„TOTUL (PREA) NOU”…, PE FRONTUL CARTII SI ARTELOR:
„LECTURA – CALE SPRE TARÂMURILE ARTEI” – coordonator: RODICA LAZARESCU
de prof. dr. Adrian Botez
…Sub mâna energic-coordonatoare a doamnei prof. dr. RODICA LAZARESCU, de la Colegiul National „Ion Creanga”, din Bucuresti, a aparut, la Editura Gabriel 2005 („Creata ca sa lumineze”), Bucuresti, în primavara lui 2011, cartea „Lectura – cale spre tarâmurile artei”. Aceasta lucrare sintetizeaza tot ce s-a scris, spre a se dezbate, la Editia a IV-a a Simpozionului dedicat lecturii, simpozion cu participare intern-românesca (comunicari din 22 de judete si din Bucuresti) si international-româneasca (participanti din Republica Moldova – 3, din Canada – 2, din Japonia – 1 si din Australia – 1). De data aceasta, fata de editia de anul trecut, conexiunile Artei Lecturii cu celelalte Arte sunt explicite si, în general, rafinat îmbinate, precum „corespondentele” baudelaire-iene.
Lucrarile s-au desfasurat pe cinci sectiuni, care au dat nastere, în carte, la tot atâtea capitole activ-meditative (cel putin, în intentie) : I – Incursiune printre arte (14 lucrari); II – Incursiune prin literatura (17 lucrari); III – Incursiune prin mitologie si istorie (7 lucrari); IV – Lectura, carte, biblioteca (13 lucrari); V – Concretizari (20 de lucrari).
Organizarea materialului, tehnoredactarea, corectura, coperta lucrarii (foarte sugestiva, pentru cele cuprinse… între coperti!) – sunt opera (exclusiva si integrala!) a aceleiasi harnice, iscusite si extrem de exigente (în primul rând, cu sine!) doamne prof. dr. RODICA LAZARESCU. O munca teribila, mai ales când nu totdeauna te întâlnesti, în organizarea acestor simpozioane si în sintetizarea materialelor lor, cu… „onestitatea în carne si oase”… mai ales în aceste vitrege vremi (din punct de vedere spiritual), în care multi vor „sa iasa în fata”, prin mijloace nu mereu si constant… „ortodoxe”!!! De aceea, munca de „plivitor/gradinar” al unei astfel de lucrari este una care nici nu poate fi evaluata, vreodata, la justa (si cumplit de trudita) ei valoare…!
[pullquote]
Organizarea materialului, tehnoredactarea, corectura, coperta lucrarii (foarte sugestiva, pentru cele cuprinse… între coperti!) – sunt opera (exclusiva si integrala!) a aceleiasi harnice, iscusite si extrem de exigente (în primul rând, cu sine!) doamne prof. dr. RODICA LAZARESCU. O munca teribila, mai ales când nu totdeauna te întâlnesti, în organizarea acestor simpozioane si în sintetizarea materialelor lor, cu… „onestitatea în carne si oase”… mai ales în aceste vitrege vremi (din punct de vedere spiritual), în care multi vor „sa iasa în fata”, prin mijloace nu mereu si constant… „ortodoxe”!
[/pullquote]
Cum se declara în Argumentul (deschizator de carte) al doamnei prof. dr. RODICA LAZARESCU, „data fiind tema acestei editii, multe lucrari au fost bogat ilustrate cu fotografii, postere, ppt-uri, documente html, filmulete, ilustratii care, din motiv de ordin tipografic, nu au putut fi incluse în acest volum. Din aceleasi motive, am renuntat la bibliografiile indicate de autori, în finalul lucrarilor si, în unele cazuri, la mottouri”.
Lucrarea coordonata de doamna prof. dr. RODICA LAZARESCU are multiple merite – dar lasa loc si la cel putin o întrebare severa, pe care o vom pune spre sfârsitul prezentarii. Evident, nu doamna prof. dr. RODICA LAZARESCU raspunde pentru atitudinea intelectuala a „contributorilor” acestei lucrari.
Sa începem, cum e si firesc, si onest – cu meritele (incontestabile).
