Dintotdeauna, poeta Daniela Voiculescu a stiut sa aleaga dintre toate cate le avem pe Planeta Albastra, doar binele si frumosul. Puterea cu care a purces la drum zi de zi, harul de a deosebi noroiul de stelesi arta de a zbura pe aripile sperantei, acestea le-a descoperitin copilarie. In plus, lumina magica a unor buchete de lalele galbene ori parfumul zambilelor din gradina bunicii, dar si sentimentul prezentei si al ocrotirii ingerilor, pe care mica pamanteana ii simtea alaturi, in acel colt de rai, au fost pentru ea scanteia ce i-a luminat mai tarziu, ochiul mintii.

Nascuta pe 27 octombrie 1969 la Pitesti, unde locuieste si in prezent, Daniela Voiculescu isi trage radacinile spirituale dintr-o lume simpla si inteleapta. Insa la fel de importante sunt pentru poeta, si originile omenesti, intrucat parintii i-au insuflat forta de a luptain viata cu iubire si de a da valoare numelui pe care-l poarta. Ceea ce au si facut, atat ea, cat si cei doi frati pe care ii are. Asa se explica si faptul ca unul din marile regrete ale Danielei Voiculescu este ca tatal ei a trecut prea repede, in nefiinta. De altfel, nu doar cei care au adus-o pe lume i-au fost indrumatori si protectori poetei, ci si profesorii cu care a invatat la Scoala Generala Nr. 10 “Marin Preda”, din Pitesti. Intre acestia, se detaseaza figura unui dascal de exceptie, Bucur Oprica, omul care ii remarca talentul literar si o incurajeaza sa scrie. In continuare, autoarea termina in iunie 1989, in urbea natala, Liceul de stiinte ale naturii “Zinca Golescu”si un an mai tarziu, cursurile de specializare analisti-programatori, la Centrul de Perfectionare in Informatica. Poeta este casatorita din 1990, cu Ion Deaconescusi are un fiu, Horia, elev in clasa a X-a, la Colegiul National Liceal “Zinca Golescu”, din Pitesti.

– De la ce varsta ai inceput sa scrii?

– Am inceput sa scriu de la cincisprezece ani.

– Cum ti-ai descoperit pasiunea pentru scris?

– Pasiunea pentru scris mi-am descoperit-o in luna august a anului 1983, la malul marii, cand prima mea iubire, Catalin, imi facea poezii si eu ii raspundeam la fel! Cateva zile petrecute in tabara, langa un baiat deosebit, m-au schimbat! Cata bucurie juca in ochii lui, atunci cand ma privea! Ne-am promis ca o sa ne scriem, dar dupa trei scrisori de dragoste… totul s-a terminat! Mama lui era exigenta cu el. Nu l-am mai intalnit niciodata, desi nu se afla asa de departe. Era din Ploiesti.

– Cand ai debutat si unde?

– Am debutat pe 9 septembrie 1989, cu poeme in revista “Arges”.

– Ce rol a avut la debutul tau, “Premiul Special al Palatului Culturii din Pitesti”?

– Este singurul premiu literar din viata mea. Imi amintesc cu drag de el, fiindca eu nu aveam incredere in poeziile mele.

– Cate volume ai publicat pana in prezent?

– Am publicat opt volume.

– Te rugam sa le enumeri pe cele mai importante.

– “Nsoromma”, “Doimea materiei”, “Indigo si portocaliu”, “Orphika”.

– Care dintre aceste volume iti este cel mai drag?

– “Orphika”. Pe 17 iulie 2009, a iesit de sub tipar. Acest volum reprezinta bucuria sufletului meu, fiindca am intalnit barbatul care a stiut sa imi ofere iubirea mult visata!

– Ai anumite teme preferate pe care inca nu le-ai abordat?

– Daca ma impresioneaza ceva… scriu! Nu am ambitii literare si nici teme preferate. Ador sa imbin simplul cu senzationalul! Sa am un stil original!

– “Doimea materiei“, al patrulea volum de poezii si eseuri ce iti poarta semnatura, ii este dedicat celui mai mare poet religios al neamului, Vasile Voiculescu. Este Vasile Voiculescu unul dintre poetii care ti-au slujit drept model? In ce masura se regasesc influente din creatia sa in lucrarile tale?

