Dan Nicolae MANEA

Motto:

„Nu poti pretui,daca nu cunosti!”

ERA peste poate sa fii la sfârsit de saptamâna în plimbare la Sinaia si sa nu mergi sa vezi Stânca Sfânta Ana. Pe platforma nivelata de la baza stâncii, care mai exista si astazi, erau mai tot timpul rânduite trasuri iar vizitatorii, în tinute elegante, îsi clateau privirea cu panorama superba a orasului, inspirau adânc aerul ozonat si îsi alinau setea cu o bere rece de Azuga.

Învaluita în legendele muntilor Bucegi, stânca Sfânta Ana a fost la un moment dat locatia unui vechi schit, mica grota si cele câteva inscriptii de pe pereti amintind azi de acest moment. Mai târziu, în 1897, Societatea Carpatina Sinaia, fondata de un grup de drumeti entuziasti dintre care îi amintim doar pe: Tache Ionescu, Bucura Dumbrava, arhimandritul Nifon si Iosif Sângiorgian, a construit aici primul pavilon din lemn, disparut azi.

ASTAZI, acest loc extrem de frumos si de la îndemâna oricui, a fost pe nedrept abandonat si apoi uitat. O sageata mâzgalita pe o stânca este aici singurul indicator pe care îl poti gasi. Mai apoi, pe marginea drumului care este blocat cu un stâlp metalic, un panou te îndeamna sa te întorci daca nu vrei sa te întâlnesti nas în nas cu un urs. Cei care îsi iau inima în dinti si merg totusi mai departe, descopera un loc minunat, linistit, sobru prin înaltimea, duritatea si stralucirea stâncii si în acelasi timp prietenos prin calmul panoramei care ti se deschide larg în fata: statiunea Sinaia ghemuita la poalele domoale si împadurite ale muntilor Baiului.

As vrea sa-i întreb ceva pe sinaieni: „De când nu ati mai fost la Stânca Sfânta Ana? Câti dintre copii sau nepotii dumneavoastra au auzit de ea sau când a avut loc ultima excursie cu copii, organizata de una din scolile din zona în acest loc?”

„Ce putem face în timpul liber când venim la Sinaia?”, se întreaba pe de alta parte oaspetii statiunii. Unul dintre raspunsurile posibile ar putea fi: „”Mergem la Stânca Sfânta Ana!”. Dar distinsii oaspeti nu pot fi primiti oricum, si atunci: ce este de facut?

– Locul si imaginea lui (în ilustrate, harti sau monografii) trebuie sa apara în oferta statiunii.

– Traseul trebuie marcat cumsecade, deblocat si indicat pe hartile turistice.

– Pentru a degaja câmpul vizual este necesara o cosmetizare a vegetatiei ce a invadat locul.

– Prin efortul comunitatii locale se pot face minime amenajari ecologice pentru delimitare. Confort si siguranta adica o balustrada din lemn rotund, câteva banci de lemn si o platforma. Si de ce nu, se poate chiar recladi vechiul pavilion din 1897.

Cred ca pentru orice locuitor sau om de afaceri din Sinaia ar fi o mândrie sa poata participa la realizarea unui astfel de proiect, trecându-si astfel numele alaturi de ilustrii sai predecesori.

Cred de asemeni ca tinerii din scoli ar putea fi primii capabili sa urneasca din nou rotile ruginite ale unui mecanism care a functionat atât de multa vreme cu succes: atitudine si actiune civica.

De altfel, toate aceste întâmplari despre Sinaia trebuiesc adunate si spuse, ca sa ramâna în memoria generatiilor viitoare dar si scrise putind fi astfel comercializate ca produs turistic autentic. Lucrurile de valoare disparute trebuiesc recladite, vechile traditii reânodate si, daca ne vom dovedi vrednici, ar fi minunat sa adaugam si noi câte ceva.

Arhitect Dan Nicolae Manea-

SINAIA