Este o alcatuire/structura riguros-stiintifica, deschide perspective ideatice largi si fertile, în domeniile artelor, favorizeaza discutii si dialoguri interesante inter-arte, readuce în discutie profunzimea semantica a unor termeni, rar uzitati, din cultura antica, dovedind ca vremurile noi sunt extrem de sarace în inventii (autentice si viabil-operatorii!) si revelatii cultural-artistice ideatic-fertile (desi, nu trece bine anul si se gaseste câte unul care se proclama „buricul pamântului” si „Demiurgul/Ctitorul”, fara dubii, întru Arta Cutare… sau Curentul Artistic Cutarescu!).
Poate cel mai substantial câstig (semantic – nu neaparat si de eficienta) al lucrarii: ideea ca „lectura” este si devine tot mai mult un concept cu limite largite. „A lectura” nu mai înseamna, aici, doar „a citi o pagina de carte”, ci si a descifra codurile celorlalte arte: lectura de imagine, lectura de culori, lectura de forme cultural-arhitecturale, lectura de semne istorico-arheologice, lectura de efecte sonor-muzicale etc.
Sa luam sectiunile pe rând.
I – INCURSIUNE PRINTRE ARTE
Se fac corelari (unele fascinante):
1 – între pictura si literatura, ba chiar între heraldica, pictura si literatura (cf. Ekfrasis, stema si mise en abyme – sau conexiuni între heraldica, pictura si literatura – de prof. dr. Elisabeta Lasconi Rosca, Colegiul German „Goethe” – Bucuresti, precum si „Privirea în abis” – punct de întâlnire între literatura si pictura, de Daniela Maria Andrasciuc si Gheorghe Andrasciuc, Colegiul National „Dragos Voda”, Sighetu Marmatiei, jud. Maramures – sau: Breughel, noaptea de razboi si jocul, de prof. Laura Marilena Danaila, Colegiul Economic „Virgil Madgearu”, Galati – sau: Feuchtwanger si Goya. O plimbare narativa printre operele plastice, de prof. drd. Simona Ardelean, Liceul Pedagogic „Gh. Sincai”, Zalau, jud. Salaj – ori interesantul studiu al prof. Cristian Sava, Colegiul „Ion Creanga”, Bucuresti, despre reprezentarile plastice ale celebrei Judecati a regelui Solomon: Întelepciunea regelui Solomon etc.);
2 – între literatura si filmografia moderna (Literatura si cinematografia – încercare de studiu comparativ, de prof. Steliana Mihaela Lambru, Colegiul Militar Liceal „Dimitrie Cantemir”, Breaza, jud. Prahova), sau chiar cu cea de tip ultramodernist, videoclipul – cazul studiului prof. dr. Iuliana Crângus, de la Liceul Bulgar „Hristo Botev”, Bucuresti (Scene din viata de azi, în cultura strazii – lectura unui videoclip), care, pentru a putea crea o comparatie/contrapunere între „scenele din viata ieri” a României (propuse de cartile unui N. Filimon, Caragiale, G. Calinescu etc.), cu „scene de azi”, din existenta româneasca, se foloseste de un videoclip relativ cunoscut – Americandream – ilustrând, de fapt, kitsch-ul de existenta românesca actuala, stimulat „viguros”, evident, de blestemul globalizarii amalgamante întru haos – umilitor de umanitate, dez-identitar si schizofrenic-alienant – globalizare distrugatoare nu doar de identitate nationala, ci si de cultura autentica: „…prin lectura de imagine, videoclipul s-a dovedit destul de ofertant (…): Ion Iliescu în postura de presedinte, rostind un discurs în originala-i engleza cu accent de Moscova; masa patriarhala, cu ciorba (…), dar cu Coca-Cola pe masa; (…) un batrân costumat în Mos Craciun, cautând ceva recuperabil prin cosul de gunoi stradal (…) o caruta, alaturi de un Mercedes, printre blocuri-ghetou, gri (…). O alta tema centrala a videoclipului pare a fi fenomenul globalizarii, al americanizarii societatii românesti, prin