MARTIE INVINS…

Invins – se-nclina Martie spre vifor:
cate zapezi – in primavara vietii!
mai apucam sa ne traim drumetii
sau iar ne pierdem intre ceti de pripor?

ti-ai pierdut zeul – luna albastrie…
deplin armat – când oare va sa vie?
iar urla lupii, pe la stani, in munte –
iar ne plecam, in umilinta, frunte…

e-atata-amaraciune-aici, pe coasta
ca ghioceii nu-si mai sparg fereastra… –
si a venit, din friguri, o naluca

si nu mai vrea, din inimi, sa se duca…
…batrânii mei, intorsi, ma intrebara:
va mai fi-n tara, oare, primavara?

Adrian Botez

Dragul meu coleg si frate

Dragul meu coleg si frate,
Azi iti scriu ca mi-e mai bine,
Intre noi de-i strainatate,
E si dragoste, vecine,

De trei lei, de-o vorba buna,
Dragul meu coleg si frate,
De firimituri de luna,
Ca sunt scumpe, din bucate –

Dragul meu coleg si frate,
Poate n-am nici vorba buna,
Poate n-am sa-ti dau bucate,
Nici firimituri de luna –

Poate am doar dor de toate,
Poate am doar dor in mine,
Dragul meu coleg si frate,
Si de tine, si de tine –

Dragul meu coleg si frate,
Poate n-ai vreo vorba  buna,
Sa imi dai, din strainatate,
Nici firimituri de luna –

Poate ai doar dor de toate,
Poate ai doar dor, in tine,
Dragul meu coleg si frate,
Si de mine, si de mine…

Dragul meu coleg si frate,
Scrie-mi azi ca ti-e mai bine,
Intre noi de-i strainatate,
E si dragoste, vecine,

De trei lei, de-o vorba buna,
Dragul meu coleg si frate,
De firimituri de luna,
Ca sunt scumpe, din bucate…

Jianu Liviu-Florian

POARTA SARUTULUI

Poarta sarutului,
fascinanta geometrie!
Sarut brancusian – poarta a dragostei,
forta a dragostei!
Jumatati de cerc – simbol,
sarut filigranat, la infinit repetat;
de ploi purificat,
de soare, de luna, de stele binecuvantat;
de indragostitii pamantului privit, imitat.
Sarutul brancusian – forta a dragostei;
sarut puternic, rotund, simetric, intelept!
Poarta a sarutului!
Sarutul, poarta a dragostei!
Fascinant simbol, fascinanta geometrie!

MASA  APOSTOLILOR  NEAMULUI

In parcul impresurat de o adanca tacere,
in jurul mesei rotunde
ca pamantul, ca cerul, ca nimbul,
intr-o perfecta simetrie, cumintenie,
stau cele douasprezece clepsidre,
masurand la infinit timpul…
Metafizica lui Brancusi –
geometria pietrei !
La ce s-a gandit artistul ?
la fiii lui Iacob,
la semnele zodiacului,
la cei doisprezece Apostoli ?
Ne-a ramas puternica piatra,
in mijlocul ei coborand prin eter
lumina din Inaltul cer.
Durerea  neamului oprimat si nefericit,
acolo o putem striga,
ca-n fata unui templu,
ne putem ruga…
La masa cu cei doisprezece Apostoli
Iisus ne poate judeca.
Ce altceva ne poate hrani viata,
decat cunoasterea si speranta ?

Vavila Popovici  Raleigh, North Carolina

Martisor

Astazi este Martisor – zi de primavara,
calendarul asa zice, dar e frig afara.
Doua fire de arnici, alb si rosu rasucesc,
le atarn la capat ciucuri si cu dragoste-i privesc.
Am pus bucurie-n ei, gandurile mele bune,
pntru fiica mea frumoasa fericire sa adune.
Este vremea florilor, chiar acum de martisor,
dintr-o luna stravezie floare galbena imbie
gingasa, frumoasa floare, intr-o zi de sarbatoare
sa-i dea Suzanei binete, zambetul sa o rasfete.

