RUSALII 2011
PIT POPOVICI LA HICKORY, N.C.
de George Danciu
„În ziua Cincizecimii, erau toti împreuna în acelasi loc. Deodata, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic si a umplut toata casa unde sedeau ei. Niste limbi ca de foc au fost vazute împartindu-se printre ei si s-au asezat câte una pe fiecare din ei. Si toti s-au umplut de Duh Sfânt si au început sa vorbeasca în alte limbi, dupa cum le dadea Duhul sa vorbeasca. ”– BIBLIA (Fapte, 2.1-4)
In anul 2006, la venirea noastra pentru prima data in America, Mariana, sotia pastorului Liviu Percy, la origini clujeni ca si noi, ne-a recomandat sa vizitam neaparat Washington DC – metropola imbibata de istorie. Dar, indata a adaugat ea, la fel de important ar fi, daca ati avea ocazia sa-l mai prindeti in viata pe Pit Popovici.
Am ramas doar cu recomandarea si cu dorinta! Pâna acum! Deoarece ni s-a implinit cea de a doua dorinta, intâlnirea cu marele om Petru Popovici!
Pit POPOVICI este un nume celebru in lumea evanghelica româneasca. A scris numeroase carti, a pastorit multe biserici, a marturist Cuvântul lui Dumnezeu si pe Domnul Vietii pretutindeni unde a umblat. S-a nascut in urma cu mai bine de 93 de ani in America, dar destul de curând impreuna cu parintii se stabileste in România, pentru ca, dupa câteva decenii de convietuire pe pamânt românesc, se reintoarce iarasi in U.S.A., pastorind in biserici baptiste din Arad, Timisoara, Sacramento, Atlanta s.a..
Citisem majoritatea cartilor sale, mai intâi Biblia este totusi adevarata, apoi, Harul lui Dumnezeu, carti care-L prezinta pe Creatorul nostru si harul Sau nespus de felurit si binefacator pentru oameni.
In spatele scrierilor sale, modest asezat, sta un scriitor autentic si de mare forta si valoare, care ramâne o mare binecuvântare pentru oameni si crestinatate.
***
Vorbim de dupa-amiaza zilei de Rusalii din 12 Iunie 2011. Chiar si in treacat, amintim faptul ca biserica din Hickory a avut in serviciul divin de dimineata, unul de exceptie, o Zi de Rusalii incununata cu un botez nou testamental. Un frumos buchet de flori, tineri si tinere (cinci baieti si doua fete), L-au marturisit in apa botezului, ca Domnul si Mântuitor al lor personal, pe Domnul Isus Cristos.
„În ziua Cincizecimii, erau toti împreuna în acelasi loc.” Asa e, eram cu totii in acelasi loc, la Biserica Baptista din Hickory, asteptandu-l pe fratele Pit. Acesta a sosit punctual ca un ceasornic elvetian la ora convenita.
Dar iata predica de marturisire a fratelui Pit (EPISODUL 1) :
De Rusalii nu s-a invatat lumea sa faca business! Dar, doresc sa va aduc un Cuvânt care sa va fie de folos si de ajutor.
Dumnezeu a facut lucruri mari si minunate printr-un om slab, fara diplome (vorbea de dumnealui, un vas slab, pe care Dumnezeu l-a folosit). Duhul Sfânt e o forta nemaipomenita, numai ca nu i se da importanta. Dumnezeu a spus ca El „da Duhul fara masura”! Cât i de larga inima omului, dupa cum si intr-un pahar se pune dupa largimea lui.
„Caci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeste cuvintele lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu nu-i da Duhul cu masura.” – Ioan, 3.34
Stiti pilda cu polii! Stapânul a dat celor zece robi câte un pol, sa-l puna in negot pâna la intoarcerea sa. Când a revenit stapânul din calatorie, a cerut sa vada cum si-a indeplinit fiecare slujba. Dar ce constata? Cel dintâi pe lânga polul primit a mai adus zece poli. Al doilea a zis ca polul a mai adus cinci poli. A venit un altul si i-a zis “iata-ti polul”, pe care l-a pastrat invelit intr-un stergar! Acesta n-a adus nimic! (Luca, 19.11-27).
Se vede ca primul de care am vorbit, a facut ore suplimentare, a fost mai harnic. Lucrând mai mult, primesti o rasplata mai buna. Dupa munca e si rasplata. Dumnezeu vrea sa ne dea har peste har.
In 1933 am invatat limba engleza si am avut carti in engleza. Asa se face ca am citit in engleza viata misionarului englez Hudson Taylor (1832 – 1905). Acesta urma ca student medicina, dar in paralel lucra la un fel de drogherie – prepararea de medicamnete si parfumuri din plante –, pentru intretinerea sa. Taylor, contemporan cu un alt om mare al rugaciunii, George Muller (1805 – 1898), a inceput sa practice dependenta de Dumnezeu si nu de oameni. Cei doi, nu cereau bani pentru misiune sau nevoi personale, muncind cu mâinile lor si aducând problemele inaintea lui Dumnezeu, El le dadea dupa nevoi. George Muller traia prin credinta. A inceput cu un orfelinat de 20 de copii si a ajuns sa aiba in intretinere un mare domeniu cu 5.000 de orfani! De cheltuieli se ingrijea insusi Dumnezeu, el i le aducea la cunostinta prin rugaciune.
