MINCIUNI PROFESORALE

prof. dr. Adrian Botez

…În România ultimilor 22 de ani, exista/s-au format (ori, poate s-au reactivat?!) doua categorii de profesori – extrem de dezechilibrate ca numar/pondere, în sistemul de învatamânt românesc:

I-prima, si cea mai numeroasa (inimaginabil de numeroasa!) este aceea a profesorilor nu doar conformisti, ci lingai sadea! De fapt – asa-zisi „profesori” – pentru ca ei nu instruiesc si nu învata elevii, ci-i mint, cu nerusinare si cu constiinta senina si împacata: „Si ce daca-i mint? Ma doare-n cot de derbedeii si mucosii astia: si-asa nu-i mai poate îndrepta nimeni! Eu respect Programa scolara, mai ceva decât pe Dumnezeu: minte ea, mint si eu! Si ce daca e absurda, si ce daca deznationalizeaza? Las’ ca stiu aia de sus ce fac – ce, adica m-apuc eu sa le dau lectii, ha?! Asta e! Ce, sa ma pun eu rau cu cei mari si tari? Doamne, fereste! Pe mine ma intereseaza sa fiu bine vazut de Directiune (Doamne,-ajuta! – poate ajung chiar eu director, daca dau din cap, mereu, ca „da”, sunt de-acord cu politica de stat, de partid si de…<<correctness political>>!), sa fiu bine vazut de Inspectoratul Scolar Judetean, de MECTS…ca, în definitiv, daca nu curge, pica! Ce, parca e de ici, de colo, macar sa iau, la fiecare patru ani, gradatie de merit? Poate chiar sa fiu numit…profesor emerit, sa iau <<galoane>>, pe umeri: cavaler, ofiter…trai, neneaca!!! Poa’ sa tot urle, în pustiu, astia, cu revendicarile lor tâmpite – parca îi asculta cineva…! Eu sunt bine cu toti aia care trebuie (n.n.: evident, nu cu mine ori cu dumneata, ci cu cei care detin puterea, în sistem, cu…”dulaii” si cu „leii”!), si bine îmi vine de la toti!

Aceasta “fauna” de lingai si de iude, care-si zic, cu nerusinare, “profesori”, îndraznesc, precum obraznicatura de Catavencu, sa-si puna mâna la inima, sa se smiorcaie, asa, de “frunza frasinelului”, oleaca (pentru a-i impresiona si a-i anestezia pe prosti!) – …si, apoi, cu pieptul umflat ca la curcani si, cu mâna dreapta petrecuta peste reverul hainei lor tocite (…pentru ca lingusitul profesoral nu aduce profituri comparabile, nici pe departe, cu cele din…energie, asfaltari, alumina sau borduri, spre pilda!), emit, cu gâlgâituri din gusa…CELE MAI STRASNICE MINCIUNI: MINCIUNILE “EX CATHEDRA”, MINCIUNILE PROFESORALE SI, CHIAR, ACADEMICE!!!

II-A doua categorie, extrem de firava, este aceea a profesorilor care se pun rau cu cei “mari si tari”, nu respecta Programa, ci Adevarul – si chiar vor sa aduca un picus de firesc, în noianul de absurd, din sistemul scolar românesc…! Acestia, putinii, cred ca aproape orice elev este ameliorabil, cu conditia sa nu fie „operat” de constiinta si de minimul bun-simt – si ca nu se poate ca, odata intrat într-o clasa, cât de slaba va fi fiind ea, tu, professor/dascal si pedagog, sa nu afli, printre fiii de plugari (cam analfabeti, e drept!), si copii/tineri curiosi, CHIAR VII!!! – …poate ca nu li s-a zis nimic, înainte, poate ca nu le-a avut nimeni grija, nici parintii (plecati pe coclauri, prin lume, pentru un ban în plus…ori divortati … – ….din motive economice, de obicei, dar si din pricini de crestere a procentului de imoralitate, într-o societate condusa tocmai de catre… Doamna Imoralitate!), nici învatatorii ori profesorii n-au investit, în ei, încredere si munca, la timpul potrivit („De ce sa te mai ostenesti, cu niste handicapati, cu niste golani si cretini?”) …”Dar nu e totul pierdut (…zic babalâcii astia idealisti si creduli!), decât daca suntem noi lasi, cacaciosi…daca vom capitula, fara conditii, în fata raului navalitor, în continua expansiune! Uite, ora de Religie nu mai e obligatorie… – cum altfel? – prin decizia MECTS, adica a unui individ, numit Daniel Funeriu, care nu-si da pe fata nici bacalaureatul, d-apoi …credinta! S-o fi închinând lui Michiduta…!”

Si acesti profesori…”rebeli” (multi dintre ei, culmea, batrâni-batrâni! – si atât de naivi…!) – nu se supun sistemului, nu „se dau” cu cei tari si mari etc. – nu vor gradatii de merit, cu orice pret: cu pretul minciunii lase, nesimtite si gudurate…nu-si numara banii din portofelul rupt, ci, seara, îsi fac bilantul zilei: câte minti au pornit/urnit din loc, cât de cât – fie si… “potential”!

…Si au de suferit, naivii astia, si trebuie sa dea note explicative, în fata unor putoi de inspectori, care le-ar putea fi nepoti…Dar acesti „extraterestri” nu accepta nici minciuna, si nu au de gând nici sa lase absurdul si supunerea oarba sa devina reguli de viata – pentru tineri si maturi, deopotriva! Acesti indivizi „aerieni” formeaza o secta extrem de periculoasa si incomoda, pentru niste guvernanti cazarmagii, precum cei din zilele noastre – asa ca MECTS-ul face tot ce poate, ca sa-i…elimine din sistem: mai un infarct (dupa atâta hartuire…), mai un canceras (dupa atâta inima rea si prigoana…)…Mai vedem noi!

…”SE REZOLVA, DRAGI TOVARASI!” Adica, lasa ca îi punem noi cu botul pe labe, sau…îi ajutam sa crape, cu mult înainte de pensie…!

…Ei bine, vad, pe adresa electronica www.prodiaspora.de– un articolas, al unei doamne profesoare de Istorie, din Constanta – doamna Gigi Stanciu: COMEMORAREA HOLOCAUSTULUI LA COLEGIUL NATIONAL DE ARTE „REGINA MARIA” DIN CONSTANTA.

Îl redam, integral, mai jos (adaugam faptul ca, pe lânga text, profesoara cu pricina – si ca domnia sa, probabil destui dascali, asemeni la fire si caracter cu domnia sa… – alcatuieste un colaj, din desenele copiilor, legate de Holocaustul despre care le-a tot “spuso-mintit” profesoara, cu toata convingerea ei farisee, smechera si teribil de oportunista!):

Elevii claselor de arte plastice din liceul unde predau dispun de talent si multa imaginatie si pentru ca le place istoria si sunt hipersensibili la tragediile umane în general si la acelea din al doilea razboi mondial în special. Acesti elevi talentati si umani, mai umani poate decât si-ar imagina cei pe care nu îi mai misca imaginile cutremuratoare ale inimaginabilului Holocaust, au realizat aceste desene si creatia în versuri pe care vi le prezentam dumneavoastra, acelora care cunoasteti la fel de bine ca noi ce înseamna sa nu uiti istoria recenta, cu toate faptele ei abominabile, caci daca le uitam, s-ar putea sa le repetam.

În istoria Europei, actele din perioada „solutiei finale” se înscriu ca pagini negre ce ar trebui iertate, dar nu uitate; în istoria României, pogromul de la Iasi si deportarile ordonate de maresalul Antonescu se înscriu pe aceeasi linie, a unor acte de cruzime, de încalcare a drepturilor omului, de crime împotriva umanitatii, de genocid.

Poate parea nepotrivit sa ceri unor copii de azi, care traiesc în conditii minunate, au tot ce le trebuie pentru a se dezvolta deplin, sa înfatiseze în desenele lor o lume trecuta si oribila? Probabil ca da, însa atunci când ideea vine de la ei, nu e impusa din afara, înseamna ca pe acesti copii îi determina sa se revolte si sa strige în modul lor propriu, artistic, acele grozavii ale unui timp când istoria delira…

Literatura nu este straina de aceste acte barbare din plin secol al XX lea, elevii cunosc opere literare scrise de supravietuitori ai Holocaustului, opere care sensibilizeaza sufletele tinerilor, nu le înaspresc si nu le pietrifica. De aceea, neuitând, dar iertând, elevii comemoreaza în fiecare an Holocaustul, uciderea acelor nevinovati evrei, circa sase milioane, în lagarele naziste proiectate cu rigurozitate si cinism de oamenii bolnavi ai Europei. Odihnesca-se în pace toti acesti nevinovati gazati si arsi în cuptoarele de la Auschwitz-Birkenau, Treblinka, Belzec, Chesmno, Maly Trostinet, Sobibór!!

Gigi STANCIU

profesoara de istorie

Constanta

noiembrie 2011 – cf. www.prodiaspora.de

Elevii claselor de arte plastice din liceul unde predau dispun de talent si multa imaginatie si pentru ca le place istoria si sunt hipersensibili la tragediile umane” Daaa, evident ca numai la domnia voastra s-au strâns, toate talentele si “imaginatiile” si sensibilitatile holocaustologice, din toata România! Monopol, ce mai! Iar domnia voastra faceti, acolo, la Constanta, o munca titanica de a stimula aceste talente (…care bat înspre…geniu, ce sa ne mai ascundem dupa deget munca de stârnire/stimulare, revelare si formare a …Duhului proteic, cameleonic si falsificator “elevesc”!) catre …GIGANTICA, INCOMENSURABILA MINCIUNA!!!

Sunteti profesor de Istorie, stimata doamna – si, oare, nu simtiti DOMNIA VOASTRA (nu copiii!) un pic de jena, când scrieti „la jurnal/gazeturi” (deci, ca sa fie luat în seama, de catre „cei mari si tari”, ceea ce scrieti…cine stie, s-o face de-o gradatie de merit…!): „Acesti elevi talentati si umani, mai umani poate decât si-ar imagina cei pe care nu îi mai misca imaginile cutremuratoare ale inimaginabilului Holocaust”…?! Adica, sa nu fi aflat domnia voastra ca, în întreaga istorie a umanitatii, au fost NUMAI „imagini cutremuratoare” – nu doar în cazul unor smecheri de evrei, care, vorba coreligionarului lor, prof. dr. Norman Finkelstein (Industria holocaustului, Editura Antet), „este cea mai mare si nerusinata afacere, din toata istoria”: unii evrei, din Mafia lor „oculta”, au tras si continua sa traga profituri enorme, banesti si „de imagine”, dintr-o chestiune controversata – „Holocaustul” – …de-au ajuns chiar ei, evreii, sa tot schimbe cifrele, de pe placa de la Auschwitz…ajungând de la „sase milioane de victime”, la vreo…”doua sute de mii” (cel care i-a ponderat a fost tot un evreu, dar unul cu bun-simt – evreul Jean Gabriel Cohn-Bendit, care scrie asa: “Sa luptampentru a fi distruse aceste camere de gazare ce sunt aratate turistilor în lagare, unde acum se stie ca nu au existat niciodata, deoarece ne asumam riscul de a nu mai fi crezuti nici despre ceea ce suntem siguri”), dar nu „arsi de vii”, ci doar victime (arse semitico-ritualic! – pentru ca evreii refuza înhumarea!!!) ale subnutritiei, ale murdariei (…era înghesuiala mare, ca în orice lagar de concentrare, draga doamna: si în România lui Antonescu, si în România comunistilor stalinisti…dar si în lagarele din Olanda si din sudul Frantei, unde au murit, de subnutritie, peste un milion de germani… „concentrati”!), ale tifosului exantematic (consecinta a murdariei si înghesuielii: si în refugiul din 1917, din Moldova, bunicul meu, dupa tata, a murit de tifos exantematic, si nu cântarea, MORT, mai mult de …25 de kile! – …taman ca scheletele multiplicate, prin trucaj fotografic, de B.B.C.!!!) – si, din pacate, ale muncii grele (cu care nu prea sunt obisnuiti evreii, neam de neamul lor de…”popor ales”!).

Nu-i mai putin adevarat ca, la vremea lor, si cartea Am fost medic la Auschwitz, si Jurnalul Annei Frank  – apoi, pe jumatate, chiar si filmul Lista lui Schindler  – m-au impresionat…(dar eu sunt profesor de Româna, stimata doamna, iar nu de Istorie – si, deci, întârzierea în ignoranta mi se poate ierta, macar în parte!) – pâna am dibacit escrocheria „publicitara”, afacerea „di granda” cu „Holocaustul”, speculatia chinurilor saracimii evreiesti, de catre coreligionarii lor (speculatie aducatoare de multe, foarte multe miliarde de dolari, pentru „crema” Marii Finante Mondiale – si asezarea lumii crestine în genunchi, spre pocainta, generala si  infinita !)…escrocheria protipendadei sionismului, a „poporului ales” …N. Finkelstein afirma ca parintilor sai, care au fost internati în lagarul de la Auschwitz, li s-au promis câteva mii de dolari, pe an, ca despagubire morala (Germania, Elvesia, Polonia si România au pierdut procese la Haga, fiind acuzate de…holocaust, si, deci, platesc, anual, fiecare dintre cele patru tari “condamnate” (?!), câte UN MILIARD DE DOLARI!!!) – ..si, “de facto”, li se ung ochii (parintilor lui N. Finkelstein, cu câte…13 dolari pe an…Unde or fi ceilalti bani, ghici-ghicitoarea mea…?! – …având în vedere ca, azi, nu mai sunt în viata decât câteva zeci de supravietuitori din lagarele lui Hitler…???!!!

…Trebuie sa întelegem ca dvs. va “cutremurati” (si ne cereti si noua s-o facem!) doar… selectiv! De ce nu va cutremurati de, sa zicem, ce a ordonat evreul Harry S. Truman sa se faca la Hiroshima si la Nagasaki (pe 6 si pe 9 august 1945) -…acolo CHIAR A FOST HOLOCAUST=ARDERE DE TOT, prin efectele bombelor atomice!!! A avut loc, uneori, chiar…VAPORIZARE A TRUPURILOR UMANE!!!

…Dar, în definitiv, de ce nu va cutremurati de „holocaustul” (punem ghilimele, pentru ca nu totdeauna e vorba de „ardere de tot”! – ci de macel si genocid…DOAR!) facut, chiar sub nasul domniei voastre (si asta, zi de zi!) de însisi evreii din Israel, asupra populatiei palestiniano-arabe…dar, prin intermediarului mercenarilor oficiali ai israelitilor, SUA, au „holocaustizat” (de-a dreptul, cu napalm!), între 1959 si 1975, mii de sate, cu vietnamezi nevinovati, si „holocaustizeaza”, azi, si iraqieni, si afghani, si…?

