti!

Vacanta de Craciun te intampina cu abundenta si cu dragostea celor care te inconjoara. Fiecare aussie se intoarce de la supermarket cu cate un ditamai curcan sub brat, care aruncat in cuptor se transforma intr-o friptura care iti incanta papilele gustative, cerand cu vehementa sa fie stropit cu renumitele vinuri australiene… care au intrecut deja faima celor frantuzesti, sau californiene. De obicei Craciunul se tine strict in familie, restaurantele fiind cam goale in aceasta seara. Apoi, zilele urmatoare pana la Anul Nou se fac parties-uri unde iti inviti musafirii de suflet, sau esti invitat de rude sau de prieteni dragi. Tot in pantaloni scurti! La barbechiu, babechiu, barbeque, sa BBQ! Name it! Se mananca mormane de fleici la gratar, de vaca, de porc, de pui, de emu (strut australian), de canguri si de crocodili! Si ne mai intrebam de ce „astia din urma” sunt suparati pe noi si vor sa ne pape si ei… la randul lor! (sic!). Berea curge garla. In general marci autohtone: VB (Victoria Bitter), Fosters Lager, Tooheys New, Cascade, Crown Lager, si alte multe sortimente. Rece sa fie, ca deh australienii nu sunt snobi precum alte neamuri mai… ortodoxe! De bronzat la ocean nu prea se inghesuie localnicii nostri. Cred ca de frica si de groaza cancerului de piele. Totusi plaja e plina de… turisti fraieri care vor sa epateze atunci cand se vor intoarce pe meleagurile natale din emisfera nordica. Ei, de gustibus et „urmari”-bus non disputandum! In fiecare an mor in Australia peste 1000 de persoane de cancerul pielii arse la soare – melanoma! Credeti ca bronzatii de la „marea neagra e albastra”, sau cei de la alte mari invecinate sunt scutiti de acest „cadou” solar!

Anul nou, se sarbatoreste in cadru festiv, deobicei locuri organizate de guvern, unde se face risipa de artificii si de sticle de sampanie carora le sar dopurile. La Sydney sunt organizate cele mai fastuoase serbari ale trecerii dintre ani, cu focuri si jocuri de artificii lansate de pe Marele Pod, de pe acoperisul Operei House, sau de pe navele aflate in golful adiacent. Totul pentru incantarea ochilor celor prezenti, a obiectivelor camerelor de luat vederi si de fotografiat, pentru a demonstra astfel lumii ca existam si pentru ca suntem printre primii care intampina noul an care vine.

30 de ani de la moartea lui Lennon

Va veti intreba ce legatura are John Lennon cu Australia. Nu stiu prea multe amanunte… in afara de minunata muzica a bitalsilor care a cucerit inimile atator generatii de ozi. Are insa o legatura cu autorul acestor randuri. In urma cu 30 de ani locuiam la New York, la un block distanta de Dakota Building, locul unde a fost impuscat marele cantaret si compozitor. 8 decembrie 1980! O seara trista si foarte friguroasa. Dupa ce cinasem la un restaurat chinezesc de pe Columbus Ave, ma intorceam zgribulit spre casa. Locuiam in apropiere, pe 73 street West. Mi-a atras atentia zgomotul facut de mai multe sirene ale masinilor de politie. Unele ieseau de pe 72 Street, altele intrau! Ciudat! Curiozitatea m-a indemnat sa ma duc sa vad ce se intampla. Pe la mijlocul strazii 72 cineva mi-a spus ca a fost impuscat John Lennon. Am alergat intr-acolo. Stiam unde locuieste. Il mai intalnisem de cateva ori prin imprejurimi, sau prin parcul din vecinatate. Se purta ca un om normal, fara excentricitati. Insotit mereu de Yoko Ono, il recunosteai usor dupa ochelarii rotunzi care erau hallmark-ul sau.

