”Milostiv fii Ţie, Doamne!”, a strigat Petru, când Hristos le-a povestit apostolilor ce va să vină – intrarea în Ierusalim, patimile, răstignirea, moartea şi Învierea.
În Grădina Ghetsimani, în noaptea dinaintea răstignirii, ”lăsându-L, au fugit toţi” – Marcu 14,50: unul dintre cele mai crunte versete ale Evangheliilor, ca şi strigătul Său, în ceasul al nouălea, pe cruce, ”Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”.
”Nepătimitor într-un trup pătimitor” (după cuvântul Sfântului Atanasie cel Mare),
Dumnezeu adevărat şi om adevărat, Mântuitorul a coborât ca să ne ridice la El, transformându-ne pe toţi cei ce credem în hristofori (purtători de Hristos) şi deschizându-ne calea spre îndumnezeire.
În hăul nopţii de sâmbătă, se aude glasul îngerului şi se face lumină: “Pentru ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi? El a înviat”.
Adevărat a Înviat!
Sursa: Gandul.info
