ZORII DIMINEȚII…

 Rodica Botan

Dimineata din nou…devreme. De îmbracat, m-am îmbracat corect…adica pantofii în piciorul care trebuie, jacheta încheiata bine – împerechind nasturii cu butonierele potrivite. Am închis si poarta si…la drum. Incerc sa-mi tin ochii deschisi – mamă, mamă ce efort…Bag mâna în straiță si scot un măr. Am auzit ca merele sînt mai bune decât cafeaua ca sa te țină treaz. Că mesteci…si muști…si iară mesteci. De fapt am mai citit si ca efortul pe care-l depui sa manânci un măr consuma caloriile pe care le primesti mâncându-l. Mai trebuie sa gasesti merele potrivite…ca majoritatea au gust de …iarba; sînt culese prea devreme ca sa reziste la transport, iar prin magazii si nu ajung să se coacă. Ok…am gândit destul despre mere…ăsta din care mușc e bun… Continue reading “ZORII DIMINEȚII…”

Învată de la păsări, de mărtișor

Rodica Botan

Azi dimineata m-am hotarât sa ma duc la servici la ora obisnuita – sa nu mai lucrez atâta peste program. De fapt Susen – doamna de la taxe, m-a sfatuit sa o iau cu binisorul ca nu-mi ajuta la nimic decât ca îi dau mai mult lui Sam (guvernului american).

Asa ca…azi, dis de dimineata, m-am lenevit mai mult, dar am si decoperit ceva nou…si minunat… Continue reading “Învată de la păsări, de mărtișor”

REMODELARE…

 Rodica Botan

“Imagineaza-ti ca esti o casa vie. Dumnezeu vine si reconstruieste casa. Prima data, probabil, ai sa întelegi ce face. Repara scurgerea si gaurile din acoperis si chestii de-astea; stii ca treburile astea trebuie facute asa ca nu esti surprins de loc. Dar deodata, El începe sa darâme casa într-un fel în care cu adevarat doare si parca nici nu face sens. Ce are de gând? Explicatia este ca El construieste o cu totul alta casa decât cea pe care ti-ai imaginat-o tu, adaugând o noua aripa acasei aici. Continue reading “REMODELARE…”

REMODELARE

 Rodica Botan

 .

“Imagineaza-ti ca esti o casa vie. Dumnezeu vine si reconstruieste casa. Prima data, probabil, ai sa întelegi ce face. Repara scurgerea si gaurile din acoperis si chestii de-astea; stii ca treburile astea trebuie facute asa ca nu esti surprins de loc. Dar deodata, El începe sa darâme casa într-un fel în care cu adevarat doare si parca nici nu face sens. Ce are de gând? Explicatia este ca El construieste o cu totul alta casa decât cea pe care ti-ai imaginat-o tu, adaugând o noua aripa acasei aici. Adaugând înca un etaj dincolo, construind turnuri si curti interioare. Tu ai crezut ca El te va remodela într-o cabana micuta; dar El construieste un palat. Un palat În care El Însusi intentioneaza sa vina si sa locuiasca.”

Imagine yourself as a living house. God comes in to rebuild that house. At first, perhaps, you can understand what He is doing. He is getting the drains right and stopping the leaks in the roof and so on; you knew that those jobs needed doing and so you are not surprised. But presently He starts knocking the house about in a way that hurts abominably and does not seem to make any sense. What on earth is He up to? The explanation is that He is building quite a different house from the one you thought of – throwing out a new wing here, putting on an extra floor there, running up towers, making courtyards. You thought you were being made into a decent little cottage: but He is building a palace. He intends to come and live in it Himself.”

C.S. Lewis, Mere Christianity

 

DOAMNA CONSTIINTA!

de Rodica Botan

Aseara citisem ceva si as fi vrut sa traduc…numai daca m-as fi putut dezlipi de canapea. Dar un duh de neputinta m-a tinut legata de pernele moi si confortabile; asa ca n-am tradus nimic. Asta nu inseamna ca n-am sa va spun povestioara care am citit-o…mai ales ca este una adevarata.

Nu ma intrebati numele scriitorului ca nici asta nu-mi amintesc. Aseara am avut o lene generala Continue reading “DOAMNA CONSTIINTA!”

LUCRAREA MEA SI A TA!

Rodica Botan

Ca angajat, te afli doar în treabă împlinind voia ta –

sau asculți credincios de Stapân, făcând voia Sa?

Articol preluat din PE GÂNDURI

Nu stiu cum vi se intâmplă vouă dar mie toată lumea îmi dă lectii; ba mă trezesc mereu că si lucrurile din jur, întâmplarile prin care trec …si în general aproape orice îmi poate da o lectie de viata, ma poate “învata minte” sau mă poate lumina în vreo privinta; si nu rareori m-apucă de-a dreptul rusinea …după ce bineînteles mă simt la inceput indignată foc! Continue reading “LUCRAREA MEA SI A TA!”