Deci, sirene, girofaruri, vacarm si jale… Cand am ajuns la aceea poarta a crimei am aflat ca pe John il transportasera deja spre spital cu o masina de politie iar pe Yoko cu  alta. Unii ziceau ca ar fi fost raniti amandoi. N-am putut vedea prea mult deoarece se adunase deja un puhoi de oameni. In intrandul portii blocului Dakota statea doi indivizi paziti de mai multi politisti. Unul era un portar in uniforma care gestcula tot timpul si vorbea tare, celalat un tip grasun, tacut, cu un cap foarte rotund, zambind prosteste! Asteptau cu totii sa vina anchetatorii. Lumea era foarte agitata… S-au facut grupuri-grupuri de discutii, de prezumptii si de scenarii. Nu se stia inca precis cine fusese ucigasul… Mai tarziu am realizat ca era tipul tacut cu cap rotund, Marc Chapman. Lui i s-au pus catusele… si a fost luat de politisti. Nu am stat foarte mult dupa aceea deoarece mi se facuse frig si incepuse sa fie mare aglomeratie! John Lennon in schimb plecase de tot… Odihneasca-se in pace! Nu l-am uitat nici dupa trei decenii de la disparitie! Urmatorul weekend am participat la un miting in Central Park, alaturi de peste o jumatate de milion de oameni. Era un miting dedicat memoriei celui disparut, un miting pentru pace, pentru armonie si intelegere. Avand in ochi lacrimi inghetate din cauza frigului de-afara cantam cu totii:  „Imagine there’s no countries/ It isn’t hard to do/ Nothing to kill or die for/ And no religon too/ Imagine all the people/ Living life in peace…/”. Mica-i lumea Doamne, chiar vazuta de aici de la antipozi!                                
                                                                 
(George ROCA, Sydney, Australia, 6 ianuarie 2011)

MY CHINA !

Despre China.
Informatii culese din lucrarile de semestru ale unei colege

Am crescut intr-o lume in care „Made in People’s Republic of China“ era apogeul luxului proletar. Pasta de dinti MAXAM sau ciocolata in ambalaj auriu care incadra perfect fotografia unui pod erau motive pentru ca fiecare zi in care le gaseam in casa sa semene a Craciun. De atunci lucrurile s-au schimbat radical. China a devenit simplu „Made in China”, o tara care, odata cu preluarea Hong Kongului si Macao, in 1999, a inceput sa puna la grea incercare doctrinele economico-politice potrivit carora, pentru ca o tara sa fie capabila de o puternica si sanatoasa dezvoltare economica, numai sistemul capitalist dublat de democratie, ca forma de guvernare, e singura combinatie posibila.

China este tara cu cele mai atractiva economie, in crestere constanta din 1978, anul in care partidul unic comunist a decis liberalizarea ei, punand accent pe investitii si exporturi. Produsul intern brut aseaza China pe locul doi in lume, dupa Statele Unite, cu o cifra de aproape 5 trilioane de dolari.
 
Degeaba am schimbat regimul politic, degeaba am schimbat continentele, cand vine vorba de cumparaturi, pe orice pui mana in Statele Unite, totul este „Made in China“. Nimic nu mai pare un teritoriu protejat. Toate firmele de prestigiu au lasat in urma atelierele si fabricile din Ecuador, Mexic, Guatemala, Honduras, Sri Lanka si s-au mutat in China. La Macy’s, cele mai vandute cizme au fost cele din cauciuc, care le imita perfect pe cele de calarie si, evident, sunt „Made in China”; la fel ca si punga de hartie lucioasa si roz pe care scrie, cu litere aurii, numele celei mai apreciate firme care deserveste publicul feminin: Victoria’s Secrets.

China nu-si permite sa greseasca in contextul economic actual. Pozitiile pe care le detine in prezent sunt consolidate si datorita unor masuri guvernamentale ca cea care intra in vigoare foarte curand, in 1 februarie, si se refera la jurnalistii economici ce relateaza despre bursa chineza. Potrivit acestei masuri, doar jurnalistii cu minim doi ani de experienta in zona economica au voie sa relateze despre bursa, iar editorii stirilor economice trebuie sa aiba cel putin cinci ani vechime in domeniul. In acest fel guvernul de la Beijing doreste sa se asigure ca actiunile in derulare pe bursa vor fi protejate de fluctuatii cauzate de zvonuri. Masura, care poate se incadreaza in interventionismul unui regim totalitar, se justifica in contextul in care bursele din Shanghai si Shenzhen la un loc formeaza cea mai mare piata, la nivel mondial, pentru companiile care isi fac oferta publica pentru prima data.