abandonarea trasaturilor de specific national, în favoarea celor americane, promovate prin comert, cu reclamele aferente (…)”. Concluzia „lecturii de imagine” a videoclipului Americandream este una fara niciun fel de… „perspectiva luminoasa”: „Toate aceste elemente contureaza niste <<scene din viata de azi>> care înfatiseaza, cu ironie amara si autoironie, o societate româneasca alienata, haotica, fragmentata, complexata, deziluzionata, cautându-si salvarea, pseudo-identitatea – în copierea unui model strain, impus de globalizare. Totul este un vis American, de fapt o himera a fericirii, a autorealizarii individului (<<I can be want I want to be>>), însa cu pretul scump al pierderii demnitatii, identitatii, într-o lume – tavalug, neiertatoare”. Trist, nici macar tragic, ci dezintegrator de umanitate… „pe tacute”. Adevarat, dar neînchipuind (macar) vreo sansa de scapare…
3 – sugestii totalizante, în stil maiorescian, sugerând „corespunderi” depline, pe toate fronturile, între arte („Ca niste lungi ecouri ce se unesc profund / Într-o misterioasa, adânca unitate, / Întinsa ca lumina, ca nesfârsita noapte, / Parfum, culoare, sunet de-a pururi îsi raspund”): Literatura si pictura: pasi de dans – de prof. Viorica Remes, Grup Scolar „Mihai Viteazul”, Zalau, jud. Salaj: „Ca si pictura, muzica, sculptura, literatura transfigureaza realitatea, cautând sensul adevarului existentei”. Adevar si truism, deodata – inutil si inutilizabil, într-o lume degradata fizic si, mai cu seama, moral-spiritual, o lume înjosita, care, mai curând, cauta „adevarul” prin gunoaie, decât prin expozitii de pictura…;
4 – se „rataceste” si o lucrare rolandbarthiana („gradul zero al scriiturii”), cu aplicatii pe textele elevilor: Ispita lui „a traduce”. Retusul unui manifest, de prof. Anca Vieru, Colegiul National „Petru Rares”, Suceava;
5 – Sincretismul cuvintelor, în care prof. drd. Georgiana Caliman, de la Colegiul National „Elena Cuza”, Bucuresti, pune în discutie, pe de o parte, romanul „en vogue” al lui Tracy Chevalier, Fata cu cercel de perla, raportat la opera picturala a lui Jan Vermeer van Delft, din veacul al XVII-lea olandez – pe de alta, corespondenta dintre literatura si muzica, ilustrata de romanul lui Eric-Emmanuel Schmitt, Viata lui Mozart, care „nu numai ca include un CD, dar care e construit pe baza corespondentei dintre literatura si muzica (…). Miza acestui roman autobiografic epistolar este întâlnirea scriitorului cu muzica lui Mozart, la vârsta problematica a adolescentei”.
Frumos – dar cam elitist, fara „tinta reala” – nu credeti?
***
II – INCURSIUNE PRIN LITERATURA – începe printr-un studiu harnic, dar fara „descoperiri” speciale: „Pictura cuvintelor sau auditie colorata…” – lectura în cheie sincretica asupra culorilor, a sunetelor si a cuvintelor, în poezia lui George Bacovia, de prof. dr. Florina Rogalski, Scoala Centrala, Bucuresti. Tot asupra lui Bacovia „atenteaza”, dar, de data acesta, asupra prozei (proza poetica, fireste!) acestuia (cu multa „aplicatiune”, trebuie sa recunoastem!) si prof. Camelia Melania Marin, Liceul Teoretic „C. A. Rosetti”, Bucuresti: Proza bacoviana – poezia unui autoportret.
Poate ar fi de remarcat si studiul comparatist (cu vagi tuse de snobism vetust, precum si doamnele scriitoare/artiste despre care se face vorbire…deh, vremea trece – neluând integral, cu ea, totdeauna, si valoarea!), al prof. drd. Carmen Georgeta Ardelean, Liceul Pedagogic „Gheorghe Sincai”, Zalau, jud. Salaj: Arta, psihologie si literatura la Hortensia Papadat-Bengescu si Virginia Woolf.
