Cand satul se termina soseaua despartea distinct vegetatia in doua; in partea dinspre fluviu o liziera de salcii, scorburoase, incepea padurea stejarilor de lunca, plopilor si frasinilor care aruncau arome salbatice de ghinda, verdeata si fluviu domolit; iarba inalta, grasa si moale urca inspre cetate iar dincolo in zare, Dunarea, scazuta mult, lasase o insulita. din bolovanis si nisip sa iasa la iveala; peste sosea se lasau abrupt cateva coaste prapastioase si fagasuri facute de ploi; dealul, aparent inaccesibil, era acoperit cu tufe de jnepeni crescute la intamplare.
Lumina intelegerii o patrunse brusc, incalzindu-i excesul de testosteron din pantec; avea nevoie de el insa barbatul nu-i dadea posibilitatea; o evita mereu desi ii vedea trupul, ca o clepsidra nesfarsita, tremurand cand isi expunea singuratatea; il urma in toate ideile trasnite supunand-o la incercari suplimentare si inutile; acum alerga dupa el atatata de valtoarea intrecerii, fericita ca il urmeaza la doi pasi vrand sa-i demonstreze ca-i egala lui.
Urcau si ii simtii rasuflarea aproape in ceafa, o lasa sa se apropie mai mult iar cand il prinse de mana pricepu ca n-o poate refuza la nesfarsit; isi potoli ardoarea fugind mai incet si tragand-o dupa el. Hormonii dansau neintrerupt, transpiratia si mai ales dorinta isi aratasera fata; incetini ritmul… aveau peste 10 minute avans fata de ceilalti.
Acum escaladau cu efort cea mai inalta creasta a unui tel din preajma Capidavei, cetate parasita de arhangheli, asteptand vizita unor cuceritori inconstienti, ametiti de putere, batandu-si joc de singuratate, nestiind ca in curand vor face ca cerul sa se prabuseasca in ape pe aceste meleaguri.
Totul pornise de la o provocare in grup: ca nu poate urca acel versant iar ea il urma fara cea mai mica ezitare.
S-au scurs neauziti in varf si s-au trezit pe un podis intins, printre molizii pitici plantati in rezervatie care-i fereau de privirile celorlalti; se opri brusc intorcandu-se spre ea; intrasera intr-un con de umbra jilava si ea, isi ciocni voit, violent, trupul frematand de al lui; isi lasa sanii puternici sa-l izbeasca in piept si aluneca spre pamant dezlanata; surprins, antrenat de caderea si forta femeii o urma vrand s-o protejeze insa ea il cuprinse in brate din zbor; se prabusira lent, cu incetinitorul, printre tufisuri; iarba aici era uscata, parjolita si deasa insa tufele ii fereau de curiozitati insalubre; cateva clipe cuprinsi de pasiune n-au mai stiut ce fac.. sarutul care  pandea de atata vreme o coplesi; grupul era departe; uitand unde se afla gafaind, intaratati ca doua animale flamande se cautara scotandu-si ce haine aveau de prisos; se unira intr-o frenetica, profunda si neasteptata repezeala, agonizand de incordare; dorinta ii ascunse pana nu le mai pasa de nimic. In departare se auzeau nedeslusit grohaiturile mistretilor, de tundra, impletit cu geamatul lor, distributiv, amestecat cu soapte de chin in chemarile greierilor; perechea stoarsa de nerabdari stia ca se afla la adapostul clipelor nesfarsite intrate in galeria ratacirilor.
Pasiunea care-o pandea de-atata vreme ii linisti pe amandoi; ramasera atemporali, nemiscati cu fata agatata de cer, dezgoliti de sentimentul inutilitatii, privindu-se si tainuindu-si nehotararile; razele lumii se scaldau pe chipurile lor radioase. Se intoarse spre el cercetandu-l cu atentie; incepu sa-l mangaie si alinte, intaratandu-l:
–    Ii asteptam sau le-o luam inainte?
Se furisara inapoi printre copaci ca doua umbre fugare tinandu-se iarasi de maini dar grupul  rasfirat se apropia; fusesera zariti… de acum nu se mai fereau si alergau ca doua victime disperate cautandu-si sihastriile. Ceilalti intelesera si nu-i mai urmarira, curand s-au pierdut in cetate, prin iesirile nenumarate, in labirinturile nesfarsite dintre pietre si ziduri pana gasira in situl transformat, locuinta ispasita de traditii si plina de vise bizare mostenite din viitorul tainuit; zestrea care-au gasit-o aici le era suficienta… nu le trebuia decat o mana de fan raspandit la intamplare, mirosind a floricele albastre din paduricea de pe malul stralucitor al Dunarii.
