By Tatiana Scurtu-Munteanu

Asteptarea zornaie in oase
Ca macul in capsule lemnoase,
Iar timpul tremura pe-un zmeu
Cand cerul iese din nucleu.

Cu ploaia ingerii coboara
Precum facliile pe scara.
Pastrand tacerea in cenusa,
Ridic a cerului manusa.

Iar el ma-nalta pe pilastri,
In stihul ochilor albastri,
Sa ma umbreasca intre stele
Cu toata negura din ele.