Silvia Tarniceriu

Scumpii mei de departe si de-aproape!

 (Marturia luata din  PE GINDURI – Rodica Botan)

Bucurati-va totdeauna în Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va!                                                                         (Filipeni, 4.4)

Am fost rugata sa împartasesc aceasta experienta cu Domnul si, prin aceste rânduri, va spun la toti odata ca sa nu irosesc prea mult timp.

Slavit sa fie Domnul pentru tot ce îngaduie sa ni se întâmple în aceasta viata: bun sau mai putin bun, tocmai pentru a dori cerul si venirea Lui mai curânda.

Ma tot gândesc cum sa fac sa va spun la toti deodata, bucuria pe care am trait-o în aceste zile.

Saptamâna trecuta am trait momente de cer si vesnicie. As fi vrut parca sa nu mai treaca timpul si sa traiesc vesnicia.

La Cleveland a avut loc Întâlnirea de primavara a Bisericilor Baptiste de pe Coasta de Est. Cu aceasta ocazie vin musafiri din toate bisericile române din partea asta de America si altii de mai departe daca îsi pot permite timpul si cheltuielile de drum. Pastorii se întâlnesc în timpul zilei ca sa discute problemele lor, iar în fiecare seara de Vineri pâna Duminica au fost servicii de închinare.

Eu am avut musafiri pe fr. Tomuletiu (81 de ani) de la Sibiu – în vizita acum la fiica dânsului, Simona, din Chicago, si pe Simona, fiica fratelui.

Eu locuiesc la 2 ore de mers cu masina de la Cleveland. Asa ca în fiecare zi am avut de condus 4 ore dus-întors, plus 2-3 ore la biserica. Drum lung, oboseala fizica, dar împrospatata spiritual.

În ultimea vreme am trecut (cum unii stiti) printr-o vale mai adânca din mai multe puncte de vedere. Iata, doua puncte:

m-a întors de pe aeroport în drum spre România din cauza vulcanului din Iceland, iar al doilea, în aceeasi dimineata am primit un telefon de la medic cu rezultatul de la analize si mi-a zis ca am “ciroza la ficat” (pete pe ficat care pot fi interpretate ca si tumori în crestere).

M-am întors acasa cu o inima grea si un suflet apasat.

“Doamne, ce vrei sa-mi spui din nou? … Si de ce acum? Se pare ca ori de câte ori vreau s-o iau la drum, Tu cobori rampa (bariera) si ma opresti din alergare…!”

Nu mi-am desfacut bagajele câteva zile bune, cu speranta ca poate voi pleca totusi…

În fine, am renuntat la plecare, mi-am cerut banii înapoi (si i-am primit), si mi-am zis ca trebuie sa-mi vad de sanatate.

De fapt, marturisesc ca plecarea spre România era o fuga departe de mine însami, de problemele care ma coplesisera în ultima vreme, de stari si trairi nemaitraite de multa vreme, “de oameni, de-asezari si legi…” Plecam ca sa-mi schimb atmosfera si mediul înconjurator crezând ca întoarcerea în familie si printre cei dragi ai mei îmi vor aduce alinare, mângâiere si mai muta odihna… Aproape ca Iona din Cuvânt! Numai ca Domnul a avut mare mila de mine si nu m-a ascuns în burta unui peste mare printre mate si miros întepator, ci m-a adus înapoi la casuta mea de lânga padure unde am lasat totusi pasarele cântând si florile de tei aproape înflorite…

Ce mare si deosebit Dumnezeu avem! … si PLIN de Îndurare si Bunatate fata de mine, mai ales… un pumn de tarâna!

Ma întorc la Conventia de la Cleveland!

Fratii pastori au vrut sa petreaca o parte din timpul de Sâmbata dimineata, aici, în Tara Amisilor! Fr. Viorel Clintoc m-a sunat si mi-a zis sa vin si eu cu musafirii mei si sa luam masa de prânz împreuna la un restaurant unde se gateste în stil Amis… Eram vreo 20 de persoane.