„Sa nu uiti istoria recenta, cu toate faptele ei abominabile, caci daca le uitam, s-ar putea sa le repetam…” – ziceti domnia voastra, la „gazeturi”, stimata doamna profesoara de (….ghiciti ce?) …da, de Istorie!

Dar, pentru Dumnezeu, de ce sa dezgropam mortii, iar si iar? De ce sa-i tot mintim pe copiii nostri, cu basme despre „evreul – ETERNA VICTIMA A ISTORIEI”?! Pai, daca-i dezgropam pe mortii evreilor  –  se ridica din mormânt toate neamurile pomenite în Vechiul Testament, si aneantizate, prin genociduri (zice Cartea Sfânta, negru pe alb si cu mândrie trufasa!)de catre poporul lui Israel…, se scoala din mormânt sutele de milioane de piei rosii si sutele de milioane de negri, macelariti de “stapânii lumii”, de cei ce-si zic azi S.U.A….si Anglia…si Spania, si Portugalia, si Franta… – ma rog, toata “lumea buna”, din NATO si UE…”modelele” sacre ale democratiei mondiale…Se scoala si armenii, macelariti, cu scop de exterminare, de turcii aspiranti la UE…dar, mai ales, se scoala japonezii, despre care scriam, într-un articol din 2003, din revista CONTRAATAC – Adjud, Anul IV, nr. 11, p. 20:  Ministrul si Holocaustul: “JAPONEZII – singurii din lume (n.mea: daca n-ar trebui sa-i punem la socoteala pe vietnamezii arsi cu napalm, în anii ’60-’70, pe irakienii si sârbii iradiati în anii ’99-2003  –  sârbilor, bombardati de Pastele ortodox, li se scria, de catre americani, pe bombe:”Paste fericit!”)  –  care au fost arsi DE VII, în întregime, DE TOT (n. n: “holos+haustos”…), la Hiroshima si Nagasaki, prin ordinul criminal al presedintelui american Harry S. Trumann (…), de le-au ramas doar umbrele, <<fotografiate>> pe peretii caselor…” Si se scoala si mortii palestinienilor nedreptatiti din 1948 (anul crearii artificiale a Statului Israel)  –  situatie despre care scrie americanul Thomas Nelson, în The puritans of Massachussets, Judaism, vol. XVI, nr. 2, 1967  –  tot negru pe alb: ”Forta pumnului evreu, astazi, vine de la manusa de otel americana, care îl acopera, si de la dolarii cu care este captusita(…). Statul israelian nu poate fi format decât dupa un breviar al urii, drept unica motivatie a tineretului sau, a armatei sale, a întregului sau popor(…). Armata israeliana invadeaza Libanul si omoara acolo zeci de mii de oameni: operatiunea se numeste PACE ÎN GALILEEA(!!!)…În Israel, pentru a convinge ca Palestina era un desert înainte de înfiintarea statului Israel, sute de sate(palestiniene) au fost rase de pe fata pamântului cu buldozerul, cu casele si acareturile lor, cu cimitirele si mormintele lor(…)”…

Ministrul de Externe al Israelului, dna Tzipi Litvi, a comunicat, pe toate posturile de televiziune, în decembrie 2008, ca „Israelul nu va înceta razboiul, odata pornit, pâna când nu se va razbuna pe toti arabii palestinieni ”.

În definitiv, rabinatul si-a facut, în general, datoria, îndoctrinându-i pe israelieni pentru genocidul anti-arab, caci: „toti arabii sunt teroristi”…Iata ce spun tinerii soldati israelieni (deja intrati „în foc” sau asteptând, cu nerabdare, intrarea în macel…) – despre „necesitatea extermininarii arabilor palestinieni”:

<<A venit momentul sa-i stergem de pe fata pamântului>>, a spune Elan, unul dintre tinerii israelieni care abia asteptau comanda de atac (în cadrul Operatiunii “Plumb întarit”…), înainte ca ofiterul comandant sa-i interzica sa vorbeasca cu ziaristii.

<<Pentru mine e un festival pe care îl asteptam de mult. Hamasul trebuie distrus si acum stiu ca au venit si trupe al-Qaida sa-i ajute. Israelul face ce trebuie>>, ne spune, zâmbind, Noah, unul dintre tinerii sositi sa priveasca în direct asaltul. În vârsta de 30 de ani, Noah si i-a petrecut pe ultimii opt strângând în fiecare zi motive de ura împotriva Hamas. <<Numai în ultimii doi ani, la mai putin de 100 de metri de casa mea au cazut 20 de Qassamuri. O vecina a murit si alta a fost ranita. Cum sa nu fiu fericit ca au intrat cu tancurile peste ei? O sa stau aici toata noaptea si o sa ma bucur de privelistea asta!!!>> – ne spune tânarul în spatele caruia se vad rachetele brazdând cerul si explodând cu o forta care zguduie pamântul pâna la Kefar Azza, ultima localitate înaintea barajelor militare, situata la patru kilometri de Gaza City.

La fel ca majoritatea tinerilor israelieni, Noah si-a satisfacut stagiul militar de trei ani si asteapta cu nerabdare sa fie chemat si el la ordin sa lupte împotriva Hamas. Va pleca la razboi hotarât sa treaca peste orice scrupule pentru a distruge organizatia cu care Israelul a ajuns la concluzia ca nu mai poate comunica decât pe limba gloantelor si a rachetelor.

 <<Îi tot aud pe europeni ca sunt copii acolo. Da, sunt, dar Hamasul îi foloseste ca scuturi ca sa apere depozitele de armament. Voi omorî si copii daca trebuie, desi îmi pare rau pentru ei. E usor sa plângi de mila lor de la 2.000 de kilometri, asa cum fac politicienii europeniVoi omorî si copii daca trebuie, desi îmi pare rau pentru ei. E usor sa plângi de mila lor de la 2.000 de kilometri, asa cum fac politicienii europeni>>(s.n.), spune Noah, în timp ce se bucura cu prietenii lui de fiecare explozie pe care o aude” (cf. Evenimentul zilei, nr. 5408).

Doamne-Dumnezeule, oare cât de multa îndoctrinare îti trebuie, ca sa ajungi sa rostesti, senin, astfel de vorbe? Daca ne luam dupa nazismul german (al anilor `30…), vreo 5-6 ani – daca ne luam dupa nazismul sionist (al anilor 2000…), doar vreo câteva luni (n.n.: caci, de câteva luni, Israelul pregatea macelul  anului 2008, din Fâsia Gaza…!!!).

Doctorul Alzagzoug Zakie ne-a povestit cu vocea aproape acoperita de zgomotul bombardamentelor din fundal ce se întâmpla în Fâsie: <<Sunt foarte multi copii morti. Nimeni nu întelege ce cauta si pe cine vor sa omoare de fapt soldatii. Pâna acum, au tras în tot ce vedeau în fata ochilor>> – [s.n.]”(cf. Evenimentul zilei, nr. 5408).

Evident, dezinformarea este pricipala arma de îndoctrinare a rabinatului mozaic. Si aceasta îndoctrinare îi orbeste, pe imensa majoritate a evreilor, cu privire la suferintele si moartea a zeci si sute de mii de palestinieni, de-a lungul istoriei de macel, din 1948, anul înfiintarii  (…“cu anasâna” cuirasatelor anglo-americane, subventionate de plutocratia “cosmopolita” iudaica…) –  a statului Israel, netinând cont de locuitorii palestinerni ai locurilor, SINGURII bastinasi, de 2000 de ani…!!!  –  si pâna azi!!! – …si-i face caraghiosi si revoltator de sensibili la ranirea usoara/superficiala, fie si a unui singur evreu… – de parca evreii ar fi, cu adevarat, RASA DE ZEI – iar ceilalti locuitori ai Terrei ar fi, vorba împaratului roman Caligula – “VITE”!!!

…Dar pe mortii românilor, din lagarele comuniste, nu-i plângeti deloc, stimata doamna profesoara de Istorie? Sau ati primit „indicatii pretioase”, de la dl Funeriu, sa-i faceti uitati pe martirii nostri din închisorile bolsevico-staliniste…ba chiar „Experimentul Pitesti” – UNIC ÎN LUME, PRIN SADISMUL SI CINISMUL SAU CRIMINAL…?! Ucrainienii din Bucovina de Nord au aruncat, pe apa Ceremusului, osemintele stra-unchiului meu, Epaminonda Bucevschi/Bucescu (pictor bisericesc, român get-beget si prieten bun cu Mihai Eminescu!), din cimitirul din Cernauti – si i-au înlocuit crucea cu un bolovan scris cu litere chirilice, care pomenea de un cazac… (si asa au facut în tot Cimitirul Central din Cernauti!), ca sa nu se mai stie ca în Bucovina de Nord au fost trait români…în veacul vecilor!!!

Unchii mei tocmai iesisera, în 1964, din puscariile politice, în care putrezisera, fiecare, vreo 16 ani (dupa ce a fost pus în libertate, unchiul Sandi/Alexandru Bucescu, pictorul bisericesc, a fost asasinat, aruncat, cu capul în jos, de pe schelele bisericii pe care o picta, în judetul Buzau). Ei mi-au însirat, pe degete (si, zau, le-ar fi trebuit multe zeci de mii de degete…!), numele camarazilor lor martirizati în lagarele si închisorile staliniste, din România deceniilor sase si începutul celui de-al saptelea… Treptat, am auzit, de la parintii mei si de la unchii mei, apoi am citit si în manualele si cartile mele, despre crimele EFECTIVE SI VERIFICABILE, CU DOSARUL ÎN MÂNA SI CU MARTORI OCULARI, CARE AU SUPRAVIETUIT, PRIN MINUNEA LUI DUMNEZEU, IAR NU PRIN MILA CALAILOR (iar nu …„imaginile”!), cu adevarat „cutremuratoare”, ale unor Anna Pauker/Robinsohn, Teohari Georgescu/Burach Tescovici, Iosif Chisinevschi/Jakob Broitman, Holban/Moscovich, Marcel Breslasu//Mark Breslau,  Aurel Baranga/Ariel Leibovich, Alexandru Graur/ Alter Brauer, Mihai Roller etc.  etc. etc. Si despre CDE (Comitetul Democrat Evreiesc)…

Sunt originar din Bucovina de Sud, orasul Gura Humorului. Pe strada unde am copilarit eu, în anii ’50 (numita Ilie Moscovici  –  cum altfel?) n-a existat picior de antisemit. Ne jucam, cu drepturi egale la bucuria galagioasa  – si, se vede treaba, acum se vede:  bucuria inconstienta! – tânci de 5-6 ani, si Mamciuc-Carpiuc-Hudeniuc, si Goldman-Druckmann-Blumenstein, si Weinkeller-Topfer-Stricknadel, si Rotaru-Macovei-Botez… Dau marturie ca orice evreu, ucrainean, neamt ori român se naste om de treaba (în mod normal…). Cu conditia sa nu fi trecut prin mâinile rabinilor talmudisti, de la sinagoga… – …cei care-i urasc “organic” pe crestini, si otravesc, cu aceasta ura rasiala, sufletele nevinovate de copii/tineri evrei! Prima învatatura rabinala, pentru copiii de evreu, este sa-i urasca de moarte pe “goimi”/spurcatii de ne-evrei (si nimeni nu se sesizeaza, vezi bine, la forurile internationale, dominate de “oculta” sionista… – asupra acestei xenofobii si discriminari etnice evreiesti turbate, prezente în orice lectie TALMUDICA, de sinagoga: “Tob/v sebagoim harog!” – “Ucide-l pe cel mai bun dintre crestini!”).

…Încercati si nu mai mintiti, sau mintiti cât mai putin – si restrângeti, cât va sta în putere, aria de actiune întru dezastru, spiritual si moral, a ABSURDULUI, stimatilor si dragilor profesori/dascali români! Încercati sa nu transformati, prin tembelismul si egoismul vostru atât de îngust si sinistru – SCOALA ROMÂNEASCA, ÎN DUBLURA (…cu totul degradata, functional si, mai ales, moral-spiritual – si complet înstrainata de Neamul ROMÂNESC!) A SINAGOGII!

”În istoria României, pogromul de la Iasi si deportarile ordonate de maresalul Antonescu se înscriu pe aceeasi linie, a unor acte de cruzime, de încalcare a drepturilor omului, de crime împotriva umanitatii, de genocid”. Si mai ziceti, cu un patos atât de fals, de mi se pare c-o aud pe oportunist-stalinista mea învatatoare, din anii ’50-’60: „De aceea, neuitând, dar iertând, elevii comemoreaza în fiecare an Holocaustul, uciderea acelor nevinovati evrei, circa sase milioane, în lagarele naziste proiectate cu rigurozitate si cinism de oamenii bolnavi ai Europei. Odihnesca-se în pace toti acesti nevinovati gazati si arsi în cuptoarele de la Auschwitz-Birkenau, Treblinka, Belzec, Chesmno, Maly Trostinet, Sobibór!!”

…Dar unde si în ce…sa se odihneasca mortii nostri, ai românilor (daca “pacea” le este rezervata doar celor din “poporul ales”!)…ucisi de evreii care ne-au adus pe cap stalinisto-comunismul – de n-am scapat de el nici în anii ’70…prin profesori universitari, de tipul doamnei Puha ori al domnului Herscovici???!!! Dar pentru noi, românii, de ce sunt mai importanti mortii prezumtivi (si, daca prezumtia va ajunge sa devina certitudine, TOCMAI PRIN POLITOLOGI EVREI, de tip GARAUDY, sau FINKELSTEIN, ori COHN-BENDIT… atunci, devine o magarie universala, tot teatrul asta, de cel mai prost gust, care ne manipuleaza, egal, profesori si elevi, tineri si mature, ai planetei Terra – repetând „scena balconului” iubirii fata de „victimele holocaustului”, de vreo…PATRU ORI PE AN, LA DATELE CELE MAI DIFERITE SI TERIBIL DE FISTICHIU ARGUMENTATE DE CATRE MECTS!) ai evreilor, decât martirii nostri proprii, din stravechimea traco-dacica, din Evul Mediu, din razboaiele mondiale…???!!! Pamântul nostru este îmbibat cu sânge de eroi si martiri, la tot pasul – dar noi suntem somati (de forurile Ocultei Mondiale!) sa-l uitam (sângele) si sa-i uitam (pe eroii si martirii nostri sublimi) , si sa bocim, într-aiurea, mortii altora…cu bolovani la cap!

Cât despre „pogromul de la Iasi si deportarile ordonate de maresalul Antonescu…” – haideti mai bine sa-l consultam pe un om care chiar stie ce spune si spune ce stie – un om care si-a închinat viata demontarii, riguros argumentative, a acestei uriase, revoltatoare minciuni – profesorul, istoricul si scriitorul ION COJA :

Ion Antonescu: „Avem dovezi!

