by Gheorghe Neagu

De cum începu sirena sa urle, Leiba îsi lasa matura uda în gangul plin de hârtii, fugind sa se ascunda. Cuprins de o spaima nebuna, se-arunca prin usa de tabla, cu gaurele, în locul unde-si tinea alteori maturoiul, pe scaunul vremilor linistite odata.
?i în curând, gangul se umplu de multimea îngrozita. Câtiva din cei din fata usii, cerura omului de pe scaun sa le dea si lor drumu-nauntru, dar Leiba nu le raspunse. Un zumzet din ce în ce mai apropiat de avioane se facea auzit si în curând, primele bombe cazura la periferia orasului. De undeva, tunurile începura sa latre a moarte. Din când în când, rafalele mitralierelor, instalate în centrul orasului, spargeau linistea adânca din subsol. Toti îsi tineau rasuflarea. Bombele cadeau tot mai aproape. În pasajul întesat, venea miros de sulf si de ars. Praf de moloz si de cenusa cadea ca o ploaie cernita peste cei ce stateau la intrare. O bomba cazu pe magazinul de la intrarea din dreapta pasajului.
Fiare si pietre cazura peste multime. O alta bomba cazu în acelasi loc, desfacându-l. De la etajul al cincilea si pâna la parter, cladirea crapa ca un harbuz, acoperind pe de-a-ntregul intrarea-n pasaj. ?i-atunci Leiba auzi primele racnete. Un miros de carne prajita si de latrina umplu vazduhul întesat de-njuraturi si de tipete. Câtiva borfasi buzunareau pe cei ce-si pierdusera cunostinta o vreme sau definitiv pe strazile orasului.
Bombele cadeau în continuare peste centrul orasului, în timp ce Leiba-si proptea usa mai bine. Ochii de copil priveau speriati prin deschizaturile taiate în tabla usii, anume pentru aerisire.
O bomba cazu peste-o cisterna de pompieri. Altele cadeau din ce în ce mai aproape, în jurul pasajului. Deodata un suflu napraznic lipi copilul atât de tare de usa, încât sângele tâsni cu putere din pielea presata prin gauri, iar ochiul tâsni în umarul lui Leiba.
O alta bomba în centrul pasajului, sfârtecându-l. O groapa enorma de-asfalt si de carne ramase pentru o clipa deschisa, pentru ca mai apoi sa se umple cu resturi de oameni si moloz hacuit.
Leiba-si pierdu cunostinta, izbit de suflu în peretele zidului. În clipa aceea, mitraliera tacu si ultima parte din magazin se prabusi, astupând groapa cu totul. De printre ruine, un picior se mai zvârcolea înca, aidoma piciorului de paianjen. ?i-atunci, sirena începu sa urle din nou. Val, dupa val, vântul venea curatind în rafale strada si cerul.
Nici un geamat nu se mai auzea din maldarul al ruinelor fumegânde. Pe o bara înrosita sfârâia o bucata de carne-mbibata cu sânge. ?i vântul sufla, dezgolind, dezastrul din fum.
Unul câte unul, oamenii ieseau de prin adaposturile caselor, gesticulând. Câti or fi murit oare? ?i-n vremea aceea, din cer începu sa cada o ploaie înrosita de sânge. Cele câteva salvari venite în graba, plecara fara a sti niciodata la câti ar fi fost necesara interventia lor.
Un curcubeu strepezit se-arata pe cerul plumburiu. ?i-atunci sirena înceta.

*
* *

Când se trezi, Leiba-si simti capul o cloaca si-o durere cumplita-i ardea ceafa. Îsi duse mâna la teasta tremurator, crezând-o ciuruita, dar se bucura când gasi doar un cucui mare cât o nuca ivit acolo pe neasteptate.
Îsi sterse cu grija umarul de ochiul scurs. O picatura de sânge-nchegat îi stânjenea miscarea pleoapei. O îndeparta cu degetul si se mai linisti. Se mira de linistea adânca, ce-l înconjura.
Privi spre usa. Pielea copilului strivita prin gaurelele de la aerisire, lasa sa se scurga o zeama cleioasa si roza. Leiba dadu propteaua groasa de-o parte si trase de usa.
Când puse mâna pe tabla curbata de presiune, aceasta ceda. O fetita strivita, în usa deschisa, se prabusi, în vreme ce din burta plesnita matele sparte tâsnira. Cu ochii iesiti din orbite, un batrân cu barba lipita de gâtul fara camasa, parea ca doreste sa între-n launtru. Înfricosat Leiba dadu sa-nchida usa. Dar, nu mai putu. Trupurile cazute-l împiedicau. ?i atunci, din miscarea aceea, cazura si alte bucati din trupuri vecine. ?i-o duhoare nebuna razbatu odata cu ele.
Cu o furie oarba, începu sa traga din maldar trup dupa trup, bucata dupa bucata si sa strge. Strigatul suna înecat, fara spatiu, ca urletul hienei sub apa. Lumea cadavrelor îl umpluse de groaza.
Trase cu sete de-o mâna smulgând-o din umarul al unei femei. Pielea si zgârciul se-ntinsera cedând într-un plesnet surd. Un pârâit de oase-n miscare-l facu sa se retraga spre fundul gheretei. O rostogolire se prabusi, mustind, gata sa-l striveasca.
Bucati de moloz si nisip îl facura sa spere ca undeva, acolo, mai departe, se afla o iesire. De-aceea-si opri pentru o clipa lucrul, gândind: Sa duc mai întâi tot ce am tras din morman în fundul cusetei si-apoi voi vedea . Apucând de picioare trupul fetitei, îl târâ pe lânga scaun pâna-n celalalt capat. Apoi, bucata cu bucata, dezgoli pragul cusetei reusind sa-nchida si usa. Se aseza apoi pe scaun, stergându-si sudoarea de pe frunte. Simti cum setea-si facea loc în trupul chinuit de neliniste. Dupa ce se odihni putin, începu sa traga din nou de cadavre, înghesuindu-le. Un aer statut îi îngreuna respiratia.
Plin de scârba, voma peste prag, ametit.
De sus cadeau alte sfarâmaturi de-asfalt si de pietre. O bârna de fier înfipse de-a curmezisul un trup de soldat strabatându-l. Când trase de el, aceeasi rostogolire lichida-l facu sa sara peste pragul cusetei.
?i-o noua gramada de carne cazu, astupându-i lucrarea. Când se uita în fundul cusetei, se-ngrozi. Pe stiva de carne si moloz era prea putin loc pentru alte cadavre. Leiba izbucni într-un hohot prabusindu-se. De sus dintre trupuri, o zeama roscata-vânata, curgea baltind pe podea. Din când în când, ceva umflat se spargea ca un balon cu un fâsâit de usurare, în valuri, duhnind.
?i-atunci Leiba-ncepu sa-si smulga parul din cap. Poate aceasta-i pedeapsa lui Dumnezeu , gândi disperat, urlând printre sughituri. Apoi ragusit si istovit se-ntinse pe jos, în baltoaca aceea de carne presata, fara nici-o speranta. Respira din ce în ce mai greu. Miresme în valuri razbateau din morman, sufocându-l.