…Virgil Huzum – un orfic la hotarele modernitatii, de prof. Mircea Dinutz, redactor-sef Pro Saeculum, Focsani, jud. Vrancea – este rezumarea, bine stilizata, a unui studiu, mult mai amplu, de istoria literaturii, prin care farmacistul poet focsanean, „înrait” meloman (si transpunând patima muzicii, în poemele sale!), Virgil Huzum, este salvat (cu drept cuvânt!), de Mircea Dinutz, de la uitarea nu doar a con-urbanilor sai, ci si a conationalilor, prea grabiti spre frivolitatile modei si foarte putin dispusi sa-si încerce/verifice (macar „din an în Pasti”!) struna orfica interioara – si sa si-o puna în armonie cu scriitorii/Duhurile cele mai expresive, ale unui popor…
…Nu pentru ca este organizatoare sau gazduitoare-prin-carte a comunicarilor despre care facem, aici, o scurta trecere în revista, cu comentarii mai aplicate sau mai putin… – dar ideea doamnei prof. dr. Rodica Lazarescu de a face o incursiune prin „cuhnea” literaturii române este, deocamdata, si salutara, si insolita (facând abstractie de observatiile calinesciene, în aceeasi directie, culinar-literara) – si, mai cu seama, aduce un suflu de viata, de nonconformism (foarte rafinat, însa, din punct de vedere formal!), precum si…arome ademenitor-ispititoare, printre scortoseniile stiintei literaturii si comparatismului (aceasta neînsemnând ca excursul domniei sale nu ar fi sistematic executat si cu toata patima hermeneutica „implementat”): De la arta culinara la arta literara – sau despre arta înghititului în sec, în fata unei pagini de carte. Defileaza, prin fata (din pacate, DOAR) ochilor nostri, mese încarcate si bucate îmbelsugate, din paginile descriptive ale lui Anton Pann, Filimon, Negruzzi, Creanga, Caragiale, Calinescu, Voiculescu, si (rege al regilor „cuhniei”! – voi, ceilalti artisti, „hai, ia dati-va deoparte, mai pacatosilor, ca numai ati crâmpotit mâncarea”) – Mihail Sadoveanu!
…Nu se putea sa lipseasca, din aceasta lucrare sintetica despre… apetitul lecturii, în România postdecembrista, „pila” dlui N. Manolescu – Mircea Cartarescu si… Travestiul lui…„sonor”: „Travesti”, un roman sonor, de prof. Maria Stefania Manea, Colegiul National „Ion Creanga”, Bucuresti.
Un studiu remarcabil este si cel cu iz borges-ian: Biblioteca, topos labirintic, în literatura lui Mircea Eliade: prof. drd. Aurelian Daniel Tache, Colegiul National „Constantin Carabella”, Târgoviste – are în vedere, aici, romane cunoscute si, îndeobste, citite de elevi: Romanul adolescentului miop, Gaudeamus, Maitreyi, Isabel si apele diavolului. „Drumul catre centru, prin parcurgerea celor 7 inele ale initierii, devine calea prin care este recuperata, prin constientizare, deci prin anamneza, unitatea primordiala”.
Pentru „simtul sau muzical înnascut”, prof. Florentina Maria Românu (Scoala cu clasele I-VIII, Rusca-Teregova, jud. Caras-Severin) aduce în discutie opera putin cunoscuta a lui Sorin Titel: Universul poetic al personajelor, în opera lui Sorin Titel.