Este din nou primavara, am primit si ghiocei
parfumati usor si gingasi, asa cum e gestul ei.
Rosii frumoase lalele, sapte inimi mititele,
fiindca Saptamana are si ea sapte zilisoare.
Suzi si Joseph, desigur, mi-au adus si-un martisor
un trifoi micut din aur – parte din norocul lor.
Mi-a adus si Nicolae ca in fiecare an
un buchet frumos albastru, irisi ca de portelan.
Suzanei o orhidee roz cum nici nu te gandesti
de o privesti pare desprinsa dintr-o lume de povesti.
Alexandru si-al meu frate ne-au oferit trandafiri
toate astea demonstreaza nesfarsitele iubiri.

Cârdei V.Mariana

Ma umplu de tine…

Si iarasi ma umplu de tine
Ca Marea de murmurul ei,
Starea de veghe cand vine
Inapoi sa nu mi-o mai iei

Si asa e tarziu pe pamant,
Fara de tarmuri sa-mi fie
Pana la capatu-i sfant
Navalnica mea liturghie…

Eu stiu ce oftat o cuprinde
Pe Vita cu dor de araci,
Nimic dintre noi nu se vinde-
Saruta-mi cuvantul si taci…

Primavara imi umbla prin vine,
De muguri mi-s umerii grei,
Si iarasi ma umplu de tine
Ca Marea de murmurul ei…

Nicolae Nicoara Horia

Cotropit de lumina…

Ma simt cotropit de lumina,
Libertate e numele meu,
Aceasta robie divina
As vrea sa dureze mereu!

Gandul miroase a Cer,
Cine il miruie-acum?
Doamne, atat iti mai cer,
Vindeca-i Dorul postum,

Cearta-i din lacrima vantul,
Ispita sa se duca-n pustie,
Lasa-mi din toate cuvantul
Pana la capat sa-mi fie…

Tacerea sa-si  arda pe cruce
Intunericul daca-i de vina,
Oriunde iubirea ma duce
Ma simt cotropit de lumina…

Nicolae Nicoara Horia

Cantec amar de dulce

Mai canta-mi, lautare,
Un cantec nou de leagan,
Caderea in uitare,
Sa-mi fie fara seaman –

Mai pune pe o struna,
Pe una, oarecare,
Macar o fapta buna,
Ce am facut sub soare –

Mai canta, ostenite,
Sa imi aduc aminte,
Cum sarutam iubite,
Dar numai pe cuvinte –

Mai canta, draga bade,
Copiilor cuminti,
Le spune cumsecade,
Caderea in parinti –

Mai canta-mi o suflare
Parintii chiar, cum pier
Sa treaca pe carare
Copiii lor, spre cer –

Si daca vor ramane
Firimituri de versuri,
Din cantul tau, batrane,
Cu-ntoiegite mersuri

Petrece-le de ramuri,
In codrii si poieni,
Si pune-le in hamuri
Lor,  cailor troieni –

Sa intre lumea toata,
In suflete, la noi,
Sa ia cat va sa poata
Iubi, doi cate doi …

Jianu Liviu-Florian

Lacrima desculta…

Toate despartirile sunt triste,
Cele din care nu mai vii inapoi-
Cand voi pleca sa-mi pui in maini batiste
Si incaltarile sa-mi fie noi…

Ma cheama Cerul-„gata esti, Linuta?”
Ce cunoscut imi pare acel glas!
Sarmana Mama, lacrima desculta
Prin lumea asta fara de popas…

Ma uit la ea ca l’o icoana dulce,
Cand vine seara-n ochii ei caprui
Isi face asternutul sa se culce
Cu Tatal nostru spus la capatai…

Acum cand scriu ea doarme linistita,
Tacerile din ziua n-o mai dor,
Doar versul meu se-aude cum recita
Pe fruntea ei ca umbra unui nor…

Nicolae Nicoara Horia

Simfonii de primavara

Iarna, cristaline unde
pe sub gheata se strecoara
si-n noapte argintul Lunii
îl transforma-n poleiala.

Ajunge o zi-nsorita
sa se subtieze gheata
si prin margini dantelate
sa patrunda-n apa viata.

Salciile arcuite
spre oglinda de clestar,
lasa gheta ce le-mbraca
sa prelinga stropi de apa.

Cade acum o picatura
si alta se pregateste,
gheata raului în raze
si cristale-ncet plezneste.

Zaresc pestii curcubeu,
aurii si argintii, ce-si
pun solzii in valoare,
fluturand din aripioare.

Susur duios se aude,
„Simfonii de primavara”,
si pe maluri, dalbe flori
scot capsorul din zapada.

