RATAT DE METAFIZICĂ (…stihuri solitare – desfășurând Covorul Zburător – într-o Nouă Zare…)
PARTEA A IV-A
PROLOG
LUMEA VA FI – IARĂȘI – A CERULUI CETATE !
Și de-oi muri – în Alte Lumi – voi scrie
Cu-același Sânge Proaspăt – și fără de Simbrìe !
Trâmbița Adevărului voi fi – și a Dreptății
Chiar de-oi fi Ars de Viu – în Piețele Cetății !
Dar va rămâne Scrisul meu – pe Ceruri
Gloata punând la Gânduri – trudind-o-n Sfinte Feluri !
Deci – Stihul meu – un Trăsnet printre Stele
Va ține Viața-n CÂNTEC – în ARMONÌI REBELE !
Să nu vă fie Frică – de Foc și de Lumină :
Eu vreau ca Omenirea să fie de Duh Plină !
O Candelă – pe Lume – Incendii va stârnì
Silind Omul – din Fiară – degrab’ a se trezì !
…Fiți Cavaleri ai Lebedei – Frumoși întru Dreptate
Iar Lumea va fi – iarăși – A CERULUI CETATE !
Continue reading “Adrian Botez: RATAT DE METAFIZICĂ…și alte poeme – PARTEA A IV-A” →