In opait canta fumul
Si danseaza umbra deasa,
Pe fereastra aburita
Curge ploaia languroasa.
O naluca alungata
In orchestra de lumina
Tremura ca o mladita
Si te tine strans de mana.
Pasii albi ca varul rece
Lasa urme pe arena,
Unduindu-ti-se-n brate
Nalucirea ca o trena…
Intr-o dunga fumurie –
Ochii, ca icoanele,
Se strivesc de rugaciune
Ganduri, diafanele.
Pe spatar se lasa seara,
In vazduh feericul
Si in pasi de poezie
Cade intunericul.
Tatiana Scurtu-Munteanu
Revista ARMONIA - Saltmin Media 
Paso Doble in viziunea mea…
FAUN – ZEUL FECUNDITATII
Pe luciul lacului gliseaza
– frumoasa, dulce, libertina,
in voaluri fine – o codana –
o libelula diafana …
In ritmul muzicii-n surdina,
cu gratie de balerina,
cu gesturi ample-si exhiba
al corpului mister.
Prin dansul ei marturiseste
iubirea pentru printul care
i-a daruit ieri un buchet
din albe lacrimioare.
Din fundal tasneste Faun
si incearca sa o fure,
s-o duca-n poiana verde
din tainica padure.
In brate-o ia si-n piruete
aluneca pe gheata,
pe “Bolero” de Ravel
o cucereste plin de zel.
Este dorinta patimasa
ce-i captiveaza si-i uneste
intr-un sarut prelung
si gheata-ndata se topeste.
Aplauzele-n cascada
consacra fecunda pereche,
pe Faun deghizat in print
si muza… eterna poveste.