Toate despartirile sunt triste,
Cele din care nu mai vii inapoi-
Cand voi pleca sa-mi pui in maini batiste
Si incaltarile sa-mi fie noi…

Ma cheama Cerul-„gata esti, Linuta?”
Ce cunoscut imi pare acel glas!
Sarmana Mama, lacrima desculta
Prin lumea asta fara de popas…

Ma uit la ea ca l’o icoana dulce,
Cand vine seara-n ochii ei caprui
Isi face asternutul sa se culce
Cu Tatal nostru spus la capatai…

Acum cand scriu ea doarme linistita,
Tacerile din ziua n-o mai dor,
Doar versul meu se-aude cum recita
Pe fruntea ei ca umbra unui nor…

Nicolae Nicoara Horia