Tot privesti si nu ai crede
ca gingasii ghiocei,
cu lancile din smarald,
scot clinchet de clopotei.

O boare de vant usoara
va purta mireasma lor,
„Vestitori ai Primaverii”,
bucuria tuturor.

Iarna însa nu se lasa,
„Babele” îsi pregateste
sa cearna zapada-n zari
troienind din nou carari.

Vantul de la Miaza-Zi,
„Mancatorul de zapada”,
Dochiei-i fura cojoace,
de vreo noua zile-ncoace.

Fete au iesit din case,
purtand fine martisoare,
si pe campuri apar palcuri
de culori, pline de floare.

Iata, mandra Primavara
cu alaiul ei sonor,
a venit din nou în tara
dand farmec visarilor…

Cârdei V. Mariana

Peisaj

Pian si candela de ceara,
Acorduri vii de primavara
Si note umede din noi
Vibreaza peste amandoi.

E o iluzie ca sunt
In haina rece de cuvant,
Cascada zgomotoasa-n ierbi,
Ci-n trup de huma ma discerni.

Dintr-o minune o vioara,
Cand ratacirea ma-nfioara,
Intinsa intre stea si roua
Ma frang precum o coarda-n doua.

Se strang din sufletu-ti rebel,
Robind pamantul infidel,
Ingeri carunti cu glasuri mute,
Tacearea noastra s-o asculte.

Vibreaza peste amandoi
Si note umede din noi,
Acorduri vii de primavara,
Pian si candela de ceara.

Tatiana Scurtu-Munteanu

Mai e vreme de iubire

Din firida noptii noastre
in uitare ma arunc,
de la talpi ma-ncearca frigul,
timpul doarme ca un un prunc,

Visele se-mputineaza
pe cearsaful indecent,
lumea nu mai are nume,
nici culoare, nici prezent!

Muza mea, te strig la lupta,
trupul sa ti-l simt sub pleoape,
sa te secer dimineata,
si la pranz, si mai aproape.

Tu sa cazi ranita-n dunga
Si sa-ti despletesti surasul,
Sa ma scoti din minti, fluido,
Sa-mi innec cu tine plansul.

Si de-o fi sa cad in lupta,
Tu, zaludo, sa nu plangi,
Sa pui Luna la fereastra
Si-ntunericu-s-alungi,

Sa te vad cum razi, perfido,
Cand din sani iti beau cucuta,
Cum obraznicele-ti coapse
Spun poveste ne-nceputa!

Abia spre dimineasa
De-o fi sa mai fiu soldat
O dau focului de lume
Si statutul de barbat!

Dar cum sa te las , iubito,
De curajul meu ma tem,
Mai e vreme de iubire,
Mai e vreme de blestem!

Marin Trasca

DARUL INDRAGOSTITULUI

De ce sa-ti spun, de Dragobete, prea firesc,
Cuvinte dulci, si daruri sa iti fac,
Cand mai ales, iubita mea, cand  tac,
Si dar iti sunt eu insumi, te iubesc?

Stiu, prea devreme parca-mbatranesc…
Si dragostea-mi demult carnala nu e,
Ci doar parfumul galben de gutuie
Din tot ce-a fost in noi, copilaresc…

Si totusi, ce suntem, decat parfum
Al florilor ce am murit odata,
Sa simta trecatorii de acum
Mireasma amintirilor, curata?

Si nu-ndraznesc nici mana sa-ti ating…
Doar firul unor versuri, la ureche
Sa iti anin, ca plasa de paing,
In care suntem victime pereche…

Jianu Liviu-Florian

Cantec la marginea Satului…

“Se gata oamenii”, imi spune Mama
Stergandu-si gandurile cu naframa,
Gandurile ei ostenite de-acum
Tot mai rar urca din Vale pe drum…

Nu mai sta “nime” acolo pe cranguri
Si vulturii parca sunt tot mai sanguri,
De sub zapada si ea putrezita
Iarba m-asteapta demult necosita…

Linistea roade flamanda din stele,
Fantanile ard suparate si ele,
De la marginea vietii pana la margina Satului,
Mama simte toate durerile lui…

„Macar tu din cand in cand sa te duci
Acolo in Satul ramas langa cruci-
Se gata oamenii, carari nu mai sunt
Intre casele lor locuite de vant…”

Nicolae Nicoara Horia