– Sincer, eu mi-am dorit foarte mult sa devin poeta. Dupa ce am citit din opera lui Nichita Stanescu, m-am schimbat enorm. Mi-am dat seama ca trebuie sa ramana ceva minunat in urma mea. Trairile poetului ardeau in inima mea! Asta mi-am dorit si eu sa fac… Sa traiesc in alte inimi! Iar Vasile Voiculescu este “Luminatorul” vietii mele. Il simt ca pe un inger pazitor! Privirea lui imi transmite atata iubire, incat nu voi putea niciodata sa uit ca sufletul daruit Domnului este nemuritor! Este taria inimii.

– In august 2008, alaturi de autori romani “de pretutindeni”, ai semnat in volumul “Marturisirea de credinta literara? vol.II, volum ce se incadreaza in seria “depozitiilor colective” initiate de Asociatia Romana pentru Patrimoniu si Asociatia Scriitorilor Crestini din Romania. Numeste-ne cativa dintre acesti autori romani “de pretutindeni”. In ce a constat marturisirea de credinta literara a Danielei Voiculescu? Ce rol are aceasta marturisire personala in contextul mai larg al “depozitiilor colective”?

– Autorii romani “de pretutindeni” sunt: Elena Buica, Cleopatra Lorintiu, Angela-Monica Jucan, Ionut Caragea, Cristian Neagu, N. N. Negulescu, Theodor Rapan, etc. Marturisirea mea de credinta literara este de fapt, cheia adevarului. “Nemasurata iubire, masura vietii…” Este un mesaj puternic, dar se bazeaza pe o filosofie simpla. “Daca dragoste nu e, nimic nu e.”

– Stiu ca la inceputul acestui an, pe 11 si respectiv 24 februarie, au avut loc doua evenimente importante pentru tine. Ai vrea sa le imparatsesti si cititorilor cate ceva din ceea ce s-a petrecut atunci?

– In cadrul Clubului iubitorilor de cultura din Curtea de Arges, pe 11 februarie 2009, a avut loc lansarea celui de al cincilea volum de poezii, “Zeita de turcoaz“. Cartea este dedicata singurului alpinist roman care a escaladat asa numita “Zona a mortii” din Everest, Alex Gavan. (Revista “Agero” a publicat doua recenzii la carte, semnate de Maria Diana Popescu si George Baciu.)

Pe 24 februarie 2009, la editura Tiparg, m-am bucurat de aparitia celui de al saptelea volum, “Indigo si portocaliu?” Prefata este semnata de Dan Vulpe, redactor sef la “Destine Literare”, revista lunara editata de Asociatia canadiana a scriitorilor romani. Datorez minunata coperta a cartii, prietenei mele, Marisol Hume. Pictura se numeste “La querrera” (The Warrior).

– Cum arata semnatura Danielei Voiculescu in volumul “In memoriam ARTUR SILVESTRI”?

– Un eseu si un poem. Ele exprima regretul meu ca nu am reusit sa il cunosc decat prin firul unei lumi virtuale, dar ceea ce conteaza este faptul ca inteleg foarte bine lumea ascunsa despre care vorbea Artur Silvestri. Am sa fac tot posibilul sa-i pastrez amintirea vie! Voi scrie, voi trai si voi iubi adevarul!

– In ce masura universalizeaza creatiile Danielei Voiculescu experienta ei personala de viata?

– Intru totul… Am facut acest lucru cu o adevarata daruire, fiindca am vrut sa demonstrez ce inseamna viata unei femei! Lupta ei pentru a fi inteleasa, iubita si pretuita… Imi doresc foarte mult o lume in care oamenii sa-si dea seama cat sunt de valorosi prin simplitate si dragoste, printr-o colaborare bazata pe egalitate si respect. Am sa pledez mereu pentru bucuria luminii, emotia sfanta a sufletului!

– Te rugam sa enumeri cateva dintre publicatiile nationale si din strainatate cu care colaborezi.

– “Ecoul”, “Tanarul scriitor”, “Luceafarul romanesc”, “Oglinda literara”, “Destine Literare”, “Romania, Libera in viitor”.

