CÂNDVA

cândva – pe aceste meleaguri oameni iubeau
cândva – pe aici treceau regi si sfinti
cândva – sori pe-aici se-ntreceau – rânchezau
cândva – râdeau si cântau pe-aici zeii-parinti

…lacrimi de luna erau distilate
si orbii pe harfe se rastigneau
stime în valuri jucau razgâiate
flacaii  – pe numele-adevarate
le strigau – le iubeau – le mirau – le rapeau
pe când la urechi si în par le sopteau
povesti si minuni auriu-desucheate

…au fost veri frumoase pe-aceste tarâmuri
pescarusii scriau epopei peste ape
centaurii beau – de copite sa scape
cobolzii teseau la covoare de rime
scântei luminau munca-ntinsa pe rinuri
si ape si frunze-unduiau peste vise si crime…

…cine mai stie pe unde sunt astazi
duhuri-paianjeni  – împletind nostalgii
nu mai suport sa vad oameni – când stiu ca marirea
nu sta-n coroanele reci: cununìi
nu se mai fac – sfinte – decât daca-nchizi ochii
si-asculti –cu auz de-odalisca – -adâncirea
în fosnetul feciorelnicei – unicei rochii visate:
aceea-a celestei regine – Uimirea
aceea-a vesnicei Izvorâri Amânate

…cine mai stie – cine mai stie
unde e sânge – unde e glie
unde sunt vise – unde-i chilie
unde sunt valuri – unde-i betie
unde e viata – sorbind curatie…
unde e cer si unde-i otrava
unde-i regina cu rima bolnava…
…cine mai stie – cine mai stie
daca macar ea-lumina e vie
daca la patu-i veghez poezie…
cine mai stie – cine mai stie…
***

3 august 2012                  Adrian Botez