de Adrian Botez
o pasare cenusie sta – si ma
privegheaza – din copacul ei
descarnat
ceasul n-a mai gasit de cuviinta sa se
vadeasca – si
n-a mai sunat
ma priveste – pasarea cenusie – tinta
în ochi – pâna mi se raceste si
maduva spinarii – pâna ce îngheata
si cad din cer – câte
una sau buluc – stelele – prefacute – si
ele – în cenusa – de
prezenta obsesiva (piaza rea – piezis
ascultata de soarta cea moarta) – de prezenta
batjocoritoare – cât si-o vrajitoare – a
pasarii
de sub pamânt bulbucesc
suspinele unui monstru blajin – care
haladuieste acolo – din veac – ferecat în
adâncuri
si fata pamântului se face
riduri-riduri – de la suspinele
bietului întemnitat – în propria-i
necredinta
…nu mai am unde fugi – nu mai
am unde scapa: toate
drumurile s-au sinucis: uite
asa – s-au strâns
unul pe altul – de gât – cu
lungimea lor
insuportabila – nejustificabila – în fata
contabililor livizi ai
universului – napadit de
nepasare – si de
buruiana cenusii
stau – resemnat – ochi în
gavan gol – cu pasarea
cenusie: tot jarul din vine se
stinge – prelinge – se
scurge – bucati lichide – precum lutul
asudat de cosmaruri – într-o
mocirla: sunt ceasurile
pe care le-am tot amânat – de la
viata – si acum – zac îngalate
îngaimate – cleioase – unele în
altele îmbrâncite – fara chip
fandosite – resorbite în orbirea de
Moarte – în lipsa de
ecou – de onorabila – visatoare si
aprig – brav vânatoare
Moarte
…doar o surzenie cronica
scrisa în nicio
cronica – a înjositei prin
zdrentuire si uitare – printre
schelete umflate de-orgolii calare – fosta doamna
Moarte
…daca însasi Moartea a fost
parasita de onoare – daca însasi
Moartea – nu se mai poate tine în
sa – mândra si
exemplara – daca – deci
nici în Moarte nu mai ai nadejde – te-ntrebi:
unde ai ajuns – unde
s-a ajuns?
îmi plesnesc – explodeaza de
singuratate – unul câte unul
degetele mâinii
drepte – deci
nimeni nu va consemna – nu va
sti – ceea ce eu acum
spun – dau – catre zadar
marturie
…acum – am închis pâna si gavanele fostilor
ochi – sa
uit ca exist – sa uit sa fiu
trist
n-ai cum sa te opintesti
afara din soarta – când
nu mai ai chef nici macar
sa-ti chemi înapoi (ca pe câinii sloboziti – peste
noapte – din lant) – Privirile – care
s-au ascuns – toate – gavozdite unele peste
altele – în lucrurile privite
lasa-le acolo – Privirile: poate ele
recunoscându-se una pe cealalta
(privire privindu-se pâna la
osul privitului) – vor sti sa
plânga – macar
sa plânga – ceea ce orbitele
tale – scobite si
negre – nu mai sunt în stare si-n
rost – sa faca – s-au
dezobisnuit – pe buna dreptate: de ce sa-ti reversi posibila
vlaga – peste ogoare însamântate – burdusite deja cu samânta
a milenii de
zgura?
***