Ultima lucrare de interes a acestei sectiuni: Acad. Zoe Dumitrescu-Busulenga – un spirit umanist în pantheonul literaturii si al muzicii universale, de prof. dr. Florina Rogalski. Marturisim ca am citit acest text nu în memoria criticului si comparatistului Zoe Dumitrecu-Busulenga (pentru care nici n-am avut, deci nici nu-i pastram, acestuia, vreo stima!), ci în aceea a pocaitei si înteleptitei calugarite de la Varatec…
***
III – INCURSIUNE PRIN MITOLOGIE SI ISTORIE
La sectiunea aceasta, ne întâlnim cu lucrari al caror continut incita, prin inedit, prospetime si profunzime a viziunii. Autentice si modelare comunicari stiintifice, unele chiar stralucitoare – demne de un Simpozion eminamente elitist. Vom vedea, mai jos, daca acesta e „de bine” si daca aduce patriei (în contemporaneitate) un „ce folos”…
Prima dintre ele ar fi aceea a „assistant” prof. dr. Carmen Sapunaru Tamas, Osaka-Electro Communication University, Japonia: Mit si ritual, în motivul „soarelui ascuns”, din vechile cronici japoneze: „O caracteristica deosebit de interesanta a miturilor japoneze este faptul ca reusesc sa includa în câteva rânduri un numar impresionant de teme si motive universale”. O cultura si o civilizatie care are, ca zeitate a Soarelui, o… zeita (Amaterasu) – nu poate decât stârni interes. „Una dintre tesatoarele divine se sperie atât de tare, încât se împunge cu o suveica în zona genitala si moare, moment în care Amaterasu, pe jumatate speriata, pe jumatate furioasa, decide sa se retraga într-o pestera si lumea întreaga se scufunda în întuneric” (similitudinea cu Greuceanul românesc credem a fi destul de stravezie!). „Amaterasu este vazuta atât ca obiect al veneratiei, cât si ca prima femeie-saman din traditia japoneza (…) Iesirea soarelui din pestera reprezinta succesul ritualului, victoria luminii asupra întunericului, a ordinii asupra haosului, a fertilitatii asupra fortelor distructive”.
…Aproape la fel de plin de magie si buna aplicare hermeneutica este studiul Povestea marului, al prof. dr. Marcela Gratianu, Colegiul National „Octavian Onicescu”, Bucuresti – urmarind dezvoltarile semanticii si simbolismului marului, de la antici (Catullus, Sapho, Gradina Hesperidelor… – sugerând, în mod egal, nuptialitatea, paradisiacul sferic-absolut, cât si… „fructul fals”!) – pâna la Biblie, unde este „fruct al arborelui cunoasterii”, povestile bretono-celtice, unde marul este si obiect de magie, si contragere a universului – si povestile românesti, unde marul e simbol triplu: al initierii, al dragostei, al recunoasterii (se trimite la Prâslea cel voinic si merele de aur, dar si la Voinicul cel fara de tata, Fat-Frumos cel ratacit, Poveste taraneasca, Pasarea maiastra) – dar si, prin culoare si taiere în jumatati, simbolizeaza yin-ul si yang-ul, cele doua principii cosmice, antagonice si complementare, cosmogonic-demiurgice.
[pullquote]
Dupa opinia noastra, cel mai valoros studiu al acestei sectiuni este cel al cercetatorului George Liviu Teleoaca: Devenirea prin lectura: de la poemul Memento mori, la Columna lui Traian. Pacat ca spatiul acordat unei lucrari de simpozion nu permite o mai larga dezvoltare a niciunui subiect – pentru ca ideile dlui Teleoaca sunt de o rodnicie remarcabila si extrem de bine-venita, pentru aceste vremi fara crezuri.
[/pullquote]
Dupa opinia noastra, cel mai valoros studiu al acestei sectiuni este cel al cercetatorului George Liviu Teleoaca: Devenirea prin lectura: de la poemul Memento mori, la Columna lui Traian. Pacat ca spatiul acordat unei lucrari de simpozion nu permite o mai larga dezvoltare a niciunui subiect – pentru ca ideile dlui Teleoaca sunt de o rodnicie remarcabila si extrem de bine-venita, pentru aceste vremi fara crezuri. Scena XXIV de pe Columna traianica ne priveste, cu osebire: „Savantii din Europa întreaga, si nu numai ei, aveau datoria sa vada si sa-nteleaga, dar, cu toate acestea, au trecut cu nepasare, atât pe lânga elocventa plastica a scenei de pe Columna, cât si pe lânga precizarea, de exceptie, transpusa de Eminescu, în poemul Memento mori. S-a ratacit, astfel, cheia sacra a identitatii noastre, prin care ne legitimam menirea în lume, respectiv ramânerea ca factor activ în lume. Întru salvarea noastra si a lumii (sic!) suntem chemati sa recuperam urgent aceasta tragica eroare a istoricilor, pentru a stopa ruina, la care te expune pierderea adevaratei identitatii si acceptarea obedienta a unor identitati masluite, de unii ca Roesler sau Keramopulos.