Povestea unui sclav neterminat..

Rodica Botan

(Pe Ginduri)

Cu o vara in urma am facut o calatorie in Italia. Am vizitat multe locuri, am trait momente  emotionante, speciale, atingând suprafata de marmura rece si fina a vreunei statui renumite…dar nimic nu m-a impresionat mai mult ca sclavii neterminati ai lui Michelangello. Ei m-au facut sa ma inteleg si sa realizez mai bine cine sunt eu, fiinta asta neterminata, mereu supusa schimbarilor…

Când te uiti la acesti sclavi, dintr-o parte vezi o bucata de marmura…un bloc masiv, nelucrat, abstract. Te intorci dupa bucata aia de piatra si o mâna perfecta de o finete si o gingasie nemaipomenita parca in miscare, sare din blocul de piatra…ce mai…parca statuia este gata sa iasa din bloc afara, parca este incatusata inauntru si cineva doar trebuie sa dea la o parte surplusul de pe lânga ea…

Am simtit atunci ca sint o opera de arta in lucru; ca am o viata , cât o fi ea de lunga nu stiu, dar ala e timpul meu in care trebuie sa ma las modelata de imprejurari si situatii. Ca singurul lucru pe care pot sa-l fac de cele mai multe ori este sa am atitudinea cea mai potrivita…

Eu cred ca Dumnezeu a stabilit un traseu pentru mine, si a ales acele situatii care vor putea sa ma modeleze cel mai bine. De aceea incerc sa aleg cu intelepciune atitudinea care o am…

Când mi-e greu câteodata…imi amintesc de brazii din padure; atunci când cade zapada grea, ei isi lasa crengile usor in jos, si greutatea aluneca la vale…

Când viata este plina de framântari…imi amintesc ca daca amesteci un pahar de apa oricât de mult, chiar asa de tare sa curga afara din pahar…ceea ce o sa curga este doar ceea ce este in pahar…si ma straduiesc sa-l tin curat…

Bineinteles ca inca sint un sclav al blocului de piatra pe care Maestrul cu dragoste il ciopleste… Bineinteles ca sughit câteodata când dalta loveste prea tare…dar intr-o zi, am sa fiu o lucrare terminata…iar Maestrul meu…Dumnezeu, nu face decât opere de arta.

Jumătate de Biblie

Richard Wurmbrand

Un Vânzator de Biblii este refuzat categoric când încearca sa vânda o Biblie. Atunci s-a gândit sa ofere gratuit cartea NOUL TESTAMENT  stapânei casei. Barbatul ei, în bajocură spuse…

– Suntem căsătoriti… asa că jumătate din tot ce are ea imi apartine…. Si luă un topor si tăie Testamentul în două. Însă după câteva saptamâni  o întreabă Continue reading “Jumătate de Biblie”

UN INTERVIU CU UN RABIN

Rodica Botan

(Pe Ginduri, http://www.peginduri.com/)

Aseara am ascultat un interviu luat unui rabin crestin. Foarte, foarte interesant…Multe intrebari care le aveam despre majoritatea evreilor care sunt atât de liberali (în sensul pe care il dam noi cei din America cuvântului liberal) si-au gasit un oarecare raspuns în cele auzite.

Cum era seara si eram din nou la volan pe traseul meu spre casa, n-am avut la indemina cele necesare sa scriu numele rabinului- de altfel si autor al unei carti pe care am sa incerc sa vad daca o gasesc fara sa imi amintesc titlul cartii sau numele autorului…

Nascut in New York intr-o familie de evrei conservatori- (dar nu ortodocsi), este educat în traditiile evreesti pe care familia lui le tine cu sfintenie. La 7 ani merge la scoala evreiasca, invata ebraica…studiaza Torra, etc.

Ca unul care a devenit crestin, undeva prin anii de facultate, fiind un bun cunoscator si intelegind de-acum si pe evrei si felul lor de viata si apoi invatind despre crestini, omul intelege mai bine diferentele si dinamica care exista intre cele doua entitati.

Spunea el ca noi crestinii cind avem de-a face cu evreii sintem convinsi ca ei cunosc Vechiul Testament si ca vorbim pe picior de egalitate sau chiar ne simtim in dezavantaj cumva deoarece ei cunosc traditiile evreiesti si alte amanunte care dau si mai mult sens evenimentelor din Biblie. Spre mirarea mea am auzit ca 90% dintre evrei nu au habar de nimic din Vechiul Testament – ca desi pastreaza unele traditii nu au o cunostiinta intima a propriei lor mosteniri.

