Zugravind orasul, viata lui intreaga,
Ba cu mana goala, ba cu bidineaua,
Intr-o iarna alba, si atat de vaga,
Ion Crisan ajunse, insusi, alb ca neaua …

Varul tot, din lume, apa si vopseaua
Cate le pictase in atatea case,
I-au ivit pe pleoape, cu rabdare, steaua
Alba precum neaua viselor frumoase…

N-o cautati  cu lupa in vreo galaxie,
Ea va pune toata inima, in mana,
Si atat de buna, si atat de vie,
Steaua lui cea alba, doarme in tarana…

Jianu Liviu-Florian