Nascut în luna august, 1972, în Oradea, Romania, Octavian Curpas a ajuns pe pamântul fagaduintei în martie 1997, dupa ce a lucrat timp de trei ani ca redactor la un cotidian din România. A ales pentru început California unde a locuit timp de opt ani, dupa care s-a stabilit – din 12 martie, 2005 – în orasul Surprise din Arizona, Statele Unite. În acelasi an, dupa sosirea în acest stat, si-a unit viata cu Roxana, de profesie asistent dentar. Amândoi înzestrati cu putere de munca si harnicie si-au deschis propriul business în domeniul imobiliar în care lucreaza si în prezent. În data de 19 mai 2009 au primit cel mai frumos dar al Domnului, primul lor copil, micuta Janice, nume ales de parinti pentru semnificatia deosebita „Dumnezeu este îndurator”.

Scriitor, publicist de voca?ie si jurnalist (cu studii superioare în jurnalism, stiinte juridice si business international), Octavian Curpas este un nume important al presei zilelor noastre. Scrie cu har si daruire la multe publicatii din Statele Unite, dar si din România; este redactor la publicatiile „Gândacul de Colorado” si „Phoenix Magazine”. Întotdeauna mi-am imaginat jurnalistul ca un iubitor de literatura si oameni, cu un caracter frumos, cu dragoste de meserie, acea emulatie scriitoriceasca, chemare, talent, spirit de observatie si de dreptate, dragoste pentru tot ce este în jurul sau.

Am crezut si cred ca jurnalistul nu trebuie sa se lase pacalit de aparente sau de interventii, sa aiba discernamânt în ceea ce vede, aude si scrie; sa fie cinstit fata de sine, adica fata de gândirea si judecata sa, cinstit si fata de cel care greseste si caruia îi sare în ajutor cu deschiderea judecatii sale, expusa în cuvinte, pe pagina unui ziar; sa-i lipseasca îngâmfarea, aroganta, dar sa fie integru, transant; sa aiba demnitate, sa nu se lase ispitit de provocari, insulte; sa aiba umor, desigur numai în situatii posibile, acel umor specific spiritului românesc, cu care poate descreti fruntile cititorilor, încruntate din cauza provocarilor cotidiene ale vietii; sa nu fie ranchiunos, ci prietenos si sa admita cu seninatate ca si el poate gresi; sa stie sa-si ceara, în aceasta situatie, scuzele necesare; sa fie îndraznet, curajos si cu iubire de Dumnezeu; articolul lui sa fie concis, adica sa aiba maximum de informatie cu minimum de cuvinte. Cam multe cerinte si totusi, pentru o atât de frumoasa cariera, merita sa cauti aceste calitati în sufletul tau si sa le scoti la suprafata, sa le cizelezi, pentru binele oamenilor, al societatii în care traim.

Toate aceste calitati le-am descoperit la Octavian Curpas. Prin trupul sau curge acea « vâna » de jurnalist si aceasta se simte în nenumaratele interviuri, dialoguri, în care stie sa uzeze de calitatile respective, scotând în evidenta oameni deosebiti, de multe ori vârfuri ale societatii care merita sa fie mai bine cunoscute. În activitatea de critica literara are capacitatea de a deosebi o carte buna de o carte proasta si talentul de a descoperi autori care stau cu sfiala deoparte, dar a caror opere merita sa fie comentate, sa fie scoase din anonimat, si o face cu talent, cu meticulozitate si profunzime a întelegerii. În cronicile pe care le realizeaza, prinde cu inteligenta ideile si mesajele cartilor, pune în lumina elementele pretioase, valoarea literara a lucrarilor si în final creeaza titluri rezumative foarte bine inspirate.

Spre deosebire de unii cronicari care trateaza cu superficialitate opera, omitând multe „perle” ale scrierilor, Octavian Curpas prefera sa realizeze o concisa monografie a cartii, sa scoata în relief frumusetile ascunse ale creatiei, dându-le stralucire, fiindca bine spunea Cioran: „Când scrii o carte nu stii niciodata care-i va fi soarta… O carte uitata sau o carte fara ecou poate oricând sa revina la viata.” Dupa cum literatura este arta a cuvântului prin intermediul careia scriitorii dau expresie artistica imaginatiei, sentimentelor, fenomenelor sociale, tot asa si critica literara este arta, iar celui care se încumeta sa o faca, i se cere chiar mai mult decât unui scriitor, existenta obligatorie a bagajului culturii, atât din punct de vedere cantitativ, cât si din cel al calitatii. Octavian Curpas are acest bagaj si este un vesnic însetat de cultura.

Sunt convinsa ca toti jurnalistii ziarului „Gândacul de Colorado” au intrat în viata si-n cariera cu entuziasm, cu optimism si cu idealuri. Numarul aparitiilor revistei a crescut, va creste, vor trece anii si ei, jurnalistii, vor fi si mai tineri si mai frumosi ca la început, fiindca vor avea acea tainica lumina pe chipuri, ce va izvorî din sufletele lor, savârsind adevarate minuni ale creatiei lor jurnalistice.

Sarbatorindu-va, sarbatorindu-ne, traim o mare satisfactie profesionala, caci putem rosti cu mândrie, fiecare la rându-ne : sunt si voi fi colega ta!

Domnul sa ne dea sanatate, sa ne putem bucura de ceea ce înfaptuim!

La multi si frumosi ani revistei, colectivului de conducere si colaboratorilor ei!
Cu recunostinta si cu veneratie,

Vavila Popovici