 

DOMNULE FILDERMAN –

În doua petitii succesive îmi scriti de “tragedia zguduitoare” si ma “implorati” în cuvinte impresionante, reamintind de “constiinta” si de “omenie” si subliniind ca sunteti “dator” sa apelati “la mine” si “numai” la mine, pentru evreii din România, care sunt trecuti în ghetouri pregatite pentru ei pe Bug.

Pentru a amesteca tragicul în interventia Dvs., subliniati ca aceasta masura “este moartea, moartea, moartea fara vina, fara alta alta vina, decât aceea de a fi evrei”.

Domnule Filderman, nimeni nu poate sa fie mai sensibil ca mine la suferintele celor umili si fara aparare. Întelegem durerea Dvs., dar trebuie, mai ales trebuia sa întelegeti si Dvs., toti la timp, durerea mea, care era aceea a unui neam întreg.

Va gânditi, v-ati gândit ce s-a petrecut în sufletele noastre anul trecut la evacuarea Basarabiei si ce se petrece astazi, când zi de zi si ceas de ceas platim cu marinimie si sânge, cu foarte mult sânge, ura cu care coreligionarii Dvs. din Basarabia ne-au tratat la retragerea din Basarabia, cum ne-au primit la reîntoarcere si ne-au tratat de la Nistru pâna la Odessa si pe meleagurile Marii de Azov?

Dar potrivit unei traditii, voiti sa va transformati si de asta data din acuzati în acuzatori, facându-va ca uitati pricinele care au determinat situatiile pe care le plângeti. Sa-mi dati voie sa va întreb si prin Dvs. sa-i întreb pe toti coreligionarii Dvs. care au aplaudat cu atât mai frenetic cu cât suferintele si loviturile primite de noi erau mai mari.

Ce-ati facut Dvs., anul trecut, când ati auzit cum s-au purtat evreii din Basarabia si Bucovina, au scuipat ofiterii nostri, le-au smuls epoletii, le-au rupt uniformele si când au putut au omorît miseleste soldatii cu bâte. Avem dovezi. (s.n.)

Aceiasi ticalosi au întâmpinat venirea trupelor sovietice cu flori si au sarbatorit cu exces de bucurie. Avem fotografii doveditoare.

În timpul ocupatiei bolsevice, aceia pentru care va înduiosati astazi au tradat pe bunii români, i-au denuntat urgiei comuniste si au adus doliul în multe familii românesti.

Din pivnitele Chisinaului se scot zilnic, oribil mutilate, cadavrele martirilor nostri, care au fost astfel rasplatiti fiindca 20 de ani au întins o mâna prieteneasca acestor fiare ingrate.

Sunt fapte ce se cunosc, pe care le cunoasteti desigur si Dvs. si pe care le puteti afla în amanunt.

V-ati întrebat Dvs. de ce si-au incendiat evreii casele înainte de a se retrage? Va puteti explica de ce în înaintarea noastra am gasit copii de 14-15 ani, cu buzunarele pline de grenade?

V-ati întrebat câti din ai nostri au cazut omorîti miseleste de coreligionarii Dvs., câti din ei au fost îngropati înainte de a fi morti? Voiti si în aceasta privinta dovezi, le veti avea.

Sunt acte de ura, împinsa pâna la nebunie, pe care evreii Dvs. au afisat-o împotriva poporului nostru tolerant si ospitalier, dar astazi demn si constient de drepturile lui.

Drept raspuns la marinimia cu care au fost primiti în mijlocul nostru si tratati, evreii Dvs., ajunsi comisari sovietici, împing trupele sovietice în regiunea Odessei printr-o teroare fara seaman, marturisita de prizonierii rusi, la un masacru inutil, numai pentru a ne provoca noua pierderi.

În regiunea Marii de Azov, trupele noastre retragându-se temporar si-au lasat câtiva ofiteri si soldati raniti pe loc. Când au reluat înaintarea si-au regasit ranitii mutilati îngrozitor.

Oamenii care puteau fi salvati si-au dat ultimul suspin în chinuri groaznice.

Li s-au scos ochii, li s-au taiat limba, nasul si urechile.

Îti dai, Domnule Filderman, seama de spectacol?

Te îngrozesti? Te înduiosezi?

Te întrebi, de ce atâta ura, din partea unor evrei rusi cu care nu am avut niciodata nimic de împartit.

Dar ura lor este a tuturor, este ura Dvs.

Nu va înduiosati, daca aveti cu adevarat suflete, de cei ce nu merita, înduiosati-va de cei ce merita.

Plângeti cu mamele care si-au pierdut în astfel de chinuri copiii sau cu aceia care si-au facut si lor si va fac si Dvs atâta rau.

MARESAL ANTONESCU

19.X.1941

 

 

*****

Comentariu Ion Coja: Textul de mai sus este raspunsul prin care generalul Ion Antonescu îl pune la punct pe Wilhelm Filderman, autorul unui memoriu încarcat de inventii si exagerari cu privire la evreii deportati în Transnistria „fara alta vina decât aceea de a fi evrei”. O formula prezenta în mai toate textele despre Holocaust, despre suferintele evreilor de pretutindeni. S-o fi potrivind în alte parti, dar pentru evreii din România nu are nicio acoperire în fapte. În România nu a existat vina de a fi evreu, dovada fiind faptul ca majoritatea coplesitoare a evreilor nu au fost afectati de legile asa zis anti-semite, ceea ce a declansat un veritabil exod al evreilor din toata Europa ocupata de Hitler catre România. Nu i-a speriat pe acei evrei perspectiva de a fi supusi unui regim de izolare în Transnistria, unde au ajuns toti evreii apatrizi, care nu aveau cetatenie româna si despre care nu se putea sti cu ce intentii, în vreme de razboi, se refugiau la noi. Alaturi de acesti evrei care nu aveau actele în regula, în Transnistria au fost deportati câteva sute de evrei comunisti sau stiuti a fi agenti anglo-americani (spioni).

În principal, evreii dusi în Transnistria erau cei mai multi sub învinuirea colectiva de a fi savârsit crime împotriva românilor, în perioada iunie 1940 – iunie 1941, pe teritoriile ocupate de Armata Rosie. În masura în care starea de razboi nu permitea derularea unor anchete juridice care sa stabileasca persoana vinovata de o crima sau alta, iar tot ce se stia era faptul ca acele crime fusesera savârsite de niste evrei, masura minima care se impunea era o pedeapsa colectiva: izolarea tuturor evreilor din Basarabia si Bucovina în conditii care sa nu le permita reluarea activitatilor ostile fata de români, fata de armata româna. Era o masura juridic si moral justificata de faptul ca evreii nevinovati nu colaborau cu autoritatile pentru identificarea criminalilor.

Fireste, probabil ca cei mai multi evrei nu se facusera vinovati de crime sau activitati anti-românesti, iar cei mai multi dintre evreii vinovati fugisera deja în Uniunea Sovietica. De aceea, evreii nu au fost încarcerati, ca niste criminali, asa cum multi dintre ei ar fi meritat, ci, pentru ca printre ei se aflau si oameni nevinovati, au fost numai stramutati cu familia si izolati, în localitati si locuinte din care populatia civila se refugiase în interiorul Uniunii Sovietice. Asemenea procedeu este acceptat de legile internationale ale razboiului.

Evreii dusi în Transnistria au fost cazati în locuinte omenesti, au avut o larga libertate de miscare. Interdictia impusa era sa nu se intre în acele localitati fara permis special! Era o masura care îi proteja pe evrei de localnicii ucrainieni dornici sa se razbune pentru crimele evreilor care au „gestionat” înfometarea Ucrainei si uciderea prin inanitie a milioane de tarani din Ucraina în anii 30. Se aud si azi voci în Ucraina care le reproseaza autoritatilor românesti din Transnistria ca i-au aparat si protejat pe evrei în urma cu 70 de ani! Inclusiv pe evreii autohtoni din Transnistria!

Li s-au oferit evreilor din Transnistria locuri de munca platite. Ideea a fost ca statul român nu se simte obligat sa le poarte de grija unor persoane care nu sunt loiale fata de România, fata de români!

Evreii au fost lasati sa se descurce singuri, au avut dreptul sa primeasca orice bunuri ca ajutoare, inclusiv bani, de oriunde, de la oricine! Din pacate, peste ani, acest regim de izolare, de minima izolare, în conditii relativ acceptabile, civilizate, a capatat numele de exterminare, iar românii au fost acuzati de genocid anti-evreiesc, de holocaust!

Este nu numai o minciuna si un fals, cel mai grosolan fals de care am avut parte noi, românii, vreodata, în istorie!

Dar mai presus de orice este o nedreptate care se face comportamentului românesc, prostesc de generos, de omenos! Daca avem ceva sa ne reprosam pentru acei ani este faptul ca ne-am aratat oameni cu niste ne-oameni, care nu meritau generozitatea noastra.

Sunt asa de putine vocile evreiesti care au spus adevarul!… Una dintre aceste voci a fost a lui Marius Mircu, publicist evreu care a sintetizat toata povestea din Transnistria prin formula „exercitiu de auto-guvernare”, formula pe care o consideram a fi cea mai potrivita cu realitatea: obligându-i pe evreii deportati (stramutati) în Transnistria sa se descurce singuri, Antonescu i-a obligat la un exercitiu de auto-guvernare care le-a fost extrem de util apoi, în Palestina.

Evreii din România având, cum bine se stie, un rol important în constituirea si succesul Israelului. La vremea respectiva, printre românii ai caror feciori mureau pe front, circula vorba ca Antonescu le-a facut evreilor tara în Transnistria!

Se pare ca Ion Antonescu a stiut cu cine are de-a face… În scrisoarea reprodusa mai sus, Ion Antonescu vorbeste de mai multe ori despre dovezile pe care le are cu privire la crimele si faradelegile savarsite de evrei împotriva românilor. Implicit dovezile privind regimul aplicat evreilor în România. Citind scrisoarea Maresalului te alegi cu o întrebare: unde sunt dovezile de care vorbeste Antonescu?

Suntem în masura azi sa le oferim cititorilor nostri urmatoarea informatie:

Cu gândul la discutiile ce se vor purta la sfârsitul razboiului, la tratativele si negocierile ce vor urma luptelor de pe front, maresalul Ion Antonescu a avut grija sa adune o bogata documentatie privind „problema evreiasca”. Sub acest titlu s-a adunat un vast si explicit material documentar pe acest subiect. Documente care contineau dovada corectitudinii guvernului Ion Antonescu si a omeniei românilor. Documente care vorbeau despre lipsa de loialitate a evreilor.

Aceste documente – ma gândesc eu, puteau sa argumenteze capitolul probabil cel mai cuprinzator si mai convingator din ISTORIA OMENIEI ROMÂNESTI. O istorie înca nescrisa de istoriografii nostri, desi ar avea cu prisosinta material din care s-o întocmeasca, chiar si fara documentele adunate de Ion Antonescu.

Caci, din pacate, acele documente nu le mai avem. Una dintre consecintele tradarii de la 23 august 1944 a fost si jaful la care ocupantul sovietic s-a dedat în arhivele României. Un jaf metodic, bine organizat, care nu a ocolit principalele arhive românesti, inclusiv cele privitoare la soarta evreilor sub Antonescu. Aceste arhive au ajuns la Moscova, furate (nu am alt termen mai potrivit!) imediat dupa „eliberarea” din august 1944. Repet, printre documentele sustrase samavolnic s-au numarat si documentele privitoare la evrei, sase lazi dedicate „problemei evreiesti”. Chiar asa erau înregistrate cele sase lazi cu documente: Problema evreiasca.

Asta s-a întâmplat dupa 23 august 1944, în primele luni. Dupa aproape cincizeci de ani, în 1991, pe fondul „demontarii comunismului” de catre urmasii celor care îl montasera în 1917, o delegatie de specialisti din Israel, specialisti în Holocaust probabil, a mers la Moscova si a tratat cu autoritatile soarta celor sase lazi de documente. Probabil pe ideea ca acele documente, deoarece priveau problema evreiasca, era drept sa fie date pe mâna evreilor, ca un capitol important de istorie evreiasca. La acest argument s-a adaugat o suma frumoasa, cu care s-au acoperit, probabil, cheltuielile de conservare si depozitare, basca eventualele remuscari sovietice ori scrupule…

Lasam pentru alt prilej comentariul dedicat acestei mârsavii. Deocamdata ne marginim la a ne declara neputinta de a stabili cu obiectivitate a cui a fost abjectia acestui gest mai mare: a rusilor sau a evreilor?

Probabil ca nu vom sti niciodata detaliile acestei tranzactii. Cunoastem bine rezultatul: imediat dupa 1991-92, au început sa apara în presa acuzatiile de genocid si Holocaust, încununate cu recunoasterea oficiala a acestui Holocaust de catre guvernul asa zis românesc! Daca mai tinem cont si de prapadul facut în Arhivele românesti dupa 1990, prapad organizat sub directa obladuire a lui Petre Roman si alti demnitari vânzatori de tara, ne dam seama care a fost strategia acestei mascarade. Ea s-a bazat în principal pe sustragerea sau/si distrugerea tuturor documentelor care puteau dovedi adevarul în „problema evreiasca”.

Minciuna nu are picioare lungi. Chiar si fara aceste documente, care puteau dovedi nevinovatia lui Ion Antonescu si a românilor sai, Holocaustul ramâne o minciuna nerusinata usor de dovedit ca minciuna. Caci – ca sa luam un singur exemplu, uciderea a sute de mii de oameni nu se poate invoca fara a face proba cadavrelor rezultate dintr-un asemenea carnagiu! Nemtii au „finalizat” 6 milioane de destine evreiesti. Ce au facut cu 6 milioane de cadavre, se stie: au facut sapun si abajururi, iar cele mai multe au fost crematorizate. Caci au avut cu ce!

Dar românii, în Transnistria, nu aveau nici urma de crematoriu. Deci, ce au facut românii cu 200 000 de cadavre de evrei? Unde sunt cadavrele?

Din surse evreiesti autorizate primim raspunsul: o parte dintre aceste cadavre de evrei au fost mâncate de ceilalti evrei, înfometati de regimul Antonescu pâna la stadiul de canibalism (apud Matatias Carp, Cartea Neagra, vol. III), iar alti evrei ucisi de români, teoretic peste 100 000 (o suta de mii), au fost mâncati de câini, de câinii comunitari. De maidanezii de peste Nistru! (Conform istoricilor evrei din Chisinau si împrejurimi, istorici care jura pe acest amestec canin în istoria evreimii!)