Macar acum, dupa ce am platit, cu secole de suferinte imense, secolele noastre de uitare si de neglijenta intelectuala, trebuie sa luam aminte ca, prin regulile clasice de compozitie, scena XXIV de pe Columna confera Dragonului Dacic acelasi rang de rege al zeilor, pe care îl are Zeus în Olimp. Spre deosebire, însa, de Zeus (Jupiter) care n-a iesit din Olimp, Dragonul Dacic, ca hieroglifa pentru numele Unicului Ziditor Transcedental, reprezinta semnul sub care s-a facut istoria, pe larga arie dintre Persia si Britania, pâna la anul 1485 d.Chr., asa cum a aratat Whitney Smith, fostul director al Institutului American pentru Drapelele Lumii.
Întrucât viata religioasa a prezentului o continua pe cea din perioada Renasterii, Dragonul Dacic se dovedeste a fi, si acum, reperul sacru al lumii, de unde si rolul determinant pe care trebuie sa ni-l asumam în edificarea unitatii religioase, motiv esential pentru a pastra nedevalizata, nepângarita si întreaga Gradina Maicii Domnului.
Slujirea nu-i trufie, ci datorie” .
***
IV – LECTURA, CARTE, BIBLIOTECA
Din aceasta sectiune am remarcat, cu bucurie, interventia (frusta si de mare întelepciune! – exact ceea ce lipseste omenirii contemporane, spre a nadajdui în salvarea esentelor si, deci, a Duhului ei!) a lui Ioan Miclau, marele român din Australia: Sunt român si punctum, oriunde as trai în lume! „Pentru scriitorul român de pretutindeni, traditia eposului literaturii române ramâne un izvor vesnic si sfânt, nesecat, izvoditor de noi doruri, de amintiri si sperante, întotdeauna cu iubire pentru neamul sau”.
Remarcam celelalte lucrari, doar prin titlu: Lectorul model al Povestii fara sfârsit (este vorba despre Poveste fara sfârsit, de Michael Ende), de prof. drd. Marcela Cristina Iuga, Colegiul National „I.M. Clain”, Blaj), Corelatia dintre arta si lectura, de prof. Mihai Florea, Liceul „Traian Vuia”, Bucuresti, A citi – a nu citi – aceasta este întrebarea, de prof. Mirona Olivia Crisan, Colegiul Tehnic „Dorin Pavel”, Alba Iulia (în care ne asteptam, mai curând, sa apara problemele reale, de lectura, ale elevilor si ale tineretului „internaut”, în genere – si mai putin… Platon si Coleridge! – este descurajant exhibitionismul intelectual, într-o problema atât de urgenta, cum este aceea a „lecturii”-ca-izvor-de-reînteleptire-a-lumii). Biblioteca, o poarta deschisa spre univers, de prof. drd. Diana Socaciu, Scoala cu clasele I-VIII, Blaj – …foarte romantic si pretios si pretentios titlu, dar nu folosesc nimanui titlurile frumoase, într-o lume contemporana, în care criza cunoasterii prin reflectie/meditatie, stimulatoare de identitate umano-divina, iar nu prin rulare de imagini imbecilizanta si pulverizanta de identitate – este una grava si teribil de adevarata…
Mai lipsea doar Lectura filmica a cartii (de prof. Cecilia Barbu, Colegiul National „Ion Creanga”, Bucuresti) si apologia tehnicii computerizate, în lucrarea De la lectura la arta… digitala!, de prof. dr. Mihaela Stefan si prof. Cornelia-Andreea Cojocaru, ambele din Bucuresti – pentru ca premizele atentatului împotriva Duhului umanitatii sa se datoreze, în proportie de peste 60%, complicitatii noastre (foarte generoase!), cu asasinii Duhului nostru, cu rau-voitorii lumii contemporane, una plina de capcane, care de care mai fascinanta!