Dintre aceste companii, cele care s-au remarcat in ultimii doi ani sunt cele care fabrica panouri solare, China devenind cel mai important jucator in multe din componentele acestei industrii, in primul rand datorita subventionarii eficiente pe care guvernul chinez o practica. Cu doar o saptamana inaintea vizitei oficiale pe care presedintele chinez Hu Jintao o va face la Washington, Barack Obama a semnat un document potrivit caruia panourile solare necesare Departamentului Apararii vor fi de productie interna, americana, chiar daca in acest fel costurile s-ar putea sa fie mai mari. Departamentul Apararii foloseste panouri solare in toate zonele in care soldati americani sunt angajati, fiind o modalitatea sigura si autonoma de gospodarire a resurselor necesare vietii intr-o zona de conflict, fara a depinde de cineva.

* * *
In 2009, cu ocazia vizitei in China, Presedintele american a promis o simplificare in procedura acordarii de vize pentru studiu studentilor chinezi care doresc sa studieze in Statele Unite. Acest fapt a facut ca numai intr-un an numarul chinezilor care aleg SUA ca destinatie academica sa creasca cu 27,5 %. Cei mai multi dintre studentii chinezi provin din randurile a trei universitati: Universitatea Peking, Universitatea Tsinghua si Universitatea de Stiinte si Tehnologie a Chinei. 

Cei aproape un milion de studenti chinezi care sunt cuprinsi in sistemul de invatamant american, la toate nivelurile, ajung sa fie acceptati datorita efortului depus de firme de consultanta la care acestia apeleaza. Prea putini dintre tinerii chinezi reusesc sa faca singuri curte unei universitati americane si sa fie acceptati datorita efortului personal depus. Dosarele celor care doresc sa studieze in SUA sunt realizate cu scrupulozitate de firme de consultanta care functioneaza legal in China. Pentru serviciile lor, acestea percep intre 20.000 si 50.000 RMB, echivalentul a 3.000-7.500 de dolari americani. Detinute de chinezi care la randul lor au studiat in SUA, aceste firme de consultanta se implica intr-o paleta intreaga de lucruri, de la descoperirea unui program academic care sa corespunda cu cerintele studentului – client, pana la efectiv completarea documentelor online necesare pentru a aplica la o universtate americana, completarea documentelor necesare obtinerii de viza si chiar cumpararea de bilet de avion pana la destinatie. Firmele de succes sunt cele care reusesc sa trimita cat mai multi studenti chinezi in SUA, iar numele lor este cunoscut de clientela interesata.

Schimbul de informatii intre studentii plecati la studii si colegii ramasi in China se face prin Renren (in traducere reteaua din campus), un fel de facebook chinezesc, folosit in special de studentii din universitatile chineze si care numara peste 40 de milioane de utilizatori.

Studentii chinezi nu discuta politica niciodata, nici despre a lor dar nici nu comenteaza chestiuni la ordinea zilei care se intampla in Statele Unite sau aiurea, in lume. Wei –Wei Wang este bursiera Getty, in jurnalism, originara din Taiwan dar care isi desfasoara activitatea la Beijing. In articolele ei a povestit lumii intregi despre o serie de cladiri apartinand unor foste fabrici dezactivate si care, ani la randul au fost folosite, cu acordul autoritatilor, ca spatii – galerii si studio de catre tineri artisti chinezi. In timp zona a devenit cunoscuta sub numele de 798 Art District si un fel de magnet pentru o noua elita, un nucleu al tinerei generatii care insa a fost rapid etichetata de catre aceleasi oficialitati ca fiind „tineri furiosi”. Drept urmare, zona a fost culcata la pamant, distrugandu-se o serie de graffitti si alte forme de arta urbana. Numerosi artisti care au incercat sa-si protejeze operele au fost arestati si sunt in continuare inchisi, chiar si la aceasta ora, pentru nealinierea lor.

China defineste in acelasi timp doua entitati: guvernul si poporul. Suprapunerea nu mai este perfecta.

Ioana MOLDOVAN*
Los Angeles
31 ianuarie 2011
——————————

* Ioana Moldovan este bursier Fulbright la School of Theater din cadrul University of Southern California, Los Angeles. (n.r.)