Am aflat ca ei sunt instruiti ca noi crestinii îi consideram pe ei vinovati de moartea lui Isus. Ca evreii au o toleranta la multe lucruri dar ca Isus nu este unul dintre aceste lucruri…ca este o mare rusine pentru un evreu sa devina crestin, s.a.m.d.

In liceu a avut un coach pe care l-a indragit mult – un om integru dar…un obsedat cu Isus…dupa cum spunea el. Acesta l-a invitat chiar la studiile biblice ce le avea cu alti tineri si i-a dat si o Biblie. Dupa ce in facultate a ajuns sa experimenteze tot felul de lucruri inclusiv drogurile, ajunge la un moment dat sa cunoasca pe cineva foarte apropiat – prietena lui care fusese un adict pe droguri si in pragul sinuciderii la un moment dat – dar – si-a dedicat viata lui Christos si a facut o intorsatura de 180 de grade. Curios si surprins pleaca de la facultate cu motocicleta iarna vreo 80 de km acasa la el sa isi ia Biblia aceea primita in liceu, vine inapoi, se inchide in camera lui si incepe sa citeasca Biblia cu o foame si o curiozitate pe care nici el nu si-o poate explica. In tot acest timp prietena lui – fosta adicta se roaga impreuna cu grupul ei de studio biblic pentru el.

Citind Biblia, in Matei vede inca de la inceput ceva ce-i fura atentia – ceva foarte cunoscut …Cartea neamului lui Isus Christos… Recunoaste numele Patriarhului Avraam si al imparatului David si este pur si simplu surprins sa afle cât de evreu este Isus…

Realizeaza ca si Isus a fost crescut de doi parinti evrei care duc jertfa la templu, ca Isus a invatat din Torra …, de unde el credea ca Isus s-a nascut la Roma, poate la Vatican… din parinti ai caror nume de familie era Christ: Iosif si Mary …

Si din ce citeste, dintr-aia intelege mai mult si mai bine. Spune el ca Isaia 54 si Psalmul 22 au fost bucatile de lectura care l-au lucrat , l-au convins, l-au schimbat…

Mai zicea el un lucru interesant…, ca dintr-o data a realizat ca traditia everilor de care tin cu atita incapatinare vorbeste de un Dumnezeu al lor care a fost in trecut, a facut minuni printre ei…, dar care parca a disparut la un moment dat si nu mai exista… Si tocmai in aceasta pauza, fara explicatie, Noul Testament vine sa completeze tot ce lipsea de acolo.

Cel care lua interviul l-a intrebat atunci daca evreii îl asteapta pe Mesiah… A raspuns ca majoritatea, de 90 la suta, nu-l amintesc de loc… ca pe undeva ei se multumesc cu acum si aici si poate acestui lucru i se datoreaza faptul ca se implica in atâtea decizii sociale care sunt impotriva propriilor lor principii: cum ar fi avortul, si assist suicide, si alte chestii sociale pentru care multi everi cheltuie timp si bani aiurea.

Si cu asta am capatat ceva intelegere in nedumerirea ce am avut-o când evreii au participat atât de intens si au investit atât in a-l alege pe Obama presedinte… si uite ce multam au dela el acuma…

Pentru mine cel putin, discutia m-a facut sa inteleg ca evreii îl resping pe Christos pentruca nu isi cunosc bine nici ceea ce au si ce zic ca pretuiesc.

Daca ar citi cu atentie Vechiul Testament ar intelege ca istoria lor nu s-a terminat acolo si ca ceea ce urmeaza…este Noul Testament si ca déjà au parcurs o mare parte din Istoria de acolo.

Ar intelege ca Isus este atât al lor cât si al nostru si Isaia 54 si Psalmul 22 aduc multa lumina in privinta asta… Si va veni vremea când înca odata evreii o sa caute dupa lege – dupa Torra sa o citeasca si sa o studieze… si nu mai este mult… si când vor intelege ceea ce citesc… istoria omenirii va fi la ceasul al 12-lea…

 

INTERVIU CU UN RABIN

Rodica Botan

(PE GINDURI, http://www.peginduri.com/)

Aseara am ascultat un interviu luat unui rabin crestin. Foarte, foarte interesant…Multe intrebari care le aveam despre majoritatea evreilor care sunt atât de liberali (în sensul pe care il dam noi cei din America cuvântului liberal) si-au gasit un oarecare raspuns în cele auzite.

