N-a trait in carca nimanui. A starnit insa atatea controverse cate nu incap in zeci de vieti. Toti insa recunosc Poetul in el. Poate daca ar fi fost mai selectiv, calitatea operei sale ar fi invins cantitatea. A facut bune si rele. Un mare talent, dupa unii, deznobilat de caracter. Istoria va uita afinitatile sale politice si, cu siguranta, va ramane doar valoarea pura. Patriotii de serviciu dispar. Paunescu a facut din cultura un fenomen de masa si a cautat o viata linistea pe care n-a gasit-o nici in ultima clipa. Din contra. Multi inca uita vorba biblica: cine n-a gresit, sa arunce piatra. Au facut politica, buna sau rea, patimasa sau nu, Eliade, Cioran, Goga, Malraux, Hasdeu, Iorga, Cuza, Nae Ionescu, dar in urma lor au ramas opere nepieritoare.
       Acum vesnicia e mai bogata cu un suflet, iar pamantul mai sarac cu un OM. Chiar cu pareri. Inegalabile poeziile sale, iar Cenaclul Flacara unic si totodata o oaza impotriva instaurarii analfabetismului. Spiritul sau a facut parte din educatia multora. Avea degetul neobosit pe tragaci. Restul e tacere. A murit fara sa-si vada visul cu ochii- reintregirea Romaniei. A apus odata cu el ultima raza de cultura a Romaniei.
       Poetule, sa fii linistit acolo, langa Nichita. Omule, sa saluti ingerii. In plus, ia-ti in primire in ceruri Cenaclul etern. Nu uitam c-ai iubit valorile. In cazul tau merita cu prisosinta ce scrie pe frontispiciul Pantheonului: ’’Marilor valori, patria recunoscatoare’’. De aceea cuvintele Anei-Maria par acum mai mult decat autentice: ’’Tata, te rog, sa vrei sa fii puternic’’. Sa te odihnesti in pace, Mare Maestru al cuvintelor.
       Cand mi-a murit tatal, m-am considerat orfan. Acum sunt de doua ori orfan.  Poate de aceea cand m-a sunat scriitorul Coriolan Paunescu sa ma intrebe daca mergem la inmormantare, am refuzat pentru ca simt c-as fi mers la propria inmormantare. Suntem mult mai saraci si nu mai are cine sa ne scrie suferintele. De acum Paunescu, bardul natiunii romane, ne va recita din cer.
        A murit un poet. Ultimul poet social roman. Ultimul Mare al poeziei romanesti s-a dus. Un fost, actual si viitor tenor al limbii si literaturii romane. S-a mai facut un pas spre falimentul acestei natii. Cateva zile din viata mea, ca si a oricarui roman, sunt ale lui, mare forta a creatiei. Pacat ca acest popor nu stie sa-si ocroteasca si mai ales sa-si iubeasca valorile vii.               
        Pentru mine este unul din marii romani care, alaturi de familia sa, m-a onorat cu prietenia lui. De aceea am azi lacrimi in ochi, ca si toata generatia-n blugi. Omul Paunescu a servit si a tradat in acelasi timp poetul. Dar a fost un roman adevarat. Pavarotti al poeziei romanesti. Cu moartea lui am devenit cu adevarat saraci, lipiti pamantului. A lasat peste un milion de poezii. Pe adversarii poetului imens tocmai asta ii enerva: supravietuirea sa in doua regimuri politice, in ciuda riscului la care s-a expus in ambele.               
          Fostului meu patron ii era greata de penibilul prin care a trebuit sa treaca. Punctele lui vulnerabile erau calitatile sale. Nu putea sa spuna orice, pentru ca-i era rusine. La ultima aniversare a zilei sale de nastere, la care am luat parte, i-a rugat pe invitati sa nu-i aduca flori care ar avea o semnificatie nedorita. Odata cu el a murit simbolul libertatii de expresie.
         Nu am plans in viata mea decat cand mi-au murit parintii si zilele acestea de fata cu participantii la Simpozionul International organizat de iesenii de la Universitatea Apollonia, cand am vorbit despre moartea sefului  unui jurnalist mic, dar in acelasi timp prieten. Erau de fata alti confrati ai amandorura: Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Victor Craciun, Mircea Chelaru, Constantin Marinescu.
          Romania moare din ce in ce mai des. Aproape ca nu mai exista. In acelasi timp Traiasca Poetul! Daca vrem sa cautam perfectiune nu trebuie sa ne concentram asupra oamenilor, indiferent cine suntem, pentru ca perfectiunea nu este un atribut uman. Avea dreptate Tudor Gheorghe care, intrebat fiind de niste pigmei, ce parere are de Paunescu, le-a spus: ’’fata de voi, niste valuri intr-o balta statuta, El  este un Tsunami!’’ 
           Fie ca infinita calatorie sa-i fie dulce acolo unde a iubit si a fost iubit. Un om a murit si odata cu el o generatie intreaga. Si nu numai. A plecat Profesorul. Au ramas, din pacate, majoritatea analfabetilor. De aceea ma rog la Dumnezeu. La Dumnezeul meu. Va doresc sa traim, sa-l pomenim! Dumnezeu Sa-l ierte.
            ’’E pamantul tot mai greu/ Despartirea-i tot mai grea/Sarut mana, tatal meu/Sarut Mana, mama mea!’’
                                                                    Cu plecaciune,
                                                             jr. dr. Pompiliu Comsa