La masa, am stat lânga fr. Daniel Brânzei si fr. Sorin Covaci de la Detroit, iar în fata îi aveam pe fr. Dan Paul de la Cleveland si fr. Titi Cocean de la Atlanta, Georgia. Ceilalti se însirau în dreapta noastra si în stânga, pe-o parte si cealalta a unei mese foarte lungi.

Din vorba în vorba fr. Titi Cocean a început sa ne spuna câte ceva din vizita d-lui în Israel si cum si-au adus în sticlute apa din râul Iordan, si ulei de masline… si cum s-a pastrat înca fara sa aiva vreun miros urât de statut.

Atunci mi-a venit îndrazneala de a le cere fratilor pastori sa-mi faca si mie “Ungerea cu Untdelemn”, conform textului din Iacov 5! Aveam nevoie de vindecare si de iertare…

M-am uitat în ochii fratelui Titi Cocean din fata mea, si mi s-a parut oare numai ca dadeau în lacrimi?

“Pai, sora Silvia, ti-o facem, dar trebuie s-o ceri!” mi-a raspuns d-lui. Si am cerut-o! De mult voiam sa i-o cer fr. Viorel Clintoc, dar n-am avut înca momentul potrivit. Dar iata ca Dumnezeu l-a adus (mi-am zis eu).

Sâmbata seara, dupa serviciul din biserica (un serviciu cu adevarat divin în care cei ce s-au sculat sa ne aduca mesaje s-au întrecut pe ei însisi din Cuvânt)… fr. Daniel Brânzei a venit si m-a chemat în camaruta pastorului… Acolo erau deja adunati în sobor, 7 preoti (pastori). M-am asezat pe genunchi în mijlocul dumnealor si, dupa ce m-au uns cu untdelemn, s-au rugat pe rând unul dupa altul: fr. Titi Cocean, fr. George Dancea, fr. Daniel Hodut, fr. Dan Paul, fr. Sorin Covaci, fr. Toderic si fr. Daniel Brânzei. Au fost clipe de cer si lacrimi.

Am plecat din camaruta lasându-i pe frati în urma. Am aflat mai târziu ca “ungerea” n-a fost numai a mea cu untdelemn; Duhul Sfânt s-a coborât si fratii pastori au fost cuprinsi de focul pocaintei si umilintei care vine de la ungerea Duhului lui Dumnezeu. Stiam ca mai sunt probleme prin biserici si printre sfintii de pe pamânt… dar ma rugam înca dinaintea conventiei ca Dumnezeu sa intervina si sa faca El unitate si pace. Si a facut-o!

În drum spre casa (2 ore pe drum), în timp ce musafirii mei motaiau de somn, eu stateam de vorba cu Prea Iubitul meu Domn, si-I spuneam: “Doamne, cum ai sa faci acum vindecarea si cum vor suna rezultatele mele pe hârtie, în 2-3 zile când ma voi duce iar la doctor, ptr. ca analiza sângelui mi-a luat-o cu o saptamâna în urma, iar ungerea a fost acum, în seara asta? Într-un fel, rezultatele sunt deja pe hârtie si mi-au spus ca am ciroza… Oricum, Tu esti Dumnezeu si eu sunt om… Cine sunt eu sa Te întreb pe Tine cum faci una ca asta…? Îti multumesc ca o vei face, daca nu pentru mine, o vei face pentru si pentru fratii pastori ca sa fie si ei înviorati de Cuvântul Tau aplicat acum pe trupul meu prin ungere. Nadajduiesc ca nu numai fratii penticostali practica acest lucru, dar si noi, baptistii credem ce scrie în Cuvântul Tau!”

