În cartea “Exilul românesc la mijloc de secol XX” – scrisa de Octavian Curpas o sa gasiti, deopotriva, descrieri parca desprinse din clasicii nostri – si ma gândesc la Rebreanu, Slavici -, picaturi de istorie, politica, intriga politista si ceea ce m-a captivat pe mine, mai ales, o analiza fina a psihologiei umane. M-au impresionat în mod deosebit subcapitolele „Ce-i omul…” „O frumoasa floare vine”, în care sunt înfatisate, simplu si profund, evenimentele tragice ale unor familii.
Experientele prin care trece „Nea Mitica” (Dumitru Sinu – pe numele lui real), sunt pline de vitalitate (nu a avut timp sa se plictiseasca în viata), unele pline de umor, altele de tristete, altele de primejdie… asa cum este viata. Autorul prezinta cu multa claritate istorii de viata autentice si pline de învataminte.
Pot spune ca nu am citit pâna acum o astfel de carte, în care sa gasesc atâta experienta umana din care sa am ce sa învat si la ce sa reflectez, ca aceasta carte a lui Octavian Curpas. Personajul principal ne înfatiseaza destine diferite ale persoanelor pe care le-a întâlnit si pe care, cu îndrazneala le-a provocat. Sa înveti în acest fel din istoria altor popoare – iata un mare noroc pe care nea Mitica si l-a creat singur. Nu a asteptat ca viata sa îl traiasca, el a trait-o si si-a creat-o.
O carte bogata, plina de umanitate, în care plângi, râzi, traiesti alaturi de oameni reali. Este o carte pe care o recomand, mai ales celor care “au timp sa se plictiseasca în viata”.

Cristiana Alexandra Levitchi
psihoterapeut