Lavinia IANCU

 

 

 

August în flacari!

Dragii mei, cred ca sunteti deja obisnuiti cu relatarile mele de pe meleagurile britanice. De data asta am sa sar peste continuitatea junalului meu si am sa va relatez ce se întâmpla aici la Londra în aceste zile fierbinti de august 2011! Dupa cum bine stiti din mass-media, Londra si câteva orase mai mari ale Marii Britanii, au trecut printr-o perioada dificila datorita revoltelor de strada.

Guilty, or not guity? This is the question!

Totul a început în noaptea de joi 4 august, când un barbat de culoare, presupus traficant de droguri din Tottenham – alti spun ca ar fi fost sofer de taxi si tata a patru copii – ar fi tras asupra unui politist pe care l-a ranit (dar care acum este în afara oricarui pericol), iar colegii politistului au mers pe urmele presupusului traficant de droguri si într-un schimb de focuri l-au împuscat mortal.

Sâmbata seara, în data de 6 august, a avut loc tot în zona Tottenham un mars de protest în semn de solidaritate cu barbatul decedat, care a degenerat mai târziu într-un haos total. Tineri de diferite varste au început sa incendieze fabrici, case, masini, autobuze, ba chiar sa vandalizeze si sa jefuiasca tot ce puteau, de la magazine cu electronice si electrocasnice, pâna la farmacii, case de pariuri, s.a.m.d. O mare lovitura a primit si industria muzicala deoarece depozitul Sony Music a fost afectat de incendiu, unde au ars nenumarate CD-uri si DVD-uri.

Vandalii si telefoanele BlackBerry

Toate aceste revolte au avut loc în zone precum Tottenham, Hackney, Croydon, Clapham Junction, Oxford Circus (care e chiar în centru în cunoscuta zona turistica). Din pacate cu fiecare noapte vandalii erau din ce în ce mai bine organizati, motiv pentru care politia a fost condamnata de locuitori si turisti totodata ca sunt lenti si nu raspund asa cum trebuie la ceea ce se întâmpla! Asta datorita telefoanelor mobile de tipul BlackBerry care ofera o alternativa libera pentru trimiterea sms-urilor si a modalitatii de a trimite mesaje la mai multi destinatari odata! Deasemenea totul este cifrat, spre deosebire de site-ul Twitter care a fost folosit ca metoda de comunicare de protestatari în Iran si Egipt. Asa ca, ulterior, dupa ce politia a realizat cum se organizeaza, au suspendat în unele zone internetul si unele servicii de telefonie pentru posesorii de telefoane BlackBerry. Citez câteva mesaje care circulau printre protestari: „Everyone from all sides of London meet up at the heart of London (central) OXFORD CIRCUS!! Bare SHOPS are gonna get smashed up so come get some” si continuau „If you see a brother… SALUT! if you see a fed… SHOOT!”… Adica: „Toata lumea, din  toate partile Londrei, sa ne întâlnim în inima Londrei în centru, la Oxford Circus” „Magazinele neprotejate, vor fi distruse, asa ca veniti de luati!”, „Daca vedeti un frate, salutati-l! Daca vedeti un politist, împuscati-l!”

Frica de represalii

Ba mai mult decât atât, firma canadiana Research in Motion (RIM), cea care produce aceste telefoane BlackBerry, a fost amenintata cu represalii în cazul în care marti ar lansa mesaje BBM la autoritaile britanice. Astfel au aparut mesaje de amenintare de genul: „Daca ajutati politia, oferindu-le jurnale private, locatii GPS, informatii despre clienti si accesul acestora la mesageria BlackBerry, veti regreta!”, apare într-un anunt postat pe site-ul firmei canadiene. Si chiar au continuat într-un alt mesaj de amenintare trimis firmei canadiene, ca au reusit cu ajutorul unor hack-eri sa obtina o baza de date despre angajatii firmei Research in Motion Canada, pe care o vor face publica si o vor transmite mai departe protestatarilor. Mesajul se încheie în felul urmator: „Do you really want a bunch of angry youths on your employees’ doorsteps? Think about it!”, adica pe româneste: „Chiar va doriti o multime de tineri furiosi, pe pragul usilor angajatilor vostri? Gânditi-va la asta!”