Miercuri m-am dus la medic si îl asteptam cu emotii ptr. ca n-am vrut sa-mi ia si analiza la zahar luându-mi sânge din deget. Mâncasem multe prajituri la mesele de la conventie si pâine, si… eram sigura ca diabetul meu striga la cer… de dulce ce era… Asistenta era necajita ca nu-mi luasem macar zaharul în dimineata aceea, si cam de mult timp în urma.

În fine, a venit doctorul, a deschis dosarul meu, si computerul de pe brate si primul cuvânt pe care mi l-a spus a fost: “Felicitari!“

“Dar pentru ce, dom’ doctor?” l-am întrebat eu.

“Pai cum pentru ce? Zaharul ti-e normal! Stii ca acum o luna voiam sa te pun pe Insulina!“

“Dom’ doctor, iertati-ma, dar tocmai voiam sa va spun ca n-am tinut regim si m-am desfatat cu dulciuri din belsug, mai ales în ultima saptamâna!“

“Uita-te aici!” Si mi-a aratat rezultatul pe 3 luni în urma la sânge. “Normal“.

“Dom’ doctor, nu s-ar putea ca aparatele d-stra sa dea eroare? Este imposibil sa fie normal, mai ales dupa…“

Si mi-am dat seama ca Dumnezeu nu lucreaza cu jumatati de masura… Am schimbat subiectul si i-am spus ca, de fapt, am venit ptr. rezultatul analizelor de la ficat.

“O, da! Uitasem!” mi-a zis d-lui. “Hai sa vedem!” Si si-a tras scaunul lânga mine ca sa ne uitam amândoi pe aceeasi foaie cu rezultatele de la laborator.

“Ia te uita! Toate sunt bune si între limite. Ficatul tau functioneaza normal!“

Mi s-au umplut ochii de lacrimi si cu o voce tremurânda i-am spus doctorului despre “ungerea cu untdelemn” ce mi s-a facut cu câteva zile în urma.

Mi-a zâmbit si mi-a zis: “Da, se poate! Si noi practicam ungerea în biserica noastra (metodista).”

Wow!

Apoi a continuat:”Silvia, asculta-ti trupul si tine dieta Bibliei, a Cuvântului! Acolo, Dumnezeu ne învata si cum sa mâncam, si cum sa ne odihnim! Respecta Cuvântul lui Dumnezeu! si totul va fi bine cu tine!“

A iesit din cabinet cu zâmbetul pe fata si nu m-a taxat nici pentru vizita aceea. Nu ma taxeaza de multe ori, iar tatal d-lui, care are acum aproape 80 de ani, mi-a fost doctorul de familie înca de la venirea mea aici, în America!

Am plecat spre casa, dar mi se parea ca nu mai conduc masina, ci un avion! Zburam, cântam, plângeam si ma bucuram! M-am simtit nu numai vindecata, dar si iertata! Si ce mare lucru si greu de explicat în cuvinte ce înseamna si cum este când te simti iertat si iubit de Dumnezeu si de oameni!

Slavit sa fie Cel Prea Înalt pentru tot ce face EL desavârsit!

Ce voi face de-acum încolo? Nu stiu înca! Stau linistita în Sala de Asteptare! Îl astept sa deschida usa si sa-mi spuna ce sa fac si daca trebuie sa plec sau sa mai astept pentru mai multe detalii. Ce frumoasa-i asteptarea când stii Cine trebuie sa vina! Nu mai vreau sa fug nicaieri. Este bine cu El aici unde sunt; si când ma va trimite El, ma voi duce în puterea Lui, care este MARE!

Fiti binecuvântati si unsi si voi prin Duhul Sau Sfânt!

Va îmbratisez pe toti cu dor si drag si va multumesc pentru rugaciunile voastre, ale tuturor!

Cu iubire si pretuire,

Sora voastra în Hristos – Domnul,

Silvia Tarniceriu,

4 Iunie 2010

“Domnul a zis: “Iata un loc lânga Mine, vei sta pe stânca!“

Exodul 33:21

(Marturia luata din:  http://www.peginduri.com/search/label/Silvia%20Tarniceriu)