Dumitru ANGHEL

În conditiile unei inflatii editoriale de ziare, reviste sau text tiparit, dupa pustiul si seceta dinainte de Revolutia din decembrie 1989, când apoi mass-media a luat-o razna, s-a produs un fenomen ciudat de prioritati publicistice. Prin anii ’90 ai secolului trecut, dupa eliberarea din chingile unei ideologii închistate, presa româneasca s-a scuturat de restrictiile si cenzura impusa ziarelor sau revistelor centrale ori judetene, organe de propaganda ale forurilor totalitare, care controlau orice stire si-si axau editorialele pe omagiile si cuvântarile cuplului prezidential si pe „indicatiili” organelor de partid si de stat.

În zilele noastre, dupa 20 de ani de libertati de tot felul, esuate într-o democratie cu totul originala si prost înteleasa, dupa ani de dor de presa libera, ne-am bucurat de „respiro”-ul si libertatea cuvântului dar, cu timpul, lasati prea… liberi, multi dintre neavenitii din presa româneasca au ajuns sa compromita ideea de jurnalism si avem acum presa de scandal din ziarele centrale, din televiziunile „comerciale” cu reportajele si emisiunile de un prost gust provocator, agresive si vulgare, grotesti pâna la imoralitate dirijata pervers.

O situatie mai altfel, ceva mai speciala, au avut-o revistele de cultura – literara, muzicala, teatrala sau plastica – chiar înainte de Revolutie, desi si acolo s-au resimtit ecouri negative ale Proletcultismului, mai ales dupa 1947. Dar, ce calitate aveau totusi revistele „Contemporanul”, „România Literara”, „Luceafarul”, din zona centrala, sau revistele de cultura din provincie, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Ramuri”, care, spre surpinderea tuturor, si-au diminuat valoarea si aderenta, calitatea si audienta la publicul larg cititor… tocmai dupa Revolutie?!! Desigur, toate aceste reviste de notorietate nu si-au încetat aparitia, dar n-au mai avut acelasi impact pozitiv si elitist-cultural, deoarece au fost concurate de invazia de reviste care, prin numar mare si lipsa acuta de exigenta si valoare, au compromis ideea de revista de cultura.

Cu tot raul, s-a ales si ceva bun si folositor, de prestigiu pentru areale culturale si geografice; s-a ajuns, dupa 20 de ani de libertate a presei si de intentii benefice în zona culturii literare, muzicale, plastice, coregrafice, de folclor, la un plafon de echilibru si de echitabila reprezentare. Centrele culturale traditionale, Bucuresti, Iasi, Cluj, Timisoara, Craiova, Sibiu, si-au pastrat publicatiile de prestigiu, dar s-a petrecut un reviriment si în… provinciile „uitate de Dumnezeu”, când, prin osârdia unor oameni de cultura inimosi, talentati si bine intentionati, s-a miscat ceva si în… „locurile unde nu se întâmpla nimic”! Cu sprijinul unor sponsori generosi sau a contributiei financiare din partea unor institutii politico-administrative, Primarii, Consilii judetene, Uniuni si Asociatii Culturale centrale sau locale, au fost editate noi reviste de Cultura, într-un avânt fara precedent si cu urmari dintre cele mai pozitive, benefice pentru viata artistica a zonei respective.

Daca ar fi sa ma refer doar la câteva judete si localitati apropiate de mine si de preocuparile mele în domeniu, as aminti ca, la Braila, apar revistele „Obiectiv – Cultural” si „Zeit”, pe Internet; la Galati, apar pe putin trei reviste de Cultura – „Dunarea de Jos”, „Antares” si „“Porto-Franco” -; la Focsani, doua sau trei, din care se detaseaza prestigioasa revista „“Oglinda Literara”, alaturi de alte si alte reviste la Ploiesti, Bacau, Târgoviste, Alexandria, Tr. Magurele, Câmpina, Resita etc., etc.

Revista de cultura, civilizatie si atitudine “Oglinda Literara”, care apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România si face parte din Asociatia Publicatiilor Literare si a Editurilor din România (APLER) si din Associazione della Stampa Estera din Italia, membru fondator al Asociatiei Revistelor si Publicatiilor din Europa (ARPE), este editata de Asociatia Culturala “Duiliu Zamfirescu” din Focsani, cu sprijinul Consiliului Judetean Vrancea.

„Oglinda Literara” este „copilul de suflet” al scriitorului si omului de cultura Gheorghe Andrei Neagu, initiatorul, fondatorul si coordonatorul revistei, care gireaza în calitate de redactor-sef aparitia lunara a acestui veritabil brand cultural pentru aceasta parte de tara, secondat de o redactie competenta si îndrazneata si de catre doi colaboratori de marca, Gabriel Funica, redactor-sef adjunct, si poetesa ?tefania Oproescu, secretar literar.

Revista „Oglinda Literara” împlineste anul acesta zece ani de aparitii lunare în conditii grafice de exceptie, cu o nota personala inconfundabila, începând de la coperta inspirata si eleganta si continuând cu sistemul original de numerotare a paginilor (…de la pag. 1, în numarul de debut al revistei, si pâna la pag. 7448, în numarul 119, anul X, noiembrie 2011, la ceas aniversar…), cu sumarul, rubricile permanente si calitatea articolelor publicate, ori profesionalismul autorilor de eseuri, critica literara, poezie si proza, literatura de întâmpinare…

„Oglinda Literara” se constituie într-o veritabila si credibila oglinda a vietii culturale românesti, în componenta sa cea mai perena, literatura, cu nimic mai prejos decât revistele de traditie, „România Literara”, „Convorbiri Literare” etc., poate si pentru ca în paginile acestei prestigioase reviste semneaza articole pertinente si îndraznete profesionistii artei cuvântului Laurian Stanchescu, George Anca, Gheorghe Istrate, Liviu Comsia, Florentin Popescu, Adrian Dinu Rachieru, Theodor Codreanu, Liviu Pendefunda, Ioan Dumitru Denciu, Mariana Vârtosu, Angela Baciu, Constantin Miu, Virginia Bogdan, Armanda Filipine, Laurentiu Magureanu, Matei Romeo Pitulan, George Roca, Magdalena Albu, Marlena Lica Masala, Adrian Irvin Rozei, sau colaboratorii din toata tara, precum Aureliu Goci, Bogdan Ulmu, Dan Brudascu, Eugen Evu, Emilian Marcu, Ionel Necula, Mircea Colosenco, Nicolae Manolescu, Victor Sterom, Yu Lan Hua si, cu voia dvs., vorba domnului Ion Iliescu, ultimul pe lista… subsemnatul!

Dumitru ANGHEL

Bucuresti

Noiembrie 2011