…Deci: lectura (ma rog…), carte (sa zicem!) – dar BIBLIOTECA LUMII (biblos = carte, iar theke = dulap, cufar – „templul învataturii, locul de tezaurizare a culturii si civilizatiei umane”, cf. Carl Thomas Rowan), de unde izvorasc fluviile Duhului, aflat în efervescenta aproape auto-demiurgica (pentru ca Biblioteca Babel, a lui J.L. Borges, are o existenta a ei, AUTONOMA fata de om, dar în legatura directa cu Transcendenta si cu Efectele Ei în Cosmicul-Uman!) – UNDE-I?!
***
V – CONCRETIZARI
…Exact unde speram sa gasim, în sfârsit, problemele autentice, cu care se confrunta profesorul, si solutionarile lor, în lupta sa brava cu mult prea „relaxatul” elev de azi, aflam cu totul altceva (daca nu neasteptat, cel putin cu totul nemultumitor!): infoteca (da-da, tocmai în momentul când criza moral-spirituala a tineretului omenirii izvoraste, proiectiv, din disfunctionalitatea esentelor transcendente ale BIBLIOTECII!!!), softul educational … – si iar Între carte si film (de prof. dr. Odarca Bout si prof. dr. Raluca Lozba, Colegiul National „Dragos Voda”, Sighetu Marmatiei, jud. Maramures) – toate, numai mofturi de inspectorate scolare! – scârbos si scabros de obediente, unui ministru absolut impostor (într-ale educatiei), precum este dl Daniel Funeriu.
Elevul nu trebuie „sedus” (cf. Lectura – pasiune si atitudine, de prof. Rita Cîntiuc si prof. Daniela Ceredeev, Vatra Moldovitei, Suceava) prin postere (noi am zice ca nu trebuie „sedus” deloc… ce, a devenit, deja, scoala, bordel de pedofili?!), ci trebuie EDUCAT! Cu rafinament, arta discursiv-revelatorie, à la Ioan Gura de Aur, cu MULTA stiinta de carte (dar, deja, a aparut generatia profesorilor prost pregatiti, si cu ochii pe avionul de… Australia!) – si, evident… fermitate! O fermitate rezultata, însa, din AUTORITATEA STIINTIFIC-DIDACTICA SI DE HAR. Dar acestea, se vede treaba, nu mai sunt „la moda”… de parca educatia poate fi „moda”, fara ca viitorul planetei Terra sa devina, succesiv si complementar… „modei” – Apocalipsa, ori, cine stie, o alta stare spirituala/mutatie genetica, precum aceea sugerata în Planeta maimutelor… – dar, din pacate, „flendurit-înjosita” ca vai de ea, fara sansa rafinamentului din final!
Studiul de caz „Dimensiunea religioasa a existentei” – o posibila cheie de descifrare a artei – de prof. Iulia Magdalena Grecu, Liceul de Arta „Ionel Perlea”, Slobozia, jud. Ialomita) ar fi putut deveni interesant, daca nu s-ar dovedi, în cele din urma, curata pierdere de timp si actiune de mare pericol spiritual, prin zapaceala „transdisciplinarismului si interculturalismului ecumenist”: „(…)Tema ca atare mi-a asigurat o predare transdisciplinara, caci informatiile necesare întelegerii si aprofundarii acestui studiu vizeaza domeniul religios, istoric, psihologic, axiologic”. Daca nu va place „formalismul practician” al lui Coresi, atunci de ce dati tema acasa, doamna profesor – si, în special, de ce tema consta în comentariul scris, asupra unui psalm impresionant, de o poeticitate imponderabila, precum La apa Vavilonului? Poezia religioasa trebuie sa devina, integral, stare a Duhului, iar nu sa calcati peste ea, cu cizmosenia… pixului!