Da! În principal suntem acuzati fara documente, dar acuzatiile sunt considerate valabile, dovedite, prin faptul ca nu prea putem proba noi, românii, ca acele crime nu s-au savârsit! Aceasta este logica Holocaustului din România, ca problema si capitol din istoria noastra. Daca ma acuza cineva ca eu l-am ucis pe John Kennedy si-mi cere un document prin care sa probez ca nu eu l-am ucis, eu nu prea am de unde sa scot acel act…

Asadar, documentele pe care le invoca Ion Antonescu în corespondenta sa cu liderul evreilor din România au existat, adunate cu grija de români, de autoritatile nationale. Documente cu valoare probatorie definitiva, probabil.

Alte autoritati, anti-nationale, au permis sustragerea acestor documente si transferarea lor la Moscova. Sub ce titlu, majestate? Conform carei întelegeri la care ati ajuns cu inamicul neamului românesc?!

Aceeasi întrebare pentru guvernantii de la Jerusalim: cu ce drept v-ati însusit documente din Arhiva Nationala a României? Simplul fapt ca ati ajuns la o întelegere cu niste devalizatori, niste infractori, ca ati avut cu ce bani sa platiti niste functionari usor de cumparat cu un port-bagaj de vodca, va da drept de a ascunde fapte si evenimente din Istoria României? Dreptul de a va însusi si ascunde, de a distruge chiar, documente extrem de importante pentru onoarea si demnitatea poporului român?!

Pâna când în arhivele Israelului sa mai zaca tainuite nenumarate dovezi ale nevinovatiei românilor, dovezi ale netemeiniciei acuzatiilor de Holocaust în România. Aceste arhive sunt inaccesibile românilor. Pâna când?

*

Ne adresam cititorilor acestui site pentru a le cere parerea: cum am putea ca noi, societatea româneasca, sa intervenim pentru a normaliza situatia macar a acestor doua depozite: Memoriile lui Wilhelm Filderman si cele sase lazi „târguite” de evrei la Moscova în 1991. Normalizarea, în acest caz, înseamna readucerea în tara a acestor documente si publicarea lor neîntârziata!

 Unde sunt dovezile? Dovezile au fost sustrase dupa 1990 si dosite în Israel!)

 

7 noiembrie 2011

Ion  Coja”

…De ce vreti, cu orice pret (si va vindeti sufletul pe NIMIC, stimata doamna profesoara! – pentru ca o gradatie de merit este o suma infima, în raport cu ce si cât ar merita rasplatita munca, daca este cinstita si devotata, a unui DASCAL! – …doar cât sa unga ochii prostilor si ai celor „zarghiti” de lipsuri, foame, umilinte si birocratisme tâmpitoare, fara numar!), ca, peste câtiva ani, sa va strige, pe strada, actualii dvs. elevi: „Huooo! Mincinoaso!”…?!

…Nu uitati, stimati dascali, ca este un Dumnezeu deasupra noastra! Nu meritati sa fiti numiti nu „profesori” – ci nici macar „oameni”, daca slutiti sufletele de copii, încredintate domniilor voastre spre luminare!!!

…Nu uitati vorbele Lui Hristos-Dumnezeu, Mântuitorul Lumii: „Ce-i va folosi omului, daca va câstiga lumea întreaga, iar sufletul sau îl va pierde?” (Matei 16:26).

…”Va câstiga lumea întreaga”…? Ehei, iudelor de doua parale, iudelor tembele: nici macar un salariu, cât de cât decent, nu câstigati, tradându-L (prin pompoasele si jalnicele voastre MINCIUNI PROFESORALE!) pe Dumnezeu-Adevarul – si, odata cu pierderea Lui Dumnezeu, urmeaza si pierderea sufletului…, dragilor „confrati”, tradatori de Dumnezeu, de Tara-Patrie si de Neam, pe…NIMIC!!!

MINCINOSI PROFESORALO-ACADEMICI…!!!

VICTIME SI PERSECUTORI AI EPOCII COMUNISTE

De Rodica Bordeianu

 



Cu o auto-justificare continua fata de crime facute contra a milioane de oameni nevinovati, demonstrand lipsa de introspectie, sau vre-o dorinta de a-si asuma vre-o responsabilitate pentru acte de genocid din trecut, de violenta generala contra populatiei civile, de catre persecutorii comunisti, nu numai ca nu se vor uita crimele trecutului, dar se vor continua nedreptati si in ziua de azi fata de partile vulnerabile ale societatii noastre.

Gabriel Teodor GHERASIM, autorul lucrarii:

       Actorul GARY REVEL            “Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor”

Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor (Victims of Communism and Their Persecutors) publicata in acest an de Publish America, este o noua carte a lui Gabriel Gherasim, care imbina marturiile supravietuitorilor din temnitele comuniste, cu o analiza paralela a persecutiilor populatiilor neputincioase din aparheidului Africii de Sud, din lagarele de exterminare naziste, si din suferintele de pe ambele fronturi ale conflictului israelo-palestinian. In plus, raspunde dorintei de dreptate a victimelor comunistilor si a urmasilor lor, cu o metodologie de mediere care s-a dovedit a da rezultate pozitive de-a lungul istoriei, atunci cand a fost implementata in mod etic si impartial fata de toate partile afectate de conflict.

In plus, in mod in mod diferit de justitia punitiva, care cere numai retributii de la abuzatori, fara a se interesa de recalibrarea dinamicii dintre victime si persecutorii lor, Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor propune o paradigma de justitie restaurativa, respectiv, de a crea premizele reparatorii pentru victime, in timp ce persecutorii si/sau urmasii acestora se reincadreaza in sanul societatii de be baze egalitare, si nu privilegiate ca pana acum.

Partea Intai a cartii analizeaza premiza de cum ar putea procesul de justitie restaurativa ca sa aduca atat restitutii, cat si ca sa transforme dinamica dintre victimele comunistilor si a persecutorilor lor.

Partea a Doua a cartii include recapitularea a catorva componente importante din literatura si pratica specialistilor din negociere, mediere si conciliere, in ceea ce priveste partile abuzate si abuzatorii lor. Printre aceste concepte enumeram: dilema prizonierului; comnicare intragrup si intergroup; tactici de negociere, mediere, si elemente de conflict intercultural.

Partea a Treia discuta cateva aspecte din concepte de justitie precum: justitie restaurativa; metodologie; istoricul teoriilor comuniste si aplicarea acestora in distrugerea omenirii; efecte intrapersonale; efecte interpersonale; si efecte globale.

Partea a Patra analizeaza o solutie satisfacatoare la dilema repararii holocaustului communist fata de victimele sale precum: administrarea
conflictului; folosirea conceptelor analitice vizavi de cele sintetice; realitatea sociala vizavi de concurenta constructiva; transformarea conflictului din retributiv in restaurativ ; mediere ca reparare a persecutiilor comuniste; diplomatia multi-dimensionala; pluralism conform regulilor; dreptate in contextul rezolutiei conflictelor; elemente convingatoare si puncte vulerabile din cadrul justitiei restaurative.

Partea a Cincea propune crearea si aplicarea unor proiecte educative
si comemorative in societate, ca sa informeze publicul elevilor, al studentilor si al adultilor, asupra exemplelor de violenta comunista, si cum pot supravietuitorii persecutiilor comuniste, cat si persecutorii lor, ca sa gaseasca un sens in tragedia care s-a intamplat , si inca se mai intampla in tari comuniste si neo-comuniste, la oameni a caror “vina” este numai aceea ca nu sunt considerati de “origine sanatoasa,” sau pentru ca isi doresc libertatea pe care comunistii le-au luat-o.

Iata câteva din recenziile ale cartii:

Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor propune un model de justitie restaurativa ca sa repare distrugerea creata de 94 de ani de crime si persecutii (neo)comuniste.
Este o analiza din perspectiva negociatorului diplomatic al genocidelor comuniste, folosind marturiile supravietuitorilor din inchisorile comuniste, a ceea ce a insemnat Holocaustul Rosu in Europa, cu particulara atentie la cazul Romaniei.
Cartea detaileaza cauzele, procedurile, si efectele care au afectat populatii intregi prim crimele comunistilor, la nivele intra si inter personale.
Autorul discuta antecedentele, comportamentele, consecintele si solutiile pentru rezolvarea victimizarii a milioane de oameni nevinovati, atat la dimensiuni micro cat si macro sociale.
Folosind experienta comunista si post-comunista a Europei, autorul propune o continuare a intelegerii si educarii populatiei asupra efectelor inca tangibile astazi ale crimelor comuniste din Europa, c
ât si o privire atenta la dictaturile comuniste care raman inca o plaga a societatilor contemporane de azi, din China in Cuba, si din Vietnam in Nord-Coreea.
Este ironic ca ignoranta asupra crimelor comuniste naste crearea si
recrearea de monstrii, inclusiv in Statele unite. De exemplu, in 2010, in acelasi an cand Georgia a demolat statuia lui Stalin din Grozni, America a ridicat o statuie lui Stalin in orasul Bedford, statul Virginia. Fundatia D-Day care a platit peste $ 1,000,000 ca sa monteze aceasta statuie a unui dictator care a omorat milioane de oameni, il considera inca astazi pe Stalin ca pe un erou de valoare al Europei.
Prin ridicarea acestei statui, victimelor comunismului, inclusiv refugiatilor politici si religosi din America care au conoscut lanturile si temnitele comuniste (printre care se gaseste si tatal autorului), li se cere in mod impertinent ca sa traiasca in continuare cu explicatia idilica precum ca ocupantii rusi si comunisti ai Europei ar fii fost de fapt “eliberatori democratici.”

Prin urmare, cartea lui Gabriel Gherasim se dovedeste a fii o lectura necesara si actuala nu numai pentru societatile care au supravietuit dictaturilor comuniste, dar si un material educativ pentru tarile care au fost
ferite de pacostea rosie.

Gary Revel, Actor/Regizor, Hollywood California

Cartea lui Gabriel Teodor Gherasim’s Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor este o lectura necesara pentru cititorii de pe ambele parti ale Atlanticului, pentru ca uneste metode de analiza si remediere ale confictelor din scoala americana de consiliere, cu marturisile, analizele si observatiile de la fata locului, a ceea ce a insemnat Holocaustul Comunist pentru Europa. In acelasi timp, autorul nefiind afiliat politic nici unui partid sau a vre-unei ideologii, reuseste sa ramana, sa descrie si sa propuna in mod obiectiv solutii la cea mai grava problema a secolului 20, care a ramas inca nerezolvata: crimele comunismului. Aceste crime raman unul din cele mai respingatoare episoade ale istoriei umanitatii din toate
timpurile.

Dr. Theodor Damian, Profesor de Filozofie si Etica, Colegiul Metropolitan din New-York. Presedinte al Institutului Roman de Teologie si Spiritualitate Ortodoxa.

In general, dupa cum autorul insusi a spus: “Daca ignoram, justificam, si minimalizam crimele comunismului, facem atat un act de imensa nedreptate fata de victimele comunismului, cat si invitam in viata contemporana si pentru generatiile viitoare dictaturi si suferinte asemanatoare. O reala vizualizare, onorare, comemorare si redresare a suferintelor victimelor comunismului, inseamna de fapt un act de dreptate fata de intreaga societate care a suferit aceste atrocitati, de pe urma carora suferim si ne vindecam inca si in ziua de azi.”

O prezentarea video a cartii se poate viziona la You Tube:
http://www.youtube.com/watch?v=IGon7M9NJEc&feature=channel_video_title

Cartea poate fii comandata in format tiparit de la Amazon, Publish
America si de la alte edituri de internet.

http://www.amazon.ca/Victims-Communism-Their-Persecutors-Restorative/dp/1462609589/ref=sr_1_1?s=books&ie=UTF8&qid=1309090905&sr=1-1

De asemenea, cartea poate fii comandata in formal electronic Kindle de la http://www.amazon.com/Victims-Communism-Their-Perpetrators-ebook/dp/B0057XSD40/ref=sr_1_1?ie=UTF8&m=AG56TWVU5XWC2&s=digital-text&qid=1309034738&sr=1-1

Jumatate de Biblie…

Richard Wurmbrand

 

Un Vânzator de Biblii este refuzat categoric când încearca sa vânda o Biblie. S-a gândit sa ofere atunci cartea Noul Testament gratuit stapânei casei. Barbatul ei, în bajocura spsuse…

– Suntem casatoriti… asa ca jumate din tot ce are ea imi apartine…. Si lua un topor si taie Testamentul în doua. Însa dupa câteva saptamâni o intreba pe sotia lui…

– Unde-i cealalta jumatate de carte, ca am nevoie de ea? Am citit in jumatatea mea, povestea fiului risipitor… si fiul risipitor tocmai s-a întors înapoi la tatal lui si îi spune ceva… si sunt curios ce-i spune. Cred ca raspunsul este în jumatatea ta de carte…!

Si acesta nu-i singurul om care a împartit Biblia în jumatate. Isus a venit sa ne aduca si har si adevar. Unii predicatori vorbesc numai despre adevar, altii numai despre har. Biblia uneste iertarea pacatelor cu pocainta. Nu împarti Cuvântul Lui Dumnezeu în jumatati. Nu te opri la faptul ca Isus iarta pacatele.

Este scris si faptul ca noi trebuie sa ne prezentam trupurile noastre ca o jertfa vie…

 

Va îndemn, dar, fratilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfânta, placuta lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastra o slujba duhovniceasca. Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va transformati, prin înnoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavârsita. (Epistola lui Pavel catre Romani 12:1-2)


(Preluat de la dna Rodica Botan, Pe Ginduri – http://www.peginduri.com/)

Garantat sută la sută

George Danciu

Domnul zisese lui Avram: „Iesi din tara ta, din rudenia ta si din casa tatalui tau si vino în tara pe care ti-o voi arata.Voi face din tine un neam mare si te voi binecuvânta; îti voi face un nume mare si vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pamântului vor fi binecuvântate în tine.„                                   (Geneza, 12.1-4)

Fiindca atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.”(Ioan, 3.16)

ÎN CALATORIA VIETII

Trista istorie a celebrului Vas maritim, TITANIC, este binecunoscuta!

A fost cel mai mare pachebot din lume, dar, din păcate,  doar pentru scurtă vreme  deoarece tragedia primei curse l-a prăbușit pentru totdeauna în apele înghețate ale Oceanului.

Înaintea istoricei croaziere, toata lumea era extraordinar de entuziasmata Continue reading “Garantat sută la sută”

La umbra Ta vin codrii sa-si odihneasca frunza

Ionatan Pirosca

 

 

La umbra Ta vin codrii sa-si odihneasca frunza

de verdele varatec ce-n ele s-a-ncrustat,

si cerul noptii, mândru-si adaposteste spuza

de stele obosite de-atâta licar ‘nalt.

