Maestrului Adrian Paunescu, la un an de la moarte

 

Mâine voi aprinde, Adriane,

Doar o lumânare tutelara,

Pentru toti românii din icoane

De pamânt. Pamântul lor din tara.

 

Unii, la Rovine, in câmpie,

Altii,  pe la Plevna, sau Oituz,

Din pamant, unde-au ajuns, se stie,

Ei ne au copiii in auz –

 

Multe vesti mai trec din floare-n floare,

Din cazuta frunza, in pamant,

Despre tineretea ce rasare,

Despre batrânetea din mormânt –

 

Se discuta, dar mai mult se lupta,

Fiecare cu ce are-n maini,

Pusca, poezia neintrerupta,

Sau povara  grea a unei paini –

 

E o Românie subterana,

De un an, asculti si tu, de jos,

Si te lupti cu fiecare rana,

Sa fii inca, tarii,  de folos –

 

Dumnezeu, e si el, tot in glie,

Ce sa faca-n ceruri prea slavit?

Cand  e vie-ntreaga Romanie,

Pe puterea celor ce-au murit?

 

Maine voi aprinde, Adriane,

Doar o lumanare tutelara,

Pentru toti romanii din icoane

De pamant.  Pamantul lor din tara.