Cum era seara si eram din nou la volan pe traseul meu Continue reading “INTERVIU CU UN RABIN”

Poveste de dragoste

Vladimir Pustan


si sa cunoasteti dragostea lui Hristos care întrece orice cunostinta…

                                                                 Efeseni, 3.19


 

Nu-mi puteam lua ochii de la ea. Priveam caraghios si holbat ca o bufnita asezata pe hornul unui semn de întrebare. Nimic nu se lega. Statea mireasa si frumoasa si ma întrebam de ce nu-si pusese voal. Toti priveau la buchetul tinut crispat în mâini si era singura mireasa neprivita de pe fata pamântului. Numai eu pusesem câinii privirii s-o muste din partea cealalta de obraz. Partea ce îi ramasese întreaga…

Cealalta parte semana cu o vaza trântita de pamânt când disperarea îti frige degetele. Ochiul era laptos si nefiresc, adormit parca pe veci în giulgiul desertaciunii.

Mirele n-o privea. O învaluia doar în linistea iubirii si o tinea de mâna cu groaza întiparita pe fata, groaza ca cineva odata o sa i-o fure. Creierul îmi fierbea de întrebari aiurea, voiam sa le pun, dar mi-era frica de raspunsuri, asa ca stateam acolo, incapabil sa scot un cuvânt, daramite sa sucesc fraza pompoase si întortocheate în cerul gurii. Lumea din mine îmi soptea la ureche, zvârcolindu-se, ca trebuie sa fie mireasa bogata daca Fat-Frumos se casatoreste cu ea. L-am privit pe el cu ura, l-am rastignit în gândurile mele, l-am ucis fara sa regret.

M-a chemat tatal ei, a tras de mine sa mergem împreuna la masa. N-aveam chef, eram departe, voiam sa ajung mai devreme acasa, sa-i povestesc sotiei ce vazusem, dar staruinta lui suparatoare m-a convins. L-am întrebat cu rautate cât l-a costat nunta si mi-a spus ca nimic, pentru ca-i sarac lipit pamântului, ca toate cheltuielile le-a suportat mirele, pentru ca el era bogat. Am sarit ca ars si nu pricepeam. Eram ca la orele de matematica la liceu, când toti râdeau de mine pentru ca nu stiam nici macar tabla înmultirii. A început sa plânga de fericire si durere. Sotia plecase de la el demult, îl lasase s-o creasca pe fata singur, nu se mai recasatorise, muncea la fabrica pe bani putini, îsi dorea pentru fata o viata frumoasa. Îi cumpara haine si-i platea meditatii. În gluma o promisese fiului unui coleg de munca, dar începuse sa se gândeasca serios la asta. Într-o seara… Într-o seara fata veni mai târziu acasa si-i spusese ca s-a dus cu o colega la o Biserica si ca vrea sa se întoarca la Dumnezeu. N-o mai auzi… O întreba la ce Biserica si mintea i se întuneca si o lovi cu sete peste obraz pentru prima oara în viata. Îl privi cu iertare din ochii albastri si-o mai lovi o data; apoi zilnic si începu sa bea si fata era tot mai hotarâta, fugea de-acasa duminica. O batea la amiaza si seara; într-o noapte o lovi pâna cazu jos, si apoi cu bocancul peste fata de câteva ori. Au dus-o la spital cu salvarea; jumatate din obraz a ramas paralizat, iar unul dintre ochi nu mai putu fi salvat. L-au dus, i-au facut proces verbal si fata îl ierta acolo, dupa operatie, si vru sa se omoare de necaz si rusine. Toti îl priveau cu ura si-l înjurau. Dupa ce fata iesi din spital mersera împreuna la Biserica, se rugara împreuna si simti bucuria Duhului Sfânt încalzindu-l.

Se simtea trist câteodata când se uita la obrazul ei, gândindu-se ca îi distruse tot viitorul. Era fericit azi…

M-am uitat la mire. Pe cât îl urâsem, pe atât îl iubeam acum. M-am dus la el si l-am întrebat ce vazuse la ea. „Frumusetea! Nu vezi ce frumoasa e?” Vedeam, si ce vedeam nu întelegeam. Stateau amândoi la masa tinându-se de mâna si erau absorbiti de lucrul acesta ca nu mai aveau timp de mine, asa ca am plecat târându-mi picioarele, pâna la masina. Era toamna, cadeau frunzele din castani si drumul era pavat cu moarte vegetala. Soarele ma mângâia prin geamu masinii ca un sarut pe-un ochi din care albastrul de Voronet începe sa paleasca pentru a se transforma în albul dureros al credintei, în frumusetea lucrurilor care nu se vad. Si cele mai frumoase sunt acelea…

 

Preluat din cartea: „Tradata, iubirea trecea”, de Vladimir Pustan

http://barzilaiendan.wordpress.com/2011/12/20/poveste-de-dragoste/