 

La umbra Ta se naste si piere-ntre albastruri

nimicul niciodatei din care toate curg

cu grija însailate, ca haina pe sub nasturi.

Sub umbra Ta e ziua si-n umbra Ta-i amurg.

 

La umbra Ta, Parinte, cresc negri chiparosii,

si alba, neaua lumii se-asterne peste ei

cum dimineata vine din zorii tristi si rosii,

peste barbatii zilei, peste-ale ei femei.

 

La umbra Ta, cu grija, un pas mai fac si tremur.

Sfânt, fanionul pacii e-un alb însemn ce sus,

oh, cât mai sus ridicu-l, cu frica si cutremur,

cum ridicatu-si crucea spre ceruri pe Isus.

 

IONATAN PIROSCA, 1958-2010


( În Foto de mai sus, poetul e cu Sorina, sotia sa.)

 

 

ESTE UN SINGUR DUMNEZEU

George Danciu

Sa stii, dar, ca Domnul Dumnezeul tau este singurul Dumnezeu..”       Deuteronom, 7.9

Drept raspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi si te framânti tu, dar un singur lucru trebuie. Maria si-a ales partea cea buna, care nu i se va lua.”                  Luca, 10.41-42

.

Dumnezeu ne cere un singur lucru

E o vorba româneasca care ne clarifica si ne ajuta sa folosim putine cuvinte: Câte bordeie, atâtea obiceie!

Omul îsi primeste învatatura Continue reading “ESTE UN SINGUR DUMNEZEU”

Gerul Bobotezei

                                                  Cârdei V. Mariana

Celsius a-nebunit,
unii zic ca s-a scrantit,
gradele le-a incurcat
cu minus le-a calculat.

La Intorsura fost-au cic?
cu minus treizeci si unu,
cum n-a fost tare demult,
amintire din trecut…

S-albise marea la tarm,
suiera vifor nebunul,
pe Dunare pod de gheata
s-o poti sparge doar cu tunul.

Treceam Dunarea in sanii
din Ostrov la Calarasi,
caii potcoviti din vreme,
tot trageau iavas-iavas.

Ostenii trageau obuzul,
in zori, chiar de dimineata,
sa slujeasca taica popa,
la copca facuta-n gheata.

Popa canta boboteaza,
botezul lui Isus Cristos
si arunca crucea in apa
sfintita cu busuioc…

Tineri s-aruncau in copca,
si inotau vitejeste,
sa scoata crucea din apa,
iute, cat ai zice peste.

Toata lumea lua agheasma,
El primea in dar cadoul,
doream sa-nceapa cosia,
si sa proclamam eroul.

Imbracati in mandre straie
si caciula pe-o ureche,
de prin sat veneau calare,
juni frumosi, iubiti de fete.

Inceput-au cavalcada,
cand la trap, cand la galop,
doi ramas-au fermi in cursa,
pentru miza pusa-n joc.

In aplauze primit-a
premiul ce l-a castigat,
un stergar, Agheasma Mare,
calul s-un chimir ornamentat.

Se-ncinsese chiar o hora,
cand o fata a disparut…
o saltase-n sa iubitul
facandu-se nevazut.

BILANT…ÎN LANTURI

 prof. dr. Adrian Botez

…Stau, cu barbia în palme, si, înca, îndraznesc sa gândesc. Retrospectiv, domnilor calai si gardieni ai lumii – doar retrospectiv, nu intrati în alerta…DE GRADUL ZERO!

…S-a sfârsit un an, 2011. Îl stiam de rau, dupa conformatia numarului: anul Marilor Dihonii, confruntari violente, între El (Dumnezeu)-UNU si el (…diavolul…), care se crede…”unic”. Ce-mi amintesc dintr-însul, din evenimentele acestui an fatidic, 2011?

…În primul rând, faptul ca, de la 9 decembrie 2011, port, oficial, dimpreuna cu toti conationalii mei, LANTUL STRAIN: în urma summit-ului de la Bruxelles, Germania Iudeo-Masonizata dicteaza Europei, din nou! Pentru România, Cehia, Ungaria, Polonia: GUVERNANTA ECONOMICO-FINANCIARA, DE LA „CENTRUL”-BRUXELLES! Adica, daca vreau sa-mi cumpar o pâine, ca mor de foame – atât taxa pe pâinea aceea, cât si pâinea, si dorinta/nevoia de a mânca-o, vor trebui sa treaca pe la masa Gardienilor Masoni de la Bruxelles! Si, daca ei vor considera ca mâncatul meu de pâine (fie si dupa o saptamâna de foame/înfometare!) face rau „euroiului”/”ochiul dracului modern” – îmi vor smulge bucatura, chiar si dintre dinti: mai bine un mort de foame, chiar milioane de morti de inanitie! – decât ca planul zarafilor sa fie, cumva, „clintit”, cu o …foame în plus! Sa-i ia dracul pe toti oamenii: BANII-CEI-FARA-CHIP-DE-OM-PE-EI sa ramâna, drept samânta a diavolului! – diavol care, rezolut si brutal, refuza sa moara!!!

Pentru ca si noi refuzam sa ne solidarizam, întru HRISTOS, si sa-l ucidem pe diavol, în poftele nesatioase si în lasitatile si tradarile noastre, cele de fiecare zi, de fiecare ceas!!! De ce ajunge mai des, pe buzele noastre, în fiece zi de Lumina Dumnezeiasca – înjuratura de cele sfinte, decât rugaciunea?!

…Vedeti, domniile voastre: „De aceea n-are ursul coada”…!!! Toti suntem vinovati, atunci când raul patrunde prin toate crapaturile odaii – nu doar…vântul cel rau! Care dintre noi a fost cel harnic si cu grija pentru odaia sufletului sau – si sa umple cu rugaciune si credinta, crapaturile cele ivite, treptat, în tot mai multe parti, din tot mai multe parti – …dar, întâi, în jurul ferestrelor, prin care ni se arata, fara chip de confuzie, Lumina Lui?!

E drept, dezbinati si fara de credinta, având, printre noi (si, chipurile, drept…”calauze”!), pe unii ierarhi tradatori (impusi de Mafia Mondiala a Masoneriei!) – nu avem putere, în fata „comisionarilor diavolului” – dar daca ne-am strânge, ZID, în jurul preotului de parohie, zi de zi, în biserica (chiar si dupa truda istovitoare unei zile de lucru, pentru „pâinea noastra cea de toate zilele”!), sa pârlim coada demonului, cu focul rugaciunilor noastre? E drept, ne lipsesc (uneori) si pastorii cei buni…dar noi nu suntem nici surcele, nici bolovani – ci OAMENI, creati „dupa chipul si asemanarea Lui”! Ne vom ruga, „cu lacrimi de sânge” – SI EL SE VA ÎNDURA DE FOCUL NOSTRU DIN INIMI!!!

…Ce-au facut slugile zarafilor, puse pe post de „presedinti”, ca raspuns la „nituirea lanturilor”, „postate” la mâinile si picioarele si, mai ales, la inimile popoarelor, date lor spre veghe si calauzire, cica? Nimic deosebit: Basescu a…basit ceva din gura (ca de obicei!), ca sa nu i se usuce…mucoasa de la Bruxelles…, Victor Orban a tacut, strategic…, Vaçlav Havel a murit…(nici azi nu se stie cât de vinovat a fost, pentru ruperea Cehoslovaciei! – nici vorba de…”împotrivire”!) – …dupa ce Lech Kaczinsky al Poloniei îl precedase, în …”atitudine”, dar nu oricum, ci…”sinucis” de un comando al C.I.A., în padurile Smolenskului…, comando C.I.A. care a „mesterit” de-un „accident de avion”, ca sa nu mai ajunga, niciodata, ca slavii sa se uneasca, împotriva Mafiei Mondialist-Masonice (se pregatea întrevederea de pacificare, dupa crima sovieto-stalinista, de la Katyn-1940 – pacificare între Vladimir Putin si Lech Kaczinsky, între slavii rusi si slavii polonezi, între slavii catolici si cei pravoslavnici…greu!)!!!

…Dar Biserica, Mireasa Lui Hristos, Cel Care pentru Adevar si pentru Mântuirea Duhului Omenirii s-a rastignit pe Crucea Golgotica – Biserica, „la vârf”, cu ce ne ajuta si ne întareste duhurile?

Pai, pe 7 ianuarie 2012, Biserica Sfântul Elefterie, din Bucuresti, se preconizeaza ca, „printr-o hotarâre patriarhala, sa fie data coptilor, spre a sluji de “Craciunul” lor pe stil vechi”. Noi stim ca “Sfintele Sinoade Ecumenice îi considera pe copti (monofiziti) ca fiind eretici. Termenul de „eretic” nu este o insulta, ci un indicator al conditiei celor abatuti de la învatatura de credinta ortodoxa. Iar Sfintii Parinti nu au fost nici înselati, nici lipsiti de pregatire teologica, atunci când i-au numit pe monofiziti ca fiind eretici”… – cf. deveghepatriei.wordpress.com – …dar, cine ne întreaba, ceva, pe noi, sclavii “Cezarului Dublu” (cel pus la Cotroceni si cel pus la Patriarhie – ambii, multiubiti de Marele Iluzionist, Satana/Antihrist!)?! Nimeni. “Din pacate, o astfel de profanare s-a si întâmplat în anul 2008, tot în Bucuresti, la biserica Sfânta Ecaterina – paraclisul Facultatii de Teologie Ortodoxa. Dat fiind ca membrii adunarii copte nu sunt ortodocsi, ci se gasesc într-o conditie eretica, faptul care ne revolta este acela ca, într-o biserica ortodoxa, nu se respecta canoanele si decizia sinodala, sa nu aiba voie sa slujeasca ereticii. În conformitate cu canoanele Bisericii ortodoxe, acestia nu pot intra, macar, precum credinciosii, în bisericile ortodoxe si cu atât mai putin pot fi primitt sa slujeasca. În cazul în care, totusi, ereticii ajung într-un locas de cult ortodox si slujesc acolo, aceasta constituie profanare a locasului ortodox si în acesta nu se mai poate intra si sluji de catre ortodocsi, decât dupa îndeplinirea prescriptiilor canonice adecvate situatiei.

Intrucât profanarea unei biserici ortodoxe este un lucru deosebit de grav, ce afecteaza cu adevarat madularele Bisericii, acest lucru nu trebuie sa se întâmple cu acordul nostru. Trebuie împotrivire, din toate puterile.

Se stie ca, în 1993, la Chambésy, s-a hotarât ridicarea anatemelor si restabilirea unitatii eclesiale cu monofizitii. Iata ca acum culegem „roadele” acestui accord, ce arunca BOR în erezie”.

Iata cum am lasat noi sa se strecoare, ziua-‘namiaza mare, diavolul, în Sfântul Altar al Bisericii Lui Hristos! Si aceasta, desi n-a pierit samânta slujitorilor vrednici ai Mântuitorului, care prefera martirajul, decât slugarnicia în fata demonului. Caci, priviti, va rog, ce rapid limpezeste apele un ierarh ortodox (Ieremia, Mitropolit de Gortyna si Megalopol – sa nu uitam ca Gortyna a fost, pe vremuri, capitala Cretei!), necorupt de satanismul lui “New Age” si luptator neînfricat, neclintit/statornic, pentru Hristos si Lumina Lui (cf. acvila30.wordpress.com) :

 “MESAJ DE ANUL NOU AL MITROPOLITULUI DE GORTINA SI MEGALOPOL

SFÂNTA MITROPOLIE DE GORTINA SI MEGALOPOL
DIMITZANA – MEGALOPOL
NR. PROT. 1011

Dimitzana, Megalopol – Duminica, 1 ianuarie 2012

 Fratii mei crestini,

1. Astazi este prima zi din noul an 2012. Mai întâi sa-i multumim lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, deoarece am ajuns la începutul acestui an si sa-L rugam apoi sa ne daruiasca harul Sau, încât noi toti, cler si popor si autoritati politice sa ne luminam si sa ne pocaim. În felul acesta, vom vedea în noul an rasarind zile mai bune pentru iubita noastra patrie, Elada.

2. Da, fratii mei! Ne scufundam ca neam. Daca privim patria noastra ca pe un trup, ni se potriveste sa spunem cuvintele profetului Isaia, care a spus în anii sai despre Iudeea: „Tot capul (neamului) – a spus profetul – va este numai rani si toata inima (lui) slabanogita. Din cap pâna în picioare nu este nimic sanatos. Din crestet pâna în talpile picioarelor nu-i nici un loc sanatos; totul este numai plagi, vânatai si rani pline de puroi, necuratate, nemuiate cu untdelemn si nelegate (Isaia, 1, 5-6)!… 

Aceste expresii, iubitii mei, sunt foarte potrivite pentru a contura imaginea preaiubitei noastre patrii de astazi. Care este „capul” neamului despre care spune profetul ca nu este sanatos? Puterea statului. Si care este „inima” lui? Puterea bisericeasca. Si daca aceste doua puteri nu au constiinta si jertfelnice în misiunea lor, urmarea este ca întreg trupul neamului, întregul organ de stat se prabuseste.  

3. Din toata inima noastra, frati crestini, dorim ca în acest nou an sa se gaseasca o rezolvare „crizei” existente. Dar rezolvarea trebuie sa vina de la noi. Noi toti, conducatori si popor, noi am provocat criza, si noi o vom si vindeca. „Cel ce s-a îmbolnavit se si vindeca!” Mai întâi de toate, ca sa explicam, când spunem „criza” („judecata”) presupunem si un „judecator” care a adus criza-judecata. Si acest Judecator este Dumnezeu. În vremurile de odinioara, crestinii care aveau o gândire si un limbaj teologic, când se întâmpla un rau general, o inundatie sau o epidemie, spuneau expresia „urgia lui Dumnezeu”, „criza”, „judecata”. Noi astazi vorbim despre „criza”, dar nu îi conferim întelesul acesta pe care i-l dadeau bunicii nostri. Nu întelegem adica, faptul ca aceasta criza economica ni se întâmpla, deoarece Dumnezeu, din cauza pacatelor noastre, a luat Harul Sau de la noi si de aceea ne îndreptam spre prapastie. Si nu spunem asta, pentru ca nu credem. Si totusi Biserica, crestinii mei, în cultul Ei se roaga sa fim salvati de urgia Lui Dumnezeu. Nu ca Dumnezeu se mânie si se înfurie, ci în întelesul pe care l-am spus mai sus: pentru faptele noastre nelegiuite Dumnezeu ia de la noi Harul Sau, care este lumina si ca urmare cadem în întuneric. Aceasta este deci „criza-judecata”.