Au luat masina si s-au scurs nevazuti prin tinutul dobrogean; au parcurs intr-o clipita drumul, de la apa curgatoare la Marea cea mare, trecand prin sate parasite de arsita zilelor, ajungand in sfarsit la alta cetate.
Histria, ii astepta flamanda, gata sa-si sacrifice mileniile de pustietate.
Pelicanii majestosi se abateau in cohorte asupra lacurilor din jur. El, vroia sa-i ofere peste… un peste deosebit sa intareasca legatura lor neintrerupta cu supusenia, neingradita de perspectiva imprevizibilului.
Au lasat papucul alb pe un drum pierdut in nisip, batut de carutele braconierilor, impotmolit in balti si stufaris.
Peisajul se schimbase… au zarit doi copii alergand dezlanati pe langa balti cu bete in maini iar ei… au luat-o incetisor dezlegati de juraminte, imbratisati, impletind aripi eclectice, pandind si aspirand la prinderea reginei pestilor… randunica de mare; noi, muritorii avem ocazia o singura data in viata sa-i cercetam privirea aprinsa si dintii inclestati a moarte; la cherhana,  lipovenii ii asteptau sa-si arate marfa ascunsa de ochii binevoitori ai sefilor; ametiti in aroma aspra a viitoarelor prazi le cazusera ca nada-n plus victimele… pestii solzosi, argintii de un colorit indescifrabil aruncand iridescen?e inegalabile.. ca de fiecare data erau uimiti de varietatea sorturilor.. au vazut pastrugi incovoiate, moruni uriasi cu butoane osoase si pe mijloc un simplu cartilaj galbui  fluorescent; pastravi de mare cu punctisoare de-un colorit  impresionant atingand toata gama spectrala; anghile uriase cu sange otravitor a caror vitalitate ii uluia cand trebuia sa le apuce corpul alunecos; ele se rulau in jurul mainii ca un blestem ce-l proferau necesitatii carnivorelor… ciclica razbunatoare vendeta; stavrizi, guvizi si minunatele scrumbii albastre,  lufari ambitiosi, neintrecuti la gust, labani argintii egali orientati, chefali  prapastiosi cu zalele curgand ca niste rauri neintrerupte; la rand urmau barbunii mustaciosi, dragoni cu spini paralizanti, zarganul cu ciocul si spinarea verde, fosforescenta; bogatia marii le aratau cambule,  calcani si limbi de mare cu nasturii gustosi si palamida roz-vinetie, rechinii promitatori cu pielea intunecoasa si aspra; ultima a aparut regina, robusta cu aripile infoiate incingand lanturi brune, roscat-verzui pe spate; falfaindu-le, se deconspira  aratandu-si dorsala albastruie-roza si burta galbuie. Au tresarit recunoscand-o fara tagada, si-au ramas uimiti de frumusetea ei nefireasca!
Animalele prezente din folclor: corbi, scorpii, cai, vulpi si pisicile maronii completau tabloul vietuitoarelor marii din navod, alaturi de vestitii curcani salbatici care se strigau in curtea fara de sfarsit a pescarilor; cand aveau nevoie, pescarusii erau momiti in plase cu o mana de maruntis: ceatal, hamsii, rizeafca alba, gingirica, aterina si bacalia vicioasa fiindca marea secatuita refuza sa mai dea altceva drept hrana si trebuia vazduhul de lumina sa satisfaca cererea neostoita a omului.
Au despicat mai mult decat suficient trecand prin spalatoria vietii.
Satui de risipa si incarcati de patimi parjolite, au plecat inspre cetate unde-au gasit alta locuinta lacustra acoperita de astrii; isi cladeau in nisip nazuintele, pigmentate intr-un albastru-cenusiu intunecat si profetii desarte. Nu mai aveau ochi pentru nimic altceva, rascolind numai pentru ei, vartejul amintirilor; se vedeau stapanind rotocol, vesnicia impreuna…  asfintitul isi labarta chipul neindestulat al clipelor mai lungi ca orice inchipuiri; fantomatice linisti dintr-un apus indicibil, franjurat in culori plapande… galben-rosiatice intareau viziunile; vazduhul albastru se destramase gradat prin goblenuri in degrade; lumina patrunsese peste zgomotul apasator al inserarii; marea innegrita se bucura impingand spuma valurilor nesfarsite spre tarm iar intunericul, instapanit pe oriunde, arunca umbre lungi spectrale.
Pluteau singuratici  rascolind secolele in asteptari; dezmatul pregatit de natura a cazut cu toate stelele din cer… se apropia furtuna intalnirii cu astrul selenar!

Stanescu Aurel Avram