by Daniela Voiculescu

Am inceput sa scriu… dintr-o joaca! Era prin 1983, in august, pe malul marii! Ne faceam declaratii de dragoste… in versuri! Timpul acela nu se mai intoarce, dar il vad cu ochiul sufletului, care este mai pretios decat zece mii de ochi obisnuiti! Frumos inceput!
Apoi am scris din dorinta de a scrie, de a ramane ceva in urma mea… Pana intr-o zi, cand mi-am dat seama ca Dumnezeu este adevaratul cod al iubirii… Asa pot sa-ti creasca aripi! Si scrisul sa fie primul si ultimul dintre lucruri – eternul prezent! Paradoxala balanta, care tine intr-o stare de perfectiune, atat unitatea, cat si pluralitatea… Inima lui Dumnezeu!
Cat de valoroasa poate fi samanta constientizarii! Norii trec, cerul ramane! Viata este traire, spirit si nu slova moarta! Sa scriem si noi in Carte…