 4. Sa acceptam asta, fratilor, ca am pacatuit si am nelegiuit si sa ne pocaim pentru faptele noastre, ca sa scapam de criza-judecata, care ne chinuieste si ne necajeste. Profetii Vechiului Testament, apoi Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti în continuare, predicau ca pentru relele ce se întâmplau oamenilor din vremea lor pricina era apostazia (îndepartarea) lor de la Dumnezeu. De aceea, ca pe un medicament de vindecare, predicau pocainta. Noi clericii, arhierei si preoti, ca sa fim pastori adevarati ai poporului, întotdeauna, dar îndeosebi în acesti ani ai groaznicei apostazii de la Dumnezeu, trebuie sa predicam aceasta predica biblica si patristica despre pocainta. Si ca buni pastori, pentru a da un bun exemplu poporului, noi, clericii mai întâi, trebuie sa traim pocainta. De aceea si psalmodiem troparul: „Sa aflu si eu calea prin pocainta…”, si de aceea purtam sfânta haina, respectabila rasa, care este haina din par de camila a Înaintemergatorului (vezi Matei 3, 4), a carui predica a fost predica despre pocainta.

 5. Si aceasta predica despre pocainta noi, preotii si arhiereii, trebuie s-o adresam nu doar poporului, ci si conducatorilor, demnitarilor nostri politici, pentru ca îndeosebi ei au fost cauzele ultimei crize din patria noastra. Dar unde este pocainta conducatorilor nostri? În timp ce salariile cetatenilor tarii au fost reduse cu salbaticie si poporul rabda de foame, auzim ca veniturile deputatilor nostri se ridica pâna la 35 000 de euro. Si mai auzim si despre depunerile lor bancare în Elvetia!.. Politicienii care ne guverneaza sunt cu totul indiferenti fata de saracirea economica a poporului nostru.

 Si daca revenim la popor, unde este si pocainta acestuia? Si dupa criza – din cauza careia suferim – iarasi, suntem la fel. Din nou în patria noastra se aud blasfemii ale celor dumnezeiesti si iarasi imoralitati si orgii. Multi înca nu s-au dus sa se marturiseasca, nici n-au pus început bun sa studieze Sfânta Evanghelie, ce cuprinde cuvintele lui Iisus Hristos si ale Sfintilor Apostoli.


 6. Criza si vijelie, iubitii mei, avem în patria noastra. Si „Pe vijelie lupii se bucura”, spune poporul nostru. Si care sunt lupii? Lupi în piele de oaie, asa cum a spus Domnul nostru (vezi Matei 7, 15), sunt ereticii. În vremea noastra, suntem în cel mai mare pericol din partea a doua erezii. Din partea papismului si a ecumenismului. Sunt dator, crestinii mei, ca pastor al vostru sa va informez clar si sa va spun: Papismul este erezie si ecumenismul este pan-erezie.
 Fratii mei, ca o urare de Anul Nou va doresc sa ne pastram cu tarie credinta noastra ortodoxa, pe care ne-au predat-o Sfintii nostri Parinti, sa punem un statornic început de pocainta si buna noastra Maica a Domnului nu ne va lasa. Va face minunea si vom scapa de raul care ne necajeste si ne striveste moral ca neam.

Un an bun si binecuvântat!

Cu multe rugaciuni,
† Ieremia, Mitropolit de Gortina si Megalopol”

 

Vedeti, domniile voastre? Nu toti pastorii de turme cad la pace cu lupii! Nu toti ierarhii ortodocsi refuza Martiriul Luminat al Adevarului – în aceste zile cotropite de Maestrul Minciunii si Iluziei Ucigase de Duh! Din pacate, putini asculta, si mai putini au chef sa si înteleaga si sa se pocaiasca, pentru lasitatile si tradarile lor…În niciun caz, nu “pedeleii” lui Basescu, cei care doar din minciuna si înselaciune si jaf îsi trag hrana lor, cea de toate zilele – iar nu din Pâinea Luminii Vietii întru Hristos-Mântuitorul-de-diavol si de cea mai cumplita iluzie a diavolului: MOARTEA…moartea indivizilor, a popoarelor etc.!

Ce s-a mai întâmplat, în 2011? Hmmm…Pe când oamenii se înghesuiau si se gâtuiau, “crestineste”, pentru sarmaua primariala ori bisericeasca (de la nu stiu ce hram…!), pe când se desfiinta singura clinica de boli cardiologice, din România (Institutul “Prof.Dr. C. C. Iliescu”), pe când Parlamentul, prin…premierul Boc, îsi asuma “Legea Sanatatii CRIMINALE, care ne prevedea, MATEMATIC, moartea (pentru ca, daca dai, pe lânga banii de asigurari, si CO-PLATA medicului… – …pai, nu prea îti mai ramân bani de medicamente… – … nu mai zic de pâine ori de o haina, de la “second hand”!) – la televizor (eu am vazut pe National Plus…) era emisiunea “Opulent, decadent, extravagant”… – …etalând, “eroic”, sutiene si chiloti, încrustati/încrustate cu rubine si safire!!! Asta a ajuns mass media video: o târfa, aservita “Ocultei Mondiale” (sau, ma rog, o mare parte din mass media…!)

Sigur ca da: daca tot murim, sugrumati si umiliti de saracie – macar sa purtam, pe retina, imaginile bogatiei (si, probabil, fericirii…mai curând, SUPRA-NESIMTIRII!!!) semenilor nostri care ne-au jefuit, au trecut peste cadavrele noastre – de-a ajuns România sa nu-si mai apartina: pamântul (nemuncit de noi! – desi este dar/har sfânt, Gradina Maicii Domnului!) aruncat, cu lehamite (dimpreuna cu muntii, padurile si apele!) în bratele banditilor straini (în Ardeal, urmasilor grofilor, care ne-au încovoiat sub bici, o mie de ani, pe ogoarele si delnitele si sesiile noastre, mostenite de la stramosii nostri, Creatorii Civilizatiei Umano-Terestre, TRACII! – …ce le vom raspunde, la Ultima si Singura Dreapta Judecata, acestor mosi ai nostri, fata cu care, “acolo”, ne va pune Bunul, dar si Dreptul Dumnezeu? – …vai si amar, de obrazul nostru de scoarta…!), aurul daruit pustiei demonilor evreiesti, petrolul risipit prin….Asia Centrala, uraniul dat de pomana si pe sub masa (cui face bombe nucleare, pentru ca schijele radioactive ale eventualelor “confruntari aeriene” sa cada taman la….Deveselu!), sufletele schilodite (…l-am auzit, deunazi, pe dl jurnalist la moda, Bogdan Chireac, scuzându-se, ca de omor: “Va rog sa ma credeti, eu nu sunt religios…!” – …te credem, cum de nu: caci de-ai fi avut vreun Dumnezeu, daca ai fi fost cu frica de Dumnezeu în tine, n-ai fi avut, azi, în vremuri apocaliptice, afaceri pe picior si îmbârligari banos-transpartinice, “roscovanule, bobosatule, umflatule”!)…

Pe 6 octombrie 2011, ora 18, a fost Protestul/Marsul Panaramelor, drept în “buricul” Bucurestiului: “fata de misoginii care le ciupesc si le fluiera pe strada odata ce le vad cu fuste scurte sau cu bluze decoltate, ele strigând, la “Marsul Panaramelor”, ca s-au saturat sa fie considerate “pisi”, “piti” sau “pitipoance”…de atâta nesimtire s-a cutemurat si pamântul, chiar…anticipat (…pe la orele 14, prin zona seismica a Vrancei…).

Vreo doi premieri au demisionat…Papandreu, în Grecia – si mosul-filfizon, Berlusconi, în Italia…

Boc, nu! – si pace buna! El este din rasa geniilor…pustiitoare!

Apoi, în noiembrie, pe de-o parte, “înteleapta” de Raluca Turcan (eu zic ca numele ei vine de la o specie de oaie… – …”turcana”… – dar, ma rog!) a plecat în Chile, la mama dracului, nu stiu la ce congres, pe banii somerilor români… – pe de alta, Markó Béla era sa devina substitut (“la nevoie”…si câte “nevoi” n-au aratat, fatis, ungurii ca au: PE TOATE CELE IMAGINABILE SI INIMAGINABILE!) de presedinte al României, dupa “scandalul Geoana” (noroc de slaninosul salvator mason, Vasile Blaga…eu v-am zis sa-i urmariti cariera, dupa demisia lui de la Interne…nu m-ati ascultat!) – dar UDMR-ul tot n-a fost lasat sa plânga pe trepte, la Bruxelles: i s-a dat post de Secretar general al Guvernului…!

Era cât pe-aci (cu o astfel de opozitie “eficienta” si desteapta!) sa ne trezim ca ungurii ni se…oua în palarie, de sus de tot, din …“supremul sus”! – tocmai la noi, în …“sufragerie”!

215 timbre “Cap de bour” si 260 de timbre, cu emisiunea straveche: “Principatele române unite – 1862-1864” – au…disparut…uite, na!

Unde? Pai, nu se tot arata extraterestrii aia?! 6.373 de marci postale românesti au fost trimise în strainatate, pe la expozitii…si, iar, pârdalnicii de extraterestri ne-au facut figura! Timbrele nu s-au mai întors: sunt pe undeva, prin Saturn, pe masa unui specialist filatelist, “saturnizat” de tot…!

Pe 3 decembrie 2011, William BRÂNZA a multumit statului irlandez ca l-a lasat sa se întâlneasca, tête-à-tête, cu entuziastii colonisti români, din localitatea…”Brief” (primise, tembelul, la Dublin, un ghid turistic, cu titlul: “Ireland – in Brief” – adica: Irlanda – pe scurt… – …si a percutat imediat: “Am fost si la astia, din …”Brief”!). “Locuitorii din Brief, când m-au auzit si vazut, au cazut în extazuri (!), pentru ca toti românii originari cu origini (!!) în România sunt…CAPODOPERA MEA (!!!)!” O, Catavencule, parca nu erai atât de prost si de incult si schiloditor de sfânta limba românesca!

Ambasadorul SUA la Bucuresti, Mark Gittenstein, declara “cazon”, la noi “în batatura”, joi, 8 decembrie 2011: “Legea românesca trebuie modificata, pentru ca dl Daniel Morar (seful de la DNA) sa mai capete un mandat”. Sigur. Absolut! Iar Constitutia României trebuie modificata (precum o haina “de gata”!), pentru a-l “încapea” pe dl Basescu, “presedinte pe viata”! Ca sa ni se înece si…uite de tot…”corabiile” din 1990!

Ba, chiar, cu…dinastie: analfabeta de EBA, prima la…”tronul” lui ta-su, de pe care tron regurgitat-a el, zi de zi si zi dupa zi – …whisky-ul cel de toate noptile!!!

Nationala de hochei a României (24 din 26 jucatori sunt originari din HarCov!), la meciul România-Ungaria, a cântat Imnul National al…Ungariei, iar ca bonus, Imnul (ne-national, înca…!) al …Secuilor. Ca sa nu le treaca ziua degeaba, tinerii derbedei unguri l-au “caftit” zdravan, pe unul dintre cei doi români din “echipa României”, pâna l-au bagat la spital, vis-à-vis de…morga! Pentru ca era român, se-ntelege…!

Si, în fine, vine ziua de 15 decembrie, când Senatul SUA decide: “De la 1 Ianuarie 2012, militarii americani vor avea dreptul sa intre în orice casa, din orice punct de pe glob” – cu scopul de a-i aresta si baga la puscarie sau în cosciug (la alegere!), pe oricare dintre sclavii bastinasi terestri. Fireste, pe baza suspiciunii de…terrrrrorism!!! Simplu: “Bai, tu cam semeni a terorist! Ia, vino tu la mandel, sa te omorâm nitel!

Bilant…în lanturi…LANTURI! UNDE TE UITI, AZI, NUMAI LANTURI!!! A reînviat nazismul, cu toate “binefacerile” lui…!

A mai murit o poeta (Leonida Lari), s-a mai sinucis un regizor (Alexandru Tocilescu)…Ce importanta are? Arta? “Când aud de ARTA, îmi vine sa trag cu pistolul!”

…”Trrraiasca terrrorismul globalizanto-zarafesc, în numele caruia câtamai planeta Terra a disparut…!

…” A existat numai o tara frumoasa/La o margine de mare/Unde valurile fac noduri albe”. A existat? Ei, acum nu mai exista: E TERORISTA!!!

Exista doar dusmanii Adevarului, deci ai lui HRISTOS…!

Dar Hristos? Ei, si El trebuie ca-i “maaare terrrrorist”, ca tare îi mai supara pe slujitorii diavolului, de pe Terra! Cum, a îndraznit unul, unul, Hristos (“unpredicator evreu”, explica Wikipedia jidovita…!), sa dea cu biciul într-unul de-al nostru? Pe cruce cu el!

…”Pai, a mai fost…” ”- NU CONTEAZA! SA STEA MEREU! NUMAI PE CRUCE!”

…”Da, sa traiti, dar…atunci a-nviat…”

…”Ei, acum, NOI dam ordin de zi: SE INTERZICE ÎNVIEREA, PE PLANETA TERRA! SUB PEDEAPSA CU…

Cu ce? Ca, de înviat, Duhurile învie zilnic…se trezesc, tot mai multe! Si mult mai grav, pentru zarafi: anul 2011 a fost acela al întaririi ostirii ceresti, cu doi rugatori fara de pereche: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC si PARINTELE ADRIAN FAGETEANU. De acolo, din ceruri, ei îsi pregatesc armele cele de neînvins, ale Martiriului, ale Curatiei de Duh si, deci, ale Cuvântului-Dumnezeu!

Eh, acum sa va vad, zarafilor: pe unde scoateti camasa? Ca, treziti de “adormirea” întru “îngerire” dumnezeiasca, a celor doi sfintiti parinti – România (ba, chiar as avea curajul sa zic: lumea!) s-a sculat/ridicat, “în capul oaselor” – si va vede, limpede, cum mestesugiti la moartea ei…la…”omorârea Raiului”, mai, cretinilor nesatui si absurzi!!! “Va vede sfântul” – nu mai e vorba/expresie (aruncata vântului celui rau…), ci se va trece, “repede si degraba” – la…”TREABA” CU BICIUL DIN TEMPLU!!!

PAZEA!!!

 

UMORISTUL DOREL SCHOR, ÎN INTERVIU

Raquel WEIZMAN


                                                                                     Umor de calitate

                                                             fara inteligenta nu exista!


