Ionatan Pirosca

 

 

La umbra Ta vin codrii sa-si odihneasca frunza

de verdele varatec ce-n ele s-a-ncrustat,

si cerul noptii, mândru-si adaposteste spuza

de stele obosite de-atâta licar ‘nalt.

 

La umbra Ta se naste si piere-ntre albastruri

nimicul niciodatei din care toate curg

cu grija însailate, ca haina pe sub nasturi.

Sub umbra Ta e ziua si-n umbra Ta-i amurg.

 

La umbra Ta, Parinte, cresc negri chiparosii,

si alba, neaua lumii se-asterne peste ei

cum dimineata vine din zorii tristi si rosii,

peste barbatii zilei, peste-ale ei femei.

 

La umbra Ta, cu grija, un pas mai fac si tremur.

Sfânt, fanionul pacii e-un alb însemn ce sus,

oh, cât mai sus ridicu-l, cu frica si cutremur,

cum ridicatu-si crucea spre ceruri pe Isus.

 

IONATAN PIROSCA, 1958-2010

( În Foto de mai sus, poetul e cu Sorina, sotia sa.)