…Observam, cu melancolie, câta influenta nefasta au, în învatamântul românesc contemporan… GRADATIILE DE MERIT! Profesorul, bietul si saracul, ar face si lucrari despre beneficiile bombei atomice, pentru dezvoltarea bobului de fasole… numai sa nu scape nenorocita aia de gradatie, printre degete! Iata, în sfârsit, un punct unde noi si dl Funeriu suntem de acord: Jos cu gradatiile de merit!, ca sa se linisteasca, odata, nelinistitul profesor famelic (sau, poate, lacom…?), si sa se apuce de predicat adevaruri, iar nu sa fie apelpisit si obsedat de cum sa faca „mai frumos” (în fata superiorilor, din inspectorate si minister!) si cum sa fie mai la… „moda obedientei” sclifosite, dar tot atât de lipsite de demnitate: „Executati îndoirea din sale, în fata sefului – numarul 2.549!” (numarul indica felul „îndoirii”, iar nu ordinea sefilor… „respectati” cu nasul!).
…Cât despre „Senzorialismul”/„simtirismul” si plezirismul lucrarii prof. Adina Sorohan (Colegiul National „Lucian Blaga”, Sebes, jud. Alba), din Receptarea textului liric prin simturi – pur si simplu, nu ne intereseaza… – altfel, deveneam fan al „epicureanului” Sebastian Vladescu!
***
…Se impune, deci, o concluzie: daca Simpozionul de anul trecut (Editia a III-a) avertiza, cu gravitate, asupra pericolelor disparitiei, treptate, a lecturarii de carte, de catre tineri – Simpozionul de anul acesta parca ar constata ori:
1) eliminarea (între timp si într-un mod cu totul ocult!) a pericolului disparitiei dimensiunii meditative a omului (pentru ca tinerii de azi, axiomatic, vor fi generatia matura, deci calauzitoare, de mâine… – …ce fel de calauze, fara simtul elementar al orientarii spirituale si al perceptiei Duhului Meditativo-Reflexiv?!) – ori:
2) dezangajarea „luptei cu inertia”, lipsa totala de solutii spiritualiste si, deci, propunerea (implicita) a necesitatii adaptarii tineretului contemporan la… toate formele raului, oricâte vor fi fiind ele si oricât de distructive de fibra umana se vor dovedi, în cele din urma (atât de… „în urma”, încât nu va mai fi loc de întors!) .
…Da, multe dintre lucrari (mai cu seama cele din sectiunile 4-5) au un grad înalt de „stiintificitate” pretioasa (aproape… poetica! – de fapt, vinovat conformista, fata de o lume care vrea sa elimine omenia din om…!), pot deveni lucrari de cercetare la Institutul de literatura comparata… – …dar cu ce salveaza asta situatia dezastruoasa a „educatiei” tineretului contemporan, care tineret (în majoritatea lui) nici nu mai cunoaste sensul cuvântului „educatie” – deci, nu da „doi bani vechi” pe actul regal-cvasitranscendental (prin consecinte!), al EDUCATIEI…?! Practic, odata cu scoaterea orei de Dirigentie din orar, noi am înteles perfect de unde si spre unde bate vântul…, dar aceasta certitudine ar trebui sa diminueze gradul de „servilism stiintific” al dascalului de scoala – si sa-l mareasca pe acela de… rezistenta/re-activitate pro-educationala – …adica, PRO-NATURA UMANO-DIVINA!
[pullquote]
…Frumoasa si interesanta, cartea coordonata de doamna RODICA LAZARESCU.
[/pullquote]
…Frumoasa si interesanta, cartea coordonata de doamna RODICA LAZARESCU.
Dar, din pacate, nu tot ce suna frumos si stârneste interesul (care poate fi, între altele, ori unul ludic si vremelnic, ori unul nociv-maladiv!) este, totdeauna, si deosebit de folositor, în perspectiva viitorului planetei Terra.
…Altfel, daca volumul de fata se adreseaza, cumva, cercetatorilor atmosferei spirituale a altei planete decât biata noastra Terra – atunci, da (si numai!) : CELE MAI SINCERE SI CALDE FELICITARI!!!
Nota de subsol:
1. Coordonator RODICA LAZARESCU, Lectura – cale spre tarâmurile artei, Editura Gabriel 2005, Bucuresti, 2011.