Dorel Schor (n. 30 iulie 1939, Iasi) este scriitor umorist, gazetar si cronicar plastic israelian de limba româna, membru al Asociatiei Scriitorilor Israelieni de Limba Româna (A.S.I.L.R.). Colaboreaza la numeroase reviste de limba româna din Israel (Orient Expres, Ultima Ora, Expres Magazin si Minimum), din Statele Unite, Spania, România etc. A publicat sase volume individuale si este prezent în numeroase antologii, printre care „5000 de ani de umor evreiesc” (O antologie subiectiva de Tesu Solomovici, Editura Tesu, Bucuresti 2002), sau „The Challenged Generation/ Solo Har-Herescu” (Editura Hasefer, Bucuresti, 1997, editie bilingva româno-engleza).

***

Raquel Weizman:Stimate domnule Schor, sînteti autorul mai multor carti de aforisme umoristice, iar anul acesta va aparea si versiunea spaniola a cartii „Înger cu Coarne”, o editie îmbunatatita si largita cu mai multe aforisme, sub numele „Costumul lui Adam – Ascuns dupa cuvinte”, la Editura Niram Art. În primul rînd, as dori sa îmi dati o scurta definitie a cuvîntului „aforism“, una mai putin ortodoxa si mai personala.

Dorel Schor: Aforismul este exprimarea lapidara a unui gînd, o constatare inteligenta, o cugetare care sugereaza un adevar. Daca are si un strop de umor, place si se retine. Iata un exemplu de aforism-definitie: „un aforism este un roman de un rînd“… Exista culegeri de citate celebre, de cugetari si maxime, cuvinte de duh si cuvinte potrivite, dar eu prefer sclipirile inteligente care te obliga sa le citesti de doua ori pentru ca merita.

Raquel Weizman: Ce v-a facut sa va îndreptati spre acest gen destul de rar întîlnit?

Dorel Schor: Daca aveam rasuflarea lunga a romancierului, nu as fi scris schite scurte, umoristice. Probabil ca mi se potriveste genul scurt, replica imediata. Cunoasteti cazul scriitorului care se scuza: „sînt foarte grabit, asa ca nu am timp sa scriu pe scurt“. Nici eu nu am niciodata timp, pur si simplu nu stiu sa scriu lung. Aforismul mi se potriveste… Cred ca locul aforismului spiritual este în literatura umoristica, iar aceasta poate fi satirica, ironica, cinica… Poate fi rea pîna la durere. Mai ales în cazul autorilor de umor, se potriveste de minune aforismul lui Buffon „stilul e omul“. Vom admite, asadar, ca si omul e stilul!

Raquel Weizman: Cum vedeti universalitatea acestor aforisme?

Dorel Schor: Stiti cine a formulat primele aforisme? Un medic mult mai cunoscut decât mine, „colegul“ Hipocrate. Cugetari care au strabatut veacurile ne-au ramas de la regele Solomon, de la Euripide, Democrit, Platon si Aristotel, de la Cicero si Seneca, Omar Khayam si Confucius, Shakespeare si Rouchefoucauld, Cervantes si Voltaire, Goethe, Napoleon si Tagore. Aforismul se adreseaza oamenilor inteligenti care se afla peste tot… într-o anumita masura.

Raquel Weizman: Sa reluam firul istoriei dvs. personale. Ati început sa scrieti si sa publicati de la vîrsta de 9 ani, începînd cu diverse reviste pentru copii si tineret. Ati putea sa îmi povestiti mai multe despre atmosfera familiala care a facut posibila aceasta activitate precoce? Ati mostenit de la parinti dragostea pentru carti si scris?

Dorel Schor: Raspunsul se afla în întrebarea dvs. De la bunicul dinspre mama, am mostenit numele si un dictionar Saineanu, din anul 1908. Un dictionar român-român la un evreu din Stefanesti, tîrg faimos pentru curtea unui mare rabin, nu era ceva foarte obisnuit, dar David Schor avea biblioteca pe româneste si pe idis, în care se întîlneau mari scriitori si filosofi. Tatal meu facuse liceul în Rusia tarista, a ajuns în România din

cauza pogromurilor ce însoteau anii de dupa revolutie, era un autodidact pe româneste. De notat ca eu sînt Schor si maternal si paternal, familii din tari diferite. Explicatia sta în literele shin, vaf, reish, care în ebraica semnifica shofet ve rabi, adica judecator si rabin. Dar acesti schori nu erau formal nici una nici alta, ci doar oameni pe care colectivitatea îi considera scoliti si corecti, în masura sa judece pricinile dintre evrei, fara sa recurga la autoritati.

Raquel Weizman: Paralel cu scrierile umoristice, ati alcatuit, de-a lungul timpului, o adevarata colectie de prezentari si cronici de arta despre artisti plastici israelieni si, în special, despre panorama artistica a evreilor români din Israel. Stiu ca sînteti si un colectionar de arta. Cum ati ajuns de la ipostaza de iubitor de arta la cea de cronicar?

Dorel Schor: Colectionar de arta, mai modest desigur, am fost si în România. Desi tînar medic, am fost solicitat sa fiu secretar literar interimar, pentru un an, la teatrul din Botosani. Prilej norocos de a cunoaste nu numai actrite, ci si dramaturgi, regizori, scenografi. Printre acestia din urma, Constantin Piliuta, Ion Muraru, Vasile Jurje… Printre colaboratorii ziarului la care scriam, pictorii Mocanu si Vigh. Prin ei si alaturi de ei, am descoperit pictura moderna, am început sa colectionez, dar ce era mai mare ca dimensiuni nu am putut lua cu noi cînd am emigrat. În Israel, am initiat o rubrica plastica în revista Orient Expres, însotita de o mini-expozitie pe paginile cromate. Ideea a avut succes la cititori, redactia m-a încurajat… Am scris despre Silvia Ghinsberg, Miriam Cojocaru, Edwin Solomon, Tuvia Juster, Baruch Elron, Liana Saxone-Horodi, Zahava Lupu, Moni Leibovici, Avi Schwartz, Eduard Mattes, Eduard Grossman, Vladimir Strihan, Zina Bercovici, Moris Manes, Lipa Natanson. Dar numarul este mult mai mare, incluzînd artisti plastici evrei si români de avangarda din România, pictori israelieni formati în tara sau veniti din fostele republici sovietice, din Franta, Statele Unite, Germania, Argentina, Croatia, Polonia, Ungaria, Maroc, Olanda, Africa de Sud, Yemen, Australia…

Raquel Weizman: în interviul dvs. acordat domnului Razvan Niculescu pentru revista Orient-Expres din Israel, citesc o afirmatie interesanta: „cît despre umor, nu exista umor mai de calitate decît cel involuntar. Trebuie numai sa-l culegi discret, sa-l cureti de impuritati si sa-l servesti înainte de a se evapora vitaminele.” în volumul în curs de aparitie în Spania, descopar o alta definitie a umorului: „Sîngele este sarat. Lacrimile sînt sarate. De aceea, dintre toate genurile literare, umorul este cel mai organic“. Cît este de necesar umorul pentru fiinta umana si care sînt beneficiile „uzului“ zilnic?

Dorel Schor: As putea, ca medic, sa raspund cu un truism: rîsul e sanatos. Ati auzit, probabil, de clinicile care practica „sedinte colective de rîs“. Merita sa vedeti spectacolul… Va marturisesc ca rîsul e molipsitor, la un moment dat râzi si te întrebi de ce, dar, dupa aceea, te simti reconfortat si optimist. Ziua în care nu ai râs e o zi derizorie, am scris nu de mult… Dar, în pivnita aforismelor mele, am mizat întotdeauna nu pe rîsul gros, ci pe zîmbetul subtire. Va dau un exemplu de umor involuntar. La ceremonia acordarii unor premii literare, o doamna m-a felicitat. Am întrebat-o daca ma cunoaste din scris. Oh, nu, mi-a raspuns ea cocheta, va cunosc numai din citit…

Raquel Weizman: Volumul „Costumul lui Adam” este însotit de 50 de caricaturi ale domnului Constantin Ciosu, un caricaturist de renume, într-o armonie completa scris-imagine. Cum vedeti aceasta legatura între artele plastice si literatura?

Dorel Schor: Constantin Ciosu e mai mult decît un caricaturist. El face parte din familia restrînsa a cartoon-istilor formatori de opinie, ca Saul Steinberg, Devis Grebu, Raanan Lurie… Am scris despre el si arta lui în urma cu ceva timp. Cînd s-a pus problema ilustrarii volumului „Costumul lui Adam”, m-am gîndit la dumnealui, la modul cel mai firesc. Îi multumesc si pe aceasta cale pentru buna colaborare, as spune intrinseca. Tot

asa cum precedentul volum de aforisme, editat în România, a fost ilustrat cu desene ale lui Baruch Elron, din pacate plecat dintre noi la acea data. Exista grafica de carte ca specie plastica, ilustrînd personaje sau situatii literare. Eu am preferat o autonomie a desenului, nu dublînd aforismele, ci completînd tematic, conceptual, dar independent „starea de umor“.

Raquel Weizman: Credeti ca daca exista fiinte extraterestre, cu o forma de organizare avansata, acestea ar fi posibil sa aibe si simtul umorului?

Dorel Schor: Daca exista, aceste fiinte se afla într-o etapa de dezvoltare mai avansata decît noi. Si daca sînt mai inteligente decît noi, atunci au un umor de si mai buna calitate. Probabil, subtil si cerebral.

Raquel Weizman: Daca sîntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, atunci si Dumnezeu are simtul umorului. Marturisiti chiar dvs. Aceasta opinie, în aforismele dvs. Dati-mi macar un exemplu de umor divin.

Dorel Schor: Cîta vreme exemplele îmi apartin, umorul nu e divin, ci profan. Sa luam la întîmplare: „îti multumesc, Doamne, ca m-ai facut ateu“. Sau: „Blestemat în numele Domnului“… Cum dracu’? Sau: „Doamne, ajuta-ne aproape pe toti…“ „Ce nu poti pricepe, explica-le altora…“ „Daca ajungi la o concluzie, nu e obligatoriu sa ramîi acolo…“ „Dracul a aparut odata cu religia…“ „La început a fost Cuvîntul, apoi l-au acoperit cuvintele…“ „Dumnezeu lucreaza prin oameni. Si dracul la fel…“ în carte, gasiti mult mai multe exemple.

Raquel Weizman: Ramînînd tot pe planul religios, nu pot sa nu observ ca însusi titlul cartii dvs. are referinte biblice. Adam, în costum sau fara, ascuns sau neascuns, traieste înca în fiecare dintre noi. Daca dvs. ati fi acel Adam primordial si pomul cunoasterii binelui si al raului ar fi de fapt pomul simtului umorului, ati musca din fructul oprit?

Dorel Schor: Pomul simtului umorului? Conform legendei biblice, s-ar presupune ca nu as sti ce fel de pom este, altfel zis nu ar depinde de vointa mea sau de interesul primordial, ci de sotia mea si de calitatea fructelor… Cred ca ar merita riscul… Oricum, vorba lui Mark Twain, în gradina raiului e destul de plictisitor.

Raquel Weizman: Multe aforisme umoristice de mare savoare apartin marelui fizician Albert Einstein. Care este legatura dintre inteligenta si umor?

Dorel Schor: Ne întoarcem la sorgintea evreiasca a savantului. Umor de calitate fara inteligenta nu exista. în principiu, nici inteligenta fara umor nu ar trebui sa existe… Cît despre Albert Einstein, era el foarte destept, dar bogat nu a ajuns. Treaba asta ma cam îngrijoreaza…

Raquel Weizman: Care este aforismul dvs. preferat?

Dorel Schor: Aforismul preferat e… mai multe. Socrate: „cunoaste-te pe tine însuti.“ Buffon: „stilul e omul.“ Lec: „si pe tron se rod pantalonii…“

Raquel Weizman: Umor, literatura, religie, stiinta, toate acestea se regasesc în opera pictorului israelian nascut în România, Baruch Elron, pe care ati prezentat-o în nenumarate rînduri, în paginile mai multor reviste. Ati fost si un bun prieten al pictorului. Nu este o coincidenta ca volumul dvs. va aparea în Spania în acelasi timp cu volumul Baruch Elron al criticului de arta Hector Martinez Sanz, la editura Niram Art. Ce povesti sau situatii umoristice ne puteti dezvalui în legatura cu personalitatea marelui pictor si care credeti ca era importanta acordata de el umorului, atît în arta sa cît si în viata?

Dorel Schor: în cartea „5000 de ani de umor evreiesc” (Editura Tesu, Bucuresti, 2002), sînt si multe ilustratii semnate de Baruch Elron. Evident, cu umor subtil si de calitate, asa cum e conceput tot volumul. „Amintirile mele legate de Bik”, cum îi spuneau prietenii, se centreaza mai mult pe perioada cînd sanatatea sa era foarte precara. El continua sa picteze cu îndaratnicie, cred ca pictura i-a mai daruit niste ani, asa cum, mai înainte, el daruise picturii anii lui frumosi. Prin firea lucrurilor, situatia nu abunda în umor, am notat totusi niste vorbe amuzante ale lui, pe care le-am publicat în rubrica mea saptamînala de aforisme din revistele românesti din Tel Aviv, mentionînd autorul, ca de exemplu: „Nemurirea consta în neuitare.“

Raquel Weizman: Lasîndu-va dreptul de a ascunde dupa cuvinte orice considerati necesar, va multumesc pentru rabdarea dvs. de a raspunde la atîtea întrebari.

Dorel Schor: Eu va multumesc si va doresc sanatate. E o urare sincera, cu toate ca vine de la un medic!

Raquel WEIZMAN,

http://timpul.ro

 

 

Jumătate de Biblie

Richard Wurmbrand

Un Vânzator de Biblii este refuzat categoric când încearca sa vânda o Biblie. Atunci s-a gândit sa ofere gratuit cartea NOUL TESTAMENT  stapânei casei. Barbatul ei, în bajocură spuse…

– Suntem căsătoriti… asa că jumătate din tot ce are ea imi apartine…. Si luă un topor si tăie Testamentul în două. Însă după câteva saptamâni  o întreabă Continue reading “Jumătate de Biblie”

Dumnezeu iti cere un singur lucru

George Danciu

 

Sa stii, dar, ca Domnul Dumnezeul tau este singurul Dumnezeu..”               Deuteronom, 7.9

Drept raspuns, Isus i-a zis:Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi si te framânti tu, dar un singur lucru trebuie. Maria si-a ales partea cea buna, care nu i se va lua.”                                    Luca, 10.41-42

.


ESTE UN SINGUR DUMNEZEU


E o vorba româneasca care ne clarifica si ne ajuta sa folosim putine cuvinte: Câte bordeie, atâtea obiceie!

Omul îsi primeste învatatura pe multe canale si prin si mai multi oameni. Diversificata, însa e oscilanta si schimbatoare de la o zi la alta.

Acesti învatatori, nu numai ca nu sunt desavârsiti, nu sunt nici cel putin mereu la fel, aceeasi, ei sunt schimbatori si inegali cu ei însisi. Ei sunt purtati încolo si încoace de orice val de învatatura pe care o primesc la rândul lor.