– Cum a primit critica de specialitate creatiile tale?

– Am fost si sunt incurajata… Fiecare carte reuseste sa uimeasca placut, pentru ca stiu sa atrag cititorii prin sinceritatea trairilor, prin grija cu care imi tratez munca. Le ofer titluri incitante si coperti deosebite. Mesajul fiecarei carti se indreapta spre iubire, cel mai frumos sentiment, cel mai frumos dar in viata unui om.

– Foarte multi poeti si scriitori au probleme, atunci cand vine vorba sa gaseasca un editor interesat de lucrarile lor. De ce crezi ca se intampla acest lucru?

– Este vorba despre rutina, de neincredere, de frica esecului, etc. Cred ca fiecare editura ar trebui sa angajeze o persoana cu ochi ager si inima sensibila, care sa descopere viitoarele talente. Sa le editeze un numar mic de carti si apoi sa le testeze pe publicul cititor din diverse institutii. Trebuie sa inteleaga ca este nevoie si de ceva nou. Nu poti sa citesti doar Shakespeare si Balzac… Timpul acela nu mai corespunde cu lumea noastra. Suntem tot mai solicitati, atrasi de competitie, astfel incat ne dorim ceva in genul “putin si bun”.

– La ce lucrezi in prezent?

– Este aproape gata cea de-a noua carte, “La malul Marii Imbrium“.

– Ce planuri de viitor ai?

– As vrea sa scriu despre viata pictorului Cristian Dumitrana. Acesta s-a nascut in Romania, intr-o familie cu stravechi traditii religioase. Inca din copilarie a simtit gratia si inspiratia divina, incercand apoi sa o exprime prin intermediul picturii. A lucrat si lucreaza atat in Romania, cat si in Italia.

– Ai vreun vis care a ramas neimplinit?

– Da. Imi doresc sa vizitez Verona, orasul iubirii eterne, locul perfect pentru Valentine’s Day.

– Literatura nu mai este una din pasiunile tinerilor de astazi. Cum crezi ca ar putea fi resuscitat interesul acestora pentru literatura si arta, in general?

– Tinerii au inceput sa priveasca romantismul ca pe o bizarerie, pentru ca sunt acaparati de o televiziune care le manipuleaza gandurile, ii indeparteaza de trairea adevarata. Cred ca profesorii ar trebui sa organizeze saptamanal intalniri cu elevii, sa le prezinte oameni deosebiti, sensibili, sa ii atraga in discutii libere despre frumos. Sa le ofere, dar si sa-i faca partasi la spectacole, filme si expozitii de fotografii, etc. Ar fi minunat sa le atraga atentia si prin excursii alaturi de personalitati culturale.

– Ce recomandare le-ai face celor care doresc sa se apuce de scris?

– Trebuie sa iubeasca si sa respecte literele, sa creada in lumea lor! Sa nu se dea batuti la prima critica nefavorabila. Sa fie constienti ca drumul spre glorie este foarte greu, dar nu imposibil!

– Vorbeste-ne despre hobby-urile tale.

– O zi fara muzica este de neconceput pentru mine. Ador cantecele interpretate de Van Halen, Gigi D’Alessio, Amedeo Minghi, Claudio Baglioni si Antonello Venditti. Iubesc pictura. Am intreaga colectie a celor mai mari artisti ai lumii, “Art Gallery”. Dar si geografia ma fascineaza. Cumpar fiecare numar din noua colectie DeAgostini, “Atlas”intreaga lume la dispozitia ta. Si imi place sa citesc viitorul in stele si vise…

– Cum obisnuiesti sa iti petreci timpul liber?

– Locuiesc langa Padurea Trivale. Este prietena mea de nadejde. Imi ofera echilibru si inspiratie.

– Ce ai dori sa le transmiti cititorilor acestui interviu?

– Tuturor cititorilor le doresc sa aiba parte de iubire! Sa spere mereu in curcubeu, chiar si atunci cand acesta intarzie sa apara! … curcubeul Meu, pe care l-am asezat in nor, va sluji ca semn al legamantului dintre Mine si pamant. (Geneza, 9/13)