lui Mihai Eminescu
Maria Ta, Poetule Mihai,
De-abia citind strabunul Tau cuvânt,
Masor ce lunga-i calea catre Rai,
Nu sus, in cerul drept, ci pe pamânt –
Drogat Te fac lumestii nostri crai,
Afemeiat, betiv, si in mormânt –
Dar ce stiu ei, din carni, cum e sa-Ti dai
Si sufletul, cum stie doar un Sfânt?
Maria Ta, poetule Mihai,
Ingenunchez la versu-Ti de pacat,
Masor cu el cararea catre Rai,
Nu-n cerul drept, ci-n glodul framântat –
Si-n ziua-n care Te-ai facut pamânt,
Iti multumesc, Maria Ta, Mihai,
Ca ne-ai sfintit prin Românesc Cuvânt,
In vesnicie, Românescul Rai…
Jianu liviu Florian
14-15 iunie 2011
Revista ARMONIA - Saltmin Media 
Am citit cu mare drag acest poem scris cu atâta suflet ?i plin de recuno?tin?? pentru cel care a fost ?i va r?mâne de-a pururi “LUCEAF?R”, luminându-ne-n veci drumul c?tre adev?rata poezie. V? felicit sincer, distinse domnule Jianu!
Permite?i-mi s? m? al?tur strig?tului dumneavoastr? c?tre cei ce îndr?znesc s? umbreasc? EMINUL ?i s? îngenunchez în fa?a poeziei sale astfel:
Miroase-a flori de tei…
Miroase-a flori de tei, a Eminescu…
Pe-alei te-mbie adieri de vers
Fântâni de lacrimi, timpul ce n-a ?ters
Nici chipul ?i nici stihul ilustrului maestru.
Doar plopii f?r? so? ?i-un mal de lac
Cu nuferi albi în armonii divine
O leb?d?, sublime sclipiri diamantine
?i flac?ra arz?nd? a florilor de mac,
O Veronic?… mândr? floare-albastr?
Purtându-?i sufletu-n iubiri m?iastre
Priviri ascunse-n taina t?cerilor sihastre
Fiori de dor în trupu-mpietrit de la fereastr?…
………………………………………………
Mi-atât de dor de el… de ve?nicia
Cuvântului ce l-a-ntrupat Luceaf?r
Doar ploi de flori de tei acum l-acop?r’
M?ria Ta, ce vie ?i-e ve?nic poezia!
Cu prietenia Cuvântului,
Georgeta Resteman
Limassol, Cyprus
15.06.2011