Doar Unul singur, Dumnezeu, e mereu acelasi, azi, si ieri si în veci. Dumnezeu nu se schimba, El ramâne mereu egal cu El însusi în ceea ce face. El este unic.

Daca primim de la oameni,  învatatura si pretentii, ele se modifica mereu si niciodata nu reusim sa ne multumim unii pe altii.

Daca însa ne raportam la Dumnezeu, care ne da o învatatura clara si care are aceleasi pretentii, dintotdeauna, atunci nimic nu ne va surprinde.

El spune adesea ca ne cere doar un singur lucru, El nu doreste sa ne încarce carul sau sa ne încurce în drumul nostru spre Viata eterna.

***

Luca, 10

Pentru a ne edifica, putem lua multe exemple, fie de o parte, fie de alta.

Însa, acum sa privim în capitolul 10 din Evanghelia dupa Luca unde gasim câteva subtexte.

(a) Primul e Trimiterea celor 70 de ucenici. Sa luam doar o singura învatatura, cerinta  a Domnului pentru crestini!

Dupa aceea Domnul a mai rânduit alti saptezeci de ucenici si i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetatile si în toate locurile pe unde avea sa treaca El.

Cine va asculta pe voi pe Mine Ma asculta; si cine va nesocoteste pe voi, pe Mine Ma nesocoteste; iar cine Ma nesocoteste pe Mine nesocoteste pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”

Sunt împuterniciti si trimisi de Domnul, multi, Luca ne spune de trmiterea a saptezeci, dar în zilele noastre numarul e mare, fara de numar, însa El e Acelasi, Unul, cu aceeasi învatatura neschimbatoare.

Trebuie sa-L întrezarim cu totii pe El, Unicul, în zugravirea slaba si saracaciasa pe care doar asa reusim, palid, sa-L prezentam pe Cel Nevazut, Creatorul a toate.

Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatal Meu; si nimeni nu stie cine este Fiul, afara de Tatal, nici cine este Tatal, afara de Fiul si acela caruia vrea Fiul sa i-L descopere.” (Luca, 10.22).

Ni se cere doar un singur lucru: sa fim Ambasadorii Lui! E mult, e putin, e dificil… acesta e mandatul nostru.

(b) Al doilea e Pilda Samariteanului

Un învatator al Legii s-a sculat sa ispiteasca pe Isus si I-a zis: „Învatatorule, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?” Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citesti în ea?” El a raspuns: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau; si pe aproapele tau ca pe tine însuti.”

Un învatator al Legii s-a ridicat sa-L ispiteasca pe Isus si I-a zis: „Învatatorule, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?” Si acestui om, Domnul i-a cerut un singur lucru,  pe care, implinindu-l,  va avea satisfactie, va mosteni viata vesnica.

Ce i-a cerut? Sa fie plin de iubire; fata de Dumnezeu si fata de aproapele sau.

„Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau; si pe aproapele tau ca pe tine însuti.”

Oamenilor nesinceri le vine greu sa fie simpli în întelegere si judecata. Nici acest învatator al legii n-a putut întelege care-i e aproapele deoarece nu voia sa asculte de învatatura lui Dumnezeu.

Aproapele nostru e cel întâlnit în calatoria vietii noastre si care se afla într-o nevoie oarecare, iar noi trebuie sa fim sensibili si sa ne dam toate silintele sa-l ajutam, dupa puterile noastre (dintr-o inima plina de iubire).

(c) Al treilea text e povestea despre Marta si Maria.

Pe când era pe drum, cu ucenicii Sai, Isus a intrat într-un sat. Si o femeie, numita Marta, L-a primit în casa ei. Ea avea o sora numita Maria, care s-a asezat jos la picioarele Domnului si asculta cuvintele Lui. Marta era împartita cu multa slujire, a venit repede la El si I-a zis: „Doamne, nu-Ti pasa ca sora mea m-a lasat sa slujesc singura? Zi-i, dar, sa-mi ajute.” Drept raspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi si te framânti tu, dar un singur lucru trebuie. Maria si-a ales partea cea buna, care nu i se va lua.

Marta e personajul principal, negativ, iar Maria, din planul secund e laudata pentru purtarea ei!

Marta lucra de zor, agitata, gândind ca asa îi va fi mai de folos musafirului si-L va onora mai mult prin munca ei neostoita.

Însa Maria, la sosirea Mântuitorului, nu înceteaza a-L soarbe cu toata fiinta si inima pe Domnul!

Marta era împartita cu multa slujire, a venit repede la El si I-a zis: „Doamne, nu-Ti pasa ca sora mea m-a lasat sa slujesc singura? Zi-i, dar, sa-mi ajute.” Drept raspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi si te framânti tu, dar un singur lucru trebuie. Maria si-a ales partea cea buna, care nu i se va lua.

Domnul e cel ce trage concluzia finala. Dumnezeu ne cere un singur lucru: sa avem o atitudine de închinare înaintea Lui!

Când avem o stare de închinare înaintea Creatorului si Stapânului nostru toate celelalte decurg dupa voia Sa:

  • traim în ascultare de El;

  • mergem ca ambasadori, înaintea Lui;

  • lucram cu iubire pentru aproapele nostru aflat în nevoi;

  • Îl onoram pe Dumnezeu prin închinarea noastra, din toata inima, prin ascultare si credinta!

    Glorie Domnului! Amin.

„…SI ACUM, CE FACEM?”

prof. dr. Adrian Botez

…În drama americana, din 1972, „Candidatul”, Robert Redford, jucând în rolul candidatului pentru functia de senator în statul California (McKay) – dupa o campanie de o demagogie stupida si parca anume facuta pentru oligofreni – câstiga alegerile. Ei bine, momentul final al filmului îl surprinde pe, atunci, tânarul Redford/McKay, într-o stare de panica morala si de confuzie morala totala – în asa hal, încât îl convoaca (într-un closet, întâi…) pe seful sau de campanie, smulgându-l dintre hienele oribile ale „jurnalistilor profesionisti” (vânatorii de senzatii tari si de cadavre cât mai multe si cât mai…”cadavre”! – daca, în lume, nu se moare pe capete – atunci ei, „profesionistii hoiturilor” si „apologetii defecarii [i]morale”, mor de foame!!!) – pentru a-i pune o întrebare stupefianta: „Si acum, ce facem?

…Cu câteva secvente înainte, într-un vagon de lux, un membru al staff-ului lui McKay, absorbit fiind nu de ce binefaceri, anume, vor revarsa „democratii” proaspat câstigatori, asupra votantilor californieni – Doamne, fereste! – ci de preocuparile unui dejun copios; acest „staff-ist” gasea ca întrebarea cea mai grea e, în momentul acela, alta (si o si pune, în fata unei mese supraîncarcate cu toate bunatatile…”senatoriale”!): „Acum, ia spuneti drept: în definitiv, pâinea asta intermediara A CUI ESTE?

…Da, McKay-ii lumii (daca vor mai fi existând…) reusesc sa mai aiba momente de panica benefica… – …în schimb, liota de lingai si dulai si haitele de hiene, care fojgaie în jurul lor – sunt infinit mai imperturbabile: pentru ele, câstigul sau pierderea unei natiuni, printr-un senator ori presedinte prost ales – NU CONTEAZA! Nimeni nu se gândeste, ba nici macar nu e vreo sansa minima sa-i treaca, întâmplator, prin dovleac, gândul panicat: „Si acum, ce facem?

Cum, adica, „ce facem?” Oricum, ei/ele (haitele atotdevoratoare!) îsi vor lua halca de prada, de la gloatele prostite, hipnotizate prin mass media (gloate aflate într-un delir permanent controlat si stimulat artificial)! Daca nu de la „cazutul” candidat, atunci, de la urmatorii…Deocamdata, ei trebuie sa se fereasca de înjosirea …”intermediara” – pe care s-o plaseze, cronic-persuasiv, democratico-demagogic! – …eventual, primului fraier întâlnit „pe drum”: „În definitiv, pâinea asta intermediara A CUI ESTE?

…Asa se va întâmpla în orice „democratie” iudeo-masonica „moderna” – deci, si în aceea dâmboviteano-valaha, cea a alegerilor din 2012. Ce mi-e Tanda, ce mi-e Manda?! Ce mi-e PDL-ul, ce mi-e USL-ul sau… Partidul Poporului – „cosul de voturi basiste”… (cu toate ca nuante, chiar apasate, înca se mai pastreaza, în climatul politicii României contemporane: „pedeleii” sunt selectionati cu atentie, dintre mutantii genetici: trebuie sa aiba inteligenta minima si nesimtire maxima…PENTRU TOTDEAUNA! – … SI SA-SI TRANSMITA „GENELE” …ODRASLELOR!)?! Toti se intereseaza de „pâinea intermediara” – nu cumva sa le fie repartizata, din greseala, drept…cozonacul, atât de avântato-râvnitor vânat! Dar, spre deosebire de imaginatul „candidat” californian, buimacit de momentul de revelatie a responsabilitatilor enorme, care-l împovareaza pe un autentic (potential) conducator („Si acum, ce facem?”) – ai nostri „ca brazii” n-au nicio dilema: sa puna ei mâna pe putere, he-heeei!!! – …ca, dupa aia, s-or gasi ciolane, tune-fulgere-trasneasca! – chiar si cu pretul genocidului asupra poporului pe care, în mod „normal” (dar ce mai este/înseamna, azi, „normalitate”?!) – ar trebui sa-l guverneze cu multa chibzuinta, bun-simt, competenta si responsabilitate, întru ecourile Contractului social rousseau-ist…!!!

…Ti-ai gasit, în vremurile „pedeleilor”! De unde atâta chibzuinta, la niste cimpanzei precum „prim-balerinul” televizionistic Edmond Talmacean? – … de unde bun-simt la o matracuca, precum madam Sorina Placinta (ce-si „educa” baiatul si-l si lauda, în consecinta, la TV, pentru ca urineaza pe troite – …si, pentru sporirea distractiei sale personale, îi calca pe oameni, ziua-‘namiaza mare, cu masina, repetat, precum …compresorul, în calitate, probabil, de…”furnizor oficial de cadavre”!)? De unde atâta competenta la, sa zicem, un Igas „branconierul”, sau la Ialomitianu-Finantistul MACELAR (care merge „pe mâna” lui Isarescu-Bilderberg si pe a FMI-ului înrobitor! – fara nici cea mai mica… „strabatere” de constiinta! – …de fapt, „pedeleul” de aia se si numeste „pedeleu”: el este un produs special al laboratoarelor iudeo-masonice – un produs „frankenstein-ian”: aparent uman, dar obtinut prin extirparea constiintei, cu toate „neajunsurile” ei adiacente: bun-simt, politete, responsabilitate etc. etc.) – …sau, la nivel judeteano-vrâncean, la Florin Micu Iliescu („directorul” de la Cultura si Patrimoniu!!!), cel care urmeaza, cu sfintenie, linia „kelemenhunoriana”, de a nu se acorda sponsorizari cartilor scriitorilor români „nealiniati” politic – …si, daca, totusi, întocmeste contracte de sponsorizare, o face precum ar folosi… closetul: se sterge cu ele la… „pardon”! – mizând pe faptul ca (mai ales azi!) nu prea au oamenii (si intelectualii, mai cu seama!), nici bani, nici vreme, sa-i intenteze procese penale, daca nu (neoficial) pentru nesimtire, cel putin (oficial!) pentru încalcarea legii contractelor…

…De unde atâta responsabilitate, la membrii unei haite „exclusiviste”, conduse, efectiv, de o fiara atotdistrugatoare, apocaliptica, teleghidata (întru dizolvarea/aneantizarea României!), de catre straini: Traian Basescu… – Campionul Balcanic al Sperjurului?!

…Ei, falsii „catindati”, nu s-or fi întrebând nimic. Dar noi, „cetatenii turmentati”… – …turmentati-turmentati, dar care constientizam, cumplit, vidul de patriotism si de benefic nationalism – ne vom întreba, cu maxima îngrijorare – mai ales ca, în 18 noiembrie 2012, alegatorul se va afla ( pe 6 septembrie 2011, s-a aprobat, de catre PDL si UDMR, comasarea alegerilor parlamentare, cu cele locale!), în fata a vreo 6-7 buletine de vot… – dupa vom fi vârât (DACA le vom fi vârât!) buletinele în urna: „Si acum, ce facem?” Ne ajuta votul, cu ceva? Ti-ai gasit! Cu ce si prin cine, ca toti sunt „binecuvântati” si „alduiti”, de la acelasi centru de comanda mondiala, a „Ocultei” masonice: Washington-New York?!

…Nimic nou: MIZERIE MORALA SI FIZICA, JAF COSMARESC (CONTINUAT), MÂRLANISM, MANELISM, RABDARI PRAJITE (pentru ca, în România postdecembrista, NU AI CUI TE PLÂNGE/ADRESA, PENTRU A „DREGE” VREO NEDREPTATE!!!)!…Asta, daca nu vom pune (în sfârsit!) mâna pe arme (ne-struniti de servicii secrete straine, de data asta! – demonstrând ca „mamaliga explodeaza”…când trebuie!) si ne vom face curatenie în ograda si-n batatura. CU FORTA! Pentru ca nesimtitii astia de la putere nu se dau dusi de bunavoie!!! Nici de-i tragi „cu boii”, cum se zice (…”boii” fiind, întrucâtva, rubedeniile lor, dar cu nemasurat mai mult bun-simt si exemplar de harnici!).

…De data asta, vineri, pe 2 decembrie 2011, Radu Tudor („colegul” Danei Grecu, la Ordinea zilei, de la Antena 3) nu m-a dezamagit… – … cum face de obicei, prin fanatismul sau, fata de un „ceva” care nu mai exista, de mult: „armata NATIONALA a României” (lui nu i s-a spus, sau nu crede, ca „armata” cu pricina este una de mercenari, indivizi platiti, ca Iuda, cu 30 de „arginti” pe zi, sa-l ucida si pe ta-su, si pe ma-sa, daca asa îi comanda SUA!): „Înlaturarea PDL si a actualei puteri TREBUIE SA SE FACA PRIN ORICE MIJLOACE, NU DOAR POLITICE!!! Cât mai repede, ÎN SECUNDA URMATOARE!

…Nu mai merge nici cu „sindicalismul” cel handicapat, paralitic si „alzheimer-ist”, nu mai merge nici cu „binisorul” si cu „Doamne, fereste de mai rau!”…ca, mai rau decât sa-ti fi pierdut sufletul si identitatea reactionara si nationala – nu exista!

Vom lua în mâini, deci, Biciul Lui Hristos, pedepsitorul zarafilor/camatarilor din Templu!!!