Jianu Liviu-Florian

 

 

 

Mai e o prasila de vreme, si-apoi  iar

Isi mana toamna frunzele-n pamant,

Spoita va fi dragostea, cu var,

Si cimitirele, cu florile de vant –

 

Mai e un pas de-un stanjen, la rascruci,

Si-apoi, din ploaie, curcubee stinse

Vor cobora in plumbuite nuci –

Si noi, gutui vom fi, in geamuri ninse –

 

Mai e de o cadere inapoi,

Si-apoi doar iarba blanda, de cuvinte,

Va rasari, tacuta, peste noi,

Rotindu-si Universul, inainte …