Cum de altfel rasa umana e obisnuita sa caute vinovatii când se întâmpla ceva rau, ca sa poata mai târziu arata cu degetul, asa se întâmpla si aici acum. Unii spun ca mass-media ar fi pe de o parte vinovata pentru incitarea la violenta si raspândirea ei, altii  pe de alta parte, condamna, dupa cum am mai spus, lipsa implicarii autoritatilor abilitate în asigurarea sigurantei cetatenilor.

Cine e de vina?

Altii cred ca vinovata de ceea ce s-a întâmplat la Londra, Birmingham, Leeds, Liverpool, Manchaster si Bristol este recesiunea si implicit clasa politica, cea care nu a reusit sa restaureze echilibrul în aceasta societate de consum. Astfel ca tinerii nu au nimic de pierdut daca se revolta, pentru ca au parte de un viitor incert si fara speranta. Este clar însa ca Tonttenham este zona unde nivelul somajului este cel mai mare din Londra. În alta tabara insa se contureaza puternic ideea cum ca revoltele sunt consecinta directa a imigratiei în masa si… colonizarea patriei lor de catre milioane de imigranti din tarile lumii a treia.

În concluzie însa, poate ar fi bine sa nu se caute tapii ispasitori ci mai degraba sa porneasca de la premisa ca aceasta societate are lacune serioase în ceea ce priveste democratia prost înteleasa  de genul „fac ce vreau” (valabil si pentru România”). Acestea sunt faptele, care vorbesc de la sine. Cred însa ca lipsa educatiei, a culturii, a respectului, a simtului civic, lipsa empatiei, a implicarii, lipsa virtutii, a cinstei si a multor alte valori, au adus încet-încet societatea într-un oarecare colaps. Iar ce mi-a atras atentia este aceasta propozitie gasita într-un ziar: „These out-of-control young people are after all of our own making!”(Acesti tineri scapati de sub control sunt la urma urmei, produsul nostru!”

Se reinstaleaza calmul (englezesc?)

Închei aici mica mea analiza politica, sociala si chiar economica – ceea ce m-a facut sa ma simt din nou ca pe vremea când eram la facultate si faceam referate – pentru a va spune ca în Londra e deja a doua zi de liniste pe strazi, cel putin în timpul zilei, ca noaptea nu se mai aud vuiete si scandal, ca nu mai arde… Politia nu mai patruleaza (de ieri în zona unde stau eu), ceea ce înseamna ca e semn bun, sper… desi initial au anuntat ca vor ramâne pe strazi preventiv înca doua-trei zile. Dar, cum am indraznit sa ies în oras astazi – pentru ca asa am fost sfatuiti atunci când revolta a început… sa nu iesim din casa daca nu este necesar (asa ca eu am respectat cu strictete recomandarile!!!) – am sesizat ca în unele zone de interes ridicat, politia înca patruleaza pentru a oferi siguranta si liniste populatiei.

As dori sa închei într-o nota pozitiva acest material… Pentru ca furtuna a trecut, acum trebuie sa privim cu încredere spre viitor, dar nu înainte de a cita doua maxime scurte si frumoase care ar trebuie sa fie ghidul nostru în viata: „Valoarea unui om se masoara prin binele facut semenilor” (Mahomed) si „Nimic nu-mi poate aduce o multumire mai mare decât credinta ca datoria mea este sa contribui, pe masura puterilor mele, la scaderea nivelului de ignoranta, de degradare si de mizerie de pe fata acestui pamânt minunat” (George Eliot).

Un român erou…

Si o stire de ultima ora! La Londra, luni noaptea, un român a salvat dintr-un incendiu o femeie de origine poloneza, strigându-i sa sara în bratele sale de pe pervazul în flacari a unei cladiri incendiate de rebeli în cartierul Croydon! Femeia a fost salvata si este nevatamata! Numele eroului: Adrian Manu! Mai fac si românii fapte bune! Ce ziceti domnilor englezi? Poza, care a devenit emblematica, a circulat în toate mijloacele mass-media! Este edificatoare… Unii zic ca este demna de premiul Pulitzer! O atasez si eu.

(Pe curând)

Lavinia IANCU

Londra, UK

10 august 2011

 Jurnal londonez (1)        Jurnal londonez (2)