Hudson Taylor – inainte de a merge in misiune in China, intr-o tara foarte mare si indepartata, unde era nevoie urgenta de Cuvantul lui Dumnezeu –, a inceput sa-L puna pe Dumnezeu la incercare. Sa vada daca se poate increde in El!
Ce face Hudson Taylor pentru a-si testa credinta si lucrarea Duhului Sfant? Incepe sa umble inca din Anglia prin credinta. Intr-o zi de vineri când patronul trebuia sa-l plateasca, stiind ca pe acesta nu-l preocupa punctualitatea achitarii datoriei fata de slujbas, el se roaga ca Dumnezeu sa-l determine sa-i dea banii fara ca el sa-i aduca aminte (dupa cum aveau obiceiul si intelegerea). Era vineri, orele trec una dupa alta. Acum e 12.00.! Apoi ora 1.00; 2.00; 3.00; 4.00! Nimic! Pe la ora 5.00 p.m. patronul se imbraca de plecare in aripa cladirii in care locuia cu familia sa. Da, isi aminteste de plata (!) , dar nu are banii -cash- pentru ca din greseala i-a trimis pe toti la banca! Hudson, nelinistit, mai ramâne sa fiarba ceva in drogherie, sa mai pregateasca un material crestin pentru Scoala Duminicala, dar continua sa se roage fierbinte. Când e trecut bine de ora 9.00 seara, patronul revine din cladirea sa, si-i spune, ca, contrar uzantelor, un om bogat i-a adus – la acea ora târzie – o datorie, si are deci cu ce sa-i plateasca salariul! Vedem ca Dumnezeu raspunde, in mod neasteptat, rugaciunii fierbinti si pline de credinta.
(In China, H.Taylor va traduce mai intâi Evanghelia dupa Matei in limba chineza si va umbla imbracat ca si ei, pentru a fi cât mai aproape de inima lor. Când, in cele din urma un chinez se intoarce cu fata spre Dumnezeu – dupa lungi si insistente marturii aduse inaintea unui confucionist, timp de peste o luna de zile, tatal caruia fusese om insemnat ca adept al lui Confucius –, îl intreba pe Taylor cu repros:
– Voi de cât timp stiti de Domnul Isus, Mântuitorul lumii?
– De 300 de ani!
– Cum? Si tatal meu a murit nemantuit!, zisese omul dupa ce el insusi primise anevoie marturisirea si credinta!.).
Daca la Turnul Babel (Geneza, 10), Dumnezeu le-a incurcat limbile oamenilor sa nu se mai poata intelege cu usurinta, triburile si popoarele, de atunci incep sa vorbeasca in limbi diferite, vedem ca de Rusalii Dumnezeu aplica reversul. Oricine putea vorbi orice limba dorea, dupa nevoi.
„Cum, dar, îi auzim vorbind fiecaruia din noi în limba noastra, în care ne-am nascut? Parti, mezi, elamiti, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia, Frigia, Pamfilia, Egipt, partile Libiei dinspre Cirena, oaspeti din Roma, iudei sau prozeliti, cretani si arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!” (Faptele apostolilor, 2. 8-11)
Se intâmpla o minune, limba intelesa zideste (1 Corinteni, 14.3). Dumnezeu isi zideste biserica Sa!
Sa invatam sa ne bizuim mai mult pe Duhul Sfânt. In viata mea am invatat sa nu ma rog de oameni! Ci numai de Dumnezeu. E adevarat, am fost somer si in România si in USA, dar Dumnezeu mi-a purtat totdeauna de grija, mie si familiei. Slava Lui!
In EXOD, la scoaterea poporului evreu din Egipt, in drumul lor spre Canaan, Dumnezeu îi putea duce pe o cale scurta, dar i-a condus pe o ruta ocolitoare, pentru a-i invata la Academia Inalta Din Desert!
Dumnezeu dorea sa-i invete atârnarea de El si nu de materie.
La iesirea din Egipt, poporul israel numara cca 600.000 de oameni numai armata, de la 20 de ani la 50 de ani, deci, impreuna cu femeile, copiii si batrânii erau un popor de 2,5…3 milioane de oameni, sub conducerea lui Moise, in drumul spre Canaan.
„Dar Domnul nu v-a dat minte sa pricepeti, nici ochi sa vedeti, nici urechi sa auziti, pâna în ziua de azi. Totusi El zice: „Eu v-am calauzit patruzeci de ani în pustiu; hainele nu vi s-au învechit pe voi, si încaltamintea nu vi s-a învechit în picior: pâine n-ati mâncat si n-ati baut nici vin, nici bautura tare, ca sa cunoasteti ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.” (Deuteronom, 29.4-6)
Dumnezeu îi invata atârnarea de El. Toti calatoresc prin desert 40 de ani, fara ca incaltamintea din picioarele lor sa se uzeze. Nu seamana si nu strâng recolte. Dumnezeu le da El insusi mâncarea necesara. (Exod, 14-40)
Revista